Cum a reuşit statul român să falimenteze afacerea unui fermier

[dcp100168]

Dosarul Agromec Berheci, pe masa procurorului general

Disperarea economistului Banu, sef al Agromec Berheci de peste 30 de ani, ajunge la urechile procurorului general al Romaniei, Laura Codruta Kovesi. Adevarul, ascuns intr-un dosar de peste 800 de pagini, trebuie scos la iveala, insista Banu, certitudinea fiind in operatii simple de aritmetica ce graiesc clar DOBANDA DE 205,35%, adica dupa vreo 14 ani de termene de judecata – “camatarie europeana legalizata româneste”

“PROCURORULUI GENERAL AL ROMÂNIEI,

d-nei LAURA-CODRUTA KOVESI

Subscrisa SC Agromec Berheci SA, cu datele de identificare din prezentul antet, reprezentata legal de ec. Banu Ion, presedinte al Consiliului de Administratie, cu respect si consideratie ma adresez institutiei pe care o conduceti, punându-va la dispozitie un dosar ce cuprinde un numar de 267 file, prin care va aduc la cunostinta cum o societatate din România este supusa lichidarii de catre un camatar de talie europeana ajutat prin tot felul de hotii, smecherii si falsuri de catre angajati ai statului român aflati în functii la cel mai înalt nivel acolo unde decizia lor are putere de lege.

Printr-o nota de prezentare de 8(opt) pagini, întregul set de documente cu referire la acest caz l-am comunicat serviciilor teritoriale din Galati ale DNA si DIICOT(fila nr.253), iar în data de 09 februarie, prin Asociatia Liga pentru Presedintele României am comunicat si Presedintelui României, Domnului Traian Basescu.

Pentru faptul ca în aceasta prezentare intitulata “camatarie europeana legalizata româneste” am descris amanuntit modul în care s-au petrecut lucrurile si, pentru ca asa cum am specificat, acest camatar nu actioneaza singur, ci ajutat, doresc doar sa va supun atentiei institutiei dvs. ca întreaga activitate a numitului Nicolaus Freiherr Von Flondor alias Flondor Niculae este bazata pe minciuna, fals, uz de fals,înselaciune, evaziune fiscala si spalare a banilor.

În sustinerea celor afirmate fac urmatoarele precizari:

1) desi la data încheierii contractului 206/04.04.1997 (fila nr.1) detinea cetatenie româna,conform buletinului de identitate seria GV nr.880805, acestia s-au prezentat cetateni germani, iar contractul de garantie imobiliara încheiat la notar s-a efectuat pe baza de pasaport emis în Germania (fila nr.5 si, asa cum a specificat notarul, “creditorii vorbesc si scriu în limba româna”.!!!???

2) desi în data de 05.04.1997 am încheiat un înscris (fila nr.3) prin care am facut o renegociere a contractului 206 privind prelungirea contractului cu 2(doi) ani, în schimb fara nici o clauza la dobânzi, prin acel act consideram ca dobânda va fi de 14,5% pe an si nu 29% cum era stipulat initial, a folosit acest înscris pentru a ne cere dobânda de 29% pe toti patru ani.!!!???

3) desi contractul 206/04.04.1997 are prevederi clare la art.3.3 si art 4.1 ca atât împrumutul cât si dobânda se vor vira în DM sau EU în Germania, a încasat în numerar pe teritoriul României suma de 218.080 DM, ceea ce reprezinta un procent de 47,47% din totalul sumei încasate.!!!???

4) desi cedase societatii noastre creanta de 70.000 DM de la SA Vointa Buciumeni si nu mai avea nici un drept de a încasa sume de bani de la aceasta societate, fara acordul scris sau verbal al SC Agromec Berheci SA (fila nr.69), sau prin amenintare si intimidare (fila nr.69 bis punc.5), a încasat suma de 22.976 DM.!!!???

5) desi contractul 206/1997 prevede la art 4.3 ca dobânda pentru primul an se plateste exact dupa 12 luni, solicita societatii noastre prin actul aditional 509 (fila nr.9) sa-i facem o plata în avans cu privire la dobânzi, acest lucru se realizeaza conform ordinului de plata 262/83/06.06.1997 (fila nr.59), iar dupa ce-si încaseaza banii în cont, se prezinta la societatea noastra în aceeasi zi si ne solicita întocmirea unui alt act aditional, 510 (fila nr.10), prin care sa specificam ca respectiva plata reprezinta “o facilitate efectuata de SC Agromec Berheci SA pentru SA Vointa Buciumeni.!!!???

6) desi la 01.06.1995 a împrumutat SA Vointa Buciumeni (fila nr.192) cu suma de 70.000 DM, cu o dobânda de 24% pe an, nimeni nu a platit nici un impozit statului român, nimeni nu a raportat în nici un document oficial acest contract de împrumut, iar eu, de fiecare data, am solicitat acest lucru, însa nu am fost luat în considerare de absolut nici o autoritate.!!!???

7) desi anterior introducerii în instanta a actiunii de fond, societatea noastra câstigase împotriva acestuia 3 (trei) procese în dosare diferite si anume:

a) -dosar de executare nr.5075/2001(fila nr.195) “contractul de împrumut nr.206/04.04.1997 (fila nr.1) nu constitue titlu executoriu”.

b) -sentinta civila nr.177/2002 în dosarul 2827/2001 privind procedura de deschidere a falimentului (fila nr.196).

c) -ordonanta nr.900/22.04.2002 (fila nr.199) privind somatia de plata. A continuat prin a pretinde, conform actiunii din 15.09.2002 (fila nr.193), suma de “597.867 DM compusa din 380.000 DM împrumut nerestituit si 217.867 DM dobânzi.”!!!???

8) desi primele doua expetize contabile judiciare (de la fila nr.83 – la nr.115) efectuate ,prima de Conf. Dr. Ec. I.L. Mehedinti si a doua de trei experti, dintre care ec. Musca Paraschiv seful expertilor contabili ai judetului Galati, au aratat ca în conditiile derularii acestui contract, conform clauzelor sale, si avându-se în vedere respectarea legilor românesti, societatea noastra are sume de încasat si nu de plata, asa cum pretind reclamantii “supunând atentiei organelor de justitie” aceste aspecte (fila nr.85), d-ul Flondor îi reclama pe cei patru experti la Comisia Superioara de Disciplina a CECCAR Bucuresti!!!??.

9) desi CECCAR Bucuresti, prin hotarârea din 04.11.2003 (fila nr.143) si prin hotarârea nr 8 din 24.05.2004 (fila nr.144), considera ca cele doua expertize sunt facute cu respectarea legislatiei în vigoare, d-ul Flondor cere revizuirea hotarârii nr.8 pentru ca obtinuse de la Ministerul Finantelor adresa nr.611253 (fila nr.156) prin care se “constata caracterul executoriu al contractului de împrumut dintre Niculae Flondor si SC Agromec Berheci SA”, lucru fals si neadevarat, fiindca societatea noastra în dosarul 5075/2001 (fila nr.195) detine hotarâre judecatoreasca prin care contractul nu este executoriu .!!!???

10) desi d-ul Flondor avea cunostinta de faptul ca contractul 206/04.04.1997 nu constitue titlu executoriu, foloseste acest înscris fals la CECCAR Bucuresti. Acestia emit hotarârea nr 34/22.07.2005, dupa o revizuire “asidua”de 14 luni (fila nr.148), sanctioneaza expertii cu mustrare, expertii fac contestatie (fila nr.150), mustrarea le este ridicata (fila nr. 151), în schimb d-ul Flondor se foloseste în mod fraudulos de hotarârea nr 34/22.07.2005 la Tribunalul Galati, pe baza careia se efectueaza o noua expertiza prin care societatea noastra este obligata la plata sumei de 1.139.181 lei, ron compusa din debit 249.178 lei ron si 890.002 dobânda capitalizata”conf.hot.nr.1941/2006 (fila nr.201), iar în motivarea acestei hotarâri, la pag.203 s-a specificat ca “tribunalul nu a retinut concluziile primei expertize contabile, avându-se în vedere ca prin hotarârea nr.34/22.07.2005 emisa de Comisia Superioara de Disciplina, s-a stabilit ca au fost viciate concluziile raportului de expertiza”!!!???

11) desi era posesorul acestei hotarâri de la Tribunalul Galati, în apelul promovat de societatea noastra Curtea de Apel Galati, prin decizia nr 1/A/2008 (fila nr.204), constata ca suma platita reclamantilor a fost mai mare decât echivalentul sumei de 380.000 DM, iar SC Agromec Berheci SA nu mai are de restituit catre reclamanti nici o suma de bani, iar în motivarea acestei decizii sunt specificate toate argumentele legale privind imposibilitatea acordarii de catre o persoana fizica neautorizata a diferite sume de bani cu o astfel de dobânda.

12) desi se scursesera aproape 11 ani de la semnarea acelui blestemat contract de împrumut si societatea noastra câstigase în instantele de judecata toate cele patru procese intentate de reclamanti prin cele patru cai de atac diferite (executare silita,faliment,somatie de plata si fond), acestia nu se dau batuti si fac recurs la ÎCCJ a României, iar instanta suprema, prin decizia nr.15 din 13.01.2009 (fila nr.209), constata împrumutul rambursat si trimite dosarul în “rejudecare unde se va avea în vedere, natura conventionala a dobânzii de 29% pe an si se va stabili în raport de valoarea dobânzii comerciale practicate în relatiile comerciale, la data conventiei partilor-daca cuantumul acesteia este sau nu excesiv de oneros”!!!???

13) desi în rejudecare Curtea de Apel Galati avea de verificat, conform indicatiei exprese de la instanta suprema, daca dobânda de 29% pe an din contractul 206 este sau nu oneroasa, raportata la dobânzile practicate de bancile comerciale, aceasta a analizat în ansamblu cauza atât în ceea ce priveste legalitatea dobânzii dar si în ceia ce priveste suma împrumutata.!!!???

14) desi societatea noastra a prezentat în rejudecare la Curtea de Apel Galati documente atât de la trezoreria Bancii Comerciale Române (fila nr.139) cât si de la Raiffeisen Bank (fila nr.142), din cere reiese ca dobânda practicata de bancile comerciale, la momentul încheierii contractului nr.206/04.04.1997 era de 8-12%, iar dobânda de 29% pe an încheiata de societate cu d-ul Flondor era excesiv de oneroasa, adica de 2,4 ori mai mare fata de cât practicau bancile comerciale, aceste înscrisuri fiind documente oficiale eliberate de conducerea bancilor, având numar de înregistrare, semnate si stampilate la cererea noastra, iar d-ul Flondor prezinta la instanta un document de pe internet nestampilat si nesemnat de nimeni intitulat raport anual-1998 al BNR cu dobânzile practicate de banci care era de 105,6-112,7% pe an, dar în lei Instanta confunda dobânda în lei cu cea în valuta si arata ca “dobânda de 29% stabilita de catre parti prin contractul de împrumut, rezulta ca este mult sub media practicata de bancile comerciale, cuantumul acesteia nefiind excesiv de oneros, ci în accord cu nivelul dobânzilor practicate pe piata la acel moment pe care nu le egaleaza si nici nu le depaseste fiind mult mai mic”!!!??? Tin sa subliniez faptul ca dobânda în valuta în România nu a depasit niciodata procentul de 12% si numai pentru neîncadrarea în termenul de rambursare, respectiv dobânda penalizatoare, era de 14% pe an, iar cel de-al doilea aspect este acela ca contractul de împrumut nr.206/04.04.1997 s-a derulat prin Raiffeisen Bank, respectiv atât suma primita din Germania cât si platile efectuate de noi privind rambursare împrumut si dobânda s-au facut numai prin aceasta banca unde dobânda a fost de 8-12% si nu 105,6-112,7% !!!???

15) desi înscrisurile prezentate de societatea noastra au raspuns cu exactitate obiectivelor trasate de ÎCCJ Bucuresti, prin care s-a cerut sa se verifice daca dobânda de 29% pe an este sau nu oneroasa, instanta de apel, rejudecând, hotaraste (fila nr.215) ca SC Agromec Berheci SA sa plateasca împrumut nerestituit de 249.178 lei ron cu toate ca era stabilit în mod irevocabil ca societatea noastra achitase sume cu mult mai mari decât împrumutul acordat de catre reclamanti si dobânda capitalizata de 890.002 lei ron, cu toate ca nu exista stipulata nicaieri în contreact vreo clauza care sa prevada asa ceva.

16) desi am promovat recurs la instanta suprema, acesta a fost respins (fila nr. 226), astfel ca societatea noastra, desi achitase acestor camatari 471.961 DM, este obligata de instantele din România sa le mai plateasca înca 688.369 DM cu 90.502DM mai mult chiar decât au cerut acestia în actiunea din 15.09.2002 (fila nr.193).

Suma de 688.369 DM provine din urmatorul calcul:

În actiunea introductiva s-a pretins suma de 597.867 DM compusa din 380.000 DM împrumut nerestituit si 217.867 DM dobânzi. La acel moment cursul valutar la marca germana era de 16.549 lei ROL, adica în lei românesti reprezenta 9.894.074.028 lei ROL (597.867 DM x 16.549 lei – 9.894.074.028 lei ROL)

În momentul de fata, d-ul Flondor detine o sentinta prin care SC Agromec Berheci SA trebuie sa-i plateasca 1.139.181 lei RON, adica 11.391.810.000 lei ROL.

11.391.810.000 lei : 16.549 lei – 688.369 DM.

Rezulta ca SC Agromec Berheci SA, pentru un împrumut de 380.000 DM, este obligata la o plata de 1.160.330 DM (471.961 DM platiti + 688.369 DM de plata), adica sa-i plateasca d-lui Flondor o dobânda în cifre absolute de 780.330 DM (1.160.330 DM – 380.000 DM), ceea ce reprezinta o rambursare a dobânzii fata de suma împrumutata de 205,35% (780.330 DM : 380.000 DM) !!!!!!!!????????

17) desi am înteles de foarte mult timp ca nu lucreaza de unul singur, asa cum de fapt am specificat, am avut curajul si am cerut Ministerului de Finante prin DGFP Galati (fila nr.185) sa comunice cu statul german daca d-ul Flondor a declarat în Germania ca în baza contractului de împrumut încheiat cu societatea noastra a încasat venituri de 150.351 DM.

Declaratia data fiscului german (fila nr.189) este ca “a încasat 380.000 DM, în schimb nu a încasat nici o marca dobânda”, lucru fals si neadevarat. S-au scurs trei ani de când, în nenumarate rânduri DGFP Galati a solicitat Ministerului de Finante clarificarea din punct de vedere legal a cestei situatii, în schimb, se pare ca este imposibil. Întreaga corespondenta dintre societatea noastra, DGFP Galati si Ministerul de Finante se afla în prezentul dosar de la pag. 185 la 191. Pentru faptul ca exista mari semne de întrebare daca fiscul german a intrat în posesia documentelor prin care d-ul Flondor a încasat cele 150.351 DM cu adresa nr.240/15.12.2010 si înregistrata sub nr.179.403 (fila nr.258) m-am adresat Ministerului de Finante “în mod expres sa ne faceti dovada trimiterii fiscului german a documentelor prin care acestia au încasat 150.351 DM ” în schimb, pâna în momentul de fata, nu am primit nici un raspuns.!!!???

18) desi jurnalistii de investigatie din mass media care se ocupa de acest caz s-au adresat Ministerului de Finante cu adrese oficiale (fila nr.262), inclusiv Televiziunea Româna (fila nr.260), cerându-le sa le faca dovada ca documentele prin care d-ul Flondor a încasat suma de 150.351 DM au ajuns în posesia fiscului german, este, dupa cât se pare, imposibil de obtinut un astfel de raspuns de la angajati ai statului român care, culmea, au obligatia prin lege sa o faca. !!!???

19) desi d-ul Flondor este în posesia unei hotarâri prin care societatea noastra este obligata sa-i mai plateasca 688.369 DM si ne-a pus în executare patrimoniul, ar trebui sa înteleaga ca pe rolul instantelor din Galati sunt în derulare doua dosare penale si noi chiar credem ca în al ….nu mai stim câtelea ceas (pentru ca se împlinesc 14 ani) se va face dreptate, fiindca toate au o limita.

20) desi este uns cu toate alifiile, d-ul Flondor se încurca în declaratii nu numai în Germania ci si în România. Iata, în declaratia data organelor de cercetare penala (fila nr. 265) în dosarul de înselaciune prin care a încasat 22.976 DM, desi ne cedase creanta, afirma ca “erau dreptul meu, eu mai trebuind sa încasez de la SC Agromec Berheci SA peste 160.000 DM”, iar în actiunea în pretentii din 15.09.2002, la un an diferenta, ne solicita sa-i platim 597.687 DM, adica, cum ar veni, cam ce visase el noaptea dar, culmea nerusinarii e ca acest vis chiar este legalizat si primeste drept bonus, peste suma ceruta, înca 90.502 DM !!!???

Dupa câte stiu, este o norma de drept care spune clar ca nu poti primi mai mult de cat pretinzi, sau în cazul capitalistului Flondor, care este si baron, ea nu se aplica.!!!???

Daca facem o recapitulare la cele afirmate pâna în prezent, ne aflam în fata urmatoarei situatii:

A. -SC Agromec Berheci SA a beneficiat de un împrumut de 380.000 DM

B. -SC Agromec Berheci SA a platit pentru acest împrumut 471.961 DM din care:

459.326 DM d-lui Flondor

12.635 DM impozit platit statului român

C. -În actiunea în pretentii d-ul Flondor solicita societatii noastre 597.867 DM

D. -Obtine de la instantele de judecata 688.369 DM, cu 90.502 DM mai mult decât a cerut

E. -Suma totala de plata la care este obligat SC Agromec Berheci SA este de 1.160.330 DM din care:

380.000 DM sa restituie împrumut

780.330 DM sa plateasca dobânzi

F. -Procentul dobânzii pretinse si obtinute fata de împrumutul acordat este de 205,35%

Iata cu cine avem de-a face.

a). -în România pretinde 380.000 DM împrumut nerestituit, în Germania, în declaratia data, afirma ca aceasta suma a încasat-o.!!!???

b) .-în România primeste 150.351 DM, în Germania, în declaratia data, afirma ca nu a primit nici o marca cu titlu de dobânda.!!!???

c). -în actiunea în pretentii din 15.09.2002 solicita societatii noastre 597.867 DM, iar în declaratia data în dosarul penal afirma ca în 2001, când a încasat 22.976 DM de la Vointa Buciumeni, mai avea de încasat de la SC Agromec Berheci SA 160.000 DM!!!???

Doresc sa va mai informez doar ca date particulare de identificare, ca dupa terminarea facultatii si pâna în prezent, adica de 31 de ani, lucrez numai în aceasta unitate, am doi feciori care sunt aici cu mine, mi-au aparut patru nepoti, iar daca acestia îsi vor iubi parintii si pe bunicul lor, vor lupta pâna la capat pentru ca la români dreptatea se câstiga de la o generatie la alta.

Fata de cele relatate, solicitam începerea urmaririi penale a faptuitorilor si a tuturor celor implicati în acest caz de înselaciune, fals si uz de fals, evaziune fiscala si spalare de bani, acestia actionând într-un grup infractional organizat.

Pentru ca acest caz este în atentia mass media, va trimit alaturat o serie din articolele scrise precum si un CD cu reportajul efectuat de Televiziunea Româna si difuzat în direct pe postul national în data de 12.12.2010.

Daca pe parcursul desfasurarii cercetarilor veti constata ca cele afirmate de mine nu sunt conforme cu realitatea, va stau la dispozitie si sunt dispus sa suport consecintele.

DORESC DOAR SA VA SPUN CA ADEVARATA CRIZA DIN ROMÂNIA SE REGASESTE ÎN CUPRINSUL ACESTOR PAGINI.

Cu deosebita stima si consideratie, PRESEDINTE CA SC Agromec Berheci SA, ec. BANU ION“

http://www.ziarulsemnal.ro/?p=1218

[dcp100168]

Cum a reuşit statul român să falimenteze afacerea unui fermier

Fermierul Ion Banu, din Berheci, se chinuieşte de 13 ani să încaseze de la stat suma de 1,3 milioane de lei, care i se datorează potrivit actelor aprobate pentru despăgubiri din cauza secetei. Răspunsul halucinat al Guvernului: ar fi trebui să vă fi primit banii! Între timp, pentru că nu şi-a primit banii şi nu şi-a plătit impozitele, firma a ajuns în insolvenţă, iar seria abuzurilor continuă.

Cazul fermierul Ion Banu, din localitatea gălăţeană Berheci, este unul bun pe pusă în ramă şi de arătat tuturor ca exemplu al efectelor devastatoare ale birocraţiei şi incompetenţei instituţiilor româneşti. De mai bine de 13 ani, gălăţeanul se luptă cu instituţiile statului pentru a-şi dobândi un drept consfinţit de acte indiscutabile, însă este purtat de la Ana la Caiafa şi, halucinat, a ajuns să fie executat de stat pentru impozitele neplătite pentru că acelaşi stat nu şi-a onorat obligaţiile financiare faţă de contribuabil. Mai mult decât atât, instanţele la care fermierul a apelat au dat hotărâri contradictorii, ajungându-se chiar ca decizii definitive şi irevocabile să fie răsturnate de magistraţii care au ignorat în mod bizar principiul puterii lucrului judecat.

Victimă a secetei şi a birocraţiei

În toamna anului 2002 şi primăvara anului 2003, economistul Ion Banu, administrator şi acţionar majoritar al societăţii agricole Agromec SA Berheci, a încheiat mai multe poliţe de asigurare pentru culturile înfiinţate, respectiv peste 2.000 de hectare de teren (799 ha de floarea soarelui, 719 ha de grâu, 319 ha de rapita şi 60 de hectare de orz).

Contractele au fost încheiate cu Agras şi au fost recunoscute ca autentice şi valabile de autorităţile statului. De altfel, în 6 septembrie 2003, pe fondul unei secete cumplite care a lovit sudul Moldovei (implicit şi culturile firmei Agromec Berheci) cei la societatea de asigurări Agras încheie procesul-verbal nr. 742/2003, prin care se constată că toate culturile firmei amintite au fost distruse de secetă în proporţie de 100%. Documentul este semnat şi ştampilat şi de Primăria Ghidigeni (pe raza căreia se află terenul), de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi de Direcţia Agricolă Galaţi, întrunind astfel toate condiţiile legale (ca efect al Legii nr. 381/2002) pentru ca Agromec Berheci să beneficieze de despăgubiri din partea Ministerului Agriculturii (via Ministerul de Finanţe), pentru situaţii de calamitate naturală.

Dosarul respectiv a fost înaintat la Ministerul Agriculturii şi a fost aprobat, iar lucrurile părea foarte clare. În momentul efectuării plăţii, însă, fermierul a constatat cu uimire că a primit în cont mult mai puţini bani decât se stabilise (suma în minus era de 519.000 de lei), motiv pentru care a solicitat explicaţii, prilej cu care a aflat, cu stupoare, că nu i-a făcut plata pentru cele 799 ha de floarea soarelui, iar nimeni nu a putut să-i explice motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru, câtă vreme toate actele fuseseră aprobate.

Guvernul este uluit că n-a plătit

În urma acestei situaţii, Ion Banu a început o corespondenţă voluminoasă cu instituţiile statului, dar a demarat ulterior şi o acţiune în instanţă contra ministerelor Agriculturii şi Finanţelor. Dincolo de tot noianul de hârtii (dosarul a acumulat mii de file), o adresă a Ministerului Agriculturii către Agromec Berheci, trimisă în 4 aprilie 2005, te lasă pur şi simplu mască, deoarece oficialii recunosc că ar fi trebuit să plătească, dar că... nu-şi explică de ce nu au făcut-o!

„Calamităţile suportate de societatea dumneavoastră, la cultura de floarea soarelui, trebuiau decontate din prevederile bugetare ale anului 2003, până cel mai târziu în primăvara lui 2004. Nu cunoaştem care au fost motivele care au dus la această întârziere”, scrie, negru pe alb, secretarul de stat Nicolae Flaviu Lazin, din Ministerul Agriculturii. De menţionat este că în acea vreme guvernul era condus de Călin Popescu Tăriceanu.

Acţiunile Fiscului, declarat abuzive de către instanţă

Nelămurită de corespondenţa cu instituţiile statului (care-i dădeau dreptate, dar nu şi banii), Agromec Berheci a deschis, în august 2005, un proces civil, având ca obiect recuperarea despăgubirilor, înclusiv a majorărilor de întârzire care au ajuns, între timp, suma la 1,3 milioane de lei. De asemenea, societatea cerea ca banii să se compenseze cu datoriile către Fisc, datorii pe care Agromec Berheci nu mai putuse să le plătească din cauza situaţiei create. Este important de spus că între timp, deoarece firma nu mai reuşise să plătească impozitele şi taxele, Fiscul începuse procedurile de executare silită a activelor (anulând unilateral şi abuziv, după cum avea să constate Justiţia, şi convenţia de eşalonare a datoriilor), lucruri ce aveau să ducă în final la intrarea Agromec în insolvenţă.

Acţiunea a fost dechisă la Tribunalul Galaţi, instanţă care în decembrie 2006 (adică după un an şi jumătate!) constată că ar trebui disjunsă cauza în ceea ce priveşte Ministerul Finanţelor, fiind format un dosar pe rolul Curţii de Apel Galaţi. În luna mai 2007, această din urmă instanţă respinge plângerea Agromec, ca fiind nefondată. Soluţia este contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în mai 2008 (trecuseră deja aproape cinci ani de când Ion Banu se războia cu statul), casează sentinţa şi trimite cauza în rejudecare la Tribunalul Galaţi, pe motiv că „este evident că prin efectul compensării datoriilor reciproce ale părţilor poate rezulta o diminuare considerabilă a creanţei bugetare sau chiar stingerea totală a acestor datorii”.

Aşadar, totul se reia de la Tribunal care, în iunie 2009 decide că solicitarea Agromec Berheci este corectă şi că Fiscul trebuie să repună în funcţiunea covenţia de eşalonare a plăţilor. În schimb, Tribunalul lasă în coadă de peşte problema despăgubirilor (deşi ia act că există o astfel de cerere), motiv pentru care decizia este atacată la Curtea de Apel Galaţi. După şase luni de proces (incluzând aici şi partea finală, în care a fost şi o acţiune colaterală de lămuriri), pe 17 decembrie 2009, prin sentinţa nr. 1335/2009, Curtea de Apel Galaţi stabileşte că toate acţiunile Fiscului au fost abuzive.

Mai mult decât atât, judecătorii au concluzionat că, din anul 2003, societatea Agromec Berheci se afla „în caz de forţă majoră, exonerator de răspundere pentru perioada 2003 la zi”. Iinstanţa a precizat şi că „societatea este exonerată de plata sumelor stabilite prin actele fiscale”. Acest lucru înseamnă că, legal, toate acţiunile împotriva firmei trebuie suspendate de drept, nefiind permise executările silite de niciun fel până la lămurirea cauzelor care au creat forţa majoră. Şi mai mult, toate penalităţile şi majorările sunt considerate nule.

Ulterior, Ministerul de Finanţe a pierdut pe toate căile de atac, inclusiv pe cea a recursului în anulare, soluţia rămânând definitivă şi irevocabilă. Iar asta nu este tot: prin alte decizii (colaterale) ale instanţelor au fost anulate executările silite făcute de Fisc în mod abuziv.

Ba chiar, pe aceeaşi bază, şi gestionarii fondului SAPARD au acceptat să scutească firma de plata ratelor rămase la coparticiparea ei la o finanţare europeană nerambursabilă. „A fost un moment în care am simţit că, iată, există dreptate în România. Din păcate, bucuria a fost de scurtă durată”, ne-a declarat Ion Banu.

Cum „suceşte pălăria” un complet de judecată bizar

În ciuda faptului că lucrurile păreau să fie clare şi că societatea scăpase de abuzurile (evidente) ale Fiscului, declaşarea procesului de insolvenţă a Agromec Berheci avea să aducă după sine o decizie stupefiantă a Curţii de Apel Galaţi. După ce, în prima fază, Tribunalul Galaţi admisese participarea la masa credală a Ministerului de Finanţe doar cu impozitele datorate, calculate ca bază, respingând penalităţile şi majorările (în baza sentinţei nr. 1335/2009 a Curţii de Apel), Curtea de Apel Galaţi (judecători Alexandrin Zaharia, Veronica Păcurariu şi Monica Mateiciuc) răstoarnă totul.

Magistraţii hotărăsc (Decizia nr. 320/21 octombrie 2014) că Fiscul are dreptul şi la penalităţi pentru perioada 2003-2010, deşi acestea fuseseră deja anulate prin decizia judecătorească definitivă şi irevocabilă menţionată mai înainte (decizie care, potrivit normelor de drept româneşti, nu mai poate fi modificată, suspendată sau anulată).

Ca şi cum acest lucru n-ar fi fost suficient de bizar, acelaşi complet de judecată decide să anuleze şi expertiza financiară dispusă de Tribunal, document prin care se stabilise că Fiscul este bun de plată 12,5 milioane de lei pentru faptul că, prin executările silite abuzive şi ilegale, a distrus practic activitatea Agromec Berheci.

În aceste condiţii, copleşită de datoriile de care nu se făcea în niciun fel vinovată, societatea a ajuns falimentară şi, în loc să primească daune pentru faptul că instituţiile statului au procedat neglijent, discreţionar şi ilegal, a ajuns în imposibilitatea de a funcţiona, a trebuit să-şi concedieze toţi angajaţi, să înceteze toate activităţile economice şi, practic, să dispară. Să mai spună cineva că vechiul proverb românesc „Dreptatea umblă cu capul spart” nu a rămas valabil şi în zilele noastre.

adevarul.ro

 

[dcp100168]

Coşmarul juridic al unei firme gălăţene batjocorită de autorităţi şi de justiţie timp de aproape două decenii

Agromec Berheci a deschis zeci de procese civile şi a formulat zeci de plângeri penale în speranţa că-şi va afla dreptatea, însă calvarul este încă departe de se fi sfârşit. Nici acum, după 17 ani de procese, nu reuşeşte să se afle în libera posesie a peste 500.000 de metri pătraţi pe care i-a cumpărat cu acte în regulă.

Vrem, nu vrem, România rămâne un teritoriu în care dreptul de proprietate nu se bucură de respectul cuvenit. Iar lucrurile devin şi mai complicate atunci când, din păcate, atentatorii la proprietate sunt favorizaţi de oamenii legii.

Aşa cum vă aduceam la cunoştinţă în ediţiile trecute, o societate agricolă din judeţul Galaţi - Agromec Berheci - se chinuieşte de peste 17 ani să intre în posesia unor terenuri pe care le-a cumpărat, pe raza comunei Ghidigeni, cu acte în regulă şi cu banii jos. După cum am arătat în precedentul articol, posesia societăţii asupra terenurilor însumând peste 500.000 de metri pătraţi este blocată sistematic atât de către foştii proprietari, dar şi de către o serie de funcţionari ai Primăriei, în frunte cu primarul Eugen Tăbăcaru şi cu consilierul local Dan Zaharia.

Ciudăţeniile de la Parchetul din Tecuci

Chiar dacă Agromec Berheci are acte de proprietate - multe dintre ele confirmate deja de către instanţele de judecată - terenurile aferente sunt în parte ocupate de foştii proprietari. Primăria Ghidigeni a refuzat sistematic să facă o delimitare clară a proprietăţilor în câmp, sub pretextul că actele n-ar fi în regulă, deşi vorbim despre hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, deci executorii.

În acelaşi timp, şi terenurile din „lotul Ghidigeni” pe care Agromec Berheci a reuşit să le lucreze au ajuns pretext de mare scandal după ce, în ultimii ani, recolta a fost pur şi simplu furată, an de an. Cu toate că hoţii au fost prinşi la faţa locului - era vorba de utilajele aparţinând săteanului Marian Bădiţă - dosarele penale formate au avut o soartă cel puţin ciudată, nefiind finalizate nici în prezent, deşi unele dintre ele sunt vechi de câţiva ani. Cele mai mari întârzieri s-au produs din cauza procurorilor de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, care au tergiversat foarte mult cercetările şi, mai mult, au dat pe badă rulantă neînceperea urmăririi penale împotriva persoanelor prinse în flagrant (cu martori poliţişti) furând la scară industrială (cu combina şi remorca) recolta de pe terenurile Agromec. De altfel, a fost nevoie într-un final de intervenţia judecătorilor (încheierea de şedinţă din 17 iunie 2015, în dosarul nr. 2348/324/2015) pentru ca procurorii să reia cercetarea penală în cauză.

Evident, rămâne de văzut ce se va întâmpla în continuare cu dosarul. Există speranţa că nu va fi din nou îngropat în NUP-uri, în deja „tradiţionalul” stil al procurorilor Neculai Jalbă şi Mihaela Maxim. Nu de alta, dar aceştia par să se fi specializat în a da dreptate tuturor celor cu care au litigii penale cu Agromec Berheci, fiind nevoie mereu de intervenţia judecătorilor pentru ca dosarele să ajungă la verdictul corect.

Fals. Uz de fals

Revenind la chestiunea de fond, trebuie să spunem că în spatele acestor hărţuieli juridice se află şi ceva turbulenţe politice. Ion Banu, administratorul Agromec Berheci, ne-a mărturisit că atitudinea ostilă a primarului Eugen Tăbăcaru (PNL) este legată şi de faptul că fratele domnului Banu a îndrăznit să candideze la Primăria Ghidigeni. În joc a intrat şi Dan Zaharia, unul dintre oamenii de încredere ai primarului, care din ianuarie 2016 a ajuns şi consilier local, după ce Eugen Tăbăcaru i-a retras sprijinul politic al consilierului în exerciţiu (profesoara Felicia Medeleanu), lăsând astfel mandatul vacant. Ei bine, Dan Zaharia este într-o veche duşmănie cu administratorul Agromec Berheci, pe fondul unei tranzacţii funciare controversată între cei doi, tranzacţie pe care Zaharia refuză să o mai recunoască, în ciuda probelor evidente. În plus, Agromec Berheci l-a reclamat penal pe Dan Zaharia în două dosare. Unul dintre acestea este pentru ameninţare, după ce, la scandalul cu recolta furată, Zaharia a pretins că terenul respectiv este al lui şi a afirmat, în prezenţa şefului de post din comună că le va „lua gâtul” celor din neamul Banu. Cum era de aşteptat, procurorii tecuceni au casat plângerea, cu toate că erau dovezi certe pentru trimiterea în judecată. Al doilea dosar este pentru fals şi uz de fals, după ce Dan Zaharia a încercat să ascundă cu hârtii faptul că vânduse către Agromec Berheci, încă din 1995, un teren de 5.000 de metri pătraţi pe care-l deţinea la Ghidigeni. În fapt, Zaharia a încheiat ulterior (în 6 februarie 2014) un contract de donaţie către soţia sa, Floarea Zaharia, tranzacţia fiind posibilă ca urmare a unui certificat fiscal eliberat în mod abuziv de către Primăria Ghidigeni. De altfel, amintita instituţie chiar recunoaşte în scris, în iunie 2014, că există o problemă în acte deoarece figurează pe amintitul teren doi proprietari: Floarea Zaharia şi Agromec Berheci. Atitudinea primăriei este cel puţin ciudată, dacă ţinem cont că a contribuit decisiv la crearea confuziei, eliberând către Zaharia Dan, în mod abuziv, certificatul de atestare fiscală nr. 3629/23 mai 2013 (cel în baza căruia s-a materializat donaţia amintită mai înainte), deşi ştia încă din 1999 - când fusese notificată de justiţie - că acesta nu este proprietar.

Interesant este că un scenariu identic se întâmplă şi în cazul socrului lui Dan Zaharia. Acesta, pe nume Neculai Burlacu, îşi vânduse terenul (17.500 mp) către Agromec Berheci, însă în 2014 vinde acelaşi teren către fiica sa Floarea Zaharia. Tranzacţia este favorizată tot de către Primăria Ghidigeni, tot printr-un certificat de atestare fiscală eliberat în fals, sub semnătura primarului Eugen Tăbăcaru.

Procurorii tecuceni nu văd nimic ilegal

Sesizaţi asupra acestor fapte, procurorii tecuceni dau, sec, neînceperea urmăririi penale atât împotriva lui Dan Zaharia, cât şi a lui Neculai Burlacu şi a lui Eugen Tăbăcaru. În faţa acestei situaţii, Agromec Berheci alege să continue lucrurile pe două căi. Introduce acţiuni civile pentru anularea tranzacţiilor dintre Dan şi Florea Zaharia şi dintre Neculai Burlacu şi Floarea Zaharia, dar face şi plângere penală contra făptuitorilor. Pentru a scăpa de NUP-urile cu repetiţie ale parchetului tecucean, plângerea este formulată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tecuci (una dintre acuzaţii fiind „constituirea de grup infracţional”, competenţa aparţinea acestuia ). Însă cum „constituirea de grup infracţional” nu este confirmată, dosarul se întoarce, în septembrie 2015, la Tecuci. Probabil la procuroarea Maxim.

Interesant este parcursul şi în civil, acolo unde, pe bună dreptate, Judecătoria Tecuci constată nulitatea actului de donaţie dintre Zaharia Dan şi Zaharia Floarea (sentinţa nr. 1352/2015), caz în care falsul şi uzul de fals este practic confirmat de judecători. Şi contractul de vânzare-cumpărare dintre Neculai Burlacu şi Zaharia Floarea a fost anulat de instanţă, aşa că, de asemenea, lucrurile devin clare şi din punct de vedere penal. Să vedem însă ce vor stabili şi procurorii, căci „telenovela” de la Ghidigeni pare încă departe de final.

adevarul.ro

[dcp100168]

Justiţia face lumină în cazul societăţii agricole adusă la sapă de lemn de incompetenţa instituţiilor statului

Judecătorii Curţii de Apel Galaţi au decis, pentru a treia oară, definitiv şi irevocabil, că societatea Agromec  Berheci SA (judeţul Galaţi) este victima acţiunilor abuzive ale Fiscului. Firma a intrat in colaps financiar după ce Direcţia de Finanţe Galaţi a început să o execute abuziv pentru datorii care fuseseră anulate prin decizie judecătorească.

Magistraţii Curţii de Apel Galaţi au confirmat, încă o dată, că societatea agricolă Agromec  Berheci SA (dar şi firmele de grup cu care se află în stare de dependenţă economică) este victima instituţiilor statului (în frunte cu Fiscul), care au adus-o la sapă de lemn prin măsuri discreţionare şi abuzive.

Aşa cum menţionam în ediţiile trecute ale cotidianului „Adevărul”, Agromec  Berheci SA (judeţul Galaţi) a trecut , începând cu vara anului 2003, prin momente foarte grele, fiind o victimă a birocraţiei şi incompetenţei instituţiilor statului.

O bulibăşeală marca Ministerul Agriculturii

În toamna lui 2003, adică acum 13 ani, după o secetă cumplită, care i-a distrus complet culturile, societatea a cerut, pe baza unor documente clare, pe care nimeni nu le-a pus vreodată sub semnul îndoielii, despăguri pentru calamităţile suferite. Dosarul (care conţinea poliţe de asigurare valabile, expertize, avize şi toate documentele necesare) a fost aprobat de toate instituţiile subordonate Ministerului Agriculturii implicate în plata despăgubirilor dar, surpriză, banii n-au mai ajuns în contul societăţii.

Fiind vorba despre o sumă esenţială pentru supravieţuirea societăţii (519.000 de lei, corespunzător a 2.000 de hectare de culturi calamitate), societatea a cerut lămuriri Ministerului Agriculturii, instituţie care, sub semnătura secretarului de stat Nicolae Lazin (membru al cabinetului Tăriceanu) recunoaşte nonşalant că nu s-a plătit, fără a explica însă motivul. Mai mult decât atât, firma este anunţată că nici nu mai poate primi despăgubirile vreodată, pentru că s-a depăşit termenul de alocare bugetară.

Justiţia confirmă forţa majoră

Pierderii recoltei şi neplata despăgubirilor (este de menţionat că absolut toate firmele agricole din judeţul Galaţi, cu excepţia Agromec Berheci SA, au fost despăgubite de stat în 2003) au însemnat o lovitură cumplită pentru societate, care a intrat în incapacitate de plată. Pentru că rezista asaltului creditorilor (dintre care Fiscul era cel mai agresiv), directorul Agromec Berheci SA, economistul Ion Banu s-a adresat justiţiei, solicitând să i se facă dreptate, fie şi măcar prin compensarea datoriile către bugetele de stat cu suma ce i se cuvenea legal pentru pagubele suferite. Complementar, se cerea să se activeze clauza de forţă majoră, lucru echivalent cu „îngheţarea” tuturor plăţilor şi a accesoriilor, precum şi exonererea de datorii pe perioada cât forţa majoră rămânea activă, adică până la lămurirea conflictului cu instituţiile statului român.

Urmează o lungă perioadă de procese alambicate şi devoratoare de timp, însă în17 decembrie 2009, prin sentinţa nr. 1335/2009, Curtea de Apel Galaţi dă dreptate firmei private şi stabileşte că toate acţiunile Fiscului au fost abuzive. Mai mult decât atât, judecătorii au concluzionat că, din anul 2003, societatea Agromec Berheci SA se afla „în caz de forţă majoră, exonerator de răspundere pentru perioada 2003 la zi”. Instanţa a precizat şi că „societatea este exonerată de plata sumelor stabilite prin actele fiscale”. Acest lucru înseamnă că, legal, toate acţiunile împotriva firmei trebuie suspendate de drept, nefiind permise executările silite de niciun fel până la lămurirea cauzelor care au creat forţa majoră. Şi mai mult, toate penalităţile şi majorările sunt considerate nule. Ulterior, Ministerul de Finanţe a pierdut pe toate căile de atac, inclusiv pe cea a recursului în anulare, soluţia rămânând definitivă şi irevocabilă. Iar asta nu este tot: prin alte decizii (colaterale)  ale instanţelor au fost anulate executările silite făcute de Fisc în mod abuziv.

Când Fiscul (abuziv) e mai periculos decât moartea

Deşi totul părea să fie clar ca apa de izvor şi că Agromec  Berheci SA îşi va recâştiga drepturile, Ministerul de Finanţe izbuteşte, printr-o manevră neortodoxă, să sucească totul la 180 de grade: cere insolvenţa societăţii, ignorând faptul că aceasta se afla în stare de forţă majoră, constată definitiv şi irevocabil de către justiţie.

După ce, în prima fază, Tribunalul Galaţi admisese participarea la masa credală a Ministerului de Finanţe, iar Curtea de Apel Galati prin decizia nr.320/21 octombrie 2014, mentine decizia Tribunalului Galati, decizia fiind irevocabila, Agromec Berheci SA, rămânând datoare  doar cu impozitele calculate ca bază, după data de 15 aprilie 2010, respingând datoriile, penalităţile şi majorările perioadei de forţă majoră (în baza sentinţei nr. 1335/2009 a Curţii de Apel), Curtea de Apel Galaţi (judecători Alexandrina Zaharia, Veronica Păcurariu şi Monica Mateiciuc) răstoarnă totul. Magistraţii hotărăsc (Decizia nr.100/23 aprilie  2015) că Fiscul are dreptul şi la penalităţi pentru perioada 2003-2010, deşi acestea fuseseră deja anulate prin decizia judecătorească definitivă menţionată mai înainte (decizie care, potrivit normelor de drept româneşti, nu mai poate fi modificată, suspendată sau anulată). Ca şi cum acest lucru n-ar fi fost suficient de bizar, acelaşi complet de judecată decide să anuleze şi expertiza financiară dispusă de Tribunal, document prin care se stabilise că Fiscul este bun de plată 12,5 milioane de lei pentru faptul că, prin executările silite abuzive şi ilegale, a distrus practic activitatea Agromec Berheci.

Dreptul de a nu te lăsa omorât

În ciuda faptului că, urmare a celor prezentate mai înainte, Agromec Berheci a ajuns într-o situaţie economică foarte rea, conducerea societăţii nu s-a lăsat descumpănită de abuzuri. Ca atare, a continuat acţiunile în justiţie, în speranţa că lucrurile vor ieşi la lumină cândva.

Primul lucru făcut a fost solicitarea unei lămuriri de dispozitiv a sentinţei nr. 1335/2009 a Curţii de Apel Galaţi (prin care se constata forţa majoră), iar răspunsul nu întârzie foarte mult. În 15 aprilie 2010, judecătorii Curţii de Apel precizează, fără echivoc, că decizia lor a fost luată în sensul constatării exonerării de răspundere, pentru perioada 2003-2009 „pentru întreaga activitate a reclamantei şi a firmelor de grup”.

Lămurirea este pusă la dosarul insolvenţei, însă judecătorii Alexandrina Zaharia, Veronica Păcurariu şi Monica Mateiciuc continuă jocul bizar şi se fac că nu pricep că situaţie de forţă majoră obligă Fiscul să renunţe la datorii, dobânzi şi penalităţi. Ca urmare, coşmarul juridic continuă.

A treia oară poate-i cu noroc

Deşi poate părea absurd să vorbim despre noroc într-o chestiune juridică mai mult decât clară, realitatea ne obligă să privim lucrurile cu circumspecţie. Asta chiar dacă Agromec Berheci tocmai ce a obţinut, pentru a treia oară, confirmarea scrisă că are dreptul să fie scutită de datorii, penalităţi, majorări şi alte asemenea accesorii pe perioada de forţă majoră. Afirmaţia este făcută de Curtea de Apel Galaţi, secţia Contencios Administrativ şi Fiscal, care prin încheierea de şedinţă din 7 iunie 2016 (dosar nr 4056/121/2008), răspunde la noua cerere de lămurire formulată de Agromec Berheci în termeni cât se poate de categorici. „Dispozitivul deciziei 1335/17.12.25009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul 4056/121/2008, astfel cum a fost lămurit prin încheierea pronunţată la data de 15.04.2010 cuprinde suficiente elemente pentru a putea fi pus în executare”, scriu judecătorii în document, atât de clar încât ar putea înţelege şi un elev de clasa a V-a.

Asta însă nu-l linişteşte deloc pe directorul Agromec Berheci, Ion Banu,care deja şi-a văzut firma adusă la sapă de lemn, deşi avea dreptate şi avea şi documente care să ateste acest lucru. „Mă simt ca într-un film absurd. Pe de o parte justiţia îmi spune, categoric, că am dreptate, pe de altă parte vin alţi judecători care aprobă acţiunile contrare ale Fiscului. Nici nu ştiu ce să mai cred. Sunt derutat şi descurajat de abuzurile repetate ale instituţiilor statului”, ne-a declarat Ion Banu, care a mai precizat că intenţionează să cheme în judecată statul român la instanţele internaţionale.

adevarul.ro

[dcp100168]

Suma fabuloasă pe care statul trebuie să o plătească unui om de afaceri executat silit şi adus la faliment de Fisc

Suma datorată de Finanţe către firma care a fost adusă în faliment prin executarea silită a unor datorii inexistente este impresionantă, au constatat experţii stabiliţi de Instanţă: aproape 3 milioane de lei (circa 600.000 de euro). Împreună cu societatea în cauză au fost executate silit în mod abuziv şi alte firme din grup.

Situaţie stupefiantă în judeţul Galaţi, unde experţii financiari desemnaţi de o instanţă au ajuns la concluzia că firmele unui om de afaceri au fost pur şi simplu distruse în urma unor acţiuni abuzive ale unor angajaţi ai Fiscului.

Raportul fiscal judiciar a fost cerut de Judecătoria Tecuci şi a fost întocmit de doi experţi foarte cunoscuţi, Ionel Barbu şi Cicerone Lupu, cel din urmă având notorietate mai ales pentru faptul că în ultimele trei decenii a lucrat la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi, unde a ocupat mai multe funcţii, printre care şi cea de director general. Expertiza a fost cerută de Judecătoria Tecuci într-un dosar (nr. 7382/324/2018) în care societatea Agromec SA Berheci contesta executarea silită a bunurilor sale la cererea Administraţiei Fiscale din Tecuci. Decizia a fost luată de magistraţi în aprilie 2019, iar verificarea a acoperit o perioadă de 16 ani, respectiv din 2003 până la zi şi s-a încheiat cu un amplu raport, care a fost înaintat Judecătoriei pe 12 septembrie 2019.

Concluziile documentului sunt alarmante. Experţii au transmis judecătorilor că firma Agromec SA Berheci (care-l are ca principal acţionar pe omul de afaceri Ion Banu) a fost deposedată de Fisc, în baza unor acţiuni abuzive, de suma totală de 2.931.562 lei (aproximativ 600.000 de euro). Mai exact, studiind în corelaţie toate documentele puse la dispoziţie de DGFP şi de firmă (în total peste 2.000 de file), experţii au constatat că Agromec Berheci avea de dat statului, pentru perioada 1 ianuarie 2003-11.06.2014 (când s-a deschis insolvenţa), suma totală 1.315.107 lei, dar că are de primit (pentru sumele percepute în plus de stat, plus dobânzile aferente) nu mai puţin de 4.426.669 lei. Expertul a propus compensarea sumelor, rezultând o datorie a statului, către firmă, de 2.931.562 lei.

Cauzele dezastrului fiscal

Trebuie spus că totul a pornit de la interpretarea eronată de către Fisc a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (Sentinţa civilă nr. 1335/2009, de la Curtea de Apel Galaţi), prin care societatea cu profil agricol Agromec SA Berheci era declarată în stare de „forţă majoră” (din cauza unei secete catastrofale, care i-a distrus toate culturile), fiind exonerată, conform legii, de plata penalităţilor şi a altor accesorii pe perioada 2003-2010. Amintita hotărâre a instanţei, deşi definitivă şi irevocabilă (este în vigoare şi acum, nu a fost niciodată modificată), nu a fost însă respectată de Administraţia Fiscală Tecuci, care a pornit o adevărată sarabandă de executări silite împotriva Agromec Berheci, dar şi a firmelor de grup Ianysoil SRL şi Agriban SRL.

După cum constată chiar experţii menţionaţi, „o serie de active vitale au fost înstrăinate, iar activitatea a fost paralizată”. De asemenea, firma Agromec Berheci a fost obligată (prin popriri pe conturi) să facă o serie de plăţi necuvenite către bugetul de stat. Aşa s-a ajuns ca firma (până atunci foarte prosperă, cu afaceri de milioane de euro anual) să intre în insolvenţă (la fel şi societăţile din grup, care au de primit bani de la Agromec, în baza unor parteneriate de afaceri), iar majoritatea activităţilor să fie sistate.

„Eu nu am făcut altceva decât să cer să se respecte legea. Nu ştiu pe cine am supărat de am ajuns la o aşa situaţie. Nu am făcut niciodată politică, nu am avut cu nimeni probleme. Sunt un fermier care vrea să trăiască din munca lui, dar nu sunt lăsat. Mă bucur că adevărul iese la lumină până la urmă, chiar dacă am fost hărţuit atâta timp”, ne-a spus Ion Banu.

Plângeri penale împotriva angajaţilor de la Fisc

Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi nu a formulat, deocamdată, un punct de vedere cu privire la concluziile raportului de expertiză fiscală judiciară, însă omul de afaceri Ion Banu ne-a declarat că este ferm hotărât să facă pângeri penale împotriva angajaţilor de la Fisc care au luat deciziile abuzive împotriva firmelor sale. „Toţi cei vinovaţi trebuie să plătească, pentru că altfel vor mai păţi şi alţii ceea ce am păţit eu. Le fac plângeri penale. De ani de zile mă lupt să demonstrez că sunt victima unor abuzuri fără precedent, la care au fost complici funcţionari publici, poliţişti, procurori, judecători. Nu întâmplător, o mare parte dintre abuzurile îndreptate împotriva familiei mele sunt anchetate acum în mai multe dosare aflate la Secţia specială pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie, de la Înalta Curte”, ne-a declarat Ion Banu.

Omul de afaceri ne-a mai mărturisit şi că nu poate trece cu vederea faptul că marea majoritate a controalelor fiscale venite în cascadă peste firmele lui, concomitent cu măsurile abuzive de executare silită a firmelor sale, au fost dispuse de şefa Administraţiei Fiscale Tecuci, Carmen Dodu. Ultima „rafală” de controale a fost dispusă, la toate firmele lui Ion Banu şi ale fiilor acestuia, imediat după ce magistraţii au cerut, în aprilie 2019, expertiza judiciară independentă la care am făcut referire. „Această doamnă este rudă cu un anume Sandu Ferţu cu care familia mea este în conflict din 2010. Acest Ferţu este fiul unui poliţist din Tecuci şi este autorul unui accident mortal în urma căruia i-a fost înscenat un dosar penal fiului meu. Şi acest caz este anchetat de secţia specială de la Înalta Curte, existând la dosar dovezi consistente că am fost victimele unei uriaşe mistificări”, ne-a mai spus Ion Banu.

Carmen Dodu nu a putut fi contactată pentru a formula un punct de vedere cu privire la acuzaţiile făcute de Ion Banu, însă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ne-a confirmat că există în lucru o anchetă legată de amintitul caz, pe rolul secţiei speciale pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie.

Mai trebuie spus şi că şi asupra procedurii insolvenţei (de după 11 iunie 2014) de la Agromec Berheci planează suspiciuni grave. Conform unei anchete aflate în derulare la Secţia speciale pentru investigarea infracţiunilor din Justiţie unele dintre creanţe sunt suspectate că ar fi fost introduse la masa credală de o serie de entităţi juridice şi de drept privat, pe baza unor documente falsificate şi cu încălcarea procedurilor legale de către o serie de angajaţi din Justiţie.

adevarul.ro