Bătălia Galaţilor

[dcp100168]

De ce a primit Galaţiul „Crucea de Război”

O delegaţie condusă de ambasadorul Franţei la Bucureşti, Philippe Gustin, a depus, la finele săptămânii trecute, o coroană de flori la Monumentul eroilor francezi, creştini şi musulmani, căzuţi pentru apărarea României în Primul Război Mondial, ocazie cu care s-a invocat ajutorul francez la Revoluţia din 1948, sprijinul lui Napoleon al III-lea în favoarea Unirii, actuala frăţie de arme franco-română în Afganistan sau Oceanul Indian... Diplomatul credea însă că înalta decoraţie oferită după război Galaţiului chiar de şeful Misiunii Militare Franceze, generalul Henry Berthelot, marele prieten al românilor a căror vitejie a admirat-o, „Croix de la Guerre” - Crucea de Război (brevetul există încă, la Muzeul de Istorie Galaţi, decoraţia s-a pierdut) ar fi fost acordată într-un turneu prin oraşele României după război. La Galaţi a aflat însă că, în afară de oraşul nostru, doar Bucureştiul ocupat de inamic şi Giurgiul, primul oraş bombardat la începutul luptelor, în 1916, şi primul eliberat, în 1918, au fost decorate, „datorită eroismului locuitorilor în timpul campaniei”! Pentru sacrificii, suferinţă, boală, pentru pierderile în lupta cu armata dezertorilor ruşi care a încercat să cucerească oraşul, Galaţiul a fost recompensat şi acest lucru nu trebuie uitat!

Eroi francezi, înhumaţi la Galaţi

Au căzut pe teritoriul României în Primul Război Mondial, în peste 100 de localităţi, 601 militari şi civili francezi, din care jumătate din colonii. 120 de francezi au fost astfel înhumaţi la Cimitirul Bellu militar, 223 la Slobozia, 54 la Alexandria, 38 la Chişinău, 52 la Constanţa, 54 la Galaţi (plus un locotenent pilot căzut în 1919) - în Careul francez de la Cimitirul "Eternitatea", 26 la Iaşi, 27 la Timişoara şi 9 în cimitirul turcesc din Ghencea. Generalul Berhelot a fost împropietărit simbolic de staul român, cu 198 de iugăre (cam 100 ha, în măsuri transilvănene), în comuna Fărcădinul de Jos, jud. Hunedoara, pământ pe care generalul l-a donat statului.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Galaţiul - un Stalingrad al Primului Război Mondial

* Oraşul care şi-a dus crucea războiului... a primit Crucile de Război franco-italiene!

Marea Unire a fost posibilă numai prin sacrificiile unui război cumplit, în care Galaţiul, prin eroismul său, şi-a adus contribuţia, rezistând ca un pinten în faţa frontului inamicului german, austro-ungar, bulgar şi turc…Gălăţenii au căzut pe front, pe Argeş, la Turtucaia sau Mărăşti... Generalului Eremia Grigorescu, eroul şi strategul de la Mărăşeşti, bujorean, gălăţenii i-au dăruit o sabie… Galaţiul, cu populaţia dublată de refugiaţi, cu spitale de campanie în şcoli, înfrunta foamea (primarul Constantin Ţinc făcea apeluri disperate şi propuneri Guvernului refugiat la Iaşi!), bolile, frigul, bombardamentele, a fost un al doilea Stalingrad! Aici, cei puţini şi slab înarmaţi au înfrânt armata dezertorilor ruşi, bolşevizaţi, care n-au vrut să treacă fără arme: urma să prade portul, îndreptându-se spre Basarabia.

Mai întâi, La Croce di guerra…

Galaţiul a fost decorat după război ca „un oraş eroic”, scria în „GALAŢII în timpul marelui răsboiu” – Editura Eminescu, ziaristul George Munteanu, director al cotidianului interbelic gălăţean „Reacţiunea”. Mai întâi au fost italienii: primarul Gheorghe Iorgala, avocat, a primit, pentru oraş, decoraţia. Primarul se adresa gălăţenilor pe 20 mai 1921 (Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale, Fond Primărie, d. 5/1921): în dimineaţa de miercuri 25 mai 1921 sosea gen. Badoglio, "subşeful Marelui Stat Major al armatei italiene", trimisul extraordinar al regelui Italiei, însoţit de ambasador, pentru a ne oferi „Crucea de război” italiană. „Originea latină, ce uneşte poporul nostru cu marele şi nobilul popor italian (...), în sfârşit, distincţiunea preţioasă pe care o acordă M.S. regele Italiei primului port al României-Mari şi gălăţenilor pentru eroismul arătat în tot timpul războiului (s.n.). (…) Să unim şi să abordăm cu toţii, în această zi de mândrie cetăţenească, culorile naţionale ale celor două ţări surori şi cu toţii să ieşim întru întâmpinarea iluştrilor oaspeţi, făcându-le o primire frăţească şi entuziastă, demnă de nobila tradiţie a acestui oraş mare, bogat şi frumos.” Solemnitatea s-a desfăşurat în Grădina publică. De faţă au fost autorităţi locale, reprezentanţi ai numeroaselor consulate gălăţene.

Şi Croix de la Guere…

15 octombrie 1922: unirea era consfinţită prin încoronarea la Alba Iulia lui Ferdinand ca rege al României Mari. Îl avea alături şi pe şeful Misiunii Militare franceze, care ne instruise în timpul războiului şi luptase din greu alături de noi: generalul Henry Berthelot.

21 octombrie 1922: mare serbare la Galaţi - venea „papa” Berthelot! Un fluturaş împărţit chema: „Cetăţeni, Sâmbătă 21 Octombrie orele 9, Generalul Berthelot, distinsul reprezentant al Republicei Franceze soseşte în oraşul nostru pentru a-l decora cu Crucea de Război Franceză”. Se vorbeşte aici şi despre „iubirea şi neţărmuita admiraţiune pentru Franţa”, care ne fusese alături. Gălăţenii erau rugaţi să împodobească oraşul în culorile franceze şi să iasă cu flori. Adjunctul primarului Teodor Thenea a primit, la Palatul administrativ, „decoraţiunea”. Oficialităţi, onoruri militare, muzică, un Te Deum la Catedrală, defilare, tinere gălăţence, gardă de onoare, primirea la Primărie de către Consiliul Comunal.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Galaţiul va avea două noi monumente de cinstire a eroilor

Primul monument de cinstire a eroismului ostaşilor gălăţeni dovedit în bătăliile de la 7-9 ianuarie 1918, care a fost construit imediat după război, la intersecţia dintre străzile Brăilei şi I.L. Caragiale (astăzi, parcarea şi scuarul blocului BR 1C), şi demolat de autorităţile comuniste după cel de-Al Doilea Război Mondial, va fi refăcut în totalitate în aceeaşi locaţie până la începutul anului viitor, în urma deciziei votate la şedinţa Consiliului Judeţului care a avut loc marţi după-amiază. Consilierii au aprobat studiul de fezabilitate şi proiectul tehnic pentru obiectivul de investiţii "Monumentul Apărătorii oraşului Galaţi, 7-9 ianuarie 1918", în valoare totală de 442.000,00 lei, din care valoarea (C+M) de 388.445,00 lei. Conform spuselor preşedintelui CJ, Nicolae Bacalbaşa, monumentul va fi reconstruit identic cu cel dărâmat după cel de-Al Doilea Război Mondial, lucru care va putea fi posibil datorită imaginilor realizate la cea vreme de fotograful gălăţean Makşay. Construcţia cinsteşte curajul ostaşilor gălăţeni conduşi de comandorul Constantin Niculescu-Rizea, care au apărat şi eliberat oraşul de ocupaţia trupelor ruseşti în retragere, în bătăliile din 7-9 ianuarie 1918.

Conform expunerii, proiectul tehnic al monumentului propriu-zis are în vedere reconstrucţia cât mai fidelă a celui demolat şi va fi prevăzută ridicarea unui obelisc din două coloane, pe ale căror capiteluri se sprijină un vultur executat din bronz şi o plachetă comemorativă. La baza soclului se va afla un cap de leu într-un ancadrament, formând o fântână arteziană şi un bazin colector.

De asemenea, în cadrul aceleiaşi şedinţe, a fost aprobată şi construirea unui monument troiţă şi placă de comemorare pentru ostaşii români căzuţi în Al Doilea Război Mondial, un proiect în valoare totală de 211.770,00 lei.

monitoruldegalati.ro

[dcp100168]

Bătălia Galaţilor

* În Primul Război Mondial, ultima frontieră în calea armatelor inamice * Bombardat, înfometat, suprapopulat, supus ameninţării bolilor, cu sabia lui Damocles a invaziei deasupra capului, cu un front activ pe Siret, oraşul a ţinut piept şi unui corp de elită rus bolşevizat, care intenţiona să-l prade şi să-l devasteze

 

Probabil că fără Galaţi nici n-ar mai fi existat România ca stat… Numit şi „Stalingradul românilor”, oraşul nostru a suferit cumplit în Primul Război Mondial, fiind ultima frontieră în calea armatelor germane, austro-ungare, turceşti şi bulgăreşti care ocupaseră deja restul ţării şi păreau de neoprit. Bombardat (ziaristul George Munteanu scria despre un ofiţer care declara că aici era mai rău decât pe front, unde exista măcar protecţia tranşeelor!), înfometat, suprapopulat, supus ameninţării bolilor, cu sabia lui Damocles a invaziei deasupra capului, cu un front activ pe Siret, oraşul avea să fie decorat cu înalta distincţie Croix de la Guerre, chiar de şeful Misiunii franceze în România, de generalul Henri Mathias Berthelot (în 1919, actuala stradă Bălcescu devenea strada General Berthelot; anul trecut, în Micro 40 se înfiinţa oarecum Piaţa Berthelot). Doar Iaşiul şi Giurgiul au mai primit medalia supremă! Şi italienii ne-au decorat, după acel război cumplit, cu La Croce di Guerra, oferită de şeful Marelui Stat Major al armatei italiene, generalul Pietro Badoglio.

500 de români versus 12.000 de ruşi

Ei bine, în ianuarie 1918, în Bătălia Galaţilor, timp de trei zile, doar vreo 500 de români slab înarmaţi - marinari, pompieri, poliţişti, militari şi civili, cu câteva tunuri demontate de pe vedete militare, au învins şi dezarmat hoarda bolşevizată a unui corp de elită rus, de 12.000 de militari, care-i învinsese de multe ori, în anii anteriori, pe războinicii japonezi, în Manciuria. Deşi cu peste 70 de tunuri şi înarmaţi până în dinţi, ruşii, care puteau schimba harta Europei, au fost învinşi la Galaţi, unde au fost dezarmaţi după ce s-au predat!

Galaţiul, o potrivită capitală a Principatelor unite în viziunea lui Cuza şi a altor români de seamă la 1859 şi chiar în cea a Imperiului ţarist după Războiul Crimeii, părea, potrivit luptătorului pentru drepturile românilor din Ardeal, ajuns ministru după război, Vasile Goldiş, potrivită capitală a României Mari. Chiar aşa declara el în ziarul excelentului jurnalist şi director de ziar gălăţean Ion Burbea, în „Galaţii Noi”, în 1919!

Chiar autorul unei istorii a războiului care primea premiul Academiei, istoricul Constantin Kiriţescu, consemna faptul că lupta de la Galaţi a  fost  „una  dintre  cele  mai  spectaculoase lupte desfăşurate pe teritoriul României”!

Soarta unui monument încă aşteptat

Recunoscători eroilor din 1918, gălăţenii au ridicat un monument în zona Stirex de azi, din păcate demolat în primii ani ai comunismului, monument refăcut acum pe cheltuiala Consiliului Judeţului, care aşteaptă montarea lui.

Un alt monument ridicat după „Marele război”, după cum îl numeau oamenii atunci, crezând că va fi şi ultimul, este cel al  României Mari, din Piaţa Ion Heliade Rădulescu, marele paşoptist şi primul preşedinte al Academiei - chiar în faţa Gării CFR. Din păcate, minat de ororile războiului, artistul de front Dimitrie Măţăuanu, sculptorul autor al monumentului, îşi lua zilele la Bucureşti înainte ca monumentul să fie turnat în întregime din bronz. Nicola Mantu, inimosul gălăţean vicepreşedinte al Comisiei de înfrumuseţare, a încercat în zadar să recupereze vulturul, simbol al victoriei, şi plăcile cu basorieliefuri de pe laturile monumentului, acestea fiind încă neturnate în bronz la moartea artistului, ci în fază de modelaj din lut. Din păcate, ca şi în vremurile noastre, n-a existat voinţă politică, cum s-ar spune… La Galaţi s-au perindat cinci primari (mandatele erau pe atunci de câteva luni, datorită deselor schimbări de guvern) şi proiectul s-a risipit. Nici până astăzi monumentul nu a fost terminat, iar gălăţenii se mulţumesc cu un frumos străjer din bonz care păzeşte nimicul de pe piedestalul pe care creşte iarba, într-o zonă iubită de câinii comunitari…

Obuze şi afeturi de tun la Şantierul Naval

Dar Galaţiul de atunci a însemnat şi industria de război a Moldovei, singurul bastion românesc neinvadat încă de nemţi. Aici, în 1916, Gheorghe Fernic, patronul şi inventatorul Şantierului Naval, cel care reuşise anterior să-l convingă pe industriaşul german Krupp să vândă oţel şi cămăşi de cartuşe românilor, toarnă obuze din fontă şi fabrică afeturi de tun pe şantierul său reconvertit parţial! În Galaţiul sfârtecat de obuzele trase de germani şi de turci din Munţii Măcinului (un obuz a căzut, neexplodat, într-un pătuţ de copil!), de bombele aruncate noaptea din zeppelin sau mitraliat de avioanele germane decolate de la Brăila,  rămăseseră după război, numai de la aliaţii francezi, 300 de vagoane de muniţie! Stăteam pe un butoi cu pulbere, gata să explodeze la o ţigară aruncată, scria, în 1920, publicaţia gălăţeană „Comerţul liber”!

Galaţiul lui Iosif Ivanovici, copilul de trupă şi apoi şeful Fanfarei Regimentului 11 Siret, a pierdut, numai din acel regiment faimos, mult sânge la Mărăşeşti! Regiment care se acoperise de glorie pe câmpul de luptă şi în campanii în 1877, în Războiul Balcanic la 1913, în Primul Război Mondial şi, mai târziu, în al Doilea Război Mondial, fiind şi el decimat în masacrul de la Oarba de Mureş. Vulturul de lângă locul fostei cazarme de lângă sediul ITM are de prea mulţi ani ciocul sfărâmat, iar gălăţenii ştiu puţine despre rostul numelui dat unei străzi lungi, cotite…

Cât despre ziua de 1 Decembrie, poate ar trebui să reflectăm şi la faptul că era stabilită după calendarul european central, la care România a trecut abia după Primul Război Mondial, Transilvania fiind până atunci, ca înglobată în Imperiul Austro-Ungar, „branşată” şi la calendarul central european la care suntem şi astăzi branşaţi…

viata-libera.ro

 

[Mikka]

Cred ca o sa primesc un lung sir de injuraturi, dar adevarul e pe la mijloc (ca sa fiu elegant si sa nu spun ca e un ra...at de articol)... Prostiile astea nationaliste si tampite ne fac mai mult rau: 500 contra 12.000, aia cei mai tari din lume, noi niste amarati etc. In realitate, rusii o uscheau spre mama Rusia dupa ce armata rusa se dusese dracului in urma revolutiei si drumul le trecea pe aici. Nu mai erau de mult o armata, ci doar o banda - numeroasa, ce-i drept - bolsevizata. Armata Romana le-a blocat accesul in Galati, rusii au bombardat vreme de cateva ore orasul, apoi soldatii romani i-au atacat si impins spre Siret, unde multi rusi au preferat sa treaca la ... nemti. Nu a fost nici un "Stalingrad" - cine cunoaste ceva istorie stie ce a fost acolo...

Pentru cei interesati - Paul Paltanea: Istoria orasului Galati, pag. 241-242. Pentru ca nu am de gand sa scriu intregul text, am sa mentionez doar finalul luptelor: "au fost capturate 79 de tunuri si au murit 26 de viteji soldati romani".  

[dcp100168]

Istoria unui război şters de comunişti din cărţile de istorie. Cum au luptat românii cu bolşevicii la Galaţi, într-o încleştare de trei zile, soldată cu mii de morţi

Luptele pentru apărarea Galaţiului, din ianuarie 1918, au fost prima confruntare din istorie între trupele bolşevice şi armata română. În perioada interbelică, la Galaţi a fost ridicat un monument pentru a cinsti memoria soldaţilor căzuţi în aceste confruntări, însă, după 1946, acesta a fost vandalizat şi apoi demolat de comunişti. Acum, autorităţile vor să refacă monumentul după planurile iniţiale.

 

Din motive care ţin de „frăţia dintre statele comuniste“, o filă de istorie foarte importantă a României a fost ascunsă publicului mai bine de o jumătate de secol, sub pretextul că aflarea adevărului l-ar fi deranjat pe „marele vecin de la Răsărit“. Nici măcar acum, deşi au trecut peste două decenii de când România a ieşit de sub sfera de influenţă rusească, relatările despre luptele pentru apărarea Galaţiului din ianuarie 1918 nu sunt incluse în cărţile de istorie decât marginal, superficial, fără a se lămuri numeroase aspecte esenţiale.

Mărturisirile legate de episodul „Galaţi 1918“ au fost analizate, în ultimii ani, de mai mulţi istorici, însă informaţiile sunt în continuare incomplete şi, pe alocuri, contradictorii. Asta poate şi pentru că sursa primară - provenită de la istoricul Constantin Kiriţescu - a fost interzisă vreme de decenii în România, fiind considerată un fel de blasfemie la adresa socialismului.

Începutul conflictului este foarte clar - o parte din armata rusă, puternic pătrunsă de ideologia bolşevică, vroia să părăsească frontul şi să se retragă în Rusia, unde să se alăture revoluţiei lui Vladimir Ilici Lenin. „La îndemnurile lui Lenin, ruşii dezertează în masă, înarmaţi, pentru a se întoarce în ţară. Erau hotărâţi să-şi croiască drum cu armele şi să prade totul în calea lor, ca un nor de lăcuste, şi dacă nu întâlneau rezistenţă, să bolşevizeze totul, după modelul din Rusia“, descrie istoricul Cristian Negrea contextul geopolitic în care se afla Moldova la sfârşitul anului 1917, adică în plin Război Mondial.

„La 29 decembrie 1917 (n.r. - datele sunt adaptate Calendarului Iulian), la Pechea, judeţul Galaţi, o delegaţie rusească vine la comandamentul diviziei a 4-a pentru a anunţa că începând de a doua zi, trupele ruse vor părăsi frontul şi vor trece Prutul în Basarabia. (...) În caz că trupele române vor opune rezistenţă, vor trece totul prin foc şi sabie, vor arde şi distruge totul în calea lor“, consemnează Negrea.

Trebuie menţionat că, potrivit documentelor de război păstrate în arhivele Ministerului Apărării Naţionale, în acel moment în zonă, pe sectorul de front Tecuci-Galaţi, se afla Armata a 6-a rusă, cu trei corpuri de armată a câte două divizii fiecare. Se estimează că fiecare divizie avea circa 5.000 de soldaţi, ceea ce însemna că forţa de luptă rusească număra peste 30.000 de oameni.

Aliatul devenit duşman

Având în vedere situaţia complicată, practic, fostul aliat tindea să devină inamic, iar românii riscau să fie prinşi între două fronturi, diviziile 4 şi 13 ale Armatei Române primesc ordin să supravegheze trupele ruseşti. În acel moment, timp de câteva zile, trupele româneşti erau efectiv pregătite, în tranşee, să facă faţă atât unor atacuri dinpre vest, din partea germanilor, cât şi dinspre est, din partea ruşilor.

În faţa mobilizării de trupe, ruşii se liniştesc momentan, dar pe 3 ianuarie 1918 divizia 40 rusă părăseşte linia frontului şi porneşte spre Cudalbi şi Pechea, într-un marş ce semăna mai mult a fugă decât a retragere. Trupele sunt întoarse pe front de divizia a 4-a română, care avea un fel de rol de „jandarm“ al liniilor de apărare.

Însă, pe fondul confuziei, Corpul Siberian de elită, unitate complet bolşevizată „evadează“ spre Galaţi împreună cu divizia a 10-a siberiană, care deja avea în apropierea oraşului două baze: una peste Dunăre şi o alta în nord-vestul urbei, la Fileşti. Sursele istorice nu sunt foarte clare în privinţa numărului de soldaţi care se apropiau de oraş, însă se estimează că ar fi fost în jur de 12.000 de ostaşi.

Aşa cum era de aşteptat şi cum, de altfel, şi avertizaseră, ruşii au încercat să cucerească oraşul Galaţi, cu scop de jaf sau poate de a cuceri pentru noul stat bolşevic o bază militară puternică din care să exporte revoluţia şi în România. Cei 12.000 de soldaţi ruşi rebeli se regrupează la porţile oraşului, în zona Tirighina-Barboşi, iar pe data de 6 ianuarie 1918 trimit o delegaţie care solicită autorităţilor să plătească o sumă consistentă care să acopere cheltuielile de deplasare şi de hrănire a trupelor până când acestea vor ajunge în Rusia.

Cum solicitarea este respinsă, ruşii trec la represalii. Trec peste valea Cătuşa şi peste câmpurile unde se află acum cartierul Dunărea şi sunt întâmpinate, în buza dealului Ţiglina, de liniile de apărare româneşti.

Filmul bătăliei, după istoricul Constantin Kiriţescu

O hartă militară apărută într-o lucrare a istoricului Constantin Kiriţescu - Istoria Războiului pentru Întregirea României 1916-1919, ed. A II-a, ed. Casei Şcoalelor, Bucureşti, 1925, ne dezvăluie detalii interesante ale înfruntării armate din ianuarie 1918. Este de precizat că lucrarea lui Kiriţescu (ca de altfel toate lucrările istoricului) a fost interzisă în România începând cu 1946.

„Situaţia trupelor de apărare a Galaţiului este mai mult decât dramatică. Ele sunt acum atacate din 4 direcţii: vest, nord, est şi sud. În oraş, trupele Diviziei a 10-a ruse se constituie în unităţi de luptă, fără a mai putea fi împiedicate de vreo trupă română. Orice măsură pe care o ia armata română contrastează cu diferenţa numerică între soldaţi de 4 la 1 în favoarea ruşilor“, consemnează Constantin Kiriţescu.

Prima linie de pe dealul Ţiglina cade şi totul părea pierdut. Totuşi, în ciuda situaţiei dramatice, armata română are o tresărire extraordinară de orgoliu. Din detaşamentul de la Fileşti se iau două plutoane de infanterie, o secţie de mitraliere, care sosesc imediat. Infanteriştii români atacă violent detaşamentul rus de la est, îl pune pe fugă şi-l urmăreşte până trece Prutul.

Atacaţi şi respinşi, ruşii intră în debandadă şi încearcă să se regrupeze spre sud, înspre gara Bărboşi şi podul de peste Siret. Artileria noastră şi trei avioane de bombardament aruncă bombe asupra aglomerării de soldaţi ruşi. „Furia cu care românii, semnificativ mai puţin numeroşi, contraatacă, îi îngrozeşte pe ruşi, care iau o hotărâre disperată şi senzaţională. La ora 11,00 noaptea încep să treacă podul şi linia frontului şi se predau germanilor. A fost un deznodământ total neaşteptat şi absolut unic în istoria Primului Război Mondial. O bătălie între două armate aliate, în faţa poziţiilor inamicului şi sub privirile acestuia“, concluzionează reputatului istoric român.

Varianta „romantică“ a bătăliei pentru Galaţi

Pe marginea consemnărilor lui Constantin Kiriţescu, un contemporan al războiului, s-au croşetat tot felul de scenarii, care mai de care mai „colorate“ şi impregnate cu un soi de romantism de gherilă. Conform acestor scenarii, în acele zile tulburi în tranşee se aflau, informaţiile sunt vehiculate de mai mulţi documentarişti, printre care Cristian Negrea şi Bogdan Condurăţeanu, doar vreo 200 de soldaţi români, cărora li s-au adăugat încă 300 de poliţişti, pompieri şi marinari. Ar fi fost vreo 500 de apărători în total, plini de însufleţire patriotică, care beneficiau de avantajul terenului, precum şi de o dotare tehnică destul de bună, în special mitraliere, plus muniţie din belşug. Raportul de forţe ar fi fost de 24 la 1, în favoareaa ruşilor, care ar fi pierdut 3.000 de oameni din cei 12.000 care au atacat Galaţiul.

După cele trei zile de luptă, 7, 8 şi 9 ianuarie, majoritatea bolşevicilor rămaşi în viaţă, aproximativ 9.000 de oameni, s-ar fi predat micuţei garnizoane româneşti de câteva sute de oameni. Un astfel de scenariu, foarte onorant pentru români, are însă puţine baze documentare, iar în aceste condiţii relatările istoricului Constantin Kiriţescu privind evenimentele din ianuarie 1918 de la Galaţi sunt singurele demne de luat în seamă.

Istoria monumentului închinat eroilor care au murit la Galaţi

Referitor la luptele pentru Galaţi din 7-9 ianuarie 1918, bolşevicii au făcut un scandal imens, acuzând România că a ucis mişeleşte trupele care încercau să se alăture revoluţiei sovietice. Importanţa victoriei româneşti de la Galaţi în faţa trupelor bolşevice a fost evidenţiată şi de acordarea cetăţenilor oraşului a două medalii din partea Italiei şi Franţei. Astfel, la 25 mai 1921, controversatul general Pietro Badoglio (şeful Marelui Stat Major al Armatei Italiene; devenit apoi guvernator al Etiopiei, vice-rege şi prim-ministru al Italiei fasciste) venea personal la Galaţi şi acorda oraşului, pentru jertfe şi eroism, Crucea de Război a Italiei. De asemenea, la 21 octombrie 1922, generalul Henri Mathias Berthelot, fostul şef al Misiunii Franceze în România, care a coordonat rezistenţa noastră în război pe cel mai lung front din Europa, oferea gălăţenilor înalta decoraţie Crucea de Război a Franţei.

În perioada interbelică în memoria jertfei sutelor de ostaşi români care au murit în luptele de la Galaţi a fost construit, prin contribuţie publică, un monument închinat acestora. Atribuit lui I.N. Renieris, „Monumentul eroilor căzuţi pentru apărarea Galaţiului în luptele din 7-8 ianuarie 1918“, aceasta a fost denumirea lui originară, ar fi rezistat până prin anii ’50, când a fost demolat total.

Conform unor mărturii monumentul ar fi fost vandalizat şi apoi demolat încă din 1946, la solicitarea puterii sovietice, însă documentaristul gălăţean Costel Gheorghiu declară că demolarea completă s-ar fi produs zece ani ani târziu, „prin intermediul unor cozi de topor autohtone“. De altfel, gălăţeanul - care spune că a prins monumentul în picioare în vremea copilăriei - este în proprietatea a două mărturii foarte interesante despre acesta: o plăcuţă comemorativă originară şi un set de fotografii cu monumentul, realizate de George Maksay, cunoscutul fotograf al Casei Regale a României.

Monumentul se va reface acolo unde a fost

Autorităţile gălăţene au pornit deja demersurile pentru a repune monumentul la locul lui. Terenul unde va fi amplasat, aflat pe bulevardul Brăilei, în apropierea de Stirex, a fost cedat de autorităţi cu scopul refacerii monumentului. S-au obţinut avizele necesare de la Ministerul Culturii, iar Consiliul Judeţului a alocat 450.000 de lei pentru lucrare. De asemenea, mai mulţi istorici şi-au dat acordul să ajute la refacerea lui după detaliile originale, aşa cum apare în fotografiile lui Maksay.

A mai rămas un mic hop: planul de urbanism, la care Primăria Galaţi lucrează de zor, dar fără spor. Au trecut deja doi ani de când restul detaliilor au fost rezolvate, ceea ce mai lipseşte fiind acest aviz de urbanism. „Monumentul nu este un moft al cuiva, ci un monument de for public ridicat de gălăţeni în perioada interbelică şi demolat în perioada ocupaţiei oraşului Galaţi de către trupe sovietice, după al doilea război mondial. Prin reconstruirea acestui monument după fotografiile lui George Maksay şi reamplasarea pe acelaşi loc unde a fost ridicat iniţial considerăm că aducem o reparaţie istoriei locale“, se arată într-o notificare prin care Muzeul de Istorie din Galaţi roagă autorităţile locale să dea rezolve problema avizului de urbanism.

adevarul.ro

[dcp100168]

Astăzi, evocarea Bătăliei Galaţilor din 1918. Un „meci” sângeros, câştigat de gălăţeni

Data de 8 ianuarie este una care trebuie ţinută minte de gălăţeni. Ar putea fi chiar Ziua Libertăţii Galaţiului. Fuseseră trei zile din însângeratul an 1918 în care rezistenţa militară gălăţeană, încercuită din toate părţile şi bombardată de ruşi, inclusiv de pe Dunăre, avea să se bată disperat în Valea Ţiglinei, cu tot mai puţini sorţi de izbândă. Cei 500 de pompieri, poliţişti, marinari, civili, inclusiv elevi, se măsurau cu 12.000 de zdrahoni hârşiţi cândva în luptele cu japonezii neînfricaţi! Unul contra 24! Opt tunuri, demontate de pe vedete militare, contra 63 de tunuri mari ruseşti! "Bătălia Galaţiului", puncta istoricul Constantin Kiriţescu în istoria sa premiată de Academie, "a  fost  una  dintre  cele  mai  spectaculoase  lupte desfăşurate pe teritoriul României". Şi, când totul părea pierdut, o mână de soldaţi români aduşi de la Fileşti avea să atace disperat la baionetă, ca la Mărăşeşti, unde îşi vărsase sângele şi Regimentul 11 Siret gălăţean, unde s-a spus „Pe aici nu se trece”, strigăt care a răsunat şi la Galaţi. Unde, recunoşteau militarii întorşi în permisie, era chiar mai periculos decât pe front!

Un monument aşteptat acum, distrus după '44

Monumentul ridicat de supravieţuitori acestor eroi, la intersecţia străzilor Balaban şi Brăilei (pe la Stirex, acum), distrus în perioada stalinistă, a fost refăcut pe cheltuiala Consiliului Judeţului şi aşteptăm doar avizele Primăriei.

"Stalingradul României"

Iarna anului 1918 a făcut ca Galaţiul să fie numit „Stanlingradul României”, căci gălăţenii au încercat să supravieţuiască în oraşul ameninţat cu invazia, plin de răniţi şi puhoaie de refugiaţi, să scape de tirul tunurilor nemţeşti şi turceşti din Munţii Bugeacului, de peste Dunăre, de mitraliere aviaţiei germane care ataca de la Brăila, de bombele aruncate din dirijabile - zeppeline spion, de tifos, de gerul cumplit, de foamete (după 12 ore de stat la coadă, puteai să nu ai şansa de a primi "o dată  la două zile, 250 grame de pâine de persoană. Uneori nici atât". Sau a unei bucăţi de carne de cai sfârtecaţi în timpul luptelor).

Cel mai lung front din Europa, întins pe mai mult de1.500 de kilometri fusese abandonat de armata rusă ţaristă: începuse Revoluţia roşie, armatele ruse dezertau, îşi tăiau ofiţerii şi, conduse de politruci, porneau la jefuit, în bande înarmate, bete. Comandorul de marină Niculescu Rizer, cel care organizase apărarea oraşului, nu le-a permis celor 12.000 de cătane bolşevice, dezertori înarmaţi până în dinţi, să treacă înarmaţi spre Basarabia - faimosul Corp 4 Siberian, care învinsese armata japoneză în urmă cu câţiva ani. De altfel, ajunşi acolo, bolşevicii dezertori ar fi sprijinit planul lui Lenin de a se extinde militar spre Europa, făcând joncţiune cu trupele bolşevicului maghiar Béla Kun, cel care înroşise de sânge Ungaria şi a fost măturat în 1919 doar prin intervenţia trupelor române, care ripostaseră unei invazii în Transilvania.

O mână de gălăţeni, numai vreo 500, au realizat imposibilul! Oraşul, cu şcoli închise şi transformate în spitale, medici francezi, scoţieni şi români - dr. Alexandru Carnabel fiind un extraordinar organizator, devenise un mare spital. Cimitirul „Eternitatea” îi odihneşte, în Careul Francez, pe eroii francezi, catolici şi musulmani din nordul Africii, căzuţi pentru noi. Alături de englezi, americani, chiar şi „piei roşii”.

Pe 7 ianuarie, fuseseră cinci ore cumplite de bombardament neîntrerupt, scrie ziaristul gălăţean George Munteanu, în cartea sa „Galaţii în timpul marelui războiu 1916-1918”. Care conchidea: „8 ianuarie 1918. Zi cumplită. Românii aproape zdrobiţi de uriaşa masă a bolşevicilor, trec la contra atac vijelios. Uluiesc şi zăpăcesc pe ruşi. Parte fug înarmaţi [ca să se predea] la Germani. Restul capitulează”.

Paradoxuri şi cărări ale Istoriei

Aproape de Galaţi, la Ghidigeni, frumoasa englezoaică Sybille, născută la Galaţi, transformase mare parte din Palatul Chrissoveloni în spital militar, vizitat şi de regina Maria, care a avut încredere să-şi lase acolo, pe durata războiului, toţi copiii. Galaţiul devenise capitala industriei de război pentru ceea ce mai rămăsese din România - de la Galaţi la Iaşi, căci senatorul Gheorghe Fernic, cel care transformase Şantierul Naval ce-i purta numele în turnătorie de obuze şi fabrică de afeturi de tun, declara în ziarul „Galaţii Noi” că văzuse înşirate pe drumul retragerii multe cadavre de bătrâni şi de copii români, seceraţi de istovire şi foame, dar şi că ţărani munteni, impasibili la ideea că vor fi stăpâniţi de germani sau de altcineva, fuseseră mânaţi în Moldova de jandarmi, cu biciul!  Angajaţi în presa ocupantului, în Capitală, Arghezi şi Slavici erau condamnaţi după război de un procuror gălăţean, iubitor de Eminescu, şi scăpaţi doar la intervenţia lui Iorga. Suferinţă, mizerie, teamă.

Cruci de război, cruci în ţintirim

În 1921, pe 25 mai, Galaţiul martir primea pentru eroismul său decoraţia „La  Croce di Guerra”, înmânată de către generalul Pietro Badoglio, şeful Marelui Stat Major al Armatei Italiene. Un an mai târziu, şeful Misiunii Franceze din România pe timpul războiului, generalul Henri Berthelot, ne oferea, pe 21 octombrie 1922,  La Croix de la Guerre. Ca amănunt, înaltele decoraţii fuseseră achiziţionate contra cost de Primărie, cu 700 lei. Istoria este ca o grădină cu flori şi prăpăstii, cu multe cărări, dar cu un singur drum principal, în permanenţă aflat în construcţie.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Bătălia care a păstrat Galaţiul în hotarele României

Dacă paginile istoriei consemnează Bătălia Angliei, în timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, atunci putem spune că şi noi, românii, avem Bătălia pentru Galaţi, în ianuarie 1918. Ruşii par, la prima vedere, că vor să se răzbune pe români şi atacă Galaţiul, pentru că ai noştri nu le permit să dezerteze de pe frontul din Moldova. Se pare însă că a fost mai mult decât atât, iar istoricii nu se feresc azi să spună că planul Moscovei putea fi mult mai amplu, să pună mâna pe strategicul oraş de la Dunăre şi să-l încorporeze în teritoriul sovietic.

Avem la dispoziţie izvoare istorice care ne dau o imagine în detaliu despre ceea ce s-a întâmplat cu 98 de ani în urmă, atât în preajma Galaţiului, cât şi în oraş. Ne referim, în primul rând, la volumele intitulate “Istoria războiului pentru întregirea României”, semnate de istoricul Constantin Kiriţescu. Cărţile acestea, pe care le-am găsit în arhiva Serviciului Istoric al Armatei, au văzut lumina tiparului în anii 1922-1923. Nu mai puţin edificatoare sunt datele pe care le deţine Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din ­Galaţi.

De remarcat un aspect referitor la zilele când se întâmplă cele ce veţi afla în continuare. Dacă în cărţile lui Kiriţescu se vorbeşte despre bătăliile din 20 şi 21 ianuarie 1918, în schimb informaţiile actuale fac referire la zilele de 7 şi 8 ianuarie, acelaşi an. Decalajul se explică prin faptul că prima variantă ia în considerare calendarul pe stil vechi, pe când noi, azi, tratăm istoria după calendarul pe stil nou. România trebuia ştearsă de pe faţa pământului.

Ca să înţelegem mai bine ce se întâmplă în ianuarie 1918, reţinem şi cele scrise de istoricii Cristian Păunescu şi Marian Ştefan într-o carte mult mai recentă, „Tezaurul Băncii Naţionale a României la Moscova”. Ţara noastră ar fi trebuit să aibă în Rusia un aliat, în timpul Primului Război Mondial. Duşmanii noştri, pe câmpul de luptă, erau trupele germane şi austro-ungare, care ne ocupă teritoriul aproape în întregime. Administraţia românească, o bună parte a populaţiei, Armata, Casa Regală, se retrag în Moldova. Numai că, după dramatica Revoluţie bolşevică din Răsărit, noua putere comunistă de la Moscova vrea să radă de pe faţa pământului România.

Aşa se explică, între altele, apariţia focarului bolşevic de la Odessa, numit „Comitetul de acţiune social-democrat”, unde se pune la cale formarea unei armate contra României. Şi nu numai atât. Planurile merg până acolo încât se doreşte arestarea Regelui Ferdinand. Autorităţile noastre descoperă la timp aceste intenţii, în decursul lunii decembrie 1917. Atunci, între altele, este dezamorsată o bombă care fusese pusă în reşedinţa Casei Regale.

Ce să mai spunem că agenţii sovietici mişună prin Moldova şi fac propagandă în favoarea unei idei deosebit de otrăvitoare, că România nu mai are viitor şi că românii ar trebui, cu tot cu Regele lor, să se mute în Rusia. Apare chiar şi un aşa-numit Partid al Evacuării. Sovieticii constituie, în paralel, un Batalion internaţionalist, câteva mii de „revoluţionari” ajungând de la Odessa, la jumătatea lui decembrie, în apropierea Iaşului, la Socola, cu gândul de-a ataca oraşul. Este momentul în care generalul rus Scerbacev, care activa pe teritoriul românesc, opozant categoric al bolşevismului, cere românilor suprimarea „cuibului bolşevic” de la Socola. Ceea ce se şi întâmplă. Moscova îşi vede astfel răpus planul de creare a Republicii Socialiste Sovietice România. Una dintre multele republici din cadrul imperiului sovietic.

Puhoiul muscalilor între Tecuci şi Galaţi

Ajungem acum la evenimentele din Galaţi, din ianuarie 1918. Propun să urmărim şirul întâmplărilor conform calendarului descris de istoricul Constantin Kiriţescu, deci după stilul vechi. Observăm că pe un aliniament destul de mare, între Tecuci şi Galaţi, este amplasată Armata a VI-a rusă, care are în componenţa ei trei corpuri, fiecare cu câte două divizii. Erau deci în total şase divizii, fiecare cu cel mult 6.000 de oameni. De menţionat faptul că aproape de Galaţi se găseşte Corpul 4 Siberian, unitate de elită, care îşi demonstrase capacitatea de luptă în războiul ruso-japonez. Mai mult decât atât, în oraşul Galaţi se găsea Divizia 10 - rusă.

Ei bine, toată această armată, subliniază istoricul, fusese cel mai mult îndoctrinată cu ideile bolşevice, în comparaţie cu alte contingente ruseşti din Moldova. Noua putere comunistă de la Moscova cere soldaţilor ruşi de pe fronturile Primului Război Mondial să nu mai asculte de generali şi să se întoarcă acasă. Fără să mai lupte în ceea ce era considerat un război al puterilor exploatatoare, capitaliste.

Dorul de ducă al diviziilor ­ruseşti

Ca urmare, observând strict Armata a VI-a, tulburările se fac simţite începând cu 12 ianuarie, când o delegaţie a Diviziei 13 - rusă, cantonată la Vameşul, vine la Pechea, unde se afla Cartierul General al Diviziei 4 – română. Ruşii le spun aliaţilor lor că vor să plece, a doua zi, acasă. Românii spun că există un ordin al generalului Scerbacev pentru soldaţii ruşi, să nu se mişte de pe front. Răspunsul ruşilor e tranşant. Ei nu recunosc autoritatea acestui general. Muscalii spun că, în cazul în care nu sunt lăsaţi să se îndrepte spre Prut, vor arde totul în calea lor.

Românii iau ulterior măsuri, aducând două batalioane de infanterie în calea fugarilor, la Vameşul, astfel încât, pentru moment, aceştia se calmează. Nu trece mult timp şi, pe 16 ianuarie, Divizia 40 – rusă, care se afla în zona Hanu Conachi, are aceeaşi idee. Pe trei coloane, încolonaţi, ruşii pleacă spre Prut. Calea le va fi rapid barată de câteva detaşamente româneşti, încât fugarii se întorc în locul pe care-l părăsiseră. La fel se întâmplă şi pe 17 ianuarie, de data asta cu Divizia 12 - rusă. Şi aceşti soldaţi sunt întorşi din drum de români, după ce avangarda diviziei este dezarmată de ai noştri. Nu putem să nu remarcăm, conform descrierii istoricului, că trupele ruse, deşi într-un număr impresionant, se comportă absolut haotic, astfel încât detaşamentele româneşti, slabe numeric, dar în schimb bine organizate, reuşesc să ţină în frâu dorul de ducă al ­„aliaţilor”.

Linia frontului, în degringoladă

Noi avem, de la Tecuci până la Galaţi, numai Divizia 40, care se găseşte în spatele liniilor ruseşti. Situaţia va căpăta o turnură deosebit de periculoasă în zilele următoare. Mare parte din soldaţii ruşi, din Diviziile 30 şi 40, îşi părăsesc posturile. Acum au loc tulburări şi în rândul soldaţilor Diviziei 10 ruseşti, aflată în oraşul Galaţi. Soldaţii de aici sunt decişi să lupte împotriva românilor, pentru a deschide calea pentru camarazii lor, fugari, spre Prut. Frontul fiind părăsit aproape în totalitate, revine sarcina Diviziei 4 – române de a umple golurile lăsate de ruşi, de la Tecuci până la Galaţi. Nu era deloc uşor ca o singură divizie, românească, să ia locul a şase divizii ruseşti, pe un perimetru atât de vast.

Aşa cum subliniază istoricul, trupele germane, aflate de cealaltă parte a liniei frontului, se uită cu surprindere la aceste mişcări şi nu mai înţeleg nimic. Totuşi, documentele nu menţionează nici o încercare a germanilor de a exploata, în favoarea lor, această degringoladă.

Firava apărare românească

Coloanele de soldaţi ruşi se îndreaptă spre Galaţi. Acum intră în focul evenimentelor Constantin Niculescu-Rizea, comandor de Marină, comandantul Sectorului Galaţi. El primeşte ordin de-a apăra oraşul şi, în acelaşi timp, de a pune stavilă ruşilor, în tentativa lor de-a ajunge la Prut. Problema soldaţilor români din jurul Galaţiului şi din oraş este că sunt foarte puţini. Arhivele vorbesc de cel mult 500 de militari, în comparaţie cu puhoiul rusesc care se îndrepta spre ei. Soldaţii români reprezină o mică parte din Divizia 4. Două companii şi jumătate din Regimentul 21 apără dealul Ţiglina.

Aici este grosul trupei noastre, pentru că prin acest loc se aşteaptă atacul principal al ruşilor. Se instalează acolo două baterii ale Marinei, pe afete fixe. Patru vedete, un torpilor şi o şalupă, româneşti, se află, pe Dunăre, în dreptul Galaţiului. Oraşul este flancat de mici detaşamente, la Fileşti, şi înspre Reni, pentru a preveni atacuri din acele locuri.  Cât priveşte asigurarea populaţiei din oraş, aici activează un detaşament al Marinei şi două plutoane de Infanterie. Ele au ca misiune să bareze orice acţiune a Diviziei 10 – ruse, aflată, la rândul ei, în această ­urbe.

Ultimatum pentru români

Ruşii spulberă micul detaşament românesc din Şenderni şi ajung în cele din urmă la Movileni, unde instalează nouă tunuri de mare calibru. La scurt timp după aceea, o delegaţie rusească vine la Galaţi şi cere comandorului Rizea să permită trupelor ruse să treacă prin oraş, pentru a se îndrepta apoi spre Prut. Comandantul român răspunde că ordinul său este de a opri această acţiune. Ruşii dau un ultimatum. Dacă până la ora trei după-amiaza nu vor fi lăsaţi să treacă, bombardează Galaţiul.

Muscalii au vrut să dea foc ­oraşului

Se face aşadar ora 15, în ziua de 20 ianuarie, moment în care bateriile ruseşti de la Movileni deschid focul. Bombele cad în centrul oraşului, provocând distrugeri, însă nu foarte mari. Documentele arată că ruşii trăgeau, spre norocul nostru, la întâmplare. Probabil că au existat şi victime în rândul populaţiei civile. Nu se ştiu amănunte în această privinţă, spune azi Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie din Galaţi. Acesta face, în schimb, referire la faptul că trupele româneşti din interiorul Galaţiului reuşesc să se împotrivească cu succes unui pericol mult mai mare. Ruşii cantonaţi în această urbe pun stăpânire pe o unitate de pompieri şi umplu maşinile pentru stingerea incendiilor cu păcură. Ei au vrut astfel să dea foc cât mai multor case.

Din fericire, ai noştri iau sub control maşinile şi pericolul e înlăturat. Asta s-a întâmplat în noaptea de 20 spre 21 ianuarie. Pe de altă parte, în cursul zilei de 20 ianuarie, bateriile româneşti răspund focului rusesc de la Movileni. Bombele noastre zboară spre ruşi până la şapte seara. Acest interval de timp marchează şi lupte corp la corp între patru­lele româneşti şi cele ­inamice.

Atacuri ruseşti din toate părţile

A doua zi, pe 21 ianuarie, ruşii continuă bombardarea Galaţiului. Muscalii ocupă zona aflată între balta Mălina şi Siret. Adversarul ajunge până în preajma dealului Ţiglina, dar grupul românesc de acolo rezistă. Situaţia este gravă şi pe Prut, unde ambarcaţiunile militare româneşti sunt atacate şi dezarmate. Detaşamentele noastre postate la Giurgiuleşti şi Reni, sunt, la rându-le, sub tirul adversarului. Ruşii instalează tunuri grele pe dealul Giurgiuleştiului. Alt pericol vine dinspre Reni, de unde îşi fac apariţia un escadron de cavalerie, o baterie de artilerie şi două companii de mitraliere, care iau poziţie în zona lacului Brateş. Luptele se dau la marginea oraşului, o serie de pichete româneşti fiind cucerite. Şi pentru ca situaţia să fie şi mai rea, un vas militar rus vine de la Reni şi deschide focul asupra portului Galaţi. Eram astfel atacaţi din toate direcţiile, de la Nord, Sud, Est şi Vest.

Ruşii se aruncă în braţele germanilor, pentru a scăpa de români

Ce va urma în continuare constituie un fapt unic în istoria tuturor războaielor. Dar să vedem cum reacţionează, mai întâi, românii. Ei nu numai că nu se lasă bătuţi. Ba mai mult, atacul furibund al Brigăzii a VIII-a, condusă de colonelul Bădescu, ia prin surprindere trupele ruseşti cantonate între balta Mălina şi balta Calica. Vedetele noastre de pe Dunăre deschid foc nimicitor. Două aeroplane româneşti varsă bombe asupra ruşilor. Trupele noastre atacă la baionetă, în jurul dealului Ţiglina. Practic, o mână de oameni, câţi erau românii, dar cu un avânt fenomenal, creează atât de multă panică în rândul ruşilor, încât aceştia din urmă fug de mănâncă pământul. Duşmanul dă dovadă de o cruntă disperare. Ruşii se îndreaptă spre gara Barboşi şi de acolo coboară spre linia frontului, două regimente, 33 şi 35, predându-se aproape în totalitate germanilor. Asta nu s-a mai întâmplat niciodată, remarcă istoricul Constantin Kiriţescu.

„A fost un deznodământ tot aşa de neaşteptat, cum a fost de unic, în genul lui, şi spectacolul acestei bătălii între două armate aliate, în faţa poziţiilor inamicului şi sub privirile acestuia”. Ce se mai ştie este că nu numai soldaţii, dar şi ofiţerii ruşi au vrut să se predea germanilor, dar într-un final au făcut-o în faţa românilor. Este vorba despre Brigada 9 de Artilerie din Corpul Siberian, o companie din Divizia 10, ofiţerii din Statul Major al ­Diviziei 10. Cert este că în data de 22 ianuarie vine la români o delegaţie a Diviziei 9 din Corpul ­Siberian şi anunţă capitularea. Trupele ruseşti sunt dezarmate, încolonate şi îndreptate spre Prut, să se ducă, în final, acasă. 

Posibil plan al Moscovei de a face din Galaţi oraş rusesc

Atacul asupra oraşului românesc de la Dunăre se dă, cum am văzut, nu numai cu trupele ruseşti fugare de pe aliniamentul Tecuci - Galaţi, ci şi cu o serie de contingente din stânga Prutului. Acest fapt ridică o mare întrebare cu privire la adevăratele intenţii ale ruşilor, spune azi directorul Muzeului de Istorie din Galaţi. “Este posibil ca ruşii să fi vrut ca Galaţiul să intre în componenţa URSS. Nu întâmplător oraşul este atacat şi dinspre Giurgiuleşti şi Reni”, arată Cristian Căldăraru. Această adevărată fortăreaţă, prin dârzenia sa, uimeşte o lume întreagă, drept pentru care va primi Crucea de Război, în anii 1921 şi 1922, din partea a două puteri europene, Italia şi Franţa.

Un adevăr îngropat din motive politice

Puţinele însemnări, actuale, despre ceea ce istoricii numesc Bătălia pentru Galaţi se încheie cu dezamăgirea că acest fapt al trecutului nostru este foarte puţin cunoscut publicului larg. De înţeles, într-un fel, având în vedere că, pe timpul comunismului, acest adevăr a fost îngropat. Aşa cum tot comuniştii, în anii ’60, sub pretextul sistematizării Galaţiului, demolează monumentul dedicat eroilor care au apărat oraşul. Era evidentă motivaţia politică. Ştim despre monument că avea forma unui vultur cu aripile deschise, cu gheare puternice, sprijinite pe un soclu. Un simbol dedicat Marinei, amplasat la intersecţia străzilor Brăilei cu Ion Luca Caragiale, nu departe de centrul urbei. Lucrarea prinde contur, prin efortul comunităţii locale, la puţin timp după încheierea războiului. Oraşul oferă, în perioada interbelică, soldaţilor şi ofiţerilor din garda Galaţiului, cea din 1918, inele şi plachete omagiale.

Refacerea acestui monument, pe acelaşi amplasament, în ziua de azi, este un proiect al Muzeului de Istorie din Galaţi, conchide şeful instituţiei. Mă gândesc, în acelaşi timp, la actualele propuneri ale Ministerului Educaţiei cu privire la viitoarea programă şcolară, prin care se intenţionează reducerea numărului orelor de Istorie. Este destul de clar că, nici de acum înainte, elevii nu vor avea ocazia să afle că a existat cândva Bătălia pentru Galaţi. Bine măcar că vom rămâne cu monumentele…

romanialibera.ro

[dcp100168]

La „Stirex” va trona un monument de peste cinci metri. CJ reface o lucrare emblematică pentru oraş

Pe 8 ianuarie 2018, când se împlinesc 100 de ani de la salvarea oraşului de ocupaţia trupelor ruseşti, Monumentul „Apărătorii oraşului Galaţi, 7-9 ianuarie 1918” va fi dezvelit, ne-au declarat reprezentanţii Consiliului Judeţean (CJ).

În prezent, monumentul, care va avea o înălţime de 5,25 de metri, se află în construcţie, în atelierul firmei AS Grup International SRL, câştigătoarea licitaţiei organizată de instituţie, care va încasa nu mai puţin de 307.500 de lei în schimbul acestei lucrări.

Consiliul Judeţean Galaţi a decis să investească în reconstrucţia monumentului pornind de la iniţiativa colegului nostru, scriitorul Victor Cilincă, care a amintit, în repetate rânduri, prin intermediul unor lucrări şi a unor articole publicate în cotidianul „Viaţa liberă”, evenimentele din 7-9 ianuarie 1918, exprimându-şi regretul că oraşul a pierdut monumentul apărătorilor Galaţiului. Primul monument de cinstire a eroismului ostaşilor gălăţeni, conduşi de comandorul Constantin Niculescu-Rizea, cei care au apărat şi eliberat oraşul Galaţi de ocupaţia trupelor ruseşti dezertoare, în bătăliile din 7-9 ianuarie 1918, a fost ridicat, după război, la intersecţia dintre străzile Brăilei şi l.L.Caragiale (astăzi, parcarea şi scuarul de la Stirex). „După reconstrucţia şi sistematizarea oraşului, survenite după al doilea război mondial, autorităţile comuniste de atunci au demolat monumentul, ştergând astfel o pagină glorioasă din istoria neamului românesc, înfăptuită prin jertfa supremă a armatei române victorioase. Pentru rememorarea actelor de eroism de care au dat dovadă ostaşii şi marinarii gălăţeni care şi-au dat viaţa pentru apărarea gliei strămoşeşti, noi, cei de azi, considerăm că este necesar a se reconstrui acest monument arhitectonic al apărătorilor oraşului Galaţi”, se arată în fundamentarea care a stat la baza deciziei reconstituirii monumentului.

Să aflăm povestea din spatele numelor celor dispăruți

Zece eroi gălăţeni îşi vor recăpăta monumentul, nu şi povestea. Sunt victimele gălăţene din Bătălia Ţiglinei (7 – 9 ianuarie 1918 – stil vechi), soldaţi sub arme. Fac un apel la memoria de familie a gălăţenilor şi nu numai, care ne pot oferi acces la documente, scrisori, amintiri, fotografii, legate de cât mai mulţi dintre aceştia. Ar fi păcat ca la nişte biete litere pe o placă de marmură să nu pâlpâie şi o amintire...

Monumentul va fi un obelisc din două coloane, pe ale căror capiteluri se sprijină un vultur executat din bronz, şi o plachetă comemorativă. La baza soclului se va afla un cap de leu într-un încadrament formând o fântână arteziană şi un bazin colector.

Este salutară deschiderea autorităţilor judeţene şi locale de a onora memoria a 500 de oameni, slab înarmaţi, care au învins 12.000 de ruşi bolşevizaţi, în trei zile de lupte care puteau schimba în rău Istoria Europei chiar! Acum câţiva ani, după publicarea unuia dintre articole, conducerea de atunci a Consiliului Judeţean mi-a solicitat un referat şi, în octombrie 2013, Consiliul a aprobat Studiul de fezabilitate şi Proiectul tehnic al Monumentului Apărătorilor Galaţiului. Am găsit toată deschiderea la primarul municipiului nostru, la directorul general al Direcţiei Generale Relaţii Publice şi Evenimente Publice, la şefa Biroului de Cultură din Primărie, care ne-au informat încă din martie, printr-o adresă oficială, că se va avea în vedere includerea în Planul acţiunilor culturale ale anului viitor propunerea de a marca, pe fiecare 7 Ianuarie, „Ziua  Galaţiului eroic”. Nu putem trăi doar cu păpică şi distracţii, avem şi o istorie de onorat!

Nu „oraş roşu”, ci înroşit în sânge! M-am bucurat să primesc adresa oficială prin care propunerea mea de a marca la fiecare 7 Ianuarie (începând din 2018, va exista şi Monumentul Apărătorilor Galaţiului la locul său!) drept „Ziua Galaţiului eroic”, este luată în vedere pentru includerea în Planul acţiunilor culturale ale anului viitor, conform documentului remis, semnat de primar, de directorul general al Direcţiei Generale Relaţii Publice şi Evenimente Publice, şi de şefa Biroului de Cultură din Primărie.

Iată numele celor 10 eroi de pe placa monumentului dispărut: sergent Duda Ion, caporal Rădulescu S. şi  soldaţii Stanciu D., Iancu Marin, State Costache, Dinu Ioan, Dan Tudor, Ştefan St. şi Voicu Dumitru şi Ioniţă A. Gh.  Alt apărător al Galaţilor (care n-a fost trecut pe placă), sublocotenentul erou Traian Ionescu, a fost înmormântat la Vânători. Poate vom descoperi şi străbunici de-ai noştri...

viata-libera.ro

[dcp100168]

„Monumentul Apărătorilor Galaţiului” va fi inaugurat cu fast

Răspunzând întrebărilor unor cititori, putem spune că „Monumentul Apărătorilor oraşului Galaţi - 7-9 ianuarie 1918”, de la Stirex, este gata, aşteptând numai ceremonia de inaugurarea din 20 ianuarie. Pentru a da evenimentului importanţa cuvenită, cu ceremonii speciale, data inaugurării a fost stabilită după calendarul actual, adoptat abia în 1919.

Astfel, 20 ianuarie „pe stil nou”, apărea în 1918, „pe stil vechi”, drept data de 8 ianuarie - zi propusă recent drept Ziua  Galaţiului Eroic. Astfel, fiind zi liberă, se poate deplasa din Capitală un grup formidabil de reconstituire istorică, iar militarii din Garnizoana Galaţi au avut nevoie de aprobarea Ministerului Apărării pentru participare la eveniment, am aflat de la profesorul Cristian Dragoş Căldăraru, managerul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” şi, de la Bucureşti, de la dl Mircea Stoica, preşedintele formidabilei asociaţii de voluntari „Tradiţia militară”, specializată de ani buni în reconstituiri istorice, aplaudată de mai multe ori şi la Galaţi sau Tecuci. Astfel, odată cu omagierea sacrificiilor străbunicilor noştri, inaugurarea va împlini și dorința subsemnatului, dar mai ales visul autorului „Istoriei oraşului Galaţi de la origini până în 1918”, regretatul Paul Păltănea, savant care a cerut autorităţilor gălăţene, chiar după Revoluţie, reconstruirea monumentului distrus.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Consiliul Judeţean îi repune pe "Apărătorii oraşului Galaţi" la locul lor

Muzeul de Istorie "Paul Păltănea" Galaţi anunţă că, sâmbătă, 20 ianuarie 2018, începând cu ora 11:00, are loc ceremonialul religios - militar prilejuit de inaugurarea monumentului "Apărătorii oraşului Galaţi, 7/20 - 9/22 Ianuarie 1918". Evenimentul este dedicat împlinirii a 100 de ani de la Bătălia pentru Galaţi, singura confruntare militară de amploare care a avut loc pe teritoriul României în anul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. În memoria acelor lupte, oraşul erou Galaţi a fost decorat, acordându-i-se Crucea de Război a Italiei şi Crucea de Război a Franţei.

"În anul 1923, Societatea "Luptătorii Patriei, a demobilizaţilor ofiţeri şi grade inferioare" din Galaţi, propune Primăriei Galaţi ridicarea unui Monument închinat Apărătorilor oraşului Galaţi. Monumentul a fost realizat de marmorarul Ioannis N. Renieris, şi amplasat la întretăierea străzilor Brăilei cu Balaban. Din raţiuni aşa-zis "edilitare", Monumentul Apărătorilor oraşului Galaţi a fost demolat în anul 1962. Consiliul Judeţean Galaţi, prin Muzeul de Istorie "Paul Păltănea" Galaţi, a finanţat refacerea monumentului, pe acelaşi amplasament, la intersecţia străzilor Brăilei cu I. L. Caragiale, fost Balaban (zona STIREX). Aşadar, vă aşteptăm la inaugurarea monumentului, să cinstim memoria Armatei Române şi Apărătorilor Oraşului Galaţi, care s-au jertfit pentru întregirea neamului românesc", se arată în comunicatul Muzeului de Istorie "Paul Păltănea" Galaţi.

Programul evenimentului:

11:00 - 11:05 - Întâmpinarea oficialităţilor şi intonarea Imnului de Stat al României de către Fanfara "Valurile Dunării" a Centrului Cultural "Dunărea de Jos" Galaţi;
11:05 - 11:10 - Dezvelirea Monumentului Apărătorii oraşului Galaţi;
11:10 - 11:20 - Slujba religioasă;
11:20 - 11:35 - Alocuţiuni referitoare la însemnătatea evenimentelor din 7/20-9/22 Ianuarie 1918;
11:35 - 11:45 - Decernarea de plachete, medalii şi insigne omagiale;
11:45 - 11:55 - Scurt recital susţinut de rapsozi populari din Cahul (Republica Moldova);
11:55 - 12:00 - Moment liric cu actorul Vlad Vasiliu
12:00 - 12:20 - Demonstraţie de reconstituire istorico-militară susţinută de Asociaţia "Tradiţia Militară" Bucureşti, Asociaţia Culturală "Tomis" Constanţa şi Asociaţia "Deutsches Freikorps" Bucureşti:
- prezentarea echipamentului de epocă, a drapelului şi a armamentului;
- mânuiri de armă şi ceremonia de depunere a Jurământului Militar conform Regulamentelor din anul 1918;
- scurtă simulare de bătălie;
12:20 - 12:25 - În memoria tuturor militarilor români din Primul Război Mondial vor fi trase trei salve de infanterie şi se vor depune flori la Monumentul Apărătorii oraşului Galaţi;
12:25 - 12:45 - Paradă militară.

monitoruldegalati.ro

[dcp100168]

Zeci de gălățeni au participat la ceremonialul religios-militar prilejuit de inaugurarea Monumentului ”Apărătorii oraşului Galaţi ”

Evenimentul, dedicat împlinirii a 100 de ani de la Bătălia pentru Galaţi, singura confruntare militară de amploare care a avut loc pe teritoriul României în anul Marii Uniri, a debutat, la ora 11,00, cu o slujbă religioasă susținută de un sobor de preoți. Apoi, Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie ”Paul Păltănea” a prezentat câteva date istorice despre importanța momentului istoric. ”În acel început de an, 1918, aproximativ 2.000 de militari români au apărat oraşul Galaţi de la distrugere şi ocupare, luptând împotriva unităţilor militare bolşevizate, din cadrul Armatei a 6-a rusă, aflate în retragere de pe frontul din Moldova. A fost prima bătalie din secolul XX între Armata Română şi unităţile militare ruse trecute în tabăra bolşevicilor. În această confruntare au conlucrat trei arme ale Armatei Române - marina, trupele terestre,  aviaţia - caz unic pentru o bătălie desfăşurată pe teritoriul României în Primul Război Mondial”, a explicat Cristian Căldăraru.

La eveniment au fost prezenți primarul Ionuț Puchieanu, city-managerul Marius Humelnicu, prefectul Dorin Otrocol, președintele Consiliului Județean, Costel Fotea, șefii tuturor structurilor MAI din Galați, dar și deputatul Nicolae Bacalbașa. După alocuțiunile autorităților locale, directorul Muzeului de Istorie a înmânat mai multe plachete, medalii și diplome comemorative. EvenimeNtul a continuat cu un scurt recital susținut de rapsozi populari din Cahul (Republica Moldova) și cu un moment liric susținut de actorul Vlad Vasiliu.

Gălățenii prezenți la eveniment au putut urmări și o demonstrație de reconstituire istorico-militară susținută de Asociația ”Tradiția militară” București, Asociația Culturală ”Tomis” Constanța și Asociația ”Deutsches Freikorps” București. La final au fost trase trei salve de infanterie și au fost depuse flori și coroane la Monumentul ”Apărătorii Orașului Galați”.

Scurt istoric

Galațiul a fost numit ”oraşul erou și a fost decorat de Regele Italiei, prin generalul  Pietro Badoglio (1921) şi de Preşedintele Franţei, prin generalul Henri Mathias Berthelot (1922), acordându-i-se ”Crucea de Război a Italiei” şi ”Crucea de Război a Franţei”.

În anul 1923, Societatea „Luptătorii Patriei, a demobilizaţilor ofiţeri şi grade inferioare” din Galaţi, a propus Primăriei ridicarea unui Monument închinat Apărătorilor oraşului Galaţi. Monumentul a fost realizat de marmorarul Ioannis N. Renieris şi amplasat la întretăierea străzilor Brăilei cu Balaban. Din raţiuni aşa-zis „edilitare”, monumentul a fost demolat în anul 1962.

Consiliul Judeţean Galaţi prin Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi, a finanţat refacerea Monumentului APĂRĂTORII ORAŞULUI GALAŢI, 7/20 - 9/22 Ianuarie 1918, pe acelaşi amplasament, la intersecția străzilor Brăilei cu I.L. Caragiale, fost Balaban (zona STIREX).

viata-libera.ro

[dcp100168]

Un veac de la decorarea "italiană" a Galațiului. "La Croce di Guerra" pentru trei orașe românești

Pe 25 mai se împlineşte un veac de la decorarea Galațiului de către Italia cu înalta decorație "La Croce di Guerra" - "Crucea de Război". Alături de Galați, primeau recunoașterea și recunoștința Italiei numai orașele București și Iași.
Decorarea Galațiului a fost imortalizată de George Maksay, fotograful oficial al Curții Regale, gălățeanul care cucerise în 1900, la Expoziţia Universală de la Paris, Medalia de bronz şi Diploma de Onoare. În fotografie, "străjuind" decretul regal semnat de regele Victor Emanuel al III-lea, fotografia generalului Badoglio (în dreapta documentului, în uniformă, cu mănuși albe, și primarul Galaților, avocatul Gheorghe H. Iorgala (în stânga), cu decorația pusă pe o pernă de catifea.
Istoricul Galaților, profesorul Gh. N. Munteanu - Bârlad, explica în monografia sa "GALAȚII" din 1927 că, după bombardamente, începând cu decembrie 1916 și terminând cu înfruntarea inegală cu armară rusă fostă aliată, bolșevizată, bătălia din 7-9 ianuarie 1918, "Drept recunoștință, un comitet de cetățeni fruntași a strâns atunci fonduri pentru ajutorul ostașilor răniți și pentru înălțarea pe str. Brăilei a unui monument de vecinică amintire a eroilor căzuți" (refăcut de Consiliul Județean și inaugurat pe 20 ianuarie 2018 - n.red.). "Iar ca nobilă dovadă, că au fost prețuite după cuviință suferințele îndurate de gălățeni în timpul războiului, guvernele statelor aliate italian și francez, prin cei mai iluștri generali ai lor, mareșalul italian [Pietro] Bodoglio (corect "Badoglio" - n. a.) și generalul francez Berthelot (…), au decorat orașul cu medalia "Crucea de războiu" ca să cunoască lumea că nici pe la Galați n´au putut trece dușmanii".
Cu misiuni speciale în România și SUA, în 1920 și 1921, senatorul Badoglio a ajuns mareșal, prim duce de Addis Abeba, prim marchiz de Sabotino, guvernator al Eriteei și Tripolitaniei, primul vicerege al Africii Italene de Est anexată militar, decorat pentru vitejie, avansat la excepțional, numit premier după arestarea lui Mussolini, nu a fost condamnat după folosirea în masă, mortală, a gazului muștar asupra etiopienilor, în 1935.

"La Croix de la Guerre"

Un an mai târziu, pe 21 octombrie 1922, Franța ne decora pentru bravură și sacrificii, prin mâna generalului Henri Mathias Berthelot, prietenul României, un ajutor neprețuit în recunoașterea României Mari. Atenție: ambele decorații au fost cumpărate de Primăria Galați odată (am văzut documentele într-o trecută expoziție a Muzeului de Istorie "Paul Păltănea"), deci decalajul a ținut probabil doar de agende diplomatice. Din nefericire, în orașul trecut și prin alt război devastator, ambele înalte distincții s-au pierdut. Am fost bucuros să pot achiziționa recent chiar un exemplar autentic de "La Croix de la Guerre", pe care aș fi onorat să îl ofer edililor, ca odinioară, foarte potrivit la o viitoare reconstituire istorică a Bătăliei Galaților, în ianuarie, sau de Ziua Armistiților, când suntem și onorați, de mulți ani, de reprezentanții la vârf ai Ambasadei Republicii Franceze la București.
Peste 5.000 de localități din lume au primit după Marele Război "La Croix de la Guerre", însă numai trei din România: Iași, Galați și Giurgiu!

viata-libera.ro

[dcp100168]

Omagiu adus Apărătorilor Oraşului Galaţi

Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi organizează joi, 20 ianuarie 2022, ora 11.00, la Monumentul Apărătorilor oraşului Galaţi, situat la intersecţia străzilor Brăilei cu I.L. Caragiale (zona STIREX), o acţiune pentru a cinsti memoria Armatei Române şi a Apărătorilor Oraşului Galaţi, care s-au jertfit pentru întregirea neamului românesc.

"În acel început de an, 1918, aproximativ 2.000 de militari români au apărat oraşul Galaţi de la distrugere şi ocupare, luptând împotriva unităţilor militare bolşevizate, din cadrul Armatei a 6-a rusă, aflate în retragere de pe frontul din Moldova. A fost prima bătalie din secolul XX între Armata Română şi unităţile militare ruse trecute în tabăra bolşevicilor.
În această confruntare au conlucrat trei arme ale Armatei Române - marina, trupele terestre,  aviaţia - un caz unic pentru o bătălie desfăşurată pe teritoriul României în  Primul Război Mondial.

În memoria acelor lupte, oraşul erou Galaţi a fost decorat de Regele Italiei, prin generalul Pietro Badoglio (1921) şi de Preşedintele Franţei, prin generalul Henri Mathias Berthelot (1922), acordându-i-se Crucea de Război a Italiei şi Crucea de Război a Franţei.

În anul 1923, Societatea  „Luptătorii Patriei, a demobilizaţilor ofiţeri şi grade inferioare” din Galaţi, propune Primăriei Galaţi ridicarea unui Monument închinat Apărătorilor oraşului Galaţi. Monumentul a fost realizat de marmorarul Ioannis N. Renieris, şi amplasat la întretăierea străzilor Brăilei cu I.L. Caragiale.

Din raţiuni aşa-zis „edilitare”, Monumentul Apărătorilor oraşului Galaţi  a fost demolat în anul 1962.

Consiliul Judeţean Galaţi, prin Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi, a finanţat refacerea Monumentului APĂRĂTORII ORAŞULUI GALAŢI, 7/20 - 9/22 Ianuarie 1918, pe acelaşi amplasament, la intersecţia străzilor Brăilei cu I.L. Caragiale, fostă Balaban (zona STIREX)", transmit reprezentanţii muzeului.

monitoruldegalati.ro

[dcp100168]

105 ani de la luptele duse la Galaţi în Primul Război Mondial

Muzeul de Istorie "Paul Păltănea" a organizat vineri, 20 ianuarie, la Monumentul Apărătorilor orașului Galați, un eveniment menit să cinstească memoria luptelor duse de Armata Română și oraşul Galaţi în urmă cu 105 ani, pentru salvarea oraşului, dar şi a Europei, de invazia unităților militare bolșevizate din cadrul Armatei a 6-a rusă, aflate în retragere de pe frontul din Moldova spre Rusia, în anul 1918, în timpul Primului Război Mondial. Atunci, doar 3.000 de soldaţi români au ţinut piept unei armate de patru ori mai numeroase. În acea confruntare au conlucrat trei arme ale Armatei Române - marina, trupele terestre şi aviația - caz unic pentru o bătălie desfășurată pe teritoriul României în Primul Război Mondial.

În memoria acelor lupte, orașul erou Galați a fost decorat de Regele Italiei, prin generalul Pietro Badoglio (1921), și de președintele Franței, prin generalul Henri Mathias Berthelot (1922), acordându-i-se Crucea de Război a Italiei, respectiv, Crucea de Război a Franței.

În anul 1923, Societatea "Luptătorii Patriei, a demobilizaților ofițeri și grade inferioare" a propus Primăriei Galați ridicarea unui Monument închinat Apărătorilor orașului Galați. Din rațiuni așa-zis "edilitare", monumentul a fost demolat în 1962. Consiliul Județean, prin Muzeul de Istorie "Paul Păltănea", a finanțat în anul 2017 refacerea lui pe același amplasament, la intersecția străzilor Brăilei cu I.L. Caragiale (zona Stirex).

viata-libera.ro

[dcp100168]

Eroii Galațiului, cinstiți cum se cuvine de autoritățile locale. Comemorare la Monumentul apărătorilor orașului

Sâmbătă, 20 ianuarie, reprezentanții Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” au organizat un eveniment comemorativ în cinstea militarilor români care au salvat Galațiul de la distrugere și ocupare în Primul Război Mondial.

Ceremonia a avut loc sâmbătă, 20 ianuarie, în jurul prânzului, la Monumentul Apărătorilor Galațiului, situat la intersecția străzii Brăilei cu strada I.L. Caragiale (zona Stirex) și a fost marcată de depunerea de coroane de flori de către autoritățile locale, în aplauzele gălățenilor prezenți la eveniment.

Pe rând, au adus omagiu celor 3.000 de militari români, prin depunerea de coroane de flori, autoritățile locale reprezentate prin viceprimarul Lucian Andrei, subprefectul Veronica Macri, vicepreședintele Consiliului Județean, Mitică Sandu și reprezentanți ai conducerii ISU, IPJ, Jandarmeriei și ai Batalionului 284 Tancuri.

După ceremonialul religios, care a deschis evenimentul și depunerea coroanelor de flori, gălățenii au părăsit zona cu sufletele pline de emoție și recunoștință pentru militarii care s-au jertfit luptând împotriva unităților militare bolșevizate, din cadrul Armatei a 6-a ruse, aflate în retragere de pe frontul din Moldova spre Rusia, în ianuarie 1918. 

În anul 1923, Societatea „Luptătorii Patriei, a demobilizaţilor ofiţeri şi grade inferioare” din Galaţi, a propus Primăriei Galaţi ridicarea unui Monument închinat Apărătorilor oraşului Galaţi. Monumentul a fost realizat de marmorarul Ioannis N. Renieris, şi amplasat la întretăierea străzilor Brăilei cu I.L. Caragiale. Din raţiuni aşa-zis „edilitare”, Monumentul Apărătorilor oraşului Galaţi a fost demolat în anul 1962.

În 2018, a fost ridicat, pe acelaşi amplasament, un nou monument, inaugurat la 100 de ani de la faptele de eroism pe care le comemorează.

viata-libera.ro