Ruine celebre ale oraşului

[dcp100168]

Rănile oraşului

Ruine cu ştaif

Fiecare prea-fericit guvern din ultimii 10-15 ani a vorbit la data învestiturii şi câteva luni după aceea despre dezastruoasa moştenire cu care îşi prelua mandatul lăsat de un predecesor incompetent, corupt şi bântuit de boala propriei îmbogăţiri rapide în detrimentul interesului naţional. Din fericire, prin natura realităţii postdecembriste, nu suntem în aceeaşi situaţie la Galaţi. Din păcate, la Galaţi există o continuitate în dezastru. Din fericire, din patru ani în patru ani, noii edili ai urbei, aleşii noştri, nu pot da vina pentru propriile neîmpliniri pe dezastruoasa moştenire, din simplul motiv că le aparţine. Din păcate, oraşul nostru este într-o continuă ruinare, sufocat de murdărie şi de gunoaie, cu canalizări desfundate, cu trotuare blocate de maşini şi de buticuri, cu câini vagabonzi pe străzi, cu crime oribile, cu căruţe cu cai la poartă, cu mai mulţi săraci pe metrul pătrat, cu sute de copii educaţi prin telefon de părinţi aflaţi pe meleaguri mai însorite.

Galaţiul are imaginea unui oraş aflat în cădere liberă. Cele câteva spaţii de afaceri clădite pe malul Dunării, instituţiile financiare de pe strada Brăilei, dar, mai, ales, vilele construite din abundenţă în locuri umbroase, pe străzi izolate sau pe câmpurile răpite agriculturii de lângă Galaţi vin parcă să accentueze şi mai mult contrastele, să dea expresie bipolarizării şi nu globalizării.

Odiseea din Domnească 24

Vom ilustra, însă, cele afirmate mai sus mergând împreună la o amară promenadă pe strada noastră Domnească. O stradă încărcată de istorie, dar plină astăzi de răni adânci. Zeci de clădiri care au dat, în timp, culoare şi măreţie oraşului sunt în ruină, gata să se prăbuşească. Au pereţii crăpaţi, chiar dislocaţi, fără uşi şi fără geamuri sau cu uşi bătute în cuie şi ferecate cu lacăte, cu grilaje metalice în loc de ferestre, camerele nu mai au parchet sau duşumele, devenind locuri pentru depozitarea gunoaielor, loc de refugiu şi de adăpost pentru copiii străzii sau pentru aventuri nocturne. Pe unele dintre aceste clădiri tronează inscripţia "Primăria municipiului Galaţi - Monument de arhitectură" semn al grijii pe care autoritatea administrativă a oraşului le-o poartă.

Să începem cu impunătoarea clădire de la numărul, probabil, 24, una dintre clădirile care dau imaginea responsabilităţii autorităţilor administrative prin montarea unei plăcuţe cu inscripţia evocată mai sus. Reactualizarea numerotării clădirilor ar fi o altă problemă a urbanismului gălăţean, dar n-o abordăm, deocamdată. Pentru o mai bună identificare apelăm la vecini, Biserica Greacă şi Muzeul de Istorie, în faţă, pe Domnească, iar Secţia 2 de Poliţie, în spate. Gălăţenii mai în vârstă îşi amintesc de o celebră plăcintărie, care exista aici prin anii '70, mai sunt afişele unei defuncte agenţii teatrale, o inscripţie a unui club privat, San Marco. Încă vizibilă, dar ştearsă de vreme, la stradă este bine prinsă în zid o tablă dreptunghiulară ruginită, pe care este imprimată coroana regală, semn că prin anii '90 exista aici filiala unei asociaţii pro-monarhiste. Alături, de unde provin mirosuri pestilenţiale insuportabile, a fost odată Optica medicală.O clădire în ruină în plin centrul oraşului, pe o stradă pe unde trec zilnic, împreună cu mii de gălăţeni, mare parte dintre salariaţii Primăriei.

Cu molozul la vecin

Mergând pe acelaşi trotuar, în apropierea Prefecturii, la numărul 52, vedem ruinele fostului sediu al unei instituţii de cultură, Comitetul Judeţean de Cultură, şi, apoi, fostul sediu al unui partid politic, P.D., şi deplângem soarta unei foste clădiri cochete, cu o arhitectură modernă, devenită adăpost vremelnic pentru oropsiţi ai sorţii, loc de depozit de gunoaie, o clădire fără uşi şi fără geamuri, părăginită, adevărat focar de infecţie chiar pentru autoritatea supremă a judeţului, aflată la doar câţiva metri. Aici, cum am mai scris şi altădată, proprietarul de drept al clădirii nu reuşea să evacueze foştii chiriaşi ai Primăriei, deveniţi ai nimănui, pentru a încerca măcar o renovare. Între timp, Marcel Capriş, proprietarul, a reuşit să intre în posesia spaţiului, care este acum în conservare, dar nu se poate apuca de renovare din cauza şantierului de alături, de lângă Prefectură. I s-a cerut permisiunea să se depoziteze molozul în curtea sa, a fost de acord, dar, pe 30 mai, când ar fi trebuit ca spaţiul să fie eliberat, pentru a-şi face omul acolo propria organizare de şantier, nici vorbă de aşa ceva. Disperat, proprietarul, lăsat cu ditamai mormanul de pământ în "bătătură", a dat firma în cauză în judecată. Iar, între timp, clădirea-monument rămâne închisă şi se degradează.

Adevărat reper arhitectural, recunoscut ca atare şi de Primăria Galaţi, fostul restaurant Bulevard, din strada Domnească nr.67, se alătură clădirilor ferecate cu lacăte şi, fapt fericit, doar în curs de ruinare, ca şi clădirea fostului sediu al Consiliului Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport, str. Domnească nr.77.

Liceul de Artă - o antichitate în mizerie

În pericol de prăbuşire, aşa cum ne atenţionează şi un avertisment postat chiar pe peretele uneia dintre cele două clădiri, este şi spaţiul folosit, cândva, de Liceul de Artă (str. Domnească nr. 95-99), care formează, împreună cu imobilul din str. Domnească 103, colţ cu Basarabiei, un ansamblu arhitectonic compact. De vizavi, râde în soare scheletul metalic - nu macaralele, vorba cântecului care însoţea construcţia socialismului - al viitoarei arene de box, care ar fi vrut să fie o replică peste timp la ringul de altădată şi la victoriile redutabililor boxeri gălăţeni - cărora le-a călcat pe urme campionul zilelor noastre, Lucian Bute - Octavian Amăzăroaie, Sandu Târâlă, Georgică Donici etc.

Trecem şi de Grădina Publică, act de eroism doar fiindcă mai există şi în care doar copacii au mai crescut în ultimii 40-50 de ani, flancată de două dezastre, platoul defunctului Cazinou, dus de pământ la vale, şi fostul stadion Portul Roşu, aflat în iremediabilă agonie. Vom reveni.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25252

[dorian]

In ziarul Viata Libera exista si un p.s.in care spuneau ca articolul era pregatit de aparitie in perioada campaniei electorale,dar nu au vrut sa influenteze...

Este un exemplu perfect despre asa zisa "impartialitate" a cotidianului.Total inafara adevaratelor probleme ale orasului,consider ca acest ziar are o mare parte din raspunderea vizavi de ruina in care a cazut galatiul.Un ziar nederanjant,caldut,fara opinii convingatoare,care lasa impresia ca nu-si doreste decat sa existe si sa nu supere pe nimeni.Ori eu cred ca menirea presei este sa incite,sa provoace,sa traga semnale de alarma,sa informeze LA TIMP si obiectiv opinia publica si chiar sa o formeze presupunand ca ziaristii lor sunt mai destepti decat...(vezi Academia Catavencu).De aceea presa galateana este in concordanta cu orasul adica o RUINA!!!!

[katman]

Referitor la cladirea de pe Domneasca 24, ca am onoarea de a sta chiar linga...

Un prieten ce a lucrat la primarie mi-a spus ca cestiunea in cauza a fost ridicata in mai multe rinduri, dar dl. primar a raspuns ca este in responsabilitatea Ministerului Culturii (daca am retinut bine?), care, la rindul lui, nu are bani pentru renovare...

Pe linga aspectul jalnic, o alta problema, mult mai grava dupa parerea mea, este starea foarte subreda. Peretii sint crapati, bucati de caramida cad dupa fiecare furtuna si inevitabil la un moment dat ceva va ceda. Dumnezeu sa ii pazeasca pe nefericitii care se vor nimeri pe acolo, ca pe altii ii doare in... palarie. Vedeti ce s-a intimplat la Iasi...

Nu mai vorbesc de boschetarii care s-au aciuat pe acolo si dintre care unul a alergat niste copii cu o secure pentru ca faceau galagie. Fiindca nu i-a prins, s-a racorit pe 3 masini din parcare (printre care si a mea; noroc de Casco si de dnii politisti de la sectia 2, care au fost foarte amabili si am putut lua repede toate aprobarile necesare repararii).

Credeti ca e la pirnaie? Nu, a fost eliberat pentru ca are certificat de nebun. Desigur ca nu reprezinta nici un pericol, nu?

Revenind...O rezolvare de bun simt mi se pare (nu stiu daca este si aplicabila) ca aceste cladiri sa fie donate, pur si simplu, unor firme, institutii, persoane fizice etc. care isi permit costurile refacerii lor. Luati-le tata, pastrati-le, dar faceti ceva cu ele...

[MihaiBucur]

Referitor la cladirea de pe Domneasca 24, ca am onoarea de a sta chiar linga...

Un prieten ce a lucrat la primarie mi-a spus ca cestiunea in cauza a fost ridicata in mai multe rinduri, dar dl. primar a raspuns ca este in responsabilitatea Ministerului Culturii (daca am retinut bine?), care, la rindul lui, nu are bani pentru renovare...

Pe linga aspectul jalnic, o alta problema, mult mai grava dupa parerea mea, este starea foarte subreda. Peretii sint crapati, bucati de caramida cad dupa fiecare furtuna si inevitabil la un moment dat ceva va ceda. Dumnezeu sa ii pazeasca pe nefericitii care se vor nimeri pe acolo, ca pe altii ii doare in... palarie. Vedeti ce s-a intimplat la Iasi...

Nu mai vorbesc de boschetarii care s-au aciuat pe acolo si dintre care unul a alergat niste copii cu o secure pentru ca faceau galagie. Fiindca nu i-a prins, s-a racorit pe 3 masini din parcare (printre care si a mea; noroc de Casco si de dnii politisti de la sectia 2, care au fost foarte amabili si am putut lua repede toate aprobarile necesare repararii).

Credeti ca e la pirnaie? Nu, a fost eliberat pentru ca are certificat de nebun. Desigur ca nu reprezinta nici un pericol, nu?

Revenind...O rezolvare de bun simt mi se pare (nu stiu daca este si aplicabila) ca aceste cladiri sa fie donate, pur si simplu, unor firme, institutii, persoane fizice etc. care isi permit costurile refacerii lor. Luati-le tata, pastrati-le, dar faceti ceva cu ele...

Nu ii mai lauda pe politistii aia, ca sunt un cancer pt orasul asta. Uita-te in ce hal arata centrul asta amarat noaptea datorita lor.

[dcp100168]

Rănile oraşului (II)

Vestigiile indolenţei

Din nefericire, nu doar strada Domnească a oraşului nostru este bolnavă, plină de răni adânci. Aproape că nu există stradă să nu fie marcată de ruine, de semnele neglijenţei, indolenţei, iresponsabilităţii administrative şi urbanistice.

Un adevărat record, credem, îl deţine strada Dogăriei, care, înainte de Revoluţie, era "sortită�� să devină bulevard, un bulevard care să lege gara fluvială de gara C.F.R. Dar, probabil, s‑a pierdut proiectul în vâltoarea Revoluţiei (sic!). Nici linia de tramvai, care să facă legătura între cele două obiective, pe traseul str. Portului ‑ str. Ana Ipătescu, nu s‑a bucurat de mai mult succes, fiind neutralizată de autorităţi ‑ în ciuda unei mari investiţii ‑, iar un "hâtru bun de glume" şi‑a aşezat garajul chiar pe calea de fier.

Străvechea Dogărie, altădată o stradă cu clădiri moderne, este acum "plombată" cu ruine. Puteţi trăi adevărate drame nostalgice "admirând" vestigiile de la numerele 33, 49, 95, 105, 119, 129, 133 etc., etc. Bătrâna Întreprindere de industrie alimentară DUNĂREANA, reutilată complet în anii 70, devenită Fabrica de paste făinoase şi biscuiţi DUNĂREANA, pare a fi transformată în buncăr, având geamurile zidite, în vreme ce de pe o firmă bine prinsă în zid aflăm că, dincolo de perete, este un SRL (firmă căreia nu‑i precizăm numele pentru a nu‑i face publicitate gratuită) "proprietate privată", în care !accesul este interzis".

Performanţele dezastrului

Strada Ana Ipătescu, aflată, parcă, într‑o concurenţă a dezastrului cu alte căi de circulaţie, găzduieşte la nr. 9 un peisaj apocaliptic. Sunt ruinele fostei fabrici de mobilă: structură solidă din fier şi beton, cu etaj, cu toate geamurile sparte, cu hale mari din care au fost smulse, devastate toate utilajele şi echipamentele, uşi şi geamuri blocate cu plăci, panouri, material lemnos în dezordine ‑ pe unul dintre panourile "de siguranţă" scrie MOBILĂ ‑, un rest de lozincă din care se mai poate citi doar urarea "Trăiască cea de‑a...". În interiorul halelor şi în împrejurimi, chiar la stradă, un adevărat depozit de gunoaie, contribuind la pericolul de infecţie pe care îl oferă multe asemenea locuri din Galaţi.

Revenim în centrul oraşului, pe strada Universităţii, nr. 5, în spatele celei mai onorabile instituţii de învăţământ şi cultură din oraş, Universitatea Dunărea de Jos, unde se află o clădire care a fost deosebit de cochetă, modernă, adevărată bijuterie arhitecturală, dar care acum este gata să se prăbuşească. Este greu de ales care dintre cele două clădiri amintite mai sus, una creaţie a socialismului, iar cealaltă stând mărturie începutului modernizării Galaţiului, dar ambele în responsabilitatea urbanismului oraşului, deţine performanţa în ceea ce priveşte nivelul dezastrului, dacă pentru dezastru se pot stabili grade de comparaţie. Şi această din urmă clădire are pereţii crăpaţi, dislocaţi, geamurile sparte, spaţiul din jur devenit depozit de gunoaie, porţile ferecate etc.

Viaţa printre dărâmături

Un loc aparte în acest peisaj al ruinelor îl are fosta Sală a Sporturilor, care zace de ani de zile într‑o iremediabilă părăginire.

Sunt convins că nu greşesc situând fosta Sală a Sporturilor în vârful dezastrului urbanistic al Galaţiului. Totul se petrece sub semnul celor cinci cercuri olimpice "sudate" pe un arc de cerc în faţa clădirii. Foarte mulţi ar pierde pariuri crezând că monumentala ruină se află după un puternic bombardament: toate geamurile sparte, panouri şi uşi metalice contorsionate, bucăţi din ziduri dislocate. Am pătruns în interior printr‑o spărtură în zid şi am fost întâmpinat de o privelişte dezolantă: cărămizi, moloz, cârpe, sticle de bere, parchetul pe care sportivii gălăţeni au obţinut atâtea victorii este dislocat, tribunele spectatorilor smulse, distruse, pereţii inscripţionaţi cu cuvinte de duh, tabela de marcaj ruginită şi dezafectată, dar amintindu‑ne că acolo, în vremuri de demult apuse, erau o echipă gazdă şi o echipă oaspete în întreceri sportive. În această adevărată sală a iadului mai stă încă scris pe peretele din spatele tribunei, sus, MENS SANA IN CORPORE SANO. Ce ironie...

Am mers, apoi, însoţit de lătratul zecilor de câini vagabonzi, la bazinul olimpic. Din păcate, acesta este inutilizabil. În loc de apă în bazin se găsesc gunoaie din belşug, cărămizi, bolovani, scânduri, cabluri, plase, plăci desprinse din pereţi, vopsea scorojită şi... câţiva peşti (pictaţi, evident, pe fundul bazinului).

În acest complex al ruinelor există, însă, şi viaţă de om. O familie, Mircea Neagu şi Ruxandra Soare, care a primit locuinţă (da, aţi citit bine!) în fostele cabine de serviciu din Sala Sporturilor. Domnul, fost salariat la UNICOM, iar din 30 iunie în industria lemnului, iar doamna cantaragiţă de oameni, cu loc de muncă pe trotuar, "beneficiază�� de o cămăruţă şi un hol, fiind scutiţi să folosească lumina electrică, apa curentă şi încălzirea termică (iarna, nu acum!), pentru simplul motiv că de câţiva ani buni fosta Sală a Sporturilor nu mai este racordată la sursele de curent electric, apă şi încălzire. Ce mândră trebuie să fie această familie că se află în Uniunea Europeană! Din păcate sau din fericire hârtia nu poate suporta opiniile exprimate de domnul Mircea Neagu. Dar poate că există o autoritate în acest oraş care să se sesizeze de situaţia prezentată.

Reperele ruşinii

Vă mai putem oferi alte câteva adrese pentru a vă întregi imaginea Galaţiului postdecembrist în ruină: str. Egalităţii, clădirea care a găzduit, cândva, Asociaţia Nevăzătorilor din Galaţi, aflată în chiar plin centrul oraşului, în spatele restaurantului Continental, str. Ştiinţei nr.26, clădire care a fost, cândva, şcoala nr.23, construcţii începute şi părăsite în anumite stadii, precum cele aflate pe locul arenei de box (str. Domnească), pe locul sălii de gimnastică (str. dr. Carnabel) sau din curtea Şcolii Speciale Nr.1 Emil Gârleanu (str. N. Bălcescu nr.59)

Am urmărit cu deosebită atenţie recenta campanie electorală pentru alegerea primarului şi a consilierilor locali. S‑au înscris în această campanie sute de gălăţeni, toţi zicând că doresc mai binele Galaţiului. Din păcate, niciunul nu a abordat, punctual, şi această problemă, deşi cei mai mulţi au vorbit despre Galaţi ca despre un oraş cenuşiu.

Acum, când valul patimilor a trecut şi 1 iunie ne‑a dat un nou primar ‑ de fapt, tot pe cel vechi ‑ şi un nou consiliu local, avem dreptul să cerem autorităţilor locale să‑şi asume responsabilităţile cu care au fost învestite de cetăţenii oraşului şi să pună în practică un program sistematic de reabilitare a întregului fond de clădiri aflate în paragină, în ruină, în părăsire, să clarifice statutul juridic al acestora, să le redea aspectul urbanistic adecvat începutului de secol XXI, să înlăture imaginea de oraş abandonat a Galaţiului.

N‑ar strica un recurs la istorie, pentru a le aminti primarilor din zilele noastre că stau pe jilţul pe care au stat pârcălabii de Galaţi, Costache Negri şi Alexandru Ioan Cuza, buni organizatori şi gospodari ai oraşului.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25422

[dcp100168]

Rănile oraşului (III)

Cinematograful arţarilor

Una dintre temele abordate în campania electorală pentru alegerile locale a fost şi cea cu privire la posibilităţile de agrement pe care le au la îndemână gălăţenii. Toate discuţiile au vizat "măreţe obiective", a fost mare înghesuială la promisiuni: eram chiar dispuşi să credem că după numai un mandat - de primar ‑ Galaţiul şi împrejurimile vor bate Nisipurile de Aur, Antalia şi chiar Acapulco. A trecut, însă, campania electorală şi am revenit cu picioarele pe pământul gălăţean. În plin centrul oraşului, vizavi de Parcul Eminescu, schilodit de o construcţie gen buncăr cu etaj, ne atrage atenţia, după firmă, o Grădină de vară, pendinte de Cinema Central. Încercarea de a intra este însă zadarnică: patru porţi metalice, ferecate cu patru lacăte, ne trezesc doar amintirea unor vremuri de demult, când aici se organizau spectacole estivale ‑ teatru, concerte, filme ‑ pentru care amfiteatrul cu scaune din plastic era neîncăpător. Dar, istoriceşte, această etapă a fost depăşită. Acum putem doar privi de la distanţă, printre gratii. Terenul a fost redat... silviculturii, cresc aici viguroşi arţari (acer platanoides), pe alei, printre bănci, pe scenă. Priveliştea este însă dominată de gunoaie, de cât mai multe gunoaie, crengi, bolovani, cârpe, sticle şi cutii pentru bere, chiar componente de calculatoare, deşeuri de hârtie, fier şi... alte materiale recuperabile.

Adresele neputinţei

Vă mai putem recomanda şi alte adrese la care se pot "admira" ruinele Galaţiului contemporan, la timpul prezent: str. Dr. Alex. Carnabel, colţ cu str. Cerealelor nr. 67 (!?), o clădire cu două etaje, aflată în paragină, cu geamurile sparte şi subsolurile pline... cu de toate; str. Traian nr. 174, cândva, Baia Comunală, clădire solidă cu uşile sârmuite pe interior, cu geamurile înfundate cu tablă, dar pe care mai tronează afişele electorale ale unui partid politic; str. Bălcescu, aproape de str. Brăilei, în spatele unei florării şi a unui restaurant, o construcţie ciudată, neterminată şi abandonată, lăsată în paragină, devenită loc de depozitat gunoiul. Sunt, credem, suficiente locuri de vizitat pentru edilii municipiului Galaţi, pentru administraţia locală. Cine se sesizează?

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25644

[dcp100168]

Monumentele nepăsării gălăţene

Istoria moare sub ochii noştri

* Multe dintre clădirile monument istoric din Galaţi au fost ori renovate după bunul plac al proprietarilor, ori lăsate să se dărâme

"Oare primarul, viceprimarul şi directorii nu au trecut cel puţin o dată în mandatele lor pe jos în drum spre Primărie pe lângă ruina de la nr. 24 de pe strada Domnească, stradă centrală şi istorică a acestui oraş?!! Şi dacă au trecut, nu au simţit acel miros caracteristic boschetarilor aşa cum îl simţim noi, cetăţenii, ori de câte ori trecem pe lângă această clădire istorică?!". Ruina de care vorbeşte cititorul "Vieţii libere" I.Corneanu într‑o scrisoare plină de indignare e doar vârful unui adevărat edificiu al nepăsării gălăţene în materie de monumente istorice. Pornind de la scrisoarea citată, am încercat să inventariem majoritatea clădirilor‑monument istoric din Galaţi. Să vedem în ce stadiu se află, dacă se ocupă cineva de ele, dacă pot deveni un punct de atracţie turistică. Concluzia v‑o spunem de la început. Aproape totul e cu susul în jos. Dacă nu sunt lăsate în paragină, cele mai multe sunt renovate şi fardate după bunul plac al proprietarilor. Ori ziduri care stau să se prăbuşească, ori renovări care în multe cazuri nu au nimic de‑a face cu spiritul arhitectonic iniţial. Puţine sunt clădirile cu care oraşul s‑ar putea mândri că reprezintă un stil vechi demn de blitzurile aparatelor foto ale eventualilor turişti. În această ultimă categorie putem să trecem sediul Colegiului Naţional "Vasile Alecsandri", clădirea Direcţiei Judeţene de Statistică (ambele pe strada Bălcescu) sau sediul Consiliului Judeţului de pe strada Eroilor (fostul consulat cehoslovac). Ar mai fi câteva clădiri care o duc bine, dar hai să ne ocupăm puţin de partea goală a paharului.

Istorie cu puţin termopan

Pe lângă cele aflate într‑o situaţie lăudabilă, mai sunt două categorii de clădiri: unele în care proprietarii au intervenit după cum i‑a tăiat capul şi altele în care nu a intervenit nimeni, iar timpul şi‑a pus la modul cel mai serios amprenta. În primul caz ar putea intra sediul Şcolii Speciale "Simion Mehedinţi", de pe strada Bălcescu nr. 19, acolo unde, în mod aproape ironic, sigla specifică monumentelor istorice e aşezată la câteva palme distanţă de un termopan alb, ţipător. Imaginea e deranjantă chiar şi pentru un privitor neavizat, darămite pentru specialiştii în arhitectură sau eventualii turişti. Pentru a vedea cum a fost posibil ca proprietarul să facă astfel de modificări care numai în spiritul arhitectonic al clădirii nu sunt, am luat legătura cu specialiştii Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Galaţi. Aceştia ne‑au explicat faptul că au dat aviz pentru lucrări, însă în urma deciziei Comisiei Regionale a Monumentelor Istorice. "Pentru renovările făcute au înaintat documentaţie şi au primit aviz din partea noastră prin decizia Comisiei Regionale, în subordinea căreia ne aflăm noi. Să vă explic. În momentul în care primim o solicitare, noi facem un referat şi îl înaintăm către Comisia Regională, care poate să ţină sau nu cont de părerea noastră. În cazul Şcolii "Simion Mehedinţi" nu au ţinut cont, aşa că a trebuit să le dăm avizul", se justifică Marin Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Galaţi. Întrebat dacă nu cumva în acest fel instituţia din care face parte capătă un rol pur decorativ, doar de a semna nişte decizii pe care le iau alţii, Marius Mitrof a spus sec: "Luaţi‑o cum vreţi dumneavoastră". Iar directorul Direcţiei, Sergiu Tofan, a părut să fie de acord cu constatarea noastră. "Avem rol doar de gestionar al documentelor", a spus Sergiu Tofan. Pe bani publici, am putea adăuga noi.

"Şura" de pe Eroilor

Întorcându‑ne puţin la situaţia clădirilor şi a zonelor monument, o altă situaţie aberantă se întâlneşte pe strada Eroilor. Declarată "ansamblu urban istoric", strada care leagă "Domneasca" de Piaţa Mare conţine o ciudăţenie recent construită. Între Casa Armatei de pe Eroilor 40 şi Farmacia Ţinc, de la numărul 64, tronează o adevărată "şură" care nu pare să aibă mai mult de câţiva ani de când e construită. Aparţine unui cult, însă nu acest lucru e important: stilul arhitectonic e din cu totul alt film. Ca şi cum te plimbi prin Balcanii interbelici şi, deodată, printr‑un miracol spaţial şi temporal, te trezeşti în America secolului 21. Nu spunem că e o clădire urâtă, ci doar că nu se potriveşte de nicio culoare în ansamblu. Explicaţia celor de la Direcţia pentru Cultură? Aproape aceeaşi ca şi în cazul precedent. Ei nu au dat aviz, însă a decis altcineva peste capul lor. S‑au şi judecat, au pierdut şi chiar au fost nevoiţi să plătească tot felul de cheltuieli de judecată, în total aproape 4000 de lei. Consecinţa e că ansamblul arhitectonic de pe strada Eroilor e ca şi compromis. Şi toată lumea se spală pe mâini.

Clădiri lăsate în paragină

A doua categorie de clădiri monumente cu probleme este reprezentată de cele lăsate să se ducă de râpă, trecerea timpului punându‑şi serios amprenta pe înfăţişarea lor. Iar instituţiile abilitate, autorităţile locale şi chiar proprietarii parcă sunt complicii timpului. "Sunt mai multe aspecte. Unele clădiri sunt în proprietatea Primăriei şi fac obiectul unor revendicări. E clar, în acest caz nu se poate face nimic. Apoi, chiar dacă nu e niciun proces pe rol, Primăria, în calitate de proprietar, nu are bani, la fel ca şi chiriaşii. Mai sunt şi situaţii în care chiriaşii au cumpărat de la Primărie, însă nu au putere financiară să le redea imaginea de altădată", susţine consilierul Marius Mitrof. Bun, dar nu există programe europene pe care proprietarii, indiferent dacă e vorba despre Primărie sau persoane fizice, să le acceseze? "Există programul POS 5, care finanţează reabilitările la monumentele istorice. Exact pe acest program european am înaintat o adresă către Primărie special pentru reabilitarea clădirii de pe Domnească 24. Nu am primit niciun răspuns", spune Marius Mitrof, lucru confirmat şi de directorul Sergiu Tofan. Însă, cu o simplă adresă nu se face primăvară�

După cum se poate vedea, am început şi am sfârşit acest text cu pata uriaşă de pe obrazul Galaţiului istoric, ruina de pe Domnească 24. Am evitat să vorbim despre ea mai mult întrucât reprezintă partea cea mai expusă a unei situaţii grave în ansamblu. Galaţiul vechi e în pericol. Şi nu de ieri, de azi, ci de ani buni încoace. Şi lucrul acesta pare să nu deranjeze pe nimeni. Răspunderea este mereu în altă parte.

Puţine monumente în Galaţi

Judeţul Galaţi are, potrivit unui "recensământ" al Ministerului Culturii şi Cultelor, 266 de monumente istorice. Asta faţă de cele peste 1.600 ale Iaşiului sau cele peste 1.300 ale Clujului. Dar, ca să nu facem o comparaţie care să ne dezavantajeze din start, să spunem că judeţe cu o istorie mai "săracă" decât cea a Galaţiului au înregistrate mai multe monumente: Bistriţa - 769, Buzău - 876, Dolj - 697, Bacău - 368. Şi lista ar putea continua. Aşadar, după ce că avem destul de puţine, ne mai şi permitem să le ignorăm.

Fără mijloace de constrângere

Potrivit legii, intervenţiile la clădirile monument istoric, precum şi la cele aflate în zona de protecţie nu se pot face decât cu aviz special de la Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional sau de la Ministerul Culturii şi Cultelor. Însă mulţi dintre proprietarii de astfel de clădiri ignoră acest aspect. Unele nu sunt descoperite niciodată, iar pentru cele descoperite, funcţionarii Direcţiei pentru Cultură pot cel mult să întocmească un proces-verbal de constatare. Ei nu au niciun mijloc de a‑i constrânge pe proprietari să renunţe la modificări în afară de "a‑i ruga".

Centrul istoric al oraşului, pas cu pas

Periplul nostru printre clădirile monument istoric a cuprins în principal centrul oraşului. Am început cu strada Bălcescu, care conţine două clădiri monument, dar care e, de fapt, un ansamblu urban. Conform listei Ministerului Culturii şi Cultelor, această stradă intră în categoria zonelor protejate pe partea stângă de la nr. 19 până la nr. 61 (până la strada Gării), iar pe partea dreaptă de la strada Eroilor până la strada Gării. Apoi, am continuat cu strada Eroilor, un ansamblu urban în sine, dar şi cu nu mai puţin de cinci clădiri monument pe o distanţă relativ scurtă. A urmat strada Gării, cu patru clădiri monument, unde de altfel am descoperit şi cele mai multe probleme. În afară de Casa Corpului Didactic, toate celelalte clădiri se află ori într‑o stare avansată de degradare, ori sunt renovate aiurea.

Piesa de rezistenţă a constituit‑o istorica stradă Domnească. De la fostul cinema Republica şi până spre zona Grădinii Publice sunt câteva zeci de case declarate monument istoric. Iar situaţia e de‑a dreptul pestriţă. Ruina de la nr. 24 contrastează în mod evident cu Teatrul Dramatic sau cu fostul cazino Sydney, clădiri care arată foarte bine în acest moment. În rest, fostul restaurant Bulevard e un loc aproape părăsit, deşi în spate şi pe acoperiş cineva dă semne că s‑ar lucra, iar Policlinica cu Plată pare că nu mai are viaţă lungă. Clădirile Primăriei şi Prefecturii arată în regulă pe dinafară, cu o singură precizare: zeci de instalaţii de aer condiţionat strică imaginea arhitectonică. Decideţi dumneavoastră cum e mai bine: funcţionarii plătiţi de noi să stea în condiţii inumane şi clădirile să arate bine sau invers.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25687

[elena31128]

Buna seara. In legatura cu subiectul in cauza am aceiasi nelamurire: care este varianta de renovare a spatiilor cu pricina. Sincer, interesul meu este unul comercial, insa varianta mea este cu mult mai fericita decat cea prezenta. Nu stiu cui ma pot adresa si daca (avand in vedere statutul lor juridic) pot sa fac ceva in sensul asta.

[riaji]

by dorian on Thu Jul 03, 2008 10:50 am

In ziarul Viata Libera exista si un p.s.in care spuneau ca articolul era pregatit de aparitie in perioada campaniei electorale,dar nu au vrut sa influenteze...Este un exemplu perfect despre asa zisa "impartialitate" a cotidianului.Total inafara adevaratelor probleme ale orasului,consider ca acest ziar are o mare parte din raspunderea vizavi de ruina in care a cazut galatiul.Un ziar nederanjant,caldut,fara opinii convingatoare,care lasa impresia ca nu-si doreste decat sa existe si sa nu supere pe nimeni.Ori eu cred ca menirea presei este sa incite,sa provoace,sa traga semnale de alarma,sa informeze LA TIMP si obiectiv opinia publica si chiar sa o formeze presupunand ca ziaristii lor sunt mai destepti decat...(vezi Academia Catavencu).De aceea presa galateana este in concordanta cu orasul adica o RUINA!!!!

Iti dau dreptate 100%..

by elena31128 on Tue Oct 14, 2008 7:53 pm

Buna seara. In legatura cu subiectul in cauza am aceiasi nelamurire: care este varianta de renovare a spatiilor cu pricina. Sincer, interesul meu este unul comercial, insa varianta mea este cu mult mai fericita decat cea prezenta. Nu stiu cui ma pot adresa si daca (avand in vedere statutul lor juridic) pot sa fac ceva in sensul asta.

Elena, sincer, deocamdata, sansele ca cine trebuie sa citeasca forumul asta sunt 0, asa ca cel mai bine te-ai dresa undeva, la primarie

[dcp100168]

Inventar

O ruină, două ruine… un oraş

Clădirile părăsite, neterminate sau degradate vor fi inventariate de către municipalitate. Deşi există de ani buni o hotărâre care prevede sancţionarea celor care nu renovează faţadele clădirilor aflate pe străzile principale, ea nu a fost aplicată. Primăria gălăţeană vrea acum să ia modelul pus în practică la Brăila, unde municipalitatea n-a stat pe gânduri şi îi amendează deja pe proprietarii de imobile pentru faţadele degradate. „O să reînnoiesc hotărârea de sancţionare pe baze noi. Am mai făcut o încercare acum trei ani de zile să confiscăm clădirile neterminate, dar procedura e greoaie”, a declarat Dumitru Nicolae. Municipalitatea şi-ar dori să repare imobilele degradate şi să le confere destinaţia corespunzătoare: locuinţe sau spaţii comerciale.

http://www.viata-libera.ro/articol-O_ru ... ras_2.html