Anton Drăgan "von Bădălan"

[dcp100168]

Anton Drăgan "von Bădălan"

Compozitorul gălăţean Anton Drăgan împlineşte astăzi 76 de ani. Unul dintre membrii fondatori ai Teatrului Muzical, dar şi ai Fanfarei "Valurile Dunării" (înfiinţată în 1985), în prezent membru al formaţiei "Quatro Retro", Anton Drăgan are o poveste impresionantă. S‑a născut în Bădălan, de aceea, mai în glumă mai în serios, colegii de formaţie îi spun Drăgan von Bădălan. A urmat Institutul Militar de Muzică la Bucureşti, a cântat în Fanfara Marinei din Galaţi, a fost instrumentist în filarmonica gălăţeană, şef partidă corn. În 1957 a scris prima lucrare - poemul simfonic "Aurel Vlaicu", dirijat la Teatrul Muzical de către Ury Schmidt şi Alecu Sfetcu. El însuşi a dirijat "Casa cu trei fete", atât pe scena gălăţeană, cât şi în turneele pe care Muzicalul le‑a făcut prin ţară.

Între 1962 şi 1967 a activat în cadrul estradei din Piteşti, după care alţi cinci ani, până în 1972, a fost instrumentist la Filarmonica din Ploieşti, unde a înfiinţat şi dirijat formaţia Galaxia şi apoi orchestra de muzică uşoară "Negru şi galben". În 1971, la Festivalul‑concurs "Când castanii înfloresc", de la Sinaia, Uvertura compusă de Anton Drăgan a fost interpretată de Formaţia de muzică uşoară a Clubului Schelei Boldeşti - Prahova.

Apoi s‑a reîntors în Galaţiul natal şi în teatrul muzical, pe care nu l‑a mai părăsit până în 1989. Între timp, a mai compus Trei cântece de dragoste pentru bariton şi orchestră, ce au fost interpretate de Alexandru Chiper. În paralel, a dirijat Fanfara Şantierului Naval din Galaţi cu care a câştigat un premiu I pe ţară, în anii ´80. La Teatrul Muzical a fost dirijor secund la spectacolele "Ana Lugojana", "Silvia", "Văduva veselă", "Cânt de libertate", "Fântâna din Baccisarai". A fost şi profesor de muzică la LIIA, unde a citit jumătate din biblioteca liceului.

Din 2007, lucrează la Concertul dramatic pentru orchestră simfonică dedicat primarului Dumitru Nicolae. A ajuns la finalul părţii a doua (din trei, câte va avea concertul). De nouă ani, Anton Drăgan locuieşte la Căminul pentru vârstnici de pe strada Domnească, cu sprijinul şi înţelegerea doamnei Viorica Palade, a domnului primar şi a directorului Adrian Subaşu. Soţia i‑a murit în 1995, iar despre copii nu vrea să vorbească. E mulţumit că are liniştea necesară să scrie atunci când are inspiraţie. "Dacă nu scrii repede, pierzi ideea. Inspiraţia vine pe neaşteptate, chiar şi la ora trei dimineaţa. Instrumentele, armoniile le am în cap. Am citit multe cărţi de muzică. 80 la sută din ceea ce ştiu am învăţat la şcoala de muzică, restul ca autodidact", spune cu convingere Anton Drăgan. Cel mai frumos dar pe care l‑a primit de la viaţă a fost soţia, Maricica. "Dar şi cea mai mare pierdere", adaugă cu amărăciune. Cea mai mare dorinţă acum, la 76 de ani, este să ajungă ziua în care la Teatrul Muzical să‑i fie cântate toate creaţiile sale: Poemul simfonic "Aurel Vlaicu", cele trei cântece de dragoste pentru bariton şi orchestră şi Concertul dramatic pe care şi‑a propus să îl definitiveze până în 2009.

Îi spunem astăzi La mulţi ani! şi îi dorim să‑şi împlinească visul.

http://www.vlg.sisnet.ro/index.php?page ... l&id=25270