Internatul „Notre Dame de Sion” din Galați

[dcp100168]

Cum erau educate de călugăriţe fetele sărace şi fiicele din înalta societate, în cel mai căutat institut catolic din România anilor 1800

În „epoca îmbunătăţirii”, tinerele gălăţence primeau educaţie la Internatul „Notre Dame de Sion”, o construcţie emblematică pentru sfârşitul secolului al XIX-lea. Aici ajungeau şi eleve de naţionalitate străină.

Înfiinţat la data de 24 octombrie 1867, de către congregaţia călugăriţelor catolice Nôtre-Dame-de-Sion, institutul era destinat pentru educaţia fiicelor din înalta societate. În acelaşi timp, externatul instituţiei era pentru tinerele din treapta de jos a poporului, iar cele sărace erau educate şi întreţinute gratuit la şcoala de lucru.

Internatul „Nôtre Dame de Sion” din Galaţi era prevăzut cu două secţii: cea primară cu cinci clase - una pregătitoare şi secţia secundară, cu şase clase, din care una intermediară, patru secundare şi una superioară. Pe aceeaşi structură funcţiona şi demi-internatul, în timp ce externatul le asigura tinerelor doar cursul primar. În timp, institutului i s-au adăugat un orfelinat intern şi o şcoală confesională, ambele oferind gratuit educaţie.

Potrivit dosarelor de arhivă, la începutul anului 1870 institutul avea 40 de eleve, în următorii şapte ani numărul lor crescând la 200 de eleve. Zece ani mai târziu, la internatul „Notre Dame de Sion”, studiau 481 de tinere din România şi din străinătate, acestea fiind de diferite confesiuni şi naţionalităţi. Corpul didactic era format din călugăriţe.

Cel mai căutat institut catolic din România

Pensionatul era localizat pe strada Domnească, la numărul vechi 151/157 şi numărul nou 111, proprietară fiind Maria Lagarmitte. Zidăria era executată din var şi nisip, iar acoperişul din tablă. Potrivit unor documente ce datează din perioada 1898 - 1913, localul institutului se afla de fapt pe un teritoriu mult mai întins, cuprins între străzile Domnească, Vultur, Zimbrului şi Beldiman.

Mai târziu, după anul 1935, la Institutul „Nôtre Dame de Sion“ fetele din înalta societate aveau la dispoziţie un curs liceal complet cu opt clase, unde puteau studia literară şi ştiinţifică. Acestea se pregăteau cu seriozitate, fiind instruite de cei mai distinşi profesori din oraşul de la Dunăre.

Institutul, ars în bombardament

În dimineaţa zilei de 6 iunie 1944, oraşul Galaţi a fost atacat de 104 avioane de bombardament, protejate de 54 de avioane de vânătoare de tip Mustang. „Era urgia celui de-al Doilea Război Mondial când, în cadrul «Operaţiunii Frantic», la 6 iunie 1944, avioanele aliate au bombardat Galaţiul şi aeroportul. Pagubele au fost mici dacă ne referim la faptul că, la ora atacului, nu se afla niciun avion pe pistă, în afara celor aflate în hangare, la reparat”, a declarat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

În atac a fost atinsă şi clădirea Institutului „Nôtre Dame de Sion”, care a ars aproape în întregime.

Aceasta a fost naţionalizată şi refăcută după război prin muncă patriotică. După anul 1953, în clădire a fost găzduit Institutul Mecano-Naval, Piscicultura şi Industria Alimentară. La finalul anilor '90, clădirea era deteriorată serios: stâlpii de rezistenţă erau rupţi, pereţii crăpaţi, iar întreaga construcţie se afunda în stratul de loess, fapte care au condus la dezafectarea ei până în anul 2004.

În prezent clădirea găzduieşte mai multe facultăţi ale Universităţii „Dunărea de Jos din Galaţi". Fântâna arteziană din curtea clădirii este singurul element care astăzi mai aminteşte de Institutul „Nôtre Dame de Sion”.

adevarul.ro

[dcp100168]

Istoria neştiută a fostului Institut "Notre-Dame de Sion"

În prima zi din vara anului 1837, la Galaţi intra în vigoare regimul de port-liber, cunoscut mai bine sub denumirea de Porto-Franco. Timp de aproape jumătate de veac, până ce regimul de Porto-Franco a fost desfiinţat, oraşul Galaţi a cunoscut epoca sa de aur. Chiar şi în deceniile care au urmat desfiinţării acestui statut special, oraşul Galaţi a înflorit în continuare, ajungând unul dintre cele mai importante oraşe din Regatul României de dinainte de Primul Război Mondial. Dezvoltarea oraşului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a însemnat şi ridicarea a numeroase clădiri monumentele, multe dintre ele în stil neoclasic, dovezi vii ale nivelului la care ajunsese portul de la Dunăre. Tocmai ca o dovadă a importanţei pe care o căpătase oraşul, în 1867, la Galaţi, Bucureşti şi Iaşi era înfiinţat câte un aşezământ „Notre-Dame de Sion”, de către Congregaţia călugăriţelor catolice Notre-Dame-de-Sion.

Învăţământ de elită pe "parale" multe

„Maicile franţuzoaice, foarte întreprinzătoare, veniseră imediat după Războiul Crimeii (1853-1856 - n.r.) şi îşi făcuseră o mănăstire mare şi frumoasă la Galaţi, unde erau educate, pe „parale” multe, fete de oameni bogaţi, de gratuitate bucurându-se doar fetele sărace, acestea din urmă primind şi o zestre atunci când se măritau. În cartea „Lumea copilăriei mele”, Crişan V. Muşeţeanu descrie foarte frumos această mănăstire: «Era în sus, pe strada Domnească, vizavi de Episcopia cea nouă. Era împrejmuită cu un gard înalt de cărămidă roşie, ferecată pe toate părţile şi păzită de câini mari şi fioroşi, cărora numai maicile portărese le dădeau de mâncare şi numai pe ele le îngăduiau. În mănăstirea maicilor franţuzoaice era ordine şi curăţenie, politeţe şi o purtare în adevăr de „ancien régime” (sistemul politic şi social din Franţa de dinainte de Revoluţia din 1789 – n.r.)». Prin faptul că fetele stăteau mai mult cu maicile, avea loc şi o convertire, discretă, spre catolicism”, a explicat, pentru „Viaţa liberă”, Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei de Cultură Galaţi.

O şcoală căutate de familiile cu stare din străinătate

Modelul pe care a fost întemeiat institutul s-a dovedit a fi unul de succes, astfel încât, de-a lungul anilor, şcoala a ajuns să se dezvolte foarte mult. „Institutul cuprindea patru diviziuni: internatul, destinat pentru educaţia fiicelor din înalta societate, demi-internatul, pentru clasa de mijloc, externatul, pentru treapta de jos a poporului, şi şcoala de lucru, unde fetele sărace primeau gratuit învăţătură şi întreţinere. [...] La începutul anului 1870, institutul avea 40 de eleve, iar şapte ani mai târziu numărul lor a crescut la 200. În anul 1889/90, numărul elevelor a ajuns la 481, ele provenind din România şi din străinătate, fiind de diferite confesiuni şi naţionalităţi”, arată muzeograful Valentin Bodea, în lucrarea "Monumente istorice şi personalităţi din oraşul Galaţi".
În anii 1935-1936, se arată în acelaşi volum, Institutul „Notre Dame de Sion” funcţiona cu un curs liceal complet cu opt clase, având ambele secţii, literară şi ştiinţifică. Seriile de candidate la bacalaureat prezentate în anii din urmă ai institutului atestă seriozitatea pregătirii lor, profesorii care predau aici provenind dintre cei mai distinşi dascăli din Galaţiul perioadei respective.

Scandaluri în presa vremii

În ciuda reputaţiei sale, controversele nu au lipsit însă. „În perioada interbelică, prin 1937, ziarele vremii din Galaţi au ţinut paginile ocupate cu faptul că elevele de la institut au avut de suferit în urma unei toxiinfecţii alimentare, multe dintre ele fiind internate în spital. S-a declanşat atunci o adevărată anchetă, pentru că întâmplarea a avut urmări serioase. În perioada în care primar era Emil Codreanu, în 1927, ajunsese la urechea maicilor din mănăstire faptul că la colţul din susul clădirii ar urma să se monteze o pompă de benzină, terenul fiind concesionat în acest scop. Tot Crişan V. Muşeţeanu arată că maicile aveau un adevărat sistem de spionaj între cucoanele crescute la ele în mănăstire. Înainte ca lucrările la pompă să înceapă, la Emil Codreanu a venit maica superioară cu o subordonată. Maica superioară este descrisă de Muşeţeanu ca „înfoiată ca o pupăză, franţuzoaica, şi cerea, nu se ruga”. Era foarte sigură că va primi un accept din partea lui Codreanu, având în vedere că acesta fusese avocatul institutului. Primarul a refuzat-o însă, iar maica fireşte că a trecut la rugăminţi, fiind din nou refuzată. Bineînţeles, primarul nu mai avea ce să facă, având în vedere faptul că terenul fusese deja concesionat. Maicile au plecat atunci înfuriate peste măsură pe primar, fapt pentru care nu l-au mai luat ca avocat al institutului”, a mai precizat Marius Mitrof.

Din institut de maici, institut tehnic

În timpul bombardamentului din 1944, capela institutului a fost distrusă, iar clădirea a suferit numeroase stricăciuni. Repararea clădiri, desfăşurată în perioada 1951-1953, nu a mai respectat planurile iniţiale, iar modificările făcute atunci pot fi văzute şi astăzi. În ciuda prestigiului de care se bucura, institutul a fost desfiinţat în anii de după venirea la putere a comuniştilor, iar în clădirea rămasă liberă a început să funcţioneze Institutul Mecano-naval, devenit ulterior Institutul Tehnic. În impozanta clădire de pe strada Domnească, nr. 111, funcţionează acum atât Facultatea de Inginerie, Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice, Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie, Facultatea de Litere şi Facultatea de Arhitectură Navală. Clădirea a fost inclusă în Lista monumentelor istorice, în anul 2004.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Povestea Nôtre-Dame de Sion, școala de elită fondată de călugărițele catolice, acum 156 de ani, la Dunărea de Jos

Institutul a fost înființat de organizaţia călugăriţelor catolice Nôtre-Dame de Sion, în octombrie 1867. Impozanta clădire a fost bombardată și incendiată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Nôtre-Dame de Sion a fost o instituție de învățământ de la sfârșitul secolului XIX. Ajunse în orașul de la malul Dunării imediat după Războiul Crimeii, Congregația călugărițelor catolice „Nôtre-Dame de Sion” a înființat un institut înființat la data de 24 octombrie 1867.

Potrivit istoricilor, primele maici ale Institutului din Galați au venit însoțite de sora Jean Baptiste Lagarmitte. Era considerată la vremea aceea o școală de elită, foarte căutată de elevi din România și străinătate. 

„La începutul anului 1870, institutul avea 40 de eleve, iar şapte ani mai târziu numărul lor a crescut la 200 de eleve. În anul 1887, i se mai adaugă un externat de grad secundar. În anul 1889/90, numărul elevelor a ajuns la 481, ele provenind din România şi din străinătate, fiind de diferite confesiuni şi naţionalităţi. Corpul didactic şi administrativ s-a mărit de la 18 călugăriţe în anul 1877 la 63 de persoane în anul 1890”, scrie muzeograful Valentin Bodea, în lucrarea „Monumente istorice şi personalităţi din oraşul Galaţi”. 

Cel mai căutat dintre toate institutele catolice din România

Din documentele muzeografului Valentin Bodea aflăm că institutul Nôtre-Dame de Sion cuprindea patru diviziuni: internatul-destinat educației fiicelor din înalta societate, demi-internatul -pentru clasa de mijloc, externatul-pentru treapta de jos a poporului, și școala de lucru, unde fetele sărace primesc gratuit învățătură și întreținere.

De asemenea, internatul avea două secţii: una primară cu cinci clase, din care una pregătitoare şi secţia secundară, cu şase clase, din care una intermediară, patru secundare şi una superioară. 

Deoarece avea elevi și din străinătate, internatul şi externatul aveau un curs cu program oficial pentru românce şi altul cu program special pentru fetele de naţionalitate străină.  

Potrivit muzeografului Valentin Bodea, între anii 1935-1936, Institutul „Nôtre-Dame de Sion” funcţiona cu un curs liceal complet cu opt clase, având ambele secţii, literară şi ştiinţifică. Seriile de candidate la bacalaureat prezentate în anii din urmă ai institutului atestă seriozitatea pregătirii lor, profesorii care predau aici provenind dintre cei mai distinşi dascăli din Galaţiul perioadei respective. 

Bomdardat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Soarta institutului avea să se schimbe în timpul primului război mondial, când a fost transformat în spitalul numărul 193. În 1944, orașul Galați a fost bombardat, iar clădirea a ars aproape în întregime. Ulterior, clădirea a fost naționalizată și refăcută, în anii 1950-1953. Constructorii nu au mai respecta, însă, planurile inițiale. 

În fostul institut funcționează în prezent mai mute facutăți FOTO: C. Mazilu

Potrivit wikipedia, institutul a fost desfiinţat în anii de după venirea la putere a comuniştilor, iar în clădirea rămasă liberă a început să funcţioneze Institutul Mecano-naval, devenit ulterior Institutul Tehnic. În prezent, în clădire de pe strada Domnească, nr. 111, devenită monument istoric, funcţionează mai multe facultăți din cadrul Universității „Dunărea de Jos” Galați.

adevarul.ro