Jump to content

Povestea campioanei care a "înconjurat lumea în alergare"


Recommended Posts

Posted

Fiţa Lovin a făcut istorie în atletism

* De-a lungul unei cariere sportive de execepţie, a câştigat peste 500 de medalii, a stabilit numeroase recorduri şi a fost decorată de două ori de preşedinţii României

I-a plăcut să alerge de când se ştie. Şi-a dat seama că nu oboseşte, chiar dacă aleargă pe distanţe mari. Intrarea Fiţei Lovin în lumea atletismului este oarecum amuzantă. Prima ei selecţie a fost pentru o competiţie locală desfăşurată pe imaşul din comuna natală, Braniştea. În 1965, a venit la Galaţi pentru a alerga pe stadionul Dunărea. „Am alergat proba de 200 de metri în picioarele goale pentru că aşa mă simţeam mai bine”, ne declară râzând Fiţa Lovin. Avea să fie remarcată de prima sa antrenoare, Ştefania Constantin, odată cu înscrierea, în 1967, la Liceul Sportiv din Galaţi. Un an mai târziu, a reuşit să îşi surclaseze adversarele la selecţia pentru Crosul tineretului şi a ajuns, spre surprinderea tuturor, în finala competiţiei, deşi avea doar câteva luni de antrenament. La 17 ani, participa la proba de 1.000 de metri, pe care o câştiga fără drept de apel.

A câştigat peste 500 de medalii

Fiţa Lovin este cel mai „longeviv” în funcţie director al Direcţiei pentru Tineret şi Sport din Galaţi, dar este şi subiectul unui paradox. Cu toate că nu i-a plăcut proba de 1.500 de metri, introdusă din anul 1971, avea să devină prima campioană europeană la această categorie. Antrenorii şi-au dat seama de potenţialul său şi deşi avea doar 18 ani, devenise componentă de bază a lotului naţional de cros şi ştafetă la Cupa Europei şi la campionatele balcanice. Avea să fie începutul unei cariere prodigioase în atletism, pe parcursul căreia, Fiţa Lovin a câştigat nu mai puţin de 500 de medalii naţionale şi internaţionale. Cu toate că antrenamentele îi ocupau cea mai mare parte din zi, îşi găsea totuşi timp să ţină evidenţa întregii activităţi competiţionale şi îşi nota timpii obţinuţi la diverse probe, scriind pe adidaşii cu care alerga.

Specialistă în recorduri

Cea mai mare performanţă avea să o obţină la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, din 1984, la proba de 800 de metri, când a ocupat un onorant loc trei. Era apogeul unei cariere sclipitoare, din care nu lipsesc titlul de campioană europeană la cros, în 1979, campioană mondială la aceeaşi probă cu echipa, în 1979, şi vicecampioană mondială în 1982 la cros individual. A stabilit un nou record, devenind de 15 ori campioană balcanică la ştafetă, la cros, atât la individual, cât şi pe echipe. Pentru modul în care a reprezentat România la competiţiile sportive, Fiţa Lovin a primit, în 1999, distincţia Crucea Naţională „Serviciul Credincios”, iar în 2004, i s-a decernat Ordinul Meritul Sportiv, clasa I.

Întrebări şi răspunsuri

- Care din probele la care aţi concurat a fost preferata dumneavoastră?

- Indubitabil, proba de 800 de metri. Era ceva special. Nu aveai timp să te relaxezi. Se zice că o probă de 800 de metri începe la ultimii 200 de metri şi se sfârşeşte la primii 200 de metri. Cele mai multe medalii pe care le-am câştigat sunt la această probă.

- Consideraţi că sportivii din generaţia dumneavoastră erau mai motivaţi decât cei de astăzi?

- Eu zic că da. Se fac şi greşeli la antrenamente. Juniorii sunt antrenaţi la limită acum şi reuşesc performanţe extraordinare. Vedeţi că reuşesc să câştige competiţii europene la categoria lor de vârstă. Când trec la seniori, se plafonează. Este drept că acum au şi alte preocupări. Acum se doreşte obţinerea unui loc cât mai bun în concurs şi nu neaparat doborârea unui record.

Ce îi place

Oamenii care sunt deschişi, sinceri, comunicativi. Pot „citi” astfel de persoane. Asta contează foarte mult pentru mine.

Ce nu îi place

Oamenii cu două feţe. Cei care nu sunt perseverenţi şi pentru care seriozitatea nu reprezintă o trăsătură de caracter. Persoanele care nu sunt corecte le trec în aceeaşi categorie.

Profil

Data naşterii: 14.01.1951

Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport (1974)

Stare civilă: necăsătorită, doi copii

http://www.adevarul.ro/rss/articol/gala ... etism.html

  • 6 years later...
Posted

Povestea campioanei care a "înconjurat lumea în alergare"

Fiţa Lovin este una dintre cele mai bune atlete pe care le-a dat România. Cu un palmares impresionant şi cu o voinţă de fier, gălăţeanca a făcut istorie în sport şi a povestit pentru „Adevărul” care au fost cele mai frumoase momente din cariera sa, precum şi cele care i-ar fi putut curma prematur drumul spre glorie.

Ca să faci performanţă, trebuie să te naşti cu un talent, însă performanţele se dobândesc doar prin muncă asiduă. Acesta este crezul Fiţei Lovin, fosta mare sportivă a ţării. Născută la Braniştea, în anul 1951, Fiţa spune că s-a îndrăgostit de atletism încă din copilărie şi dacă ar putea da timpul înapoi, este convinsă că ar alege acelaşi drum, deşi nu a fost cel mai uşor de parcurs. „Fără talent nu realizezi mare lucru, dar şi munca este o cheie a succesului. Am început să alerg în anul 1967, când m-am dus la Liceul cu Program Sportiv şi am dat examen de admitere pentru clasa a 9-a. Dintotdeauna am fost îndrăgostită de atletism. Copilărind la ţară, am alergat foarte mult. Dragostea pentru mişcare organizată am avut-o de la învăţătorul Bîrsan. Când eram în clasa a doua, dânsul făcea cu noi şi orele de educaţie fizică şi ne pregătea întreceri, ştafete, jocuri. Pentru că îmi plăceau, organizam şi eu întreceri cu copiii de pe strada mea, delimitam o mică distanţă şi îi dădeam fiecărui copil câte un băţ care era ştafeta. Alergam cu ei, îmi plăcea foarte mult concurenţa şi simţeam că şi pot să fac acest lucru”, ne-a povestit amuzată, Fiţa Lovin.

Gălăţeanca a început să devină cunoscută în anul 1968, când a câştigat prima ediţie a Crosului Tineretului. „Finala s-a ţinut la Bucureşti, în jurul Centrului Expoziţional Romexpo de astăzi. La categoria mea de vârstă se alerga un kilometru, eram câte două, patru atlete din toate judeţele ţării. Au urmat apoi mici competiţii în care m-am remarcat, deoarece le întreceam pe toate celelalte atlete. Am câştigat locul trei la Campionatul Naţional de Juniori şi antrenorul meu de mai târziu, domnul Nicolae Mărăşescu, m-a selectat pentru lotul naţional şi am mers la Crosul Naţional de la Piteşti, unde am obţinut locul doi, fiind o surpriză pentru mulţi sportivi şi antrenori”, a spus Fiţa Lovin.

Primul record naţional la 800 de metri l-a făcut în anul 1969, iar cea care i-a influenţat cariera sportivă este antrenoarea din liceu, ea fiind cea care a simţit că Fiţa are potenţial. „În iarna lui 1967 am mers în prima tabără la Păltiniş şi atunci am luat locul patru. Antrenoarea mea a sesizat că pe lângă săriturile în lungime şi sprinturi sunt foarte bună şi la alergat. Iar de atunci a început să mă pregătească şi în acest sens. Antrenorul este cel care hotărăşte şi vede care sunt înclinaţiile unui sportiv”, a precizat Fiţa Lovin, fostă atletă.

"Cineva a făcut un calcul şi a spus că am făcut înconjurul lumii în alergare"

De-a lungul carierei, gălăţeanca a participat la peste 10.000 de curse oficiale şi a câştigat peste 500 de medalii, cifre care se traduc în mii de kilometric alergaţi. „În anul 1983 am fost foarte accidentată, am alergat doar în primăvară şi apoi nu am mai alergat tot anul. Însă în anul următor am început să mă antrenez pentru Olimpiada din Los Angeles. Orice sportiv când îşi doreşte să facă performanţă şi simte că poate, ţinteşte să ajungă la Jocurile Olimpice şi să obţină o medalie. Aceasta a fost dorinţa mea supremă”, a declarat pentru „Adevărul”, Fiţa Lovin.

Succesul de la Jocurile Olimpice de vară din Los Angeles

În 1984, România a reuşit la Los Angeles performanţe unice: un total de 53 de medalii, dintre care 20 de de aur, un impresionant loc 2 în clasamentul neoficial pe medalii, după Statele Unite ale Americii. Ţara noastră a avut atunci curajul să saboteze boicotul blocului ţărilor comuniste, Fiţa Lovin, Doina Melinte, Ecaterina Szabo, Nicu Vlad şi toţi ceilalţi sportivi români fiind aplaudaţi de oameni sosiţi din toate colţurile lumii.

„Din blocul comunist, noi am fost singura ţară care a participat, a fost un boicot pentru că şi americanii au refuzat să meargă la Olimpiada din 1980 de la Moscova. Astfel, la Los Angeles au venit doar România, Iugoslavia şi China. Au participat şi atleţi din fosta Republică Federală Germania, dar adversarele cele mai puternice erau tot româncele. Eu am alergat în cursă cu Doina Melinte, care a devenit campioană olimpică şi ea era cea mai puternică adversară. Pe locul doi s-a clasat americanca Kim Gallagher, iar eu am obţinut bronzul. Cursa toată a fost dusă de italianca Gabriella Dorio, care în final a venit pe locul patru. Eu am făcut o greşeală, dar nu puteam să plec foarte tare, pentru că la proba de 800 de metri, primii 120 de metri se pleacă de pe culoar şi trebuie să alergi foarte repede ca să obţii un loc bun pe primul culoar - dacă alergi pe culoarul exterior, alergi mai mult şi oboseşti, iar pe mine m-a prins la bordură şi am stat în spatele italiencei, a Doinei Melinte şi a americancei, eram închisă”, ne-a povestit Fiţa Lovin, fostă atletă.

Aceasta îşi aminteşte că ultimii 200 de metri au fost cei mai dificili. „Mai era puţin până la final şi nu puteam ieşi. Doina Melinte a încercat să rupă din exterior şi a oprit ritmul brusc, iar eu imediat am vrut să mă duc în spatele ei. Atunci, americanca s-a dus puţin lateral şi când s-a oprit, m-a lovit cu cuiul direct în genunchi, dar nu am simţit pe moment şi am ţipat la Doina «pleacă!». Ea a ieşit din faţa italiencei, americanca s-a dus un metru în faţa mea şi nu am mai putut să o depăşesc şi aşa am terminat pe locul trei. Italianca era la câteva secunde de mine, cred că nici în ziua de astăzi nu ne-a iertat. Trebuie să ai tactică şi un grafic de cursă, trebuie să alergi cu cap, nu degeaba se spune că «unde nu-i cap, vai de picioare »”, a spus amuzată, Fiţa Lovin.

Secretul dureros din spatele performanţei

Deşi a câştigat medalia de bronz, performanţa Fiţei Lovin este cu atât mai mare, cu cât aceasta a trecut prin clipe de coşmar în timpul competiţiei. O durere insuportabilă în zona călcâiului ar fi putut încheia participarea ei la Olimpiadă.

„În Los Angeles am avut o cumpănă foarte mare, m-a durut un călcâi atât de tare, încât nu mai puteam merge deloc. Cu trei seri înainte de competiţie, medicul lotului m-a dus în satul olimpic, unde mi s-a făcut o infiltraţie în călcâi şi mi s-a recomandat să nu depun prea mult efort. În ziua concursului am făcut încălzirea foarte devreme şi insuficient, astfel că după primii 120 de metri am crezut că mor, că cineva îmi taie piciorul. Nicio secundă însă nu mi-a trecut prin cap să mă opresc şi am câştigat seria. Dar în momentul în care m-am oprit, m-am aşezat pe pistă şi nu m-am mai putut ridica. Toată noaptea medicul de la lotul de lupte mi-a dat antiinflamatoare şi datorită lui am câştigat medalia. A doua zi ne-am dus din nou în satul olimpic şi mi-a dat un document ca să pot face infiltraţie cu xilină, dacă nu aş fi anunţat, ar fi fost considerat doping. Deja la încălzirea pentru semifinale eram moleşită, iar cu 40 de minute înainte de începerea competiţiei mi-a mai făcut o anestezie locală, am suportat totul din dorinţa de a nu pierde. Am reuşit de am câştigat şi semifinala, iar în presă se făceau pronosticuri că eu voi fi câştigătoarea, dar nimeni nu ştia prin ce dureri treceam eu. La astfel de competiţii trebuie să te agăţi de ultima medalie şi apoi să urci până la locul întâi. Totul este să te gândeşti că trebuie să câştigi”, ne-a povestit fosta mare atletă.

În anul 1985, Fiţa Lovin a primit o invitaţie de a merge într-un turneu în America, însă durerile din călcâi reapăruseră şi de această dată nu a mai putut suporta infiltraţiile, fiind nevoită să renunţe la competiţiile de peste Ocean.

Finalul carierei sportive

„M-am retras în anul 1986, aveam o discopatie lombară şi de cinci ani de zile mă necăjeau foarte mult durerile. Iarna făceam tratament balnear în cantonament, la Băile Felix, şi apoi mă îmbrăcam şi porneam în alergare pentru a mă antrena. În 1985 au reapărut durerile şi mi-a fost tot mai greu. Am suferit enorm când m-am retras, mi-a părut foarte rău. Dacă nu aş fi avut acele dureri, cred că alergam şi acum”, ne-a mărturisit Fiţa Lovin.

Titlurile de campioană europeană la cros, campioană mondială la aceeaşi probă cu echipa, vicecampioană mondială în 1982 la cros individual şi cele peste 50 de titluri naţioanale au însemnat nu doar bucurii, ci şi sacrificii şi renunţări. „Pot spune că pentru sport am renunţat parţial la familie. M-am căsătorit la vârsta de 24 de ani cu un gimnast, iar fiul şi fiica mea au venit pe lume abia după ce m-am lăsat de atletism”, a spus fosta sportivă.

„Când m-am lăsat de atletism, din 1986 şi până în 2012 am fost antrenoare la Clubul Sportiv Universitar. La orice concurs participam cu sportivii mei, câştigam medalii. I-am antrenat pe toţi cu dragoste şi dăruire. Una dintre cele mai bune sportive pe care le-am pregătit a fost Petrea-Lazăr Georgeta, dublă campioană internaţională, medaliată la europenele de juniori, campioană naţională şi balcanică la probele de 400 m garduri. Dacă m-aş mai naşte din nou, aş parcurge acelaşi drum”, a precizat Fiţa Lovin.

Atunci când nu aleargă în parcuri, aceasta îşi petrece timpul acasă, unde îşi amenajează propriul muzeu, în care va expune toate cupele, medaliile, echipamentele sportive şi amintirile adunate de-a lungul timpului, din toate colţurile lumii.

Fiţa Lovin este cetăţean de onoare al Galaţiului, iar în 1999 şi 2004 a primit distincţia Crucea Naţională „Serviciul Credincios”, respectiv Ordinul Meritul Sportiv, clasa I.

adevarul.ro

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.