Cum a scăpat Durbacă de 6 ani şi jumătate de închisoare

[dcp100168]

Cum a scăpat Durbacă de 6 ani şi jumătate de închisoare

• În 1990, salariaţii IUG se constituiau parte civilă împotriva fostului director Eugen Durbacă pentru reţinerea ilegală din salarii a aproximativ 800.000 de lei

Eugen Durbacă e omul bun la toate, a fost activist PCR, director la IUG şi Centrala Navală, a fost primar al Galaţiului, preşedinte CJ, vicepreşedinte CJ şi două săptămâni senator PDSR. Acum este și senator ALDE. Asta e „poleiala” lipită pe CV-ul său. Dar să ne amintim şi de faptul că ar fi trebuit să facă 6 ani şi 6 luni de închisoare pentru modul în care înainte de revoluţie îşi jefuia salariaţii de la IUG, reţinându-le ilegal bani din salarii. Era vorba de 800.000 lei, bani negri, care nu se regăseau în contabilitatea IUG.

800.000 de lei, bani „negri”, „reţinuţi” din salariile angajaţilor

Pe vremea când era director la IUG, Durbacă nu s-a sfiit să dispună reţineri ilegale din salariile angajaţilor. Înainte de 1989, erau reţinute obligatoriu din salarii cotizaţiile la partid şi sindicat, dar de restul banilor nu se atingea nimeni. Durbacă a făcut bani negri, reţinându-le muncitorilor pe statele de plată, sume imense care nu se regăseau în contabilitatea întreprinderii.

După revoluţie, liderii noului sindicat de la IUG au depus la Serviciul Cercetări Penale din cadrul IPJ Galaţi şi la Procuratura Judeţului Galaţi, plângerea penală nr 24/16.10.1990, prin care salariaţii IUG se constituiau parte civilă împotriva fostului director Eugen Durbacă şi a „locotenentului” acestuia, Toader Ambrino, pe care îi acuzau de reţinerea ilegală din salarii a aproximativ 800.000 de lei, o sumă imensă pentru vremea aceea.

Din aceşti bani, 180.800 lei erau reţineri de 10% din primele de 2% acordate salariaţilor. Un număr de 28 de salariaţi ai IUG trecuţi pe lista acordării unor prime individuale de câte 5.000 de lei au avut surpriza ca în momentul în care au semnat statul de premiere să primească numai 1.000 de lei. Celelalte 4.000 lei au ajuns la director. În total, cei 28 de salariaţi au „cotizat” lui Durbacă 112.000 lei.

Alţi 125.575 lei reprezentau reţinerile abuzive de pe data de 25.05.1989, când salariaţilor IUG li s-au plătit cotele de beneficii cuvenite pentru activitatea din 1988, dar din ordinul lui Durbacă au semnat pentru toţi banii, dar li s-a plătit cu 10% mai puţin.

Alţi 343.200 lei, bani negri, au fost obţinuţi de Eugen Durbacă şi executantul său, Toader Ambrino, un pic mai ingenios, obligându-i pe salariaţi să cumpere nişte cartonaşe, respectiv 3.432 de legitimaţii de membru susţinător a echipei de fotbal „Mecanosport”. Durbacă şi Ambrino au încasat 100 de lei pentru fiecare carton.

Ca să se înţeleagă foarte bine cum stau lucrurile, trebuie să precizăm pentru cititorii mai tineri că la vremea aceea toate echipele sportive, de fotbal, volei sau popice, aveau finanţarea asigurată. Nici nu se punea problema achitării preţului unei legitimaţii de „membru susţinător”.

Portretul penal: delapidator, falsificator, mitoman

Salariaţii de la IUG nu şi-au rezumat demersurile numai la cele două plângeri penale. Au mai depus şi la Procuratura Generală a României memoriul 39.577/1990, prin care au cerut cercetarea penală a lui Eugen Durbacă pentru comiterea următoarelor infracţiuni prevăzute de Codul Penal: 1. Delapidare cu consecinţe deosebit de grave (art 223 CP); 2. Fals intelectual (art 289 CP); 3. Uz de fals (art 291 CP); 4. Abuz în serviciu contra intereselor obşteşti ( art 248 CP); 5. Luare de mită (art 254 CP); 6. Înşelăciune în paguba avutului obştesc cu consecinţe deosebit de grave ( art 215 şi art 229 CP); 7. Abuzuri în serviciu contra intereselor unor persoane şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi ale unor persoane (art 246 şi art 247 CP).

Cele 7 capete de acuzare pe care salariaţii de la IUGC le contabilizau în sarcina celui pe care l-au suportat ca director până pe 22.12.1989, consituie un portet penal al lui Eugen Durbacă.

6 ani şi 6 luni de închisoare pentru Durbacă

Poliţiştii de la „Cercetări Penale” şi procurorii au finalizat destul de repede dosarul lui Durbacă, pentru că nici modul în care acesta îşi „trăgea” bani negri din salariile angajaţilor nu era prea complicat. Nu era nevoie de cine ştie ce expertize. Dosarul a fost trimis la instanţă. În proces, Durbacă a fost asistat de avocatul Balaban, unul dintre cei mai buni avocaţi gălăţeni la începutul anilor 90, dar nici cel mai bun avocat din lume nu îl putea scăpa de o pedeapsă cu închisoarea.

În dosarul nr 860/1992, aflat pe rolul Tribunalului Galaţi, magistrații i-au administrat lui Eugen Durbacă următoarele pedepse: a) - 1 an de închisoare pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă continuată, prevăzută de art 248 alin 1, cu aplicarea art 41 alin 1 şi alin 2 CP, această pedeapsă fiindu-i acordată pentru prejudiciul prevăzut la pct 2 din rechizitoriu; b). - alţi 3 ani de închisoare, cu aceeaşi încadrare, pentru infracţiunea comisă afacerea cu legitimaţiile „Mecanosport”, în care instanţa a constatat un prejudiciu de 294.880 lei; c). - alte 10 luni de închisoare pentru un prejudiciu de 12.000 lei produs prin înşelăciune; d). - 1 an şi 2 luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în formă simplă, prevăzută de art 248 alin 1 CP, pentru producerea unui prejudiciu de 38.000 lei; e). - alte 6 luni de închisoare pentru un prejudiciu de 2.584 lei. În total, pentru infracţiunile comise, mai bine zis pentru jefuirea propriilor salariaţi în vremea în care era director la IUG, Eugen Durbacă a primit o pedeapsă totală de 6 ani şi 6 luni de închisoare.

Graţiat din eroare

Aceeaşi instanţă de la Tribunalul Galați l-a salvat pe Durbacă, aplicând eronat un decret de graţiere. În calitate de şef al statului, Ion Iliescu a dat Decretul Lege nr 23/14.01.1990, prin care erau graţiate unele fapte penale comise înainte de revoluţie. „Se graţiază în întregime pedepsele cu inchisoare aplicate de instanţa de judecată”, se spunea la art 1 al Decretului.

Instanţa Tribunalului Galați a aplicat arbitrar acest decret de graţiere şi în cazul Durbacă, sentinţa încheindu-se cu următoarea frază: „În baza art 1 şi art 4 a Decretului 23/1990, instanţa constată graţierea integrală şi condiţionată a pedepselor inculpatului Durbacă Eugen, prin prezenta sentinţă”!

Procesul a continuat la cererea procurorilor

Însă procurorii au considerat că instanța interpretase eronat Decretul nr 23/1990  pentru graţierea lui Durbacă. Acesta nu putea beneficia de graţiere, pentru că chiar art. 2 al Decretului 23/1990 stipula că nu pot fi graţiate pedepsele pentru infracţiuni ca cele comise de el: „De dispoziţiile art 1 nu beneficiază cei care, aflaţi în conducerea sau în slujba fostului regim dictatorial (…) au săvârşit infracţiuni intenţionate contra avutului obştesc cu consecinţe grave sau deosebit de grave, abuz în serviciu contra intereselor obsteşti prevăzut de art 248 alin 2 CP”.

Aşadar, Durbacă nu putea fi graţiat şi procesul a continuat la cererea procurorilor.

„Armata Salvării”: Surdu și Iliescu

În momentul în care în martie 1992 a devenit primarul socialist al Galaţiului, sub sigla Alianţei Socialiste, dar ca membru al Partidului Socialist al Muncii (PSM), Eugen Durbacă avea procesul pe rol.

La câteva zile de la alegerea sa, a primit un telefon de felicitare de la un fost coleg din studenție, Victor Surdu, preşedintele Partidului Democrat Agrar (PDAR). Pe vremea studenţiei la Iaşi, Durbacă - student la Mecanică şi Surdu - student la Agricultură, au locuit în aceeaşi cameră la cămin.

După felicitări, Surdu i-a propus să treacă de la PSM la PDAR, iar Durbacă i-a povestit ce probleme are cu Justiţia. A şi fost ajutat de prietenul din studenţie. Imediat, Durbacă a cerut strămutarea procesului la Bucureşti.

Pe 20.05.1992, a fost prezent alături de Victor Surdu la Cotroceni, la aniversarea de către Iliescu a unui an de la alegerile din Duminica Orbului. La ştirile TVR, Durbacă a putut fi văzut stând alături de Surdu, care stătea alături de Iliescu.

Probabil că Victor Surdu a pus o vorbă bună la Iliescu, pentru că Durbacă i-a făcut plăcerea ca pentru o vreme să se înscrie în PDAR. Cert este că, în instanţele de la Bucureşti, Durbacă a fost scos basma curată.

De „Dosarele X”: Dosarul „Durbacă” a dispărut din arhivele instanțelor

Ar mai trebui amintit un fapt demn de “Dosarele X”, anume că Dosarul “Durbacă” a dispărut din arhivele instanţelor.

În momentul strămutării la Bucureşti, dosarul avea 5 volume. La fostul Tribunal Suprem Bucureşti apărea un dosar de strămutare a procesului, nr 913/1992, respins apoi de Curtea Supremă, dar ulterior Dosarul “Durbacă” s-a pierdut undeva între Tribunalul Municipiului Bucuresti şi Tribunalul Galaţi. De la Bucureşti a plecat, la Galaţi nu a ajuns.

stiridegalati.ro