Fost comandant al Penitenciarului Galați, acuzat de moartea a zeci de deţinuți politici

[dcp100168]

Fost comandant al Penitenciarului Galați, acuzat de moartea a zeci de deţinuți politici

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a anunțat, joi, 30 iunie, numele altor doi torţionari din perioada regimului comunist, a relatat europafm.ro.

IICCMER a cerut Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie începerea urmăririi penale pentru doi foşti torţionari, pe care-i acuză de crime împotriva umanităţii şi pe care-i consideră vinovaţi de moartea a peste 200 de deţinuți politici. Cei doi sunt Marian Petrescu şi Gheorghe Boştină. Primul a fost comandant al Penitenciarului Galaţi, al doilea - fost locţiitor la Penitenciarul Ostrov.

Radu Preda, directorul IICCMER, despre metodele folosite de cei doi: ”Practic, aceste decese sunt o urmare nemijlocită a regimului dur de detenţie, care a presupus înfometarea, presiunile psihice, violenţele fizice, privarea de asistenţă medicală, condiţiile mizere din cameră, condiţiile dure de muncă, cu norme peste puterea unui om de a le realiza. Acest tip de detenţie poate fi considerat un regim de exterminare, care a dus în final la decesul a numeroşi deţinuţi”.

Preda le-a cerut parlamentarilor ca - pentru o condamnare reală a comunismului - să modifice Codul Penal, în aşa fel încât să fie luate în calcul şi plângerile victimelor care sunt în viaţă. ”Criteriul fundamental de la care plecăm când facem sesizările penale este existenţa victimelor, adică a morţilor. Numai că există o categorie extrem de largă de cazuri în care foşti deţinuţi politici îşi cunosc foarte bine anchetatorii şi torţionarii. Dar pentru că trăiesc, nu putem să declanşăm nicio sesizare penală. Degeaba vine un deţinut politic în viaţă, pentru că intervine termenul de prescripție”.

Cei mai cunoscuţi dintre torţionarii demascaţi de IICCMER sunt Ion Ficior şi Alexandru Vişinescu, acesta din urmă condamnat la 20 de ani de închisoare cu executare. În ceea ce-l priveşte pe Ficior, acesta a primit, în primă instanţă, aceeaşi condamnare.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Marian Petrescu, responsabil de moartea a 104 deținuți politic

Alţi doi torţionari au fost deconspiraţi astăzi de istorici, iar cazul lor va fi preluat de acum de procurori. Este vorba despre Gheorghe Boştină şi Marian Petrescu, care au făcut carieră în colonii de muncă şi închisori comuniste. Cei doi sunt acuzaţi de moartea a peste 200 de deţinuţi politic. Supravieţuitorii lor descriu regimul cumplit impus de cei doi: erau obligaţi să bea apă cu broaşte, să mănânce seminţe căzute pe jos, erau udaţi cu furtunul şi bătuţi până rămâneau fără suflare. Unul dintre torţionari este astăzi general în rezervă şi primeşte lunar 7.500 de lei.

Mihai Dionisie, fost deţinut politic: „Se numesc torţionari că nu pot fi numiţi oameni. Dacă sunt instrumentele răului, a torturii, a nonvieţii, a distrugerii, a crimei”. La doar 17 ani, pe când era licean, Mihai Dionisie a fost închis la Penitenciarul Galaţi şi condamnat la 10 ani de temniţă grea. După ani în care a stat cu lanţuri la picioare şi cătuşe la mâini a fost trimis în lagărele comuniste de la Periprava, Gherla, Jilava, Canalul Marea Neagră, Capul Midia, Aiud şi Baia Sprie. Acum are 83 de ani, însă nu-i poate uita pe cei care l-au torturat.

Dinu Zamfirescu, preşedinte Consiliului Ştiinţific al IICCMER: „Erau asmuţiţi împotriva aşa-zişilor duşmani de clasă, pentru că deţinuţiii politici aşa erau, eram duşmani de clasă, şi, sufereau, ca să spun aşa, şi de un fel de complex de inferioritate faţă de deţinuţi.”

Pe lista celor responsabili pentru ororile din închisorile comuniste se adaugă acum două nume: Gheorghe Boştină şi Marian Petrescu. Au condus, pe rând, penitenciarul din Galaţi şi Colonia de muncă de la Ostrov. Peste 200 de vieţi ar fi fost curmate de zelul celor doi torţionari.

Radu Preda, preşedinte IICCMER: „Aceste decese au fost o urmare nemijlocită a regimului dur de detenţie, care a presupus înfometarea, violenţele fizice, presiunile psihice, privarea de asistenţă medicală, condiţiile mizere din camere, condiţiile dure de muncă, cu norme peste puterea unui om de a le realiza, sancţiuni disciplinare aplicate discreţionar şi excesiv în raport cu gravitatea abaterilor”.

Mărturiile celor care au supravieţuit iadului de la Galaţi, condus cu mână de fier de Marian Petrescu, sunt greu de ascultat şi astăzi la câteva decenii de atunci. Mihai Dionisie, fost deţinut politic: „Încătuşat cu lanţuri la picioare şi bătut de sus până jos. Ce ar trebui spus este că au fost lovituri date şi în zone care de obicei nu sunt supuse lovitorilor. A fost un genocid. Nu numai că ne omorau pe noi, dar dacă noi am fi scăpat nu cumva să avem urmaşi”. Ioan Ştefan Popa, condamnat la 3 ani de închisoare în 1959: „Crăpam de foame! Îţi spun: crăpam de foame! Şi când am plecat cu bacurile spre Salcia, erau seminţele băgate printre scânduri, şi luam cu surcelu' şi scoteam câte un bob din ăla şi îl molfăiam în gură de foame... aşa eram de înfometaţi."

Într-o biografie care se regăseşte în dosarul de cadre al colonelului în rezervă, superiorii ofiţerului îl apreciază drept muncitor, disciplinat şi bine pregătit. În documentele de arhivă se arată că Marian Petrescu "a muncit cu rezultate bune, fiind perseverent în executarea sarcinilor şi misiunilor care i-au revenit".

Carieră în închisorile comuniste a făcut şi Gheorghe Boştină. Dar nu o duce rău nici acum. Generalul în rezervă încasează o pensie de 7.500 de lei pe lună şi locuieşte în centrul Capitalei. A refuzat să vorbească cu reporterii Digi24.

A condus şi el închisoarea din Galaţi, dar şi colonia de la Ostrov. Mărturiile supravieţuitorilor din Balta Brăilei descriu regimul cumplit impus acolo. Ovidiu Orceag, condamnat la 15 ani de muncă silnică, deţinut la Colonia de muncă Ostrov: „Erau situaţii când ţi-era sete şi n-aveai de unde să bei, că nu veniseră ăştia cu putinile de apă, şi trebuia să bei apa din lac. Şi erau mormoloci, broaşte, şerpi, tot ce vrei... Dădeai apa aşa la o parte, şi erai bucuros că ai găsit-o... Şi uite, că nu ne-am îmbolnăvit...” Gheorghe Matei era sergent major când la Ostrov a ajuns și torționarul Gheorghe Boștină. Gheorghe Matei, fost gardian la Colonia Ostrov: „Boștină, da! Căpitan era el, politic. Cu cadrele era sever, dar cu civilii nu mă mai bag, când făcea lecții politice. M-a luat un coleg și mi-a zis hai mă să vezi ce le face, cum îi ciocănește. Îi dezbrăca de zeghe şi îi uda cu furtunul şi aveau nişte pulane d-alea de gumă şi i-a bătut, îi bătea, se umfla cămaşa”.

Istoricii spun că traseul profesional al generalului în rezervă a fost ascedent. Mădălin Hodor, cercetător CNSAS: „Traseul acesta ulterior al domniei sale l-a purtat într-o continuă ascensiune până în decembrie 1990 când domnia sa a fost trecut în rezervă din funcţia de şef al Penitenciarelor cu gradul de general maior. Dacă vreţi, după ce a păzit deţinuţii în anii 60, păzea ambasadele în anii 70. În 79 domnul Boştină mai urcă puţin şi a ajuns şeful Inspectoratului Judeţean de securitate din Constanţa.”

Istoricii au trimis dosarele celor doi la Parchetul General, cu cererea de a-i cerceta pentru crime împotriva umanităţii.

Marian Petrescu, fost comandant al unor colonii de muncă şi penitenciare în timpul regimului comunist, este responsabil, potrivit IICCMER, de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a 104 de deţinuţi politic.

Coloneul în rezervă Marian Petrescu s-a născut la 12 noiembrie 1931 în București. Profesia de bază cu care a fost încadrat în MAI a fost cea de mecanic ajustor.  

Marian Petrescu a fost încorporat în decembrie 1950 şi trimis la Şcoala Militară Ofiţeri Radna Nr. 2, iar din ianuarie 1951 a fost selecţionat pentru Şcoala de ofiţeri MAI Câmpina. După absolvire, în august 1952, a primit gradul de locotenent şi a fost repartizat la Regimentul 1 A.L.A. (fostul Centru de Instrucţie al Apărării Locale Antiaeriene).

În 1954 este avansat locotenent major şi promovat în funcţia de şef secţie şi regim la Direcția Generală a Penitenciarelor și Coloniilor de Muncă. Între aprilie şi octombrie 1954 a ocupat funcţia de locţiitor al şefului Serviciului Pază şi Regim din Direcţia Închisori şi Penitenciare (UM 0618 Bucureşti).

Începând cu luna octombrie 1956 este numit comandant al Coloniei de Muncă Roznov/formaţiunea 0692 până la 1 martie 1957, și a îndeplinit pe rând, funcţiile de comandant la Colonia de Muncă Bârcea Mare/formaţiunea 0691 (1 martie 1957-1 aprilie 1958), comandant la Colonia de Muncă Berteşti/formaţiunea 0935 (1 mai 1958-1 februarie 1959), comandant la Penitenciarul Galaţi (1 februarie 1959-1 decembrie 1966); şef al Serviciului Pază şi Regim din Direcţia Pază şi Regim a DGPCM/DGP (1 decembrie 1966-1 august 1972), comandant la Penitenciarul de Minori Bucureşti (1 august 1972-1 august 1973), comandant al Penitenciarului Ilfov (1 august 1973-1 august 1977), locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la Penitenciarul Bucureşti (1 august 1977-1979).

Marian Petrescu a fost recompensat de-a lungul vieții sale cu mai multe decorații: medalia „În Serviciul Patriei Socialiste”, clasa I (1963); medalia „A XX-a aniversare a Zilei Forţelor Armate ale RPR” (1964); medalia „A XX-a aniversare a eliberării Patriei de sub jugul fascist” (1964); medalia „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat” (1967); medalia „A XXV-a aniversare a eliberării Patriei de sub jugul fascist” (1969); medalia „A 50-a aniversare a înfiinţării PCR” (1971); medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972); medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974), Ordinul „Pentru Servicii Deosebite Aduse în Apărarea Orânduirii Sociale şi de Stat” (1964); Ordinul „Meritul Militar”, clasa a III-a (1967) şi clasa a II-a (1972).

Deținuții politic în viață și-au amintit de condițiile din penitenciarele în care au fost ținuți pe când erau conduse de Marian Petrescu. 

„Şi am stat la Galaţi... Pe mine m-a ţinut singur în celulă. Anchetă, bătaie. [...] Ne ţinea în celulă... Când ne ducea la anchetă ne puneau ochelari cu care nu vedeam... Eu... a’ văzut că văd, şi îmi punea două perechi. Zicea: Păi cum, te joci cu baba oarba?! Ne duceau la anchetă şi vroiau să spui ce doreau ei... Da’ eu nu am răspuns cu nimic... Mi-au dat dantura jos... Bătaie... În anchetă ne-au zăpăcit cu bătaia... Nu puteam să-mi ţin maxilaru... rămâneam cu gura aşa... Mi-o îndreptam! Aşa bătaie luam... Păi vreo două săptămâni am fost bătuţi în continuu... Şi de două ori pe zi te scotea la anchetă să recunoşti ce vroiau ei. Veneau... deschideau vizeta: Cutare. Îţi dădea ochelarii şi te duceai cu el. Şi acolo: Spune, care-i treaba!? Ce a făcut cutare? Întreba de alţii... Şi eu: Nu ştiu. Eu l-am luat pe nu ştiu în braţe şi nu am spus nimic... nu am recunoscut nimic chiar dacă ştiam, da’ n-am recunoscut nimic. Şi dăi bătaie... Îmi dădea câte un pumn, aşa, şi rămâneam cu falca umflată... după care o dădeam la loc... Cu pumnii tare ne băteau... Până la proces, cât am stat în anchetă... am luat bătaie...”, a spus Vasile Neculeiță Teofil, condamnat la 15 ani muncă silnică şi 5 ani degradare civică.

digi24.ro

[dcp100168]

Fostul comandant al Penitenciarului Galaţi, colonelul în rezervă Marian Petrescu, judecat pentru exterminarea „duşmanilor poporului”

Aproximativ 100 de persoane au decedat în Pentenciarul Galaţi, între anii 1959-1961, când închisoarea era condusă e colonelul Marian Petrescu. Ofiţerul ar fi impus un regim de exterminare a celor închişi. Procurorii l-au trimis astăzi în judecată pe Petrescu pentru tratamente neomenoase.

Fostul comandant al Penitenciarului Galaţi, colonelul în rezervă Marian Petrescu, a fost trimis în judecată astăzi de procurorii ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tratamente neomenoase.

Potrivit procurorilor SUPC, în perioada 1 februarie 1959 - 12 iunie 1961, Petrescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Galaţi, „prin acte materiale repetate, succedate în timp, săvârşite cu încălcarea sau nesocotirea legii ori a obligaţiilor impuse de acea calitate sau ca urmare a exercitării discreţionare, prin abuz de funcţie, a supus, din motive politice, colectivitatea deţinuţilor politici (contrarevoluţionari) încarceraţi în acest penitenciar, aflaţi sub puterea sa, la tratamente neomenoase (inumane şi degradante), tortură fizică şi psihică şi exterminare”.

Astfel, arată procurorii, faptele reţinute în sarcina acestuia au fost săvârşite în aplicarea politicii de stat a „luptei cu duşmanii regimului de democraţie populară", împotriva populaţiei (în sens de colectivitate) deţinuţilor „contrarevoluţionari", adversari ai acelui regim, aflaţi sub paza sa, ca grup de indivizi având caracteristici distinctive şi particulare, care au motivat încarcerarea lor în Penitenciarul Galaţi, prin acte repetate, ce s-au succedat timp de ani, conform naturii specifice a fiecărui act, de ucidere, exterminare, torturare, vătămare a integrităţii fizice şi psihice, alte tratamente inumane şi degradante, cauzatoare de suferinţe fizice şi tulburări psihice puternice şi privare, din motive politice, de drepturi fundamentale ale omului, în considerarea apartenenţei lor la acel grup.

În concret, se arată în rechizitoriu, Petrescu  ar fi supus deţinuţii la tratamente neomenoase (inumane şi degradante), pe care le-a aplicat cu regularitate şi în mod sistematic în timp deţinuţilor politici, cărora le-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice puternice (prin înfometare permanentă, privare de asistenţă medicală sau acordarea ei în condiţii improprii pentru tratarea bolilor de care aceştia sufereau, ţinerea în frig pe timp de iarnă, condiţii mizere de cazare şi echipament), tortură fizică şi psihică concretizată în bătăi repetate, sancţiuni disciplinare, pedepse şi exterminare.

„Toate cele anterior expuse au condus la decesul unui număr de 102 persoane încarcerate în locul de detenţie menţionat, dintre care 90 deţinuţi politici (contrarevoluţionari), astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză”, este concluzia anchetei.

Aşa cum reiese din probele administrate, în perioada avută în vedere, condiţiile de detenţie erau influenţate de factorul individual, mai precis de comandantul  penitenciarului, coloniei sau unităţii de muncă, respectiv lagărului, acesta fiind direct responsabil de tratamentul la care erau supuşi deţinuţii.

În rechizitoriul întocmit, procurorii au reţinut că regimul de exterminare impus deţinuţilor politici încarceraţi în Penitenciarul Galaţi de Petrescu în perioada de referinţă, respectiv 1 februarie 1959 - 1966, s-a concretizat în încălcări grave ale drepturilor omului în mod sistematic şi diferite forme de abuz, constând în: completa izolare în care erau ţinuţi deţinuţii politici;  lipsa unui program de socializare şi a permisiunii de a munci, precum şi nerespectarea întocmai a normelor legale privind plimbarea; sancţiunile extrem de dure şi disproporţionate faţă de gravitatea abaterilor deţinuţilor sau chiar în lipsa acestora; regimul alimentar deficitar şi lipsa asistenţei medicale corespunzătoare; condiţiile mizere din celule.

„Atitudinea inumană a comandantului de penitenciar, în speţă a inculpatului Petrescu Marian rezultă şi din faptul că în aplicarea normelor privind decesele deţinuţilor, aceştia, după deces, erau înmormântaţi într-o zonă anume destinată din cimitirul Galaţi, fără să fie înştiinţate familiile şi fără să li se cunoască locul de înmormântare. Toţi deţinuţii decedaţi în perioada de referinţă au fost înmormântaţi în cimitirul comun, locurile de veci neputând fi identificate de familii”, mai arată procurorii.

Pentru încadrarea juridică a faptei  în infracţiunea de tratamente neomenoase,procurorii au avut în vedere, printre altele, şi Sentinţa Penală nr.122/F, din 24 iulie 2015, a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr.3986/2/2014, privind pe inculpatul Alexandru Vişinescu, care a stabilit că faptele menţionate sunt prevăzute de legea penală pe toată perioada între săvârşirea de către inculpat a primelor acte materiale de executare şi până în prezent.

Actele materiale anterioare datei de 17 iunie 1960 şi cele similare săvârşite începând cu acea dată, întemeiate pe o rezoluţie infracţională unică şi îndreptate împotriva aceleiaşi colectivităţi a deţinuţilor politici, aflaţi sub puterea inculpatului în postura de „duşmani" (adversari), constituie o unitate legală de infracţiune, în formă continuată, conform art.107 din Codul penal 1936 (republicat în anul 1948), realizând astfel conţinutul constitutiv al unei singure infracţiuni, prevăzută, la momentul epuizării, de art. 2314 alin.l şi alin.3 din acelaşi cod, care stabileşte, pentru aceasta, pedeapsa cu moartea, aceeaşi cu cea prevăzută, în reglementarea sub imperiul căreia au fost comise primele acte materiale, pentru infracţiunea de omor.

Prin Decizia nr.511/2013 (publicată în Monitorul Oficial nr.75 din data de  30 ianuarie 2014), Curtea Constituţională, raliindu-se jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, a constatat, cu valoare de principiu, constituţionalitatea dispoziţiilor din Codul penal 1968 privitoare la aplicarea imediată a dispoziţiilor, mai severe, referitoare la imprescriptibilitate, inclusiv în cazul infracţiunilor comise anterior reglementării acesteia, exceptând situaţia când termenul de prescripţie iniţial prevăzut era deja împlinit la data intrării în vigoare a acelor dispoziţii. În actualul Cod penal - Legea nr.286/2009 (intrată în vigoare la data de 01 februarie 2014), a fost menţinută dispoziţia din Codul penal 1968, potrivit căreia prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra umanităţii, indiferent de data la care au fost comise (art. 153 alin.2 lit.a).

Procurorii mai arată că, faţă de cele arătate mai sus, se reţine că incriminarea faptelor săvârşite de Petrescu ar fi avut loc sub imperiul tuturor legilor penale care s-au succedat de la primele acte materiale de executare şi până în prezent, precum şi imprescriptibilitatea tuturor infracţiunilor continuate al căror conţinut constitutiv îl realizează acestea conform legilor penale succesive, raportat la momentul comiterii ultimului act, potrivit art.5 din Codul penal, legea mai favorabilă este Codul penal din 1968. Dosarul a fost înaintat, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti.

adevarul.ro