Jump to content

Parcul "Eminescu", o punte (din)spre… Paris


dcp100168

Recommended Posts

Parcul "Eminescu", o punte (din)spre… Paris

Lumea tot trece nepăsătoare, de 103 ani, pe lângă semnătura în "piatră" a inginerului care a realizat decorul rustic al Parcului "Eminescu", parc aflat pe Lista monumentelor istorice din judeţ. Acelaşi stil poate fi descoperit şi în "Micul Paris", la Bucureşti, în Parcul "Cişmigiu" (sub semnătura aceluiaşi inginer!), dar l-am găsit chiar şi în Parisul-Paris! O modă care imită natura, realizând copaci din beton armat. Cu câţiva ani înainte de sosirea viitorului rege Carol I în România, stilul devenea extrem de popular în Franţa, decăzând la început de secol XX, exact când "descăleca" pe la noi. De altfel, la noi, şi neoclasicismul a poposit cu întârziere.

Arhitect la Cişmigiu

Semnătura "V. Petrescu" şi inscripţia "Ing. rustician 1913", săpate în cimentul uneia dintre "buturugile" din beton armat care alcătuiesc podeţul rustic din parc, reprezintă asumarea lucrării de către Vasile Petrescu, cel angajat pentru Parcul "Cişmigiu", cu ocazia organizării mega-Expoziţiei Naţionale din 1906, de la Bucureşti, să construiască o lume artificială, cu stânci şi punţi similare celor pe care le va construi mai târziu şi la Galaţi. Amplasat pe locul unor smârcuri, parcul de 17 hectare era inaugurat cu ocazia "jubileului" domniei regelui Carol I. La Bucureşti se ridica, astfel, după modelul marilor expoziţii de la Paris sau Londra, un adevărat oraş nou, cu trimiteri arhitectonice la antichitate: Arenele Romane, arcuri de triumf, chiar şi o replică a Turnului Effel.

Inginerul "Jurubiţă"

Despre inginerul Petrescu scrie un prieten al său, avocatul, dramaturgul şi memorialistul Ion Valjan, în cartea sa "Cu glasul timpului - amintiri". Acesta povesteşte de vizitele lui Petrescu şi ale altor prieteni, în perioada în care Valjan fusese arestat, pentru o declaraţie, de ocupanţii germani ai Bucureştiului din Primul Război Mondial. Astfel, aflăm că inginerul Petrescu era poreclit "Jurubiţă". Poate că inginerul era "firul" necesar "gherghefului" arhitecturii din beton care izbucnise în epocă, anunţând deja apariţia graţiosului Art Nouveau.

La rândul său, George Potra scrie, în cartea "Din Bucureştii de altădată", că inginerul Petrescu a fost angajat, tot atunci, şi pentru construirea stâncilor artificiale din Parcul "Carol" din Capitală, sub comanda unui arhitect francez, iar organizarea parcului a fost făcută de un academician, nu după ureche, ca astăzi. "Pentru amenajarea cu stânci a parcului şi pentru construirea unei cascade se apelează la serviciile inginerului Vasile Petrescu, pentru sculpturi sunt responsabili Stork şi Paciurea, iar pentru construcţia Arenelor Romane este cooptat inginerul Elie Radu", menţionează Potra. Paciurea candidase, fără succes, şi la ridicarea statuii lui Eminescu din parcul central gălăţean, ridicată în 1911 de Stork...

Profesorul Gh. N. Munteanu Bârlad, istoric al oraşului nostru, scria în monografia sa "Galaţii", din 1927, că parcul municipal avea 7.500 mp şi fusese amenajat la intersecţia străzii Domnească cu str. General Iacob Lahovary, cu un an înainte de Unire: "Pe locul parcului municipal de azi era medeanul de gunoae, cărate de prin curţile boereşti şi de la grajdurile Comunei (Primăriei - n.r.) din apropiere". Primăria avea sediul atunci pe locul actualului Palat al Poştei, de pe Lahovary. Profesorul Munteanu adaugă: "parcul avea două mici eleştee cu maluri acoperite de o frumoasă pelusă de iarbă verde şi în fund sălcii pletoase şi un chioşc rustic din ramuri de mesteacăn artificiale, ca şi parapetul punţii". În 1927, în parc era amplastă şi o statuie a lui Mihail Kogălniceanu (bust de bronz, realizat de sculptorul de origine poloneză Wladimir Hegel), ridicată pe cheltuiala lui V. A. Urechia, în 1893, prima statuie din ţară a lui Kogălniceanu.

Site-ul Bibliotecii "V. A. Urechia" menţionează că "parcul a fost amenajat între anii 1880 şi 1881, iar în 1913 s-au efectuat o serie de lucrări de sistematizare şi înfrumuseţare, care i-au schimbat înfăţişarea, fiind asemănat cu parcurile englezeşti. A fost amenajat, după modelul Parcului "Ioanid" din Bucureşti, din piatră specială de Ulmeni, un lac, un pod rustic peste lac, o grotă cu cascadă, deasupra căreia s-a construit un pavilion rustic. În 1960, pavilionul a fost scos din ansamblu şi mutat în Parcul Carol (CFR - n.r.)". Cascada, "recondiţionată" de mai multe ori, a ajuns acum să fie o improvizaţie şi un kitsch, iar plasticul banchetelor "rimează" cu vremurile noastre, nu şi cu copacii rustici din beton, moderni cândva!

Planul de reabilitare este blocat

Planul de reabilitare a parcului este blocat de anul trecut, deci încă nu s-a stricat nimic! În 2013, Asociaţia pentru Renaşterea Galaţiului cerea, la împlinirea unui veac de la terminarea lucrării lui Petrescu, aducerea înapoi a chioşcului rustic. Ar mai fi, oare, potrivit astăzi un astfel de "restitutuio in integrum"?

Înainte de Revoluţie, statuia lui Eminescu a fost şi ea plimbată: a fost mutată pe locul liber unde s-a clădit apoi magazinul "Modern", a fost dusă o vreme în Grădina Publică şi, de acolo, în mandatul ultimului primar de dinainte de Revoluţie, Ion Caranghel, a fost readusă în centru. Acum este crăpată periculos, de la bază, marmura riscând să se sfărâme. Directorul Direcţiei de Cultură, Cătălin Negoiţă, susţine ideea de a adăposti statuia în holul noii Primăriei, care se finisează acum. În parc, ar urma să fie amplastă o replică, dar nu e de mirare, de vreme ce şi statuia "David" a lui Michelangelo a fost înlocuită cu o replică.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.