"Dulce by Paula" a ajuns la București

[dcp100168]

"Dulce by Paula" a ajuns la București

Un business „exportat” din provincie în capitală este rar. Cu atât mai mult cu cât vorbim despre domeniul HoReCa, unde capitala a mizat mai degrabă pe reţete internaţionale decât locale. Dar familia Lepădatu a reuşit să suprindă, poate şi datorită atracţiei pe care o exercită dulciurile „ca acasă”, altfel spus nostalgia - fie că e vorba de modă, decoraţiuni sau prăjituri.

Soţii Lepădatu s-au lansat în antreprenoriat în 2003, cu un restaurant cu specific englezesc în Galaţi, apoi acestuia i-au urmat un altul, Café Anglais, şi o cofetărie, Dulce by Paula, ajunsă între timp şi la Bucureşti.

„Şi eu şi soţul suntem gurmanzi, ne-a plăcut întotdeauna să gătim, aşa că avem noroc să facem ce ne place. Întotdeauna tot ce am început a funcţionat”, spune Paula Lepădatu.

Antreprenoarea este de profesie jurist, dar a renunţat la această activitate când şi-a dat seama că voia să facă altceva în viaţă. „Am realizat că nu sunt făcută să pledez în instanţă pentru o cauză sau alta. Am ştiut atunci că vreau să fac mâncare, dulciuri deosebite, altceva decât se găsea în Galaţi la acel moment”, povesteşte ea. A început prin a pregăti ea însăşi prăjituri după reţetele din familie sau de la prieteni, cu ingrediente naturale. Au avut succes instantaneu, în primul restaurant al soţilor, unde rămâneau adesea fără deserturi în meniu.

Ulterior au gândit un business cu o ofertă mai mare de prăjituri, realizate în laboratorul propriu şi aşa a apărut Dulce by Paula. Antreprenoarea a urmat şi cursuri mai sofisticate de tehnici de decorat prăjituri, pentru că şi-a dat seama de importanţa aspectului, reflectat în vânzări. Localul a atras rapid clienţi, indiferent de zi sau oră, tocmai datorită ofertei de dulciuri: „vin tineri, copii cu bunici, doamne singure sau cupluri, iar noi ne-am inspirat întotdeauna şi din dorinţele lor”. Au chiar o reţetă marcă înregistrată, Puffy Cherry, şi au introdus recent şi îngheţata artizanală.

Criza nu s-a simţit, poate pentru că oferta acestui tip de business merge dincolo de cifre seci. „Am fost convinşi că trebuie să bucurăm lumea cu bunătăţile noastre, cu ceva nou, de calitate, inovator”, spune antreprenoarea.

În decorul unui oraş de provincie, astfel de oaze colorate au importanţa lor, cu atât mai mult într-un climat economic dificil. Dintre toate oraşele mari ale ţării, Galaţiul a suferit cea mai mare «hemoragie» de populaţie: în mai puţin de 10 ani, oraşul de la Dunăre numără cu aproape 50.000 de locuitori mai puţin, ajungând la 249.000 de locuitori, potrivit ultimului recensământ, din 2011. Combinatul siderurgic a încetat de mult să fie cel mai important angajator, iar economia locală depinde în mult mai mare măsură de afacerile antreprenoriale crescute şi dezvoltate după 1990.

Oraşul mai are o particularitate, iar dimensiunile fenomenului nu pot fi ignorate: în lunile de vară, mai ales în august (perioada de vacanţă în ţările meditaraneene), gălăţenii emigraţi revin acasă şi oraşul devine foarte viu. Fenomenul contribuie în mod substanţial şi la încasările operatorilor economici. Dar industria barurilor şi restaurantelor din oraş a fost influenţată  de valul de emigraţie şi în alt mod - a început să imite specificul ţărilor de destinaţie a emigranţilor, aşa încât majoritatea localurilor au specific italienesc. Din peisaj lipsesc însă aproape complet cafenelele «cu ştaif» sau cofetăriile care, pe vremuri, făceau parte din faima oraşului. Galaţiul, odinioară cel mai cosmopolit din ţară, cu 20 de consulate, inclusiv unul american, şi comunităţi etnice diverse, are acum puţine posibilităţi de petrecere a timpului, în afara restaurantelor şi cafenelelor. Fostele cinematografe - oraşul avea 8 săli înainte de 1990 -, găzduiesc acum spaţii comerciale cu diverse destinaţii, unicul spaţiu în care gălăţenii pot vedea filme fiind la ora actuală amenajat în clădirea Casei de cultură.

În acest context, o alternativă sofisticată la trattoriile locale avea, teoretic, succes garantat. Din exterior pare că pentru antreprenori succesul a venit uşor, însă dificultăţile au apărut pe două planuri - cel al angajaţilor (cei buni fiind dificil de găsit) şi al furnizorilor (rari sunt cei ce oferă calitate constantă, iar,  mai ales în cazul untului şi laptelui, aceştia sunt esenţiali în reuşita reţetelor). Cei doi au făcut lucrurile şi mai dificile, alegând să nu facă rabat de la calitate, deci să nu prefere lucrurile ieftine. Ce i-a motivat a fost însă aprecierea primită - „satisfacţia clienţilor este răsplata noastră şi merită”, iar cifrele au venit ca o confirmare. Media încasărilor la cofetăria Dulce by Paula din Galaţi este de 10.000 lei /zi, iar la Cafe Anglais cifra de afaceri pe lună atinge 500.000 de lei.

Ceea ce a încurajat şi mai mult extinderea businessurilor. Cofetăria Dulce by Paula, cu laborator şi servicii de catering, s-a extins  de anul trecut. Bucureştiul se bucură şi el de dulciurile soţilor Lepădatu, care au deschis un magazin în Piaţa Amzei, iniţial la cererea gălăţenilor de aici.  Poate momentul cel mai frumos pentru antreprenoare, care şi-a văzut un vis frumos împlinit. „A prins contur nesperat de repede, iar satisfacţia noastră cea mai mare este că închidem cofetăria în fiecare seară cu vitrinele goale. Asta înseamnă că avem dulciuri bune, de calitate, pentru toate gusturile şi clienţi mulţumiţi şi fericiţi”.

Dacă sonoritatea străină (Café Anglais) a ajutat la lansarea businessului în Galaţi, cea retro (Dulce by Paula) a fost cu siguranţă un atu la Bucureşti. Iar aici, după primul an, calculele sunt bune: trei sferturi din business este reprezentat de serviciul de catering, faţă de 50/50 în Galaţi. „În capitală e mai greu cu parcarea, zona este centrală, dar bucureştenii se deplasează mai greu, de aceea cateringul este mai căutat”, explică antreprenoarea.

În total, cei doi au în jur de 120 de angajaţi la Bucureşti şi Galaţi, în toate businessurile. Ei spun că, în mod esenţial, nu ar schimba nimic dacă ar fi să o ia din nou de la zero. „Am pornit o afacere aşa cum am crezut noi de cuviinţă, fără să mergem după un tipar sau o reţetă de succes. Ne-am bazat pe intuiţia noastră, pe talent, pe imaginaţie şi, recunosc, şi pe noroc. Toate aceste ingrediente, alături de o muncă susţinută, ne-au ajutat să punem pe picioare afacerea şi să o dezvoltăm continuu spre succes”, adaugă familia Lepădatu.

Ei aseamănă succesul cu un foc, care nu este greu de pornit, dar trebuie întreţinut cu imaginaţie,  inovaţie şi cu un echilibru între calitate şi preţ. De aceea pentru ei principalele calităţi ale unui antreprenor sunt iniţiativa, creativitatea şi curajul - toate în egală măsură. De asemenea, definiţiei i se adaugă o calitate - pasiunea, care îl face şi „dispus să facă sacrificii de dragul de a-şi împlini visul”.

Greşelile sunt inerente şi asumate, după principiul „numai cine nu munceşte, nu greşeşte”, însă important este ca acestea să fie conştientizate. „Cred că greşelile pe care le facem sunt încercări la care suntem supuşi. Sunt benefice pentru că ne ajută să ne autodepăşim, să fim mai buni şi mai eficienţi”, spun soţii Lepădatu. Momentele de cumpănă sunt depăşite „fără prea mare caz” cu ajutorul familiei, în special al copiilor care reprezintă echilibrul ce îi ajută să depăşească obstacolele.

zf.ro