Jump to content

Daniela Goldic - portar în prima ligă de handbal la 45 de ani


dcp100168

Recommended Posts

Daniela Goldic - portar în prima ligă de handbal la 45 de ani

Daniela Goldic este una dintre cele mai titrate jucătoare din handbalul feminin românesc. La 45 de ani, Daniela este o legendă vie încă în activitate şi nu are de gând să se retragă prea curând

Pasiunea Danielei Goldic (45 de ani) pentru sport a început din copilărie. De la 7 la 12 ani, s-a antrenat intens la tenis de câmp, dar programul şi condiţiile din perioada comunistă au făcut să nu mai poată continua primul sport care a pasionat-o. Abia în adolescenţă a apărut handbalul, profesorul ei de sport fiind cel care a cooptat-o în echipa şcolii. Dragostea pentru handbal a fost atât de mare, încât 33 de ani mai târziu Daniela Goldic încă îl practică la cel mai înalt nivel. „Îmi place foarte mult, dovadă fiind că şi la vârsta asta îl practic doar din pasiune, nu pentru altceva“, ni se confesează Daniela Goldic.

Când a început să joace handbal, profesorii şi antrenorii o puneau pe diverse posturi, dar cu timpul şi-a dat seama că cel mai mult îi place postul de portar. A jucat la CSS Galaţi până în 1989, iar apoi a trecut la echipa de ligă secundă Oţelul Galaţi, promovând în 1993 cu echipa în liga naţională feminină de handbal. A activat la Oţelul Galaţi până în 2004, transferându-se apoi la HC Dunărea Brăila, unde a jucat până în 2010.

Performanţele Danielei Goldic la Oţelul Galaţi vorbesc de la sine: din 1995 până în 2002 a jucat de cinci ori în cupele europene. Nu a fost o simplă participare, ci an de an s-a calificat cu echipa în semifinalele Cupei Cupelor, Cupei EHF şi Cupei Chalenge, cele mai puternice competiţii continentale din handbalul feminin. Lipsa susţinerii financiare a făcut atunci ca Oţelul Galaţi să iasă din prim planul handbalului românesc şi european.

La 40 de ani, a venit prima retragere din handbal, iar pentru doi ani Daniela a fost doar spectator în tribune la meciurile de handbal. În 2012, antrenoarea Alexandrina Oprea  i-a cerut ajutorul pentru a crea o echipă competitivă de handbal la Brăila, iar portăriţa nu s-a lăsat rugată de două ori. ”Pentru o perioadă am jucat cu echipa Oţelul Galaţi în sala de la Brăila, iar publicul de acolo a început să iubească handbalul, mai ales că veneau cele mai puternice echipe din prima ligă de handbal românesc, iar meciurile erau spectaculoase. Şi-au dorit atunci să aibă şi ei o echipă competitivă şi am spus că merită să mă implic şi să ajut echipa. Antrenoarea chiar mi-a spus: <<Dana, dacă te am pe tine în poartă, pot să lucrez mai uşor la construcţia echipei>>”, ne povesteşte Daniela Goldic.

”Îmi place această postură de a fi salvatorul echipei”

Portăriţa a stabilit clar cu staful tehnic că, dacă nu va mai putea activa la un nivel competitiv, se va retrage, perioada de probă fiind de o lună de zile. Au trecut de atunci aproape patru ani, iar Daniela a ridicat din nou ştacheta, jucând cu echipa de la Brăila de trei ori în cupele europene. În prezent, joacă la CSU Danubius Galaţi, echipă cu care a reuşit promovarea în liga naţională de handbal feminin.  

Chiar şi la 45 de ani, Daniela se animează brusc când rememorează senzaţia pe care o are când se pregăteşte să blocheze o minge aruncată de o adversară, care încearcă să îi dea gol. ”Când eşti ultimul apărător, toată presiunea cade pe tine. Îmi place această postură de a fi salvatorul echipei, de a scoate mingi imposibile, pe care mai toată lumea le vedea ca goluri sigure. Aceste mingi mie îmi plac cel mai mult. Eu am jucat întotdeuna pentru sală, pentru spectatori, deoarece am crezut întotdeuna că sportul este un spectacol, în care trebuie să implici pe toată lumea”, ne declară emoţionată portăriţa.

Daniela Goldic deţine un record absolut în liga feminină de handbal, cu 600 de selecţii în 20 de ani în care a jucat aproape neîntrerupt. Ironia face ca Daniela să nu se fi accidentat niciodată cât a jucat în poartă, dar a făcut-o o singură dată când a jucat ca extremă la un meci de antrenament cu echipa naţională. Şase luni a fost nevoită să stea pe margine, pentru că şi-a rupt mâna în urma acelei accidentări, singura, de altfel, în 30 de ani de când joacă handbal.

Daniela crede că succesul unui portar la handbal este încrederea pe care o are în capacitatea sa de a apăra mingi grele. Odată cu încrederea vine şi stăpânirea de sine, dar şi intuiţia de a ghici colţul unde adversara îţi va arunca mingea. Este practic abecedarul oricărui portar cu performanţe notabile în handbal. O portăriţă de talia Danielei nu are parte doar de momente spectaculoase în timpul meciurilor, când apără mingi grele, ci şi de lovituri cu nemiluita primite în mâini, picioare şi chiar în cap. ”Îţi asumi aceste lucruri, tot aşa cum o jucătoare de câmp îşi asumă pumnii pe care îi primeşte când este în atac sau în apărare. Îţi trebuie curaj ca să stai în poartă, dar şi rezistenţă psihică”, ne explică portăriţa cum stau, da fapt, lucrurile în teren.

Profesor şi antrenor

Daniela este şi profesor de sport la o şcoală din Galaţi şi pentru acest motiv nu forţează pe nimeni să intre în poartă la handbal, fiind conştientă mai mult decât oricine şi de riscurile pe care le implică această alegere. De-a lungul anilor, a reuşit să îmbine foarte bine handbalul cu profesia de dascăl şi susţine că secretul a fost organizarea, pe care a reuşit să şi-o impună.

De un an este şi antrenor, având o grupă de micuţi pe care îi iniţiază în tainele handbalului la un club din Galaţi. Daniela consideră că motivul pentru care nu vin mai mulţi copii către sport sunt părinţii, dar şi dificultăţile financiare cu care se confruntă o bună parte a populaţiei. Înainte de '89”, echipamentul şi deplasările copiilor care făceau sport erau suportate de stat, însă acum totul se face pe socoteala părinţilor, iar mulţi dintre ei nu au puterea financiară pentru a face acest efort.

”Copii vor să facă sport, îi văd că îşi doresc, dar părinţii nu mai au timp pentru aşa ceva. Au mai multe joburi, ca să câştige banii de care au nevoie. Sunt şi părinţi comozi, care preferă să se uite la televizor, decât să facă un efort şi să aducă copilul la sală. Este o realitate dureroasă a vremurilor pe care le trăim”, ne declară Daniela. Portăriţa îmbină acum pasiunea pentru handbal cu timpul alocat pentru a-şi creşte fetiţa, însă deocamdată nu va renunţa la prima sa dragoste, astfel că gălăţenii, ca şi toţi împătimiţii de handbal din România, o pot vedea în continuare la lucru la meciurile echipei sale de club.

adevarul.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.