Un gălăţean luptă pentru drepturile romilor în Franţa

[dcp100168]

Din Frumuşiţa în Antibes. Un gălăţean luptă pentru drepturile romilor în Franţa

Franţa i-a salvat viaţa, iar el s-a simţit dator să-i salveze pe romii din Hexagon. „Soldatul rom”, aşa îi spun francezii gălăţeanului Viorel Costache, acordeonist din Frumuşiţa, fost lăutar în orchestra „Doina Brateşului”, fondatorul şi preşedintele Asociaţiei Prales Defense de roms en France, primul ONG de apărare a drepturilor romilor din Franţa.

„Je dois aider mon peuple” - „Trebuie să-mi ajut poporul”, mărturisea Viorel Costache în titlul unui articol apărut în 2015 în presa franceză. Originar din Frumuşiţa, comună cu tradiţii lăutăreşti, Viorel Costache este acordeonist, şi a activat 12 ani în orchestra „Doina Brateşului”. Viaţa i s-a schimbat acum 15 ani, când a fost diagnosticat cu o boală de ficat, iar medicii i-au mai dat patru-cinci ani de trăit. Ajunsese o umbră - 51 kg la 1,71 m - când, în primăvara anului 2012, o verişoară i-a propus să meargă în Franţa, să se trateze prin Crucea Roşie. „Medicina franceză m-a tratat şi m-a vindecat după un an”, mărturiseşte. După operaţia suferită, a ales să rămână acolo, să cânte, dar să şi înveţe. În România a absolvit opt clase, dar în Franţa a învăţat limba, a urmat un curs de informatică, apoi unul de formare profesională ca mediator social la Strasbourg, la Consiliul European.

Prales, adică fraţi

„În 2012, nişte prieteni francezi, văzând că ajut romi şi români, mi-au spus să fondez o asociaţie, ceea ce am făcut, după ce am văzut cum romii sunt vânaţi şi expulzaţi de pe teritoriul francez. După înfiinţare, am început să particip la reuniunile altor asociaţii pentru a învăţa care este rolul unui ONG. Prima acţiune cu care s-a remarcat Prales a fost la expulzarea unor romi dintr-o vilă părăsită. După aceea au fost inundaţii foarte mari, care au afectat terenul unde erau instalaţi romi, inundând barăcile existând riscul unor victime. Atunci am sunat prefectul, care a luat decizia de a rechiziţiona o sală de sport, unde a instalat romii şi copiii. Asociaţia Prales are astăzi 1.280 de membri, cotizaţia fiind un euro pe an. În 2015, preşedintele Ligii Drepturilor Omului îmi zicea în glumă că cel mai mediatizat ONG este Prales”, ne-a declarat Viorel Costache.

Candidat la europarlamentare

„În noiembrie 2013, în urma unei scrisori adresată domnului prim-ministru al Franţei, Jean-Marc Ayrault, am fost invitat la cabinetul lui. În 2014 am fost invitat de Partidul Ecologist Francez să particip pe listele lor la alegerile europarlamentare. Am fost locul 18 pe aceeaşi listă cu Michèle Rivasi, deputat european. O onoare pentru poporul romilor: un rom pe listele electorale ale francezilor. Clasa politică din România nu mă cunoaşte, dar sunt cunoscut de vârfurile clasei politice franceze”, spune Viorel Costache.

Nu i-au cumpărat tăcerea

Viorel Costache spune că, nu o dată, s-a încercat stoparea activităţii sale: "De exemplu, în schimbul tăcerii mele mi s-a oferit un post cu un salariu foarte atrăgător, ca mediator traducător în Prefectură, dacă renunţam la Prales şi la conferinţe de presă. Bineînţeles că am refuzat categoric, iar acest lucru l-a surprins foarte tare pe directorul care vroia să mă angajeze. Oare câţi romi ar fi refuzat?".

Nepăsarea ucide

"Melisa, o fetiţă de opt ani, şcolarizată, a ars de vie într-un ghetou. O tragedie similară s-a petrecut şi la Lille, unde un băieţel a ars de viu. M-am deplasat 1.200 de km pentru a denunţa: romii plătesc cu vieţile copiilor lor nepăsarea celor care iau milioane de euro pe spatele sărăciei romilor. Reprezentaţii romilor din România, din Strasbourg ori Bruxelles nu au spus nimic, ci, ca de obicei, Costache…"

Şcoala Prales

„În Franţa, la fel ca în România, este întreţinută mizeria romilor pentru că aduce bani, bineînţeles nu în buzunarele sărăciei romilor, ci în buzunarele celor care o întreţin. Am suficiente noţiuni despre integrarea romilor. Educaţia este cheia integrării! Motivul fondării acestui ONG incluziunea social-educativă a copiilor de romi. Şi sper că într-o zi cei responsabili vor înţelege că educaţia va scoate romii din mizerie în toată Europa”, ne-a spus Viorel Costache. Pe primii copii şcolarizaţi acum cinci ani i-a dus de mână la şcoală. Şi-o aminteşte pe Denisa, o fetiţă integrată azi, care acum cinci ani locuia în condiţii total improprii.

În apartamentul unde Viorel locuieşte, de două ori pe săptămână, vin 15 copii pentru a face temele cu profesori voluntari, pentru că părinţii, analfabeţi, nu îi pot ajuta. Din septembrie va funcţiona a doua şcoală Prales în Grasse, oraşul parfumurilor. „În cinci ani nu am beneficiat de niciun fel de fonduri, nici europene, nici guvernamentale. Cineva din România mă întreba cum am reuşit atâtea lucruri bune fără fonduri, iar cei din România, cu zeci şi sute de milioane de euro, nu au făcut nimic. Sincer, nu ştiu ce să răspund. Sper ca într-o zi să pun în practică în judeţul Galaţi experienţa obţinută în Franţa”, ne-a mărturisit Viorel Costache.

Cine este Viorel Costache

A fost acordeonist în orchestra „Doina Brateşului”
A absolvit un curs de mediator social la Consiliul European
Fondatorul şi preşedintele Asociaţiei Prales Defense de roms en France

viata-libera.ro

[dcp100168]

Mesajul liderului ”Prales” pentru confraţii de acasă: Romii să nu-şi mai vândă voturile!

„Liderii romilor îşi apără mai degrabă interesele personale decât pe cele ale comunităţilor de romi! Tocmai de aceea mi-aş dori ca romii de rând să fie mai uniţi, să-i schimbe pe cei care nu le apără interesele şi să nu se mai lase cumpăraţi”, spune cu tristeţe gălăţeanul Viorel Costache, acordeonist din Frumuşiţa, fost lăutar în orchestra „Doina Brateşului”, fondatorul şi preşedintele Asociaţiei "Prales - Defense de roms en region PACA France", primul ONG de apărare a drepturilor romilor din Franţa.

„Din Frumuşiţa în Antibes | Un gălăţean luptă pentru drepturile romilor în Franţa” scriam despre Viorel Costache, în pagina de Diaspora a ziarului „Viaţa liberă”, în aprilie 2017. Militant activ pentru drepturile, dar mai ales pentru educaţia romilor, Viorel Costache a venit să-şi petreacă sărbătorile pascale acasă. Încărcat cu ajutoare, a încercat să-i sprijine pe cei mai necăjiţi confraţi, dar şi să ia pulsul comunităţilor de romi pe care şi le-ar dori scoase din sărăcie.

„Era un munte de om, acum îl bagi într-o coşniţă”

„De cinci ani nu am mai venit acasă, la Frumuşiţa, de sărbătorile pascale. Anul acesta, împreună cu soţia, am luat hotărârea să facem Paştele acasă. Eu am mai trimis ajutoare în România, pentru comunităţile sărace, nu neapărat de romi, dar de această dată am adus cu mine, din Franţa: cărucioare pentru invalizi, cadre de mers pentru persoanele vârstnice, bastoane şi cârje ortopedice. Toate acestea sunt prea scumpe ca ei să şi le permită! Unul dintre cei pe care i-am ajutat este chiar un consătean. Era un munte de om, iar acum îl bagi într-o coşniţă de slăbit ce este. Fiica lui m-a întrebat dacă nu pot să-l ajut cu un cărucior, iar când m-am dus la ei, se aşteptau să le cer bani. Nu le venea să creadă că nu vreau absolut nimic. Am adus lapte praf şi îmbrăcăminte pentru copiii de până la un an”, ne-a povestit Viorel Costache.
Ajutoarele lui au ajuns nu doar la Frumuşiţa sau în judeţul Galaţi, ci şi prin ţară, acolo unde a aflat că există oameni care au nevoie de ele.

Educaţia este cheia integrării

„Dar nu ajutoare le trebuie romilor, ci să înveţe singuri să se ajute! Nu trebuie să le dai peştele gata prins, trebuie învăţaţi să pescuiască. Din păcate, reprezentanţii romilor de aici văd că nu-şi dau interesul chiar atât de mult”, spune dezamăgit gălăţeanul.
„Cheia civilizaţiei este întotdeauna educaţia”, spune în română şi franceză, aşa cum le-a spus şi autorităţilor franceze cu care a discutat. „În Franţa, romii care acum şapte ani mă goneau din locul în care erau: «Iar ai venit? Pleacă de aici!», au venit singuri la mine şi m-au rugat să-i includ în proiecte mele de integrare. Condiţia pe care le-am impus-o a fost şcolarizarea copiilor. Pentru ca romii să iasă din situaţia în care se găsesc, cheia este educaţia! Să putem pregăti o nouă generaţie care să se comporte la acelaşi nivel cu populaţia majoritară”, spune Viorel Costache.
Aşa cum aţi mai putut citi în pagina de Diaspora, în Franţa, Viorel Costache şi-a pus locuinţa din Franţa la dispoziţie pentru Şcoala "Prales", unde copiii fac pregătire şcolară, îşi rezolvă temele. Rezultatele se văd: două fete, ai căror părinţi nu ştiu să scrie şi să citească, vor merge la facultate: "Una dintre marile probleme este abandonul şcolar. Şi vă dau un exemplu: nepoata mea, care e în Franţa, e studentă. Prietena ei, care când erau amândouă la şcoală aici învăţa mai bine decât nepoată-mea, s-a pierdut pe drum. Când a intrat la liceu la Galaţi, părinţii ei n-au avut putere financiară să o susţină să facă naveta”, ne-a povestit gălăţeanul.

Îndemn de unitate

Viorel Costache a ţinut să transmită două mesaje. Unul pentru liderii romilor, celălalt, pentru romii de rând.
„Cei care conduc destinele romilor au obligaţia morală să îi sprijine. Ei arată mai mereu cu degetul spre oficialii statului, dar în acelaşi timp nu fac nimic pentru comunităţile de romi măcinate de sărăcie, de analfabetism, de abandon şcolar! Liderii romilor ar trebui să se implice, să susţină educaţia, să încerce eradicarea abandonului şcolar şi a analfabetismului. Dacă ne implicăm cu sufletul şi cu inima, reuşim. În general, liderii romilor îşi apără mai degrabă interesele personale decât pe cele ale comunităţilor”, spune gălăţeanul.
Mesajul său pentru romii de rând este unul de unitate: „Să fie uniţi, să le impună liderilor să-i reprezinte cu adevărat, iar când nu o fac, să le reproşeze şi să-i schimbe! Am mers prin ţară şi am văzut averile celor care reprezintă romii, dar şi sărăcia comunităţilor de romi. Tocmai pentru că romii sunt uşor de cumpărat, mesajul meu este să nu-şi mai vândă voturile! Şi să nu mai accepte să fie dependenţi de ajutorul social”, a mai spus Viorel Costache.

De unde vin romii

Planurile lui Viorel Costache sunt de a reveni din Franţa cu o delegaţie mixtă, de elevi romi şi francezi, dar şi cu 20 de adulţi, pentru a vizita locurile de unde vin romii în Hexagon. "Desigur, vom vizita şi mănăstiri, şi locuri importante din punct de vedere turistic, dar şi zonele de unde vin aceşti copii care trăiesc acum în ghetouri, tocmai pentru a schimba imaginea cu care sunt percepuţi", ne-a declarat militantul rom.

Cine este Viorel Costache

„Soldatul rom”, aşa îi spun francezii gălăţeanului Viorel Costache, fondatorul şi preşedintele Asociaţiei "Prales" - "Fraţii", ONG de apărare a drepturilor romilor din Franţa.
„Je dois aider mon peuple” - „Trebuie să-mi ajut poporul”, mărturisea Viorel Costache, în titlul unui articol apărut în 2015 în presa franceză. Originar din Frumuşiţa, comună cu tradiţii lăutăreşti, Viorel Costache este acordeonist şi a activat 12 ani în orchestra „Doina Brateşului”. Viaţa i s-a schimbat acum 15 ani, când a fost diagnosticat cu o boală de ficat, iar medicii i-au mai dat patru-cinci ani de trăit. Ajunsese o umbră - 51 kg la 1,71 m - când, în primăvara anului 2012, o verişoară i-a propus să meargă în Franţa, să se trateze prin Crucea Roşie. „Medicina franceză m-a tratat şi m-a vindecat după un an”, mărturiseşte. După operaţia suferită, a ales să rămână acolo, să cânte, dar să şi înveţe. În România a absolvit opt clase, dar în Franţa a învăţat limba, a urmat un curs de informatică, apoi unul de formare profesională ca mediator social la Strasbourg, la Consiliul European. În 2012, nişte prieteni francezi, văzând că ajută romi şi români, i-au propus să fondeze o asociaţie, ceea ce a şi făcut.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Lăutarul român care a ajuns salvatorul ţiganilor din Franţa. „Sunt mulţi care fac avere de pe urma dramelor romilor“

Muzicianul Viorel Costache a ajuns în Franţa în 2012, după ce medicii români i-au spus că suferă de o boală incurabilă şi că nu mai are prea mult de trăit. A fost salvat de francezi. Aşadar, a hotărât să rămână în ţara adoptivă, unde a lăsat deoparte acordeonul pentru a se dedica protejării drepturilor romilor din Hexagon.

Viorel Costache are 60 de ani, este originar din satul Frumuşiţa, judeţul Galaţi, şi trăieşte în Franţa din 2012. Viorel a fost lăutar toată viaţa, a început să cânte la acordeon pe la 4-5 ani. A cântat la sute de nunţi, dar a cântat cu simţ de răspundere. A atins excelenţa în meseria lui – din 2000 până în 2012, a fost acordeonist profesionist la ansamblul „Doina Brateşului“, unde a cântat numai muzică autentică, atât folclor, cât şi lăutărească. 

A ajuns în Hexagon într-o situaţie-limită. A aflat că doar acolo se poate trata de o boală foarte gravă de ficat, pentru care, în România, i se dăduse un verdict dur: mai avea de trăit cel mult patru ani. Medicii francezi au contrazis prognosticul românilor şi l-au vindecat pe Viorel Costache în mai puţin de un an. La început, a crezut că a trăit o minune. Cu timpul, a realizat că miracolul nu a apărut din senin, ci este rodul sistemului medical francez, „incomparabil mai atent cu oamenii şi mai evoluat ştiinţific decât cel din România“.

Un „refugiat” medical

Românul spune că-i înţelege pe refugiaţi mai bine decât oricine, căci, ca şi ei, a fost nevoit să ia calea străinătăţii pentru a avea şansa de a supravieţui. Ajuns la tratament în Franţa – mulţumită unei intervenţii a Crucii Roşii –, n-a putut sta locului. Aşa e el, fără astâmpăr. A cântat cu acordeonul prin pieţe şi-apoi a plecat la pas prin locurile în care trăiau românii şi romii, să vadă cum se descurcă. S-a gândit că poate chiar ar putea să-i ajute să-şi înţeleagă drepturile. La el în sat, în Frumuşiţa, fusese un fel de mediator social, deci ştia cât de cât să relaţioneze cu autorităţile, chiar dacă la început a trebuit să depăşească barierele lingvistice inerente. Mai târziu, după câţiva ani de stat în Franţa, a şi urmat un curs în acest sens, finanţat de Uniunea Europeană.

„Prin 2012, nişte prieteni francezi, văzând că ajut romi şi români, mi-au spus să fondez o asociaţie, ceea ce am făcut, după ce am văzut cum romii sunt vânaţi şi expulzaţi de pe teritoriul francez. Aşa a apărut asociaţia Prales Defense de roms en France, primul ONG de apărare a drepturilor romilor din Franţa. Recunosc, la început, nu prea ştiam ce-i de făcut, dar, după înfiinţare, am început să particip la reuniunile altor asociaţii pentru a învăţa care este rolul unui ONG“, povesteşte Viorel Costache.

Cea mai populară organizaţie

Prima acţiune cu care s-a remarcat – în urma căreia şi-a câştigat din partea francezilor apelativul de „soldatul rom“ – a fost la expulzarea unor romi dintr-o vilă părăsită. După aceea, după câteva luni, au fost inundaţii mari, care au afectat terenul unde erau instalate mai multe familii de romi. Barăcile au fost inundate şi exista riscul să fie victime, mai ales printre copii. „N-am stat cu mâinile în sân. L-am sunat pe prefect şi i-am spus că romii sunt cetăţeni cu drepturi depline ai Europei, deci au nevoie de ajutor. Atunci a luat decizia de a rechiziţiona o sală de sport, unde a instalat romii şi copiii. Încet-încet, tot mai mulţi au aflat de noi. Acum, Asociaţia Prales are peste 1.300 de membri, cotizaţia fiind un euro pe an. În 2015, preşedintele Ligii Drepturilor Omului îmi zicea în glumă că cel mai mediatizat ONG din Europa este Prales“, adaugă românul.

Ce-i drept, Prales Defense de roms en France şi Viorel Costache apar des în paginile ziarelor şi la televiziunile din Franţa. În mai toate intervenţiile îşi expune clar crezul de bază: „Je dois aider mon peuple“ („Trebuie să-mi ajut poporul“), iar francezii l-au tratat mereu cu respect, fără pic de discriminare.

Candidat la Europarlamentare în Franţa

Activitatea socială extinsă a românului nu avea cum să nu atragă atenţia şi în mediul politic şi administrativ. Spre exemplu, în noiembrie 2013, a fost invitat la o consultare chiar de către prim-ministrul francez de atunci, Jean-Marc Ayrault, iar în 2014 a fost invitat de Partidul Ecologist Francez să participe pe listele lor la alegerile europarlamentare. „Am fost locul 18 pe aceeaşi listă cu Michele Rivasi, deputat european. O onoare pentru poporul romilor: un rom pe listele electorale ale francezilor. Clasa politică din România nu mă cunoaşte, dar sunt cunoscut de vârfurile clasei politice franceze“, spune Viorel Costache.

Deşi recunoaşte că administraţia şi serviciile sociale sunt mai evoluate în Franţa decât în România, liderul Prales Defense de roms en France este de părere că nici acolo lucrurile nu sunt perfecte. 

Mărturiseşte că au fost presiuni mari asupra lui: „Metehne sunt peste tot. De exemplu, în schimbul tăcerii mele mi s-a oferit un post cu un salariu foarte atrăgător, ca mediator-traducător în Prefectură, dacă renunţam la Prales şi la conferinţe de presă. Bineînţeles că am refuzat, iar acest lucru l-a surprins foarte tare pe directorul care voia să mă angajeze. Oare câţi romi ar fi refuzat?“.

Viorel Costache povesteşte că, de-a lungul activităţii lui, a fost extrem de marcat de tragediile cu care a intrat în contact. „Unele cazuri te consumă pe dinăuntru. Melisa, o fetiţă de 8 ani, şcolarizată, a ars de vie într-un ghetou. O tragedie similară s-a petrecut şi la Lille, cu un băieţel. M-am deplasat 1.200 de kilometri pentru a denunţa: romii plătesc cu vieţile copiilor lor nepăsarea celor care iau milioane de euro pe spatele sărăciei lor. Reprezentaţii romilor din România, din Strasbourg şi Bruxelles au tăcut, eu nu. Sunt mulţi care fac avere de pe urma dramelor romilor“, spune Viorel.

Apartamentul-şcoală al lui Viorel

Viorel Costache nu se sfieşte să atragă atenţia că în Franţa, la fel ca-n România, este menţinută mizeria romilor, pentru că e profitabilă pentru unii: „Am suficiente noţiuni despre integrarea romilor. Educaţia este cheia integrării! Motivul fondării acestui ONG este incluziunea social-educativă a copiilor romi. Sper că într-o zi cei responsabili vor înţelege că educaţia va scoate romii din mizerie în toată Europa“. 

Tocmai de aceea, nu a ezitat să se ţină de capul romilor pentru ca aceştia să-şi dea copiii la şcoală. Îşi aminteşte că pe mulţi dintre primii copii romi şcolarizaţi în Franţa i-a dus chiar el, de mână, la cursuri, acum şase ani. Şi nu doar atât. Apartamentul unde locuieşte se transformă de două ori pe săptămână în şcoală: vin 15 copii pentru a face temele cu profesori voluntari, pentru că părinţii, analfabeţi, nu-i pot ajuta.

„În toţi aceşti ani, n-am beneficiat de niciun fel de fonduri, nici europene, nici guvernamentale. Cineva din România mă întreba cum am reuşit atâtea lucruri fără fonduri, iar cei din România, cu zeci şi sute de milioane de euro, n-au făcut nimic. Sincer, nu ştiu ce să răspund. Sper ca într-o zi să pun în practică în judeţul Galaţi experienţa obţinută în Franţa“, spune Viorel Costache.

Deşi pare să trăiască de-o viaţă în Franţa, visul cel mai aprig al românului rămâne acela de a se întoarce în satul natal – o localitate cu peste 2.000 de romi – unde să-i înveţe pe toţi ai lui că viaţa poate fi şi altfel decât plină de sărăcie.

adevarul.ro