Din şofer de taxi în Anglia, a ajuns director de muzeu

[dcp100168]

Românul care a plecat de la şofer de taxi în Anglia şi a ajuns directorul unui important muzeu

Răzvan Ionaşcu (32 de ani) este un tânăr polivalent. Absolvent al unei facultăţi de istorie, a făcut de toate în România, mai puţin meseria pentru care s-a pregătit: a fost reţelist, ONG-ist, administrator de firmă şi chiar tehnoredactor de ziare. Anglia, însă, l-a învăţat valorile democraţiei şi, cu totul surprinzător, i-a oferit oportunitatea de a profesa în domeniul pentru care a studiat.

Ne place sau nu, ultimele decenii au conturat un soi de „tipar“ al migrantului român de succes. Nu mai este niciun secret că reuşita în Occident a românilor s-a bazat, în majoritatea cazurilor, pe o polivalenţă ieşită din comun, care i-a lăsat cu gura căscată de rigizii vestici, obişnuiţi cu ideea că un specialist trebuie să ştie bine o meserie şi cam atât.

Dacă este să dăm un exemplu de român bun la toate, atunci gălăţeanul Răzvan Ionaşcu (32 de ani) este unul dintre cei care se apropie cel mai mult de acest model, căci s-a dovedit versatil atât în ţara natală, dar şi în Anglia, unde locuieşte de şase ani şi unde a reuşit să evolueze foarte rapid în carieră, ajungând de la şofer de taxi la director adjunct al Centrului de Antichităţi din portul istoric al oraşului Portsmouth.

Ticăloşiile sistemului românesc

La doar 32 de ani, Răzvan are deja un trecut bogat, plin de încercări, de inerente eşecuri şi de succese muncite. Încă din facultate – a absolvit Istoria la Universitatea din Galaţi, a pornit de la ideea că trebuie să se implice în societate, aşa că în 2003 a fost ales lider al studenţilor. Aşa a cunoscut, însă, prima mare dezamăgire legată de metehnele românilor. „În 2003-2004, a fost o grevă studenţească la care am luat parte ca lider al studenţilor de la Istorie şi Filosofie. Greva a fost deturnată atunci din interese politice, iar lucrul ăsta m-a făcut să părăsesc Liga şi să-mi consum energia pentru a face ceva pe cont propriu“, ne-a mărturisit Răzvan.

În 2005, împreună cu câţiva prieteni, înfiinţează Asociaţia „Activ“, un ONG care-şi propune să ajute mişcarea cultrală din Galaţi. A contat foarte mult în această alegere şi faptul că Răzvan, un talentat pianist, cochetase deja cu câteva trupe studenţeşti şi descoperise cât de puţin sunt sprijiniţi artiştii în România. „Am reuşit să facem câteva lucruri foarte frumoase, cum ar fi Festivalul de Teatru «Mihai Mihail», destinat tinerilor actori amatori. Astăzi, o bună parte dintre acei oameni care ne-au fost alături sunt regizori, actori sau jurnalişti, ceea ce înseamnă că proiectul nostru a reuşit în cea mai bună parte“, se mândreşte Răzvan.

În anul 2009, însă, lucrurile au început să ia o turnură nefericită pentru asociaţie, care este pur şi simplu dată deoparte de la toate proiecte cu finanţare publică, spune el. Motivul: nu erau afiliaţi politic, deci nu dădeau „o pâine de mâncat“ tinerimii care lipea afişe pe la partide, mărşăluia pentru candidaţi şi aşa mai departe. „Ticăloşia autorităţilor politizate în cel mai rău sens al cuvântului a reuşit să pună asociaţia în dificultate financiară“, îşi aminteşte tânărul.

Tehnoredactor la „Adevărul de Seară“

Pentru prima dată în viaţă, la 25 de ani, Răzvan a decis să încerce experienţa migraţiei. A locuit timp de trei luni în Olanda, unde a înţeles că reuşita ţine foarte mult de oameni. „Lumea occidentală mi-a adus revelaţia faptului că există şi un alt tip de societate, în care munca şi onestitatea sunt respectate. Însă nu am rămas acolo, ci am decis să aplic modelul lor de gândire antreprenorială în România“, spune Răzvan. Aşa se face că, spre sfârşitul anului 2009, Răzvan şi-a deschis o afacere proprie: o reţea de internet „de cartier“.

A construit totul de la zero, cu puţinii bani economisiţi şi cu ceva împrumuturi de la rude şi prieteni. Părea să aibă succes. „Totul a fost bine până când taxele la stat, schimbările legislative extrem de dese şi infinitele controale ostile ale autorităţilor, mereu în căutare de şpagă, m-au îngenunchiat. Am lăsat totul baltă şi, în 2010, am aplicat pentru un post de tehnoredactor la redacţia regională de la Galaţi a ziarului «Adevărul». Am fost angajat“, povesteşte tânărul. Ulterior, s-a mutat la redacţia regională „Adevărul“ de la Cluj, unde a lucrat până în septembrie 2011, când norii negri ai recesiunii s-au abătut asupra tuturor, determinând dispariţia publicaţiei „Adevărul de Seară“ şi, implicit, a posturilor de tehnoredactori.

„Acela a fost momentul când am zis: ajunge! Eram sătul de lupta cu o Românie care nu îmi mai oferea nimic. Am decis să o iau de la capăt în străinătate. Un bun prieten şi fost coleg de facultate a venit cu o soluţie la timpul potrivit: se pregătea să plece in Marea Britanie ca şofer de taxi şi m-a îndemnat să merg cu el. Nu mai făcusem aşa ceva niciodată şi nici nu mi-aş fi inchipuit că va veni vremea să o fac“, rememorează Răzvan.

„Noi, românii, am fost multă vreme un fel de paria“

După un curs pregătitor de numai o săptămână, a plecat spre Marea Britanie. Pe vremea aceea, românii nu aveau drept de muncă acolo, aşa că singura soluţie era să devină persoană fizică autorizată, ceea ce a şi făcut, în oraşul englez Portsmouth. „Începutul a fost cumplit de greu. Trăiam cu 30 de lire pe săptămână, ceea ce este extrem de puţin. Închipuiţi-vă că trebuie să trăiţi în România cu 30 de lei pe săptămână. Cam asta ar fi paritatea între preţuri şi venituri“, spune Răzvan.

Mărturiseşte că, după trei luni de pregătire intensă, ajunsese să cunoască geografia oraşului Portsmouth mai bine decât pe cea a Galaţiului natal. Au urmat examenele de licenţiere în taximetrie, luate cu brio, aşa că a pornit la treabă. I-a luat doar şase luni pentru a face saltul de la ceea ce englezii numesc „private hire driver“ la firma Hackney Driver.

Însă asta nu i-a adus bunăstare, cel puţin o vreme. „A fost dificil. Şi eu, ca şi mulţi alţii ca mine, am locuit în condiţii dificile, la comun, cu bani puţini şi trecând prin greutăţi serioase. Occidentul nu e roz deloc dacă se nimereşte să fii la baza piramidei şi mai ales dacă eşti român. Noi, românii, am fost pentru englezi, multă vreme, un fel de paria“, povesteşte tânărul.

Administratorul a peste 15.000 de obiecte unice

Răzvan recunoaşte că în cariera de taximetrist român în Portsmouth a fost umilit, înjurat, discriminat, agresat şi tratat ca un sub-om de foarte multe ori, dar că meseria i-a adus şi câteva întâlniri surprinzătoare, care au avut darul ca, până la urmă, să-i schimbe spectaculos viaţa.

„De exemplu, am cunoscut-o pe una dintre secretarele lui Winston Churchill, am stat de vorbă cu inginerul care a construit primul computer IBM din Europa, cu căpitanul celei mai cunoscute fregate care a luptat în insulele Falkland, cu directorul companiei Boeing, cu actori, artişti, oameni politici, scriitori celebri şi tot felul de alţi oameni fascinanţi care au călătorit în taxiul meu“, enumeră Răzvan.

Aşa avea să-şi schimbe şi destinul, căci, în vara lui 2013, l-a avut client pe directorul Centrului de Antichităţi din Portsmouth, cu care, sociabil cum e, a intrat în vorbă. Printre altele, tânărul a menţionat că este şi el licenţiat în istorie. „După două luni, m-a căutat şi m-a invitat la un interviu, iar după încă o lună, eram angajat cu acte în regulă pe postul de consultant pe probleme de istorie. The Antiques Storehouse nu este doar un muzeu, ci un business în toată regula. Cumpără, vinde şi expune antichităţi de toate felurile“, povesteşte românul.

În 2014, postul de director adjunct al muzeului a devenit disponibil şi, cu toate că Răzvan era cel mai nou membru al echipei, i s-a oferit funcţia, pe care a şi acceptat-o. A devenit, practic administratorul a peste 15.000 de obiecte unice: tablouri de mare preţ, maşini de epocă, ceasuri, bijuterii, monezi antice, obiecte militare, arme de toate felurile, obiecte care au aparţinut diverselor personaje istorice, ceramică veche rară şi multe altele.

adevarul.ro

[dcp100168]

Din Vadul Ungurului, business asociat la Portsmouth. Pasiunea pentru istorie l-a urmărit toată viaţa

Vaza pe care Eva Brown i-a oferit-o cadou lui Adolf Hitler, împreună cu buchetul de mireasă, imediat după oficierea căsătoriei în buncăr, o sabie vikingă Woulfbert, fotoliul preferat al reginei Victoria - primit cadou de la nepoata sa Maria, viitoare regină a României Mari - dar şi pălăria şi mănuşile celebrului Buffalo Bill, sunt printre cele mai preţioase exponate ale "Sally Antiques" din Portsmouth, Marea Britanie. Este un muzeu privat cu vânzare, la care gălăţeanul Răzvan Ionaşcu, absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Galaţi, a devenit, de curând, business associate. Înainte de a-i afla uimitoarea poveste, trebuie să ştiţi că, printre obiectele fabuloase pe care gălăţeanul a avut şansa de a le evalua se numără şi un glob pământesc de buzunar, care descria descoperirile geografice ale lui James Cook! Fuseseră fabricate doar în cinci exemplare, pentru cei mai importanţi căpitani ai Marinei Regale de la acea vreme, trei dintre globuri au dispărut în negura istoriei, unul se află la parterul British Museum, iar cel din urmă, care i-a trecut prin mână lui Răzvan, se află acum într-o colecţie privată!

Absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Galaţi, Răzvan Ionaşcu a fost mereu implicat în activităţi sociale şi culturale. A fost activist de mediu, a avut un ONG, o trupă de teatru, una de muzică, a fost membru al Ligii Studenţilor, a lucrat sau colaborat cu diverse publicaţii şi televiziuni locale. Mai mult, pe vremea când mai nimeni nu avea un calculator în casă, iar telefonul mobil era un lux, a fost unul dintre pionierii reţelelor de cartier! Dar marea sa pasiune o reprezintă istoria: „Încă din copilărie am dezvoltat o pasiune fantastică pentru istorie. Fie că erau cărţile despre eroii istoriei româneşti şi universale, pe care, mai întâi, mi le citea bunica aproape în fiecare zi, ori lecturile mele de mai târziu, întotdeauna am simţit o avidă poftă de a înţelege povestea lumii. Şi, cumva, istoria m-a urmărit pe întreg parcursul vieţii mele”, ne-a mărturisit Răzvan Ionaşcu. De altfel, a copilărit şi crescut în Vadul Ungurului, unul dintre cele mai vechi cartiere ale oraşului.

În tainele lumii anticariatului avea să pătrundă în Iaşi, atunci când soarta i l-a scos în cale pe Dumitru Grumăzescu, preşedintele Asociaţiei Internaţionale a Anticarilor la acea vreme, cel mai important colecţionar privat al manuscriselor lui Mihai Eminescu. 

În „drum” spre Canada, taximetrist în Marea Britanie

După o experienţă de tehnoredactor la „Adevărul de Seară Galaţi” şi un transfer la Cluj din considerente de familie, Răzvan a emigrat în Marea Britanie: „Ca mai toţi românii sătui de corupţia endemică din sistem şi după ani de încercări (unele reuşite, altele mai puţin) de a schimba câte ceva, am decis că trebuie să fac o schimbare”, spune gălăţeanul.

Iniţial, planul său de emigrare a fost Canada, dar pentru ea avea nevoie de bani: „Întâmplarea a făcut ca un bun prieten şi fost coleg de facultate să emigreze în Marea Britanie printr-o schemă care oferea un loc de muncă garantat ca şofer de taxi. Cum bani mulţi nu aveam şi cum proiectul «Canada» presupunea să strâng cam zece mii de dolari, ceea ce nu era chiar simplu, am zis că nu ar fi o idee rea să merg acolo, să strâng banii şi apoi să emigrez peste ocean. Şofer de taxi nu mai fusesem niciodată!”, povesteşte gălăţeanul.

Odată ajuns, şi-a dat seama că realitatea e un pic mai complicată, aşa că în Portsmouth s-a înscris la Colegiul Highbury şi a urmat cursuri SISCO de reţelistică pentru că, deşi avea cunoştinţele, îi lipsea diploma care să îl ajute în găsirea unui job în domeniu. Pasiunea pentru istorie avea să-i ofere o minunată şansă!

Director adjunct de muzeu

„Într-o bună zi în taxiul meu a urcat un om deosebit. Era directorul şi proprietarul Centrului de Antichităţi - The Antiques Storehouse al portului istoric. Ne-am împrietenit repede şi, văzând că sunt licenţiat în istorie, mi-a oferit un post în cadrul centrului lui. Acest centru, deşi în colaborare directă cu Muzeul Marinei, este o societate privată. Un muzeu privat cu vânzare. În mai puţin de un an, eram deja pe postul de director adjunct”, ne-a spus Răzvan.

„Printre altele, activitatea mea zilnică înseamnă achiziţionare de obiecte de anticariat şi obiecte de artă, cercetare (care presupune descrierea efectivă a obiectului şi reconstituirea istoriei sale), precum şi evaluarea valorii sale de piaţă. Este o activitate minunată. Sunt plătit ca să citesc, să învăţ şi să descopăr bucăţi de istorie. Câteodată sunt în costum şi cravată, iar alteori în salopetă şi mânjit de ulei până la coate. Uneori la licitaţii publice, alteori colindând târgurile săteşti în căutare de valori pierdute. Lucrul ăsta îmi place teribil. Nimic nu e monoton şi nicio zi nu seamănă cu cealaltă.

Bagajul de cunoştinţe pe care l-am dobândit în cei şapte ani de activitate îmi dă azi posibilitatea extraordinară de a avea expertiză în domenii dintre cele mai variate, de la obiecte decorative, ceramică, artă plastică, confecţii ori jucării, până la obiecte militare, arme albe, arme de foc, armuri, vehicule istorice etc”, spune Răzvan.

Cele mai de preţ exponate

Colecţia centrului de antichităţi este vastă – în jurul a zece mii de obiecte unice – dar noi am fost curioşi să aflăm despre cele mai preţioase. „Vaza pe care Eva Brown i-a oferit-o împreună cu buchetul miresei drept cadou lui Adolf Hitler în buncăr, imediat după oficierea căsătoriei, una dintre puştile de vânătoare ale regelui francez Ludovic al XV-lea, o armă de vânătoare care i-a aparţinut lui George III, o sabie vikingă Woulfbert (una dintre cele mai rare exemplare de acest gen din lume – 176 de exemplare găsite vreodată, dintre care puţine complete), una dintre cele zece copii ale certificatului de deces al lui Winston Churchill, fotoliul preferat al Reginei Victoria, în care şi-a petrecut o mare parte a timpului în ultimii ani din viaţă şi care, în mod fascinant, este un cadou de la nepoata sa Maria, viitoare regină a României Mari.

Ar mai fi multe obiecte însemnate de menţionat, unele provenite de pe Titanic, creaţii ale unor artişti precum Thomas Turner, Emille Galle, Faberge, săbii ale unor maeştri armurieri japonezi ai secolelor XIV-XV, ori colecţii funerare vikinge, obiecte aparţinând unor trubaduri precum Buffalo Bill (ale cărui pălărie şi mănuşi se află la noi), ultimul exemplar din lume al primelor muschete care au dotat Legiunea Străină franceză (înainte ca aceasta să îşi ia numele de azi – purtând atunci numele de Royal Liegeois), ceramic Maya, Inca şi exemplele pot continua”, ne-a relatat gălăţeanul.

Evaluări

De-a lungul anilor, gălăţeanul a avut şansa de a atinge şi evalua obiecte cu poveşti uimitoare. De pildă, una dintre ultimele scrisori trimise de amiralul Nelson amiralităţii, înainte de bătălia de la Trafalgar. Sau standul tortului de nuntă al Prinţului Charles şi al Dianei. Ori, de ce nu, un desfăcător de scrisori, un fel de cuţit cu lamă de jad făcut din aur şi decorat cu diamante şi alte pietre scumpe, fabricat de către celebrul producător Faberge pentru ţareviciul Alexei, fiul lui Nicolae al II-lea al Rusiei. Exponate ale căror fotografii şi descrieri le puteţi accesa pe site-ul www.sallyantiques.co.uk, iar canalul de YouTube afiliat vă stă la dispoziţie.

I-au trecut prin mână şi obiecte de origine românească, dar nu atât de multe pe cât şi-ar fi dorit: medalii provenite din al Doilea Război Mondial, câteva căşti din Primul Război şi arme de foc, în special puşti Mauser şi pistoale mitralieră Bereta, pe care România le-a importat de la belgieni, respectiv italieni, în anii ’40. 

Un glob pământesc într-o casetă din nucă de cocos

Unul dintre cele mai dragi obiecte pe care Răzvan Ionaşcu le-a evaluat a fost un glob pământesc de buzunar care descria descoperirile geografice ale lui James Cook.

„Învelit într-o casetă sferică fabricată dintr-o nucă de cocos şi care conţine în interior harta stelară a lui Hale – cea mai modernă la vremea aceea – globul a fost fabricat între cea de-a doua şi cea de-a treia călătorie a lui Cook, folosind ca referinţă prima ediţie a jurnalelor de călătorie. În prima ediţie, o greşeală de tipar plasează voiajul lui Cook în anul 1760, eroare care apare şi pe glob – unde călătoria şi descoperirile acestuia sunt figurate. De asemenea, nord-vestul Canadei apare ca teritoriu necartografiat, pentru că James Cook nu îl cercetase încă. Urma să o facă câţiva ani mai târziu, în 1776-1779. Aşa că, dacă vreodată ajungeţi la British Museum, la parter, în dreapta, zona ce cuprinde moştenirea lăsată de fondatorii muzeului, veţi găsi cel de-al doilea exemplar al acestui minunat glob”, spune gălăţeanul. Globul pe care l-a evaluat, stabilind preţul pentru cumpărător, se află acum într-o colecţie privată.

Unde s-a născut James Bond

„Pandemia a schimbat pentru noi, şi pentru mine personal, multe lucruri. Din cauza închiderii muzeelor am hotărât să terminăm colaborarea de peste un deceniu cu Muzeul Marinei şi să mutăm centrul în afara portului istoric, care va rămâne închis vizitatorilor pentru o perioadă îndelungată (cel mai probabil un an sau doi). Astfel, acum mai puţin de o lună, The Antiques Storehouse s-a mutat din clădirea Storehouse 9 a Marinei Militare, într-una dintre cele mai vechi clădiri din centrul istoric al oraşului, The Sally Port Inn, care datează din secolul XIII, şi care a fost, rând pe rând, cârciumă marinărească, spitalul marinei militare şi hotelul unde personajul James Bond a luat naştere. Are o poveste frumoasă pe care o voi expune pe larg într-un documentar YouTube pe care îl vom realiza anul acesta, şi care va fi subtitrat şi în româneşte pentru pasionaţii de istorie.

Datorită acestei mutări şi a unei fuziuni cu un proiect personal pe care îl rulam de ceva ani, centrul a fost redenumit Sally Antiques, iar eu am devenit business associate. Sally Antiques va fi redeschis vizitatorilor la începutul lunii august. Pentru cei care nu plănuiesc să călătorească în UK curând, site-ul nostru www.sallyantiques.co.uk şi canalul de youtube afiliat le stau la dispoziţie”, a lansat gălăţeanul o invitaţie de nerefuzat. 

„Mi-aş dori să văd oraşul în care m-am născut mai prosper”

Am fost curioşi să aflăm, după atâţia ani, ce îl mai leagă pe Răzvan Ionaşcu de Galaţi şi de România. Iată ce ne-a mărturisit: „Deşi o parte importantă a prietenilor mei au emigrat prin diverse colţuri ale lumii, la Galaţi mi-a rămas mai toată familia, plus foarte mulţi alţi oameni dragi. Din păcate, activitatea şi viaţa mea se desfăşoară în totalitate aici, în UK, şi rareori am timp să vizitez România. În cei nouă ani petrecuţi aici, nu cred că am fost în România de mai mult de patru ori, şi atunci doar pentru câteva zile. Am rămas conectat la realitatea românească pe cât posibil pentru că, deşi în calitate de cetăţean britanic viaţa politică şi socială din România nu mă mai afectează, ai mei sunt tot acolo, iar soarta lor nu îmi este indiferentă.

Mi-aş dori să văd oraşul în care m-am născut mai prosper, mai frumos, mai bogat şi cu oameni mai fericiţi. Totuşi se pare, cel puţin de aici, din depărtare, că mai este cale lungă până acolo. Locuitorii acestui minunat oraş de la Dunăre trebuie să înveţe să îşi aleagă liderii, să se implice şi să ia atitudine imediat ce lucrurile derapează. E o chestiune de educaţie. Dar să nu facem politică…”.

viata-libera.ro