Jump to content

Un gălăţean din SUA candidează pentru Parlament


Recommended Posts

Posted

Patru români din diaspora, candidaţi la alegerile din toamnă

Cu toate că este primul an în care românilor din străinătate li s-au alocat mandate speciale de senatori şi deputaţi, numărul celor care s-au înscris este foarte mic. Trei diasporeni din Italia şi doar unul din SUA şi-au anunţat, deocamdată, candidatura pentru două mandate de senatori şi patru de deputaţi. Cu toate că unii dintre ei sunt nemulţumiţi de numărul mic de mandate acordate diasporei în raport cu numărul de români emigraţi, trebuie amintit faptul că implicarea diasporei în viaţa politică românească este una foarte redusă.

Un singur român din SUA vrea să fie parlamentar

Neculai Popa, un fost deţinut politic, stabilit în Statele Unite ale Americii de aproximativ 30 de ani şi-a anunţat în luna iunie intenţia de a participa la alegerile parlamentare din toamnă. Acesta va candida ca independent pentru un mandat de senator. Popa, în vârstă de 78 de ani, este Secretar Genereal al Consiliului Mondial Român, organizaţie adresată românilor din diaspora. Originar din Galaţi, a fost condamnat în timpul tinereţii la 25 de ani de puşcărie pentru acuzaţia de trădare de ţară. Din această perioadă, 14 ani i-a petrecut după gratii. În cadru unui interviu acordat pubicaţiei "Timpul", acesta povesteşte contextul în care a fost arestat. Era în august 1946, tocmai când Armata Roşie „ne eliberase” şi când ruşii, ajungând şi în oraşul meu de baştină, Galaţi, ne jefuiau pe un cap şi prădau totul de prin mahalale, încât bărbaţii de prin partea locului făceau de gardă noaptea. Îmi amintesc că, nu departe de casa noastră, la colţul străzii, era atârnată o bucată de fier şi, atunci când cineva afla că vin ruşii, bătea toaca şi toată mahalaua ieşea ca să mai salveze ceva. Aceasta mi-a dat de gândit, m-a răzvrătit. Într-o zi, când ieşeam de la liceu, nişte agenţi comunişti scriau pe un perete - era înainte de alegeri, care au fost pe 19 noiembrie a aceluiaşi 1946 - „Jos Maniu şi Brătianu, călăii ţăranului din 1907”. Îmi amintesc că am şters cuvântul „jos” şi am scris „sus”, iar în locul „călăilor” am scris cuvântul „eroii”. Agenţii m-au umflat, m-au băgat într-o maşină şi dus am fost. După ce am ieşit am încercat să-mi schimb viaţa, să fac o facultate, dar nu mi-a reuşit. Deşi nimeni nu mi-a spus că nu am dreptul, am simţit că sunt urmărit şi hărţuit ca o fiară. În perioada aceea am fost arestat de vreo cinci ori. Când era o situaţie tulbure, ne umflau pe toţi. Îmi amintesc cum am petrecut Crăciunul din 1966. Venisem de la serviciu, mâncam când, deodată, se deschide uşa - aveau şi cheie de la casă - şi m-au luat cu ei. M-au acuzat că am cântat colinde. Am negat totul, m-au ţinut o noapte şi o zi, m-au bătut, am dormit la podea şi apoi mi-au dat drumul. Într-o zi, mi-am luat inima în dinţi şi am mers la Ambasada SUA cu gândul de a emigra. I-am înşirat toată povestea consulului şi i-am spus că am pătimit din cauză că am lucrat pentru ei. M-a întrebat cu ce pot dovedi. I-am arătata mandatul de eliberare şi nişte adrese ale camarazilor de suferinţă. Dânsul mi-a întins o hârtie - aveau şi ei microfoane instalate înăuntru - scriindu-mi să stau liniştit. A doua zi, la orele 14.00, am fost chemat la ambasadă. M-au anunţat că mi s-a aprobat plecarea. Sponsorizată. Eram în al nouălea cer de bucurie. Am mers la secţia de paşapoarte şi le-am spus că vreau să părăsesc ţara. Cei de acolo au încercat să mă înduplece să nu plec: că am copii, familie, că acolo se trage pe stradă, că o să mă omoare… Mai mult chiar, mi-au promis că nu-mi vor mai pune piedici. Au căutat pe toate căile să mă convingă să stau pe loc. Le-am spus că am dosarul deschis la Ambasada americană şi atunci au început tot felul de tatonări. Până la urmă, apare un alt general căruia, făcându-i-se lehamite, a zis să mi se dea documentele şi să plec. Plecarea a fost ca o săritură în gol. Acolo ne-au întâmpinat reprezentanţii unor organizaţii care se ocupau de emigranţi. Nişte români-baptişti ne-au cazat, pentru două-trei zile, la un hotel. În curând, banii s-au terminat. Ne-au dus la o familie de baptişti. Au fost zile grele, nu aveam ce mânca, căutam în lăzile de gunoi, pe la alimentare, unde se arunca tot ce nu se vindea - lăzi cu banane, portocale etc. Aşteptam să vină seara, să nu ne vadă cineva. Încet-încet, ne-am refăcut. Un vecin mi-a dat o bicicletă cu care mergeam de la întreprindere la întreprindere şi căutam o slujbă. În cele din urmă, m-am angajat electrician - cunoşteam o meserie bună. Pentru început, m-am angajat cu opt dolari pe lună, mai apoi cu 14,50. Prima oară m-am întors în România în ianuarie 1990, cu un lot de patru tone de medicamente.

http://www.evz.ro/articole/detalii-arti ... in-toamna/

Posted

@tigeratlantic

McCain are 72. Daca va castiga, la terminarea mandatului ar avea aproape (76) cam cat are romanul nostru. Apoi, omul are 78 de ani de viata impotriva sistemului care ne-a distrus noua tara. Poate ca e prea mult spus, dar mai multa incredere am intr-unul care a facut puscarie din cauza parerii sale anti-comuniste, decat in cei care si-au facut doctorate la Grenoble, sefi de agentii Navrom pe la Anvers, ginerii de ministri (de-ai lui Ceasca) pe vremea lui Pingelica. Sa nu mai vorbim de tãtikul lor (Ion Ilici) care face binemersi politica si care are - surpriza! - fix 78 de ani!

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.