Bronz mondial la alergare montană pentru două gălățence

[dcp100168]

Bronz mondial la alergare montană pentru două gălățence

Duminică, în localitatea italiană Premana, pe un traseu infernal de 32 de km s-a desfăşurat cea de-a 14-a ediţie a Campionatului Mondial de alergare montană pe distanţă lungă. Într-o companie selectă, la start aliniindu-se peste 150 de sportivi din 12 ţări, România a fost la înălţime. La feminin, tricolorele în formula: Denisa Dragomir, Ingrid Mutter, Iulia Găinariu şi Cristiana Ghiţă, ultimele două de la CSU Galaţi, au urcat pe treapta a treia a podiumului în proba pe echipe. La individual, Dragomir a cucerit bronzul, Mutter s-a poziţionat pe locul 8, iar Iulia Găinariu a ocupat locul 27.

„Sunt foarte bucuroasă că am putut participa la Mondiale. A fost deosebit de dificil pentru mine în primul rând din lipsa pregătirii fizice, iar la km 9 încercând să depăşesc o fată am dat cu capul de lespedea unei case şi am căzut. Când am constatat ce s-a întâmplat, mi-am dus mâna involuntar la tâmpla stângă şi eram plină de sânge. M-am speriat atât de tare încât am luat-o la fugă. Cel mai grav a fost faptul că am făcut entorsă la mâna dreaptă şi nu am putut deloc să împing în ea pe urcări. Mi-a fost deosebit de greu, am avut dureri cumplite, dar nu m-am oprit, fiindcă ştiam că fetele sunt foarte pregătite şi îşi doreau enorm această medalie, aşa că am terminat, deşi pe un loc modest, astfel încât să prindem podiumul. Acum am rămas cu un ochi vânăt pentru câteva săptămâni, amintire împreună cu primul campionat mondial şi prima medalie la mondiale. Am un an extraordinar pe toate planurile şi îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta. Acum sunt foarte motivată, iar pentru că am terminat cu obiectivele din viaţa socială şi le-am şi împlinit, acum nu-mi rămâne decât să alerg şi să mă pregătesc pentru următoarele competiţii. La anul voi fi mult mai puternica cu certitudine”, ne-a declarat Iulia.

Coechipiera sa Cristiana Ghiţă a avut probleme de sănătate şi a fost nevoită să abandoneze după 15 km. „Din păcate, la km 15 am intrat în şoc hipotermic şi am fost nevoită să abandonez. Am văzut moartea cu ochii, plîngeam şi tremuram, pentru prima oară în viaţa mea am mers cu elicopterul, după vreo 20 de minute mi-am revenit, am vrut să continui, dar cei de la salvare nu m-au lăsat. Sunt mândră de colegele mele, au fost extraordinare, trebuie să-mi iau revanşa în proba scurtă la Naţionale”, ne-a spus Cristiana.

monitoruldegalati.ro

[dcp100168]

Medalie la "Mondial", cu mâna luxată şi sânge pe faţă

În proba pe echipe de la Campionatul Mondial de alergare montană, atletele românce au obţinut medalia de bronz, după o cursă cu o poveste impresionantă. Iulia Găinariu, de la CSU Galaţi, a adus ultimele puncte necesare ocupării locului al treilea alergând cu dureri la mână, ochiul tumefiat şi sângele şiroindu-i pe faţă, în urma unei căzături.

Atletismul este un sport individual şi, totuşi, cu un puternic spirit de echipă. A demonstrat asta Iulia Găinariu, atleta braşoveană legitimată la CS Universitatea Galaţi, la recentul Campionat Mondial de alergare montană, din Italia. S-a lovit, a căzut, s-a rănit, s-a ridicat sângerând, a căzut din nou şi totuşi a avut puterea de a termina cursa, ştiind că echipa avea nevoie de asta pentru a obţine medalia de bronz. A încheiat pe locul 28, de ajuns pentru a aduce ultimele puncte necesare echipei, pentru a termina pe locul al treilea.

Traseul a fost de 35 kilometri, mult mai dificil faţă de un maraton classic (42,195 km), cu urcări istovitoare, porţiuni de alergare sărind de pe o piatră pe alta şi coborâri abrupte. Denisa Dragomir şi Ingrid Mutter erau în plutonul fruntaş, în spate o altă sportivă de la CSU Galaţi, Cristiana Ghiţă, alergătoare de distanţe lungi, dar fără experienţă la "montan".

Iulia Găinariu avea chiar în faţa sa o sportivă care o şicana de o bună bucată de traseu, o bloca de fiecare dată când încerca să o depăşească, iar de aici i s-a tras calvarul. "Eram atât de concentrată pe această alergătoare, încât o vedeam doar pe ea, pândeam momentul oportun să o depăşesc. De aceea, când am crezut că a venit, n-am privit la altceva şi m-am trezit cu capul în grinda unei case. M-am trezit în fund şi nu înţelegeam ce s-a întâmplat. Am căzut pe încheietura mâinii drepte, care a început să mă doară cumplit. Instinctiv mi-am dus mâna la cap, acolo unde m-am lovit (imediat sub tâmpla stângă), şi am constatat că eram plină de sânge. Am privit în jur şi abia atunci am realizat că sunt la concurs. M-am speriat atât de tare, încât am luat-o la fugă. Am observat că sângerez în continuare, aşa că m-am speriat şi mai tare. În vale, am dat peste o fântână şi m-am oprit să îmi spăl rana, îmi era teamă să nu se infecteze de la transpiraţie şi praf. Cu bentiţa de pe cap mi-am bandajat mâna şi am continuat să alerg. Moralul era la pâmânt, dar mi-a dat putere gândul că trebuie să ajung la sosire cu orice preţ, că echipa are nevoie de mine, conştientă că îi va fi foarte greu Cristianei să puncteze, în condiţiile în care, cu toată valoarea şi ambiţia ei, îi lipsea experienţa la astfel de curse, ea era debut într-o alergare montană. Am avut şi noroc, pentru că începutul celei de-a doua urcări nu era foarte dificil şi am început să depăşesc câteva concurente. Plângeam şi alergam. La coborâre, am mai avut alte depăşiri, tot mai multe şi aşa mi-am regăsit încrederea", ne-a povestit Iulia.

Chinul durerilor, cu tâmpla zvâcnind, şi lupta cu propriile limite au continuat şi a urmat un nou moment în care a fost aproape de abandon. "La ultima coborâre, am alunecat şi am căzut din nou. M-am lovit iar la mână, nu puteam să mă sprijin în ea să mă ridic. M-a ajutat un băiat de la organizatori, cred că de la salvamont. Ştiu italiană şi l-am auzit anunţând prin staţie "avem o accidentată". Am realizat că este destul de mare pericolul să nu mă lase să termin cursa şi am rupt-o la fugă. Când am ajuns la asfalt, cam cu 800 de metri rămaşi, Sergiu, din delegaţia noastră, mi-a spus că suntem pe locul al treilea. Brusc, am uitat de durere şi am accelerat cât am putut până la finiş", a mai adăugat Iulia Găinariu.

Atleta şi-a lăudat apoi coechipierele, în special pe Cristiana Frumuz Ghiţă, colega de la CSU Galaţi, chiar dacă aceasta nu a reuşit să termine cursa. “Sunt extraordinar de mândră şi de fericită pentru Denisa Dragomir (n.r. - locul 3 la individual) şi pentru Ingrid Mutter (n.r. - locul 8). Bravo, fetelor, le-aţi tăbăcit bine! Dar şi mai mândră sunt de Cristiana Frumuz Ghiţă, care, deşi nu a alergat niciodată astfel de curse, a avut curajul să spună da şi să se alăture echipei într-o cursă de o asemenea dificultate. Fetelor, eu vă consider nişte supereroine. La anul, în Polonia, sper să urcăm cel puţin o treaptă în clasament".

Maratonistă pentru Tokyo

Iulia Găinariu este o atletă cu potenţial şi în probele de semimaraton şi maraton. Ne-a spus că scosese timpi care o îndreptăţeau să creadă că poate obţine calificarea pentru Jocurile Olimpice de la Rio, de anul trecut, însă cei de la CSU Braşov, unde era legitimată, nu i-au oferit sprijin pentru a avea condiţii decente de pregătire. Atunci, antrenorul gălăţean Claudiu Mereuţă i-a propus să vină la CSU Galaţi, transfer care s-a realizat în mai 2016, după jumătate de an de tergiversări din partea clubului braşovean. "Sunt mulţumită de cei de la CSU Galaţi, tot ce au promis mi-au dat. Desigur, este loc de mai bine, atât din partea clubului, cât şi din partea mea", ne-a mai spus atleta, care ar putea reprezenta clubul gălăţean la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 2020.

Iulia Găinariu are 24 de ani, este originară din Zărneşti, iar în lunile de iarnă este instructor de schi. Totodată, coordonează o grupă de mici atleţi.

viata-libera.ro