dcp100168 Posted October 25, 2017 Share Posted October 25, 2017 Producătorul de ulei Prutul SA a lăsat în paragină ansamblul de patrimoniu Pescăriile Statului Locul care poate deveni, cu minimum de efort, un port turistic în care să acosteze navele care fac croaziere pe Dunăre, Pescăriile Statului, se degradează accentuat sub administrarea uneia dintre cele mai profitabile firme din Galați, producătorul de ulei comestibil Prutul SA. Firma de produse alimentare, listată la Bursa de Mărfuri București, a ajuns în posesia clădirii Pescăriilor Statului după ce pesedistul Florin Pâslaru a falimentat societatea cu capital de stat Pescogal SA. Din 1999 și până în zilele noastre, Prutul SA nu a făcut decât să-și bată joc de ansamblul arhitectonic de patrimoniu: a lăsat corpurile de clădire să se degradeze, acoperișurile sunt sparte, acum, în prag de iarnă, iar o treime din fațada ansamblului a fost tencuită mârlănește, fără nicio legătură cu structura inițială a imobilului istoric. Toate aceste agresiuni asupra ansamblului de patrimoniu Pescăriile Statului s-au făcut cu ”concubinajul” Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Galați, instituție condusă de lipitoarea de partid Cătălin Negoiță. Ministrul Lahovary și directorul Grigore Antipa au pus bazele celei mai moderne și mari pescării din România La 1 iulie 1911, Ministerul Agriculturii și Domeniilor, prin Direcțiunea Pescăriilor, a înaintat către Primăria Galați adresa nr. 40000, în care își exprima dorința de:”...a da organizare cât mai practică și mai sistematică comerțului mare de pește din țară, am hotărât construcțiunea mai multor hale mari de pescării...Între aceste desigur cea mai principală va fi cea din portul Galați, unde, urmând tradițiunelor de până acum, voim să menținem și să dezvoltăm cel mai important centru al comerțului de pescării din țară”. Documentul este semnat de ministrul I. N. Lahovary și de directorul Grigore Antipa și preciza chiar și locul unde urma să fie construit ansamblul arhitectonic. Mai mult, ministrul I. N. Lahovary a revenit cu o altă adresă (nr. 44534) și a mulțumit pentru graba răspunsului pozitiv, dar a refuzat ”compensațiunea pentru comuna Galați în schimbul venitului de care se privează”, arătând avantajele pe care le va obține orașul de pe urma noilor pescării. Construcția a început la 27 iunie 1912, după un proiect al inginerului G. Vidrașcu, cel care a și coordonat lucrările. Investiția a cuprins o hală pentru vânzarea la licitație a peștelui, compartimente pentru comercianții angrosiști și pentru comisionarii de pește, o hală de ambalaj și expediție, stația de încărcare a peștelui în vagoane, o cameră frigorifică centrală, o piață pentru căruțele în care era încărcat pește pentru comerțul rural, o ceainărie și alte depozite de gheață. Lucrările s-au întins pe durata a trei ani și Pescăriile Statului au fost inaugurate, pe 16 iunie 1915, ”într-un cadru solemn”, după cum afirmă Gh. N. Munteanu Bârlad în monografia sa ”Galații”. Interesant este faptul că tehnica folosită la Pescăriile Statului din Galați a fost una de ultimă oră pentru acele vremuri. Fabrica de gheață artificială, care producea zilnic 500 de kg, avea mașinile dublate, asta pentru ca lucrul să nu înceteze în cazul în care una dintre ele se defecta. Hala și instalațiile frigorifice ocupau 5.477 mp. Dinamul de 30 kW producea energie electrică pentru iluminat, pentru ozonarea aerului de ventilație, pentru elevatorul de cărbuni și pentru ascensorul de pește. Ascensorul de pește, primul din Galați, este expus acum la la Muzeul Tehnicii ”Dimitrie Leonida”. Structura de rezistență a ansamblului a fost realizată din grinzi metalice și cărămidă. Între cele două războaie mondiale, Pescăriile Statului au fost exploatate de Societatea ”Frigul”. Mii de tone de pește de cea mai bună calitate, în special sturioni și icre negre, au fost exportate de la Pescăriile Statului din Galați și au adus României venituri importante. Comuniștii au transformat Pescăriile Statului în Întreprinderea Piscicolă Galați. Clădirile au suferit transformări. Astfel, spațiul fostei ceainării a fost transformat în fabrică de conserve, prin desființarea planșeului dintre etaje, fapt care a modificat structura de rezistență. De asemenea, a fost demolat coșul de fum de la cazanul de aburi, care apare în pozele vechi, și au fost dezafectate linia ferată și rampa pentru bărci. Prutul SA finalizează ”opera” de distrugere începută de pesedistul Florin Pâslaru Nici comuniștii n-au reușit să facă atât rău clădirii de patrimoniu a Pescăriilor Statului pe cât au reușit politicianul turnător la Securitate Florin Pâslaru și firma gălățeană de top Prutul SA. În anul 1992, atunci când politicianul PDSR cu numele de cod la Securitate ”Pintea” a preluat directoratul Pescogal SA, firma deținea 17% din producția de conserve a României. În cinci ani de directorat, Florin Pâslaru a băgat firma în faliment, în special prin prețul cu care a achiziționat peștele oceanic după dispariția flotei de pescuit oceanic (IPO Tulcea). Astfel, în condițiile în care Pescogal SA avea probleme economice generate tot de el, Florin Pâslaru ”Pintea” a achiziționat pește oceanic cu preț dublu față de cel al pieței, 900 de dolari pe tonă, și a dat o lovitură de grație firmei ce se apropia de centenar. În 1999, atunci când Pâslaru a părăsit directoratul Pescogal SA, producătorul de conserve din pește era falimentat și ansamblul arhitectonic Pescăriile Statului a fost vândut firmei Helian Holding SRL, care a întrerupt activitatea de pescărie și a transformat o parte din spații în depozite. În fapt, Helian Holding SRL este o clonă a firmei Prutul SA la care producătorul de ulei comestibil deține 100% din capitalul social. După cum se vede și din fotografiile făcute de pe sediul Regionalei de Finanțe Galați, acoperișul ansamblului architectonic este lăsat în paragină, în prag de iarnă, ceea ce înseamnă că la primăvară daunele vor fi mult mai mari. Mai mult, Prutul SA și-a bătut joc de fațada clădirii istorice și a schimbat total, la o treime din ea, arhitectura inițială, înlocuind-o cu una manelistică. De altfel, aceasta pare singura acțiune de ”întreținere” a ansamblului de patrimoniu efectuată de noii proprietari în cei 18 ani de când dețin Pescăriile Statului. În aceste condiții, Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Galați, condusă de Cătălin Negoiță, nu a aplicat nici măcar o amendă proprietarului care a lăsat în paragină ansamblul de patrimoniu. Nu se poate pune problema că Prutul SA nu are bani cu care să întrețină clădirea. Conform datelor de la Registrul Comerțului, firma deținută de familia Andreev și care este listată la Bursa de Valori București a avut un profit, în anul 2014, de 1.805.284 lei. Interesant este și faptul că, tot în anul 2014, este înregistrată, la București, firma Eurolila Project SRL, cu capital social în valoare de 40.953.000 lei format integral din acțiuni nominative de la Prutul SA, avându-l drept unic proprietar pe Marian Andreev. De atunci, firma mamă Prutul SA a intrat în declin financiar și, în anul 2016, înregistrează pierderi în valoare de 26.563.391 lei, fără ca profitul să se regăsească în subsidiarele Helian Holding sau Eurolila Project. Pescăriile Statului trebuie să devină portul turistic în care să acosteze navele care fac croaziere pe Dunăre Frustrarea gălățenilor privind indiferența cu care este tratat orașul din punct de vedere turistic, în contextual croazierelor de pe Dunăre, poate fi rezolvată prin organizarea unui port pescăresc și de agrement la complexul istoric Pescăriile Statului. Printr-un parteneriat public-privat, s-ar putea rezolva rapid și problema finanțării unui astfel de proiect. Pontonul pentru navele de croazieră, care zace acum în fața Palatului Navigației, ar putea fi adus la cheiul istoric de la Pescăriile Statului, iar complexul de patrimoniu ar putea fi refăcut după proiectul inițial și transformat într-un centru turistic. Acolo ar putea fi mutat Muzeul Pescuitului, aflat în pădurea Gârboavele. Spațiul este suficient pentru a amenaja în Pescăriile Statului și cel puțin două restaurant, unul cu specific românesc și celălalt cu specific pescăresc, magazine de artă contemporană și de suveniruri, o sală de concerte, una de expoziții platice și orice altceva ce ar putea să atragă un turist dispus să cheltuiască bani pentru mici plăceri. Astfel, Galațiul ar fi pus pe harta turistică a Europei, profitând de faptul că se află la porțile Deltei Dunării. nepasadegalati.ro Link to comment Share on other sites More sharing options...
dcp100168 Posted March 11, 2019 Author Share Posted March 11, 2019 Cum se face praf şi pulbere clădirea primei burse a peştelui din România Impresionantul imobil este monument istoric şi a fost construit acum mai bine de un secol (în 1915), cu mari eforturi, din fonduri publice. Este vorba despre Pescăriile Statului din Galaţi, în fapt prima bursă a peştelui din România. În perioada de glorie, aici se tranzacţionau angro peste 200.000 de tone de peşte pe an. O clădire istorică ce a avut rol de pionierat în dezvoltarea economiei româneşti se ruinează cu zi ce trece, fiind tot mai aproape de o previzibilă demolare. Este vorba de impozantul imobil (are o suprafaţă de aproape un hectar) din Galaţi cunoscut sub numele de Pescăriile Statului, în fapt prima bursă a peştelui din România. Clădirea a fost construită din bani publici în urmă cu mai bine de un secol, iar dotările ei erau, la acea vreme, de top în Europa. Deşi a fost vreme de aproape opt decenii cel mai important loc din România în privinţa comerţului angro cu peşte şi produse din peşte, în ultimii ani clădirea a ajuns (ca urmare a unei privatizări controversate) într-o stare deplorabilă. Faţadele sunt distruse, structura de rezistenţă are probleme, iar mai nou a început să dispară acoperişul, semn clar că a început ruinarea sistematică. Specialiştii de la Direcţia de Cultură a judeţului Galaţi au făcut numeroase demersuri, în ultimul deceniu, pentru ca Pescăriile Statului să aibă parte de o administrare corespunzătoare statutului de monument istoric, însă firma care deţine în prezent imobilul (Helian Holding SRL Bucureşti) a găsit de fiecare dată explicaţii pentru a lăsa imobilul să degradeze: de la lipsa fondurilor până la contestarea deciziei de clasare în patrimoniul cultural. Nici administraţia publică locală nu s-a dovedit foarte inspirată în chestiune, având în vedere că deşi a avut posibilitatea să preia clădirea, în anul 1999, în contul datoriilor firmei de stat care o deţinea (Pescogal SA) către bugetul local, a refuzat propunerea firmei de reorganizare. În acea vreme, primar al oraşului era Eugen Durbacă (actual deputat independ, după ce a fost la PDSR, PD, PC, PUR, ALDE etc). Un alt moment în care imobilul istoric putea fi recuperat a fost în 2013, atunci când preşedintele Consiliului Judeţean Galaţi, social-democratul Nicolae Bacalbaşa (actualmente deputat PSD), a decis să facă un muzeul al tradiţiilor pescăreşti. Deşi Pescăriile Statului părea cea mai la îndemână soluţie (având în vedere statutul istoric şi faptul că se află chiar pe malul Dunării), în cele din urmă s-a preferat ca muzeul să fie construit în pădurea Gârboavele, loc unde nu există nici măcar un izvoraş, iar cea mai apropiată apă curgătoare este la 10 kilometri distanţă. Istoria Pescăriilor Statului Totul a început în urmă cu aproape 108 ani. La 1 iulie 1911, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, prin Direcţiunea Pescăriilor, a înaintat către Primăria Galaţi adresa nr. 40.000, în care îşi exprima dorinţa de „a da organizare cât mai practică şi mai sistematică comerţului mare de peşte din ţară”. „Am hotărât construcţiunea mai multor hale mari de pescării. Între aceste desigur cea mai principală va fi cea din portul Galaţi, unde, urmând tradiţiunelor de până acum, voim să menţinem şi să dezvoltăm cel mai important centru al comerţului de pescării din ţară”, se afirma în documentul semnat de ministrul I. N. Lahovary şi de directorul Grigore Antipa. Se preciza chiar şi locul unde urma să fie construit ansamblul. Mai mult, ministrul I. N. Lahovary a revenit cu o altă adresă (nr. 44.534) şi a mulţumit pentru graba răspunsului pozitiv, dar a refuzat „compensaţiunea pentru comuna Galaţi în schimbul venitului de care se privează”, arătând avantajele pe care le va obţine oraşul de pe urma noilor pescării. După cum spune istoricul Marius Mitrof, consilier la Direcţia pentru Cultură a judeţului Galaţi, construirea a început la 27 iunie 1912, după un proiect al inginerului G. Vidraşcu, cel care a şi coordonat lucrările. Multă vreme s-a vorbit că proiectantul ar fi fost marele Anghel Saligny, însă această variantă a fost infirmată de cercetările istorice. Investiţia a cuprins o hală pentru vânzarea la licitaţie a peştelui (în regim angro; vorbim despre sute de mii de tone vândute anual), compartimente pentru comercianţii angrosişti şi pentru comisionarii de peşte, o hală de ambalaj şi expediţie, staţia de încărcare a peştelui în vagoane, o cameră frigorifică centrală, o piaţă pentru căruţele în care era încărcat peşte pentru comerţul rural, o ceainărie şi alte depozite de gheaţă. 200.000.000 de kilograme de peşte pe an Lucrările la Pescăriile Statului din Galaţi s-au întins pe durata a trei ani fiind inaugurate, pe 16 iunie 1915, „într-un cadru solemn”, după cum afirmă Gh. N. Munteanu Bârlad în monografia sa ”Galaţii”. Trebuie subliniat că tehnologia folosită a fost una de ultimă oră pentru acele vremuri. Fabrica de gheaţă artificială, care producea zilnic 500 kg, avea maşinile dublate, asta pentru ca lucrul să nu înceteze în cazul în care una dintre ele se defecta. Hala şi instalaţiile frigorifice ocupau 5.477 mp, iar suprafaţa totală, cu tot cu clădirile secundare, ajungea aproape la un hectar. Dinamul de 30 kW producea energie electrică pentru iluminat, pentru ozonarea aerului de ventilaţie, pentru elevatorul de cărbuni şi pentru ascensorul de peşte. Ascensorul de peşte, primul din Galaţi, este expus acum la la Muzeul Tehnicii „Dimitrie Leonida”, conform istoricului Marius Mitrof. Între cele două războaie mondiale, Pescăriile Statului au fost exploatate de Societatea ”Frigul”. Potrivit registrelor comerciale, în perioada interbelică aici s-au făcut afaceri uriaşe cu peşte, cantitatea tranzacţionată anual (în regim angro) depăşind 200.000 de tone. Tot aici se dezvoltase şi o piaţă secundară a icrelor negre şi roşii, care alimenta cea mai mare parte a pieţei europene. Dezastru cu substrat politic Comuniştii au transformat Pescăriile Statului în Întreprinderea Piscicolă Galaţi. Spaţiul fostei ceainării a fost transformat în fabrică de conserve, prin desfiinţarea planşeului dintre etaje, fapt care a modificat structura de rezistenţă. De asemenea, a fost demolat coşul de fum de la cazanul de aburi, care apare în pozele vechi, şi au fost dezafectate linia ferată şi rampa pentru bărci. În 1990 întreprinderea de stat este redenumită Pescogal SA, iar în anul 1993 ajunge la conducerea ei, cu sprijin PDSR, inginerul Florin Pâslaru (fost director comercial; dovedit ca turnător la Securitate cu numele de cod „Pintea”). În acel moment, fabrica producea 17% din producţia de conserve de peşte a României şi avea peste crescătorii ce însumau aproape 5.000 de hectare de luciu de apă. Sub managementul lui Pâslaru afacerea s-a prăbuşit, astfel că în anul 1999, când acesta a renuţat la funcţia de director general, Pescogal SA era în lichidare judiciară ca urmare a falimentului. Ulterior, Florin Pâslaru a ajuns deputat PSD, iar în prezent este şeful de cabinet al preşedintelui Camerei Deputaţilor, Liviu Dragnea. El nu a mai putut candida pentru Parlament la ultimele alegeri deoarece a fost găsit de ANI în stare de incompatibilitate pentru că şi-a angajat propriul fiu la cabinetul de parlamentar. adevarul.ro Link to comment Share on other sites More sharing options...
dcp100168 Posted August 28, 2020 Author Share Posted August 28, 2020 Ruine celebre ale Galațiului. Impresionantul ”palat” al pescăriei, lăsat în paragină O clădire monument din patrimoniul cultural al Galațiului a ajuns, astăzi, o ruină. Impozanta construcție cunoscută ca "Pescăriile Statului" a adăpostit, vreme de opt decenii, cel mai important spațiu din România în ceea ce privește vânzarea angro de pește și de produse pe bază de pește. Bombardată în Primul Război Mondial, apoi refăcută, clădirea a ajuns o victimă a nepăsării și a bătăii de joc din ultimele două decenii. Pe strada Portului, la numărul 56, există o clădire lăsată să se degradeze constant, de peste un deceniu. Este imobilul în care au funcționat celebrele Pescării ale Statului, o piață imensă, de o importanță strategică pe plan național, unde erau comercializate, angro, peștele și produsele pe bază de pește. Peste locul odată extrem de animat s-a așezat acum tăcerea. Fațadele clădirii au ajuns într-o stare de degradare extremă, buruienile crescute de jur-împrejur sufocă zidurile imobilului, acoperișul pare abia ieșit dintr-un bombardament, iar ferestrele "știrbe" afișează bucăți din fostele geamuri. Doar o plăcuță modestă din tablă ne informează că imobilul este un monument istoric. În ciuda stării deplorabile în care a ajuns, clădirea "vorbește" încă, prin elementele decorative păstrate pe fațada sa, despre măreția de care s-a bucurat cândva. Se întâmpla undeva la început de secol XX, când pe malul Dunării, la Galați, era construită cea mai mare hală de pește din România. Imobilul a fost ridicat din bani publici, iar dotările de care hala dispunea erau cele mai performante de la acea vreme. Datorită acestei investiții, Galațiul era pus, din nou, pe harta economică a României. Cum au apărut Pescăriile Statului La începutul lui iulie 1911, Ministerul Agriculturii și Domeniilor înainta către Primăria Galați o adresă prin care își anunța intenția de "a da organizare cât mai practică și mai sistematică comerțului mare de pește din țară". Drept urmare, "am hotărât construcţiunea mai multor hale mari de pescării, în diferite centre de producţie şi desfacere ale acestui articol. Între aceste, desigur, cea mai principală va fi cea din portul Galaţi, unde, urmând tradiţiunelor de până acum, voim să menţinem şi să dezvoltăm cel mai important centru al comerţului de pescării din ţară (…)", se arată în documentul trimis de ministerul condus atunci de I. N. Lahovary și de directorul Grigore Antipa. La mai puțin de un an distanță, la 27 iunie 1912, se punea piatra de temelie a marii hale de pește de la Galați, potrivit lui Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național (DJCPN) Galați. Construcția a durat până în 1915, pe 16 iunie, atunci când Pescăriile Statului au fost inaugurate. Proiectul clădirii i-a aparținut inginerului G. Vidrașcu, care a supravegheat și execuția lucrării. Multă vreme s-a spus, în mod eronat, că autorul proiectului a fost celebrul Anghel Saligny. Instalațiile tehnologice, cele mai performante la acea vreme, erau de inspirație occidentală. "Hala beneficia de frigorifere și de compartimente de pescărie. Exista o fabrică de gheaţă artificială, care producea zilnic 500 de kilograme. Maşinile erau dublate, ca să nu se înceteze lucrul, dacă se strica vreuna. Hala şi instalaţiile frigorifice ocupau 5.477 de metri pătrați. Dinamul de 30 kilowolți producea energie electrică pentru iluminat, pentru ozonarea aerului de ventilaţie, pentru elevatorul de cărbuni şi pentru ascensorul de peşte. Există informaţia că acesta ar fi fost primul ascensor de la Galaţi, care, după dezafectare, a ajuns la Muzeul Tehnicii "Dimitrie Leonida" din Bucureşti", se arată într-un document semnat de Marius Mitrof. Cantitatea de pește tranzacționată anual la Pescăriile Statului era enormă. Documentele comerciale din perioada interbelică arată cantități de pește ce depășeau 200.000 de tone pe an. Tot de la Galați plecau, în mare parte spre export, produse alimentare de lux pe bază de pește, cum ar fi icrele negre sau cele roșii. Bombardamentul german din 1917 În timpul Primului Război Mondial, Pescăriile Statului au fost supuse, alături de alte clădiri amplasate în port, bombardamentelor din anul 1917. Informația a fost descoperită recent de consilierul Marius Mitrof. "Spre sfârşitul lui 1917, administratorul Pescăriilor Statului înainta o petiţie Primăriei Galaţi pentru constatarea şi evaluarea pagubelor pe care clădirea le suferise. Pagubele au fost evaluate, la 27 ianuarie 1918, la 61.450 de lei", a precizat specialistul citat. Refăcute după bombardamente, Pescăriile au trecut, în perioada interbelică, în exploatarea societății "Frigul". Din acel moment, au loc unele modificări. Jumătate de secol mai târziu, în anii 1970-1980, s-a desfiinţat planşeul dintre etaje, s-a modificat structura de rezistenţă şi s-a amenajat un nou depozit frigorifer, iar coşul de la cazanul de abur a fost desfiinţat. Nici linia ferată şi rampa pentru bărci nu au fost omise, acestea fiind, de asemenea, desfiinţate. Decăderea și marile speranțe În timpul comunismului, Pescăriile Statului au devenit Întreprinderea Piscicolă Galați. În 1990, denumirea a fost schimbată în Pescogal SA. Trei ani mai târziu, la conducerea societății a fost numit politic Florin Pâslaru. Potrivit datelor statistice, în acel moment, 17 la sută din producția de conserve de pește a României aparţinea Pescogal Galați. În doar șase ani, însă, afacerea care supraviețuise și prosperase, timp de decenii, războaielor, bombardamentelor și schimbărilor de regim, a fost falimentată. După anul 2000, atunci când declinul clădirii s-a accentuat, hala a fost folosită pe post de depozit. Clădirea ar putea fi reabilitată Totuși, în ciuda situației dezolante, o rază de speranță, deși timidă, pare să se zărească, acum, la orizont. "În anul 2017, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi, în urma unui control la Pescăriile Statului, constatând starea de degradare avansată, pentru a stopa acest proces, a stabilit proprietarului o serie de măsuri, cu termene de îndeplinire. Pentru că acestea nu au fost îndeplinite, în anul 2019, proprietarul a fost amendat şi i s-au impus îndeplinirea măsurilor cu alte termene. Proprietarul a dovedit cooperare şi a întocmit documentaţia pentru măsurile de conservare a monumentului, respectiv refacerea acoperişului, care a fost înaintat Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, documentaţia fiind returnată de câteva ori pentru completări. Aşteptăm documentaţia pentru următoarea şedinţă, din septembrie 2020. După primirea avizului, autorizarea lucrărilor şi execuţia acestora, proprietarul a promis şi punerea în practică a ultimei măsuri, care este şi cea mai costisitoare: proiectul pentru restaurarea monumentului, reconversia şi punerea în valoare a acestuia", se arată într-un document trimis de Direcția de Cultură Galați și semnat de consilierul Marius Mitrof. viata-libera.ro Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Create an account or sign in to comment
You need to be a member in order to leave a comment
Create an account
Sign up for a new account in our community. It's easy!
Register a new accountSign in
Already have an account? Sign in here.
Sign In Now