Damen Galați, în cursa pentru submarine

[dcp100168]

După anunţul MApN, alertă printre navalişti. Damen şi Saab, la vânătoare de comenzi de submarine

După „Marsuinul” şi „Rechinul”, şantierul naval din Galaţi ar putea avea din nou şansa să construiască submarine pentru Forţele Navale Române. Ministerul Apărării Naţionale (MApN) a anunţat în mod oficial că programul de înzestrare a armatei va cuprinde şi construirea, în România, a trei submarine, pentru a răspunde prezenţei tot mai agresive a Rusiei în zona Mării Negre.

Iniţiativa MApN vine mănuşă Grupului Damen, care are un parteneriat strategic încheiat cu suedezii de la Saab, în vederea construirii unuia dintre cele mai performante modele de submarine disponibile în prezent pe piaţă - modelul A26, derivat din clasa Gotland! Iar ca parte a Grupului Damen, şantierul naval de la Galaţi, ce are deja un palmares impresionant de nave militare, are potenţialul de a deveni elementul competitiv decisiv într-o ofertă Saab-Damen în raport cu eventualele variante ale unor concurenţi din industria de apărare, precum nemţii de la ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) sau francezii de la Naval Group (DCNS).

Context regional

Interesul României în achiziţionarea unor submarine urmează un trend mai larg ce a început să se manifeste în Europa pe fondul creşterii ameninţărilor la adresa securităţii regionale. În cazul Mării Negre, ministrul Apărării, Mihai Fifor, argumentând necesitatea achiziţionării submarinelor, n-a ezitat să pună punctul pe „i” şi să arate că prezenţa Rusiei în regiune este „foarte bine resimţită şi tot mai agresiva”, acţiuni care, desigur, necesită un răspuns pe măsură.
Cu acelaşi gen de ameninţări se confruntă şi ţările din regiunea Mării Baltice şi zonele adiacente. Agresivitatea Rusiei a devenit tot mai evidentă mai ales după 2014, odată cu anexarea peninsulei Crimeea de către Moscova, dar un alt incident grav a fost, în acelaşi an, şi detectarea unui submarin rusesc la mai puţin de 50 km de Stockholm, ceea ce a dus în Suedia şi ţările aliate la o mobilizare de forţe cum nu s-a mai întâlnit din timpul Războiului Rece!
În acest context, rând pe rând, Suedia, Polonia, Norvegia şi Olanda au anunţat că doresc să-şi modernizeze capabilităţile submarine, iar acum a venit şi rândul României.
Compania suedeză de apărare Saab a venit cu un proiect „cu dedicaţie pentru ruşi”, respectiv un submarin de dimensiuni reduse, agil, greu de detectat, cu un echipaj nu foarte numeros, dar capabil, graţie gradului înalt de automatizare şi sisteme defensive, să execute o gamă largă de misiuni şi să ţină piept unui adversar superior numeric. Mai exact, este vorba de modelul A26, proiectat de Saab Kockums, gândit pentru a putea opera inclusiv în ape cu adâncimi reduse, din zona de coastă, precum cele din Marea Baltică, ceea ce-l face compatibil şi cu cerinţele forţelor navale de la Marea Neagră!

Alianţa Saab - Damen

Submarinul A26 a fost gândit ca un succesor al submarinelor din clasa Gotland (proiectat tot de Kockums - n.r.), iar comenzile deja primite de Saab din partea marinei militare suedeze - două unităţi, cu o valoare totală de 810 de milioane de euro - le fac şi mai interesante din punct de vedere al raportului preţ-calitate. Spre comparaţie, proiectul de construire a celor patru corvete pentru forţele navale române are o valoare de 1,6 miliarde de euro. Prin urmare, un model precum A26 ar fi o variantă bună de luat în calcul de către MApN. Şi Saab a simţit acest potenţial şi nu este deloc întâmplător că în urmă cu doar câteva zile şi-a deschis în mod oficial o reprezentanţă la Bucureşti, dorinţa de participare la licitaţia pentru construirea submarinelor fiind, practic, o certitudine.
Pe lângă proiectul în sine, un punct forte al Saab este parteneriatul strategic pe construcţia de submarine A26, încheiat, încă din 2015, cu Grupul Damen, acesta din urmă având, de asemenea, o experienţă îndelungată în domeniul navelor militare. Iar obiectivele sunt printre cele mai ambiţioase.
„Scopul nostru este ca Damen să revină pe piaţa submarinelor”, declara după încheierea parteneriatului Hein van Ameijden, managing director în cadrul Grupului Damen. „Obiectivul nostru imediat este de a câştiga programul de înlocuire a submarinelor din clasa Walruss (avut în vedere de marina olandeză - n.r.), dar obiectivul final este de a deveni parteneri (cu Saab - n.r.) pe piaţa globală a submarinelor. Ceea ce pune „pe masă” Damen, în afară de know-how specific construcţiei submarinelor olandeze, este o prezenţă internaţională şi o experienţă greu de egalat în domeniul construcţiilor navale în şantierele unor terţe părţi”, preciza reprezentantul Damen.

Puncte forte pentru Galaţi

Dorinţa MApN de a achiziţiona trei submarine vine, practic, în întâmpinarea planurilor pe care Saab şi Damen le are la nivel internaţional, iar în acest context nu putem să nu se gândim că Şantierul Naval din Galaţi, graţie colaborării la nivelul Grupului Damen, a dezvoltat o capabilitate industrială extrem de consistentă în domeniul construcţiei de nave militare, fiind, de altfel, singurul care în ultimele decenii a desfăşurat astfel de activităţi în România.
Şantierul Naval Damen Galaţi a fost implicat în cele mai importante proiecte militare ale Grupului Damen, cu aproape 30 de nave livrate forţelor navale din diverse ţări. De asemenea, Şantierul Naval Damen Galaţi este un candidat serios - poate cel mai serios - pentru construirea celor patru corvete destinate Forţelor Navale Române. Asta pentru că, prin toate proiectele de până acum, şantierul naval gălăţean a demonstrat că dispune de o concentrare redutabilă de personal înalt calificat şi specializat pentru pentru proiecte complexe precum cele din domeniul militar.
Iar dacă la Galaţi s-a putut construi o navă de suport logistic (Joint Support Ship) precum „HNLMS Karel Doorman”, cea mai mare navă a Marinei Regale Olandeze, capabilă să transporte la bord o forţă expediţionară echivalentă cu o mică armată, atunci un joint-venture între Saab şi Damen la Şantierul Naval Galaţi pentru construirea unui submarin A26 ar putea fi, la rândul ei, în faţa MApN, o ofertă greu de depăşit.

Tehnologie avansată

Unul dintre marile avantaje ale submarinului A26 este că a fost gândit ca o construcţie modulară, respectiv o serie de sisteme subsecvente care pot fi combinate în funcţie de cerinţele beneficiarului. Aceste module pot fi şi înlocuite, chiar pe parcursul perioadei de exploatare a submarinului, ceea ce duce la scăderea considerabilă a costurilor de mentenanţă sau pot facilita „upgradare” tehnologică. Demn de remarcat este că sistemul modular este folosit de Damen şi la Galaţi, iar acest lucru nu numai că a permis o mai bună gestionare a proiectelor, dar a dus şi la o scurtare considerabilă a timpilor de execuţie.

Capacităţi multirol

A26 se face remarcat prin sistemele de protecţie ce-i conferă „invizibilitate” pe sistemele de detecţie, rezistenţă la şocuri şi echipamente defensive şi de atac avansate (torpile, rachete de croazieră, mine etc.). Poate acţiona şi în zona de litoral şi în ape deschise, indiferent de locaţie, în misiuni de observaţie sau culegere de informaţii - dispune de un sistem de senzori dedicaţi unor astfel de operaţiuni, până la acţiuni directe, prin folosirea armamentului de bord, dacă situaţia o impune. A26 „atacă” o nişă dedicată forţelor speciale - dispune de un sistem de ecluze ce poate fi folosit de scafandri când nava se află încă în imersiune. Durata standard de exploatare este de 30 ani, cu posibilitatea upgradării ciclului de funcţionare.

„Bătălia” în industria de Apărare

Chiar dacă proiectul submarinului A26 fixează, practic, standardul pentru noua generaţie de submarine non-nucleare, asta nu înseamnă că „bătălia” pentru comenzi este una uşoară. Competitorii proiectului Saab sunt puţini, dar redutabili, iar acest lucru poate fi intuit încă de pe acum, dacă este să analizăm procesele de selecţie privind construcţia de submarine din Polonia, Norvegia şi Olanda. Dacă este să ne uităm la „lista scurtă” avută în vedere în cazul Poloniei, de exemplu, autorităţile de la Varşovia iau în considerare, pentru programul de submarine Orka, propunerile înainte de Saab, francezii de la Naval Group (DCNS) şi germanii de la ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS). Francezii oferă varianta unui submarin Scorpene, plus o serie de „bonusuri”, constând în dotarea cu rachete de croazieră şi o serie de facilităţi susţinute de statul francez, care este şi acţionar majoritar la DCNS, în timp ce nemţii vin cu varianta unui submarin Type 214, conceput de Howaldtsweke-Deutsche Werft GmbH (HDW), nimeni alta decât compania care a conceput celebrele U-boats din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial!

„Delfinul” a rămas „pe uscat”

În prezent, singurul submarin deţinut de armata română este „Delfinul” - numit astfel în cinstea predecesorului său „NMS Delfinul” - un submarin din clasa Kilo, construit în URSS şi recepţionat de România în 1985. Din păcate, din 1996 submarinul şi-a epuizat acumulatorii şi nu a mai putut fi folosit în misiuni. În prezent, el este ancorat la cheu, în Constanţa, şi este folosit doar pentru activităţi de instructaj.

Anul 2018, de referinţă pentru marina militară

Ministrul Apărării Naţionale, Mihai Fifor, a declarat la începutul acestei luni că modernizarea marinei militare a României nu mai poate fi amânată, afirmând că, pentru a consolida poziţia strategică a României la Marea Neagră, avem nevoie de forţe navale performante. Fifor a susţinut că anul 2018 va fi unul de referinţă pentru marina militară.
”Suntem pregătiţi să lansăm programul de achiziţie a corvetelor multifuncţionale - program care va asigura, prin offset-ul aferent, şi modernizarea celor două fregate tip T-22 şi vom pregăti condiţiile pentru derularea achiziţiilor pentru sistemul de instalaţii mobile de lansare de rachete antinavă. Suntem în plin proces de fundamentare a concepţiei de înzestrare pentru încă un program strategic- dotarea cu Forţelor Navale cu submarine, concepţie pe care o vom prezenta cât mai curând în CSAT, pentru aprobare, iar ulterior Parlamentului României”, a declarat Mihai Fifor.
Ministrul Apărării a precizat că toate aceste demersuri vor fi făcute ”pornind de la condiţia esenţială şi nenegociabilă ca aceste produse de înalt nivel tehnologic să fie produse în România, pentru a întoarce în industria naţională de apărare importante resurse”.

Submarinele construite la Galaţi, confiscate de ruşi

De-a lungul timpului, marina românească a avut în dotare nouă submarine, cele mai cunoscute fiind „Delfinul I” - construit de italieni, în anii ’30 şi „Delfinul II”, achiziţionat în 1985 de ruşi. Contemporane cu „Delfinul I” în cel De-al Doilea Război Mondial, submarinele „Marsuinul” şi „Rechinul” au fost asamblate la Şantierul Naval Galaţi, componentele necesare fiind furnizate de către Reich-ul german. Cele două submarine au devenit operaţionale în 1944, însă au sfârşit, alături de „Delfinul I”, prin a fi confiscate de URSS.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Unde duce febra shoppingului pentru Marina militară

Fostul şi actualul titular al Apărării, Mihai Fifor, a declarat cu mai multe ocazii şi într-un interval scurt de timp că va ferici Forţele Navale cu un "program extrem de ambiţios", astfel încât Marina noastră, frecvent subiect de bancuri, să fie "principal actor, principal jucător la Marea Neagră". Din tot ce a deşertat din sacul de Moş Crăciun al Apărării, "capacităţile de luptă submarine" au stârnit un haz oarecum îndreptăţit. Atât ideea în sine, cât şi faptul că un submarin ar fi lansat la apă din docurile unui şantier naval autohton. Într-o scăpare de sinceritate, până şi ministrului "chestiunea" i s-a părut "puţin stranie", după care tot dumnealui s-a plâns că a fost "greşit înţeles". Aşa că de la unul a mai adăugat şi submarinele vor fi trei.

Dincolo de generozitatea verbală a ofertei, realitatea şi "timingul" arată diferit faţă de visurile submersibile ale capilor Apărării. În primul rând, dotarea cu submarine este obiectul unui program pe termen mediu şi lung. Anul 2018 este doar startul pentru noile achiziţii ale Forţelor Navale. Deocamdată, nu se ştie prea clar ce fel de tip de submarin va fi, pentru că abia acum acum se schiţează parametrii tehnici. Programul pentru capacităţile de luptă submarine trebuie aprobat de CSAT şi de Parlament. Că va fi o prioritate, că vor fi decizii rapide, este îndoielnic. Întâietate vor avea deciziile legate corvete şi fregate. Inclusiv ministrul Fifor a sfârşit prin a explica aceste "impedimente". Aşa, la amănunte care nu sună nici politic, nici nu dau strălucitor electoral.

Foarte recent, viceamiralul Alexandru Mărşu, comandatul Forţelor Navale Române a expus limpede situaţia şi priorităţile pe categorii de dotări. "La acest moment, avem ca şi forţe principale trei fregate, pe care dorim să le modernizăm, astfel încât pentru proiecţia 2026 să avem trei fregate modernizate. Prin derularea programului major de achiziţie a corvetelor, vom avea patru corvete moderne şi două corvete modernizate. Din punct de vedere al navelor fluviale, vom avea trei monitoare, care în acest moment sunt în parcurs de re-motorizare, astfel încât vom extinde durata de exploatare pentru următorii 10-15 ani, cel puţin. Şi cinci vedete blindate. Toate sunt în derularea acestui program, în acest moment", a spus comandantul Forţelor Navale, adăugând: "proiecţia pe care o avem pe termen mediu şi lung este completarea submarinului actual cu un alt program de trei submarine de clasă medie, necesare pentru desfăşurarea acţiunilor în Marea Neagră, iar în privinţa navelor purtătoare de rachete în acest moment, în urma modernizării vor rămâne în serviciu cu alt tip de armament reactiv şi cu alţi senzori".

"Torpila" lansată de ministrul Apărării este că, fie ce o fi, corvetă, fregată, submarin, barcaz sau bărcuţă cu vâsle, dar mai ales submarin vor fi produse într-un şantier naval românesc. Că putem. “Eu vă spun că este un proiect perfect realizabil şi putem face lucrul acesta într-un şantier naval românesc, aşa cum putem construi şi orice alt tip de navă”, a spus fără echivoc ministrul.

Avem oţelul necesar, dar nu şi tehnologia pentru "first class" - ANCONAV

România nu deţine tehnologia necesară pentru construcţia submarinelor first class, dar Arcelor Mittal din Galaţi este capabil să producă oţelul necesar, a declarat, pentru MEDIAFAX, Gelu Stan, directorul executiv al Asociaţiei Constructorilor de Nave din România (ANCONAV). "În privinţa submarinelor «first class» vă confirm că nu avem tehnologia necesară, cei care sunt capabili pentru astfel de construcţii în domeniu sunt foarte puţini şi ţările unde se produc se numără pe degetele de la o singură mână, repectiv Germania, Marea Britanie, Federaţia Rusă, Statele Unite, Coreea de Sud şi China. Mai sunt alţi câţiva sateliţi, dar nu se încadrează la categoria de clasă şi dotări. Deşi nu ştim ce fel de submarine de clasă vrea să achiziţioneze statul român, totuşi Arcelor Mittal din Galaţi este capabil să producă oţelul necesar, dar ponderea valorică a acestuia ca material este de până la 3 la sută din valoarea produsului finit", a spus, pentru MEDIAFAX, directorul executiv al ANCONAV.

Nici specialiştii necesari nu-i avem şi proiectul este realist dacă românii vor construi numai corpul submarinului. "Nu avem specialiştii necesari, atât proiectul tehnic, cât şi cel de execuţie, know-how-ul aferent tehnologiei de execuţie trebuind cumpărate de la producătorii din statele enumerate mai sus. Menţionez că, în cazul cumpărării acestui proiect, inclusiv tehnologiile şi know-how-ul aferent, submarinele pot fi construite la unul din următoarele şantiere : DMHI, Şantierul Naval Constanţa, Vard Tulcea şi Şantierul Naval Damen Galaţi. Aportul valoric însă din total produs finit, pentru oricare din şantierele unde se construiesc submarinele nu depăşeşte maxim 15-17 la sută, deoarece restul sunt dotări, echipamente specifice, armament, care nu pot fi produse în România. Proiectul este realist dacă noi vom construi numai corpul submarinului şi eventual vom participa la montajul unor echipamente, dotări, sub supervizarea celui care are în licenţă proiectul, produsul", a mai spus, pentru MEDIAFAX, Gelu Stan.

Şantierul naval Damen Galaţi este în silenzio stampa, dar...

"Cu regret vă informăm că nu dorim să comentăm acest subiect în nici un fel”, i-au spus corespondentului MEDIAFAX reprezentanţii Şantierul naval Damen Galaţi, întrebaţi despre posibilitatea construirii unui submarin în acest şantier.

Însă, în cotidianul local "Viaţa Liberă" a apărut un articol intitulat "După anunţul MApN, alertă printre navalişti. Damen şi Saab la vânătoare de comenzi de submarine", în care se spune, printre altele: "Iniţiativa MApN vine mănuşă Grupului Damen, care are un parteneriat strategic încheiat cu suedezii de la Saab, în vederea construirii unuia dintre cele mai performante modele de submarine disponibile în prezent pe piaţă - modelul A26, derivat din clasa Gotland! Iar ca parte a Grupului Damen, şantierul naval de la Galaţi, ce are deja un palmares impresionant de nave militare, are potenţialul de a deveni elementul competitiv decisiv într-o ofertă Saab-Damen în raport cu eventualele variante ale unor concurenţi din industria de apărare, precum nemţii de la ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS) sau francezii de la Naval Group (DCNS)". Şi se plusează :"Submarinul A26 a fost gândit ca un succesor al submarinelor din clasa Gotland (proiectat tot de Kockums - n.r.), iar comenzile deja primite de Saab din partea marinei militare suedeze - două unităţi, cu o valoare totală de 810 de milioane de euro - le fac şi mai interesante din punct de vedere al raportului preţ-calitate. Spre comparaţie, proiectul de construire a celor patru corvete pentru forţele navale române are o valoare de 1,6 miliarde de euro. Prin urmare, un model precum A26 ar fi o variantă bună de luat în calcul de către MApN. Şi Saab a simţit acest potenţial şi nu este deloc întâmplător că în urmă cu doar câteva zile şi-a deschis în mod oficial o reprezentanţă la Bucureşti, dorinţa de participare la licitaţia pentru construirea submarinelor fiind, practic, o certitudine".

O informaţie cu tâlc: Marea "pradă" sunt corvetele

Da, începe sarabanda ofertelor. Si unul dintre competitori, care îşi doreşte cu ardoare atribuirea corvetelor a plusat cu un submarin. Dacă i se atribuie corvetele, care sunt o miză de peste un miliard de euro, vine şi cu submarinul, dupa cum au spus, pentru MEDIAFAX, surse din mediul de afaceri.

Scepticism cu stele. Ce spun generalul (r) Ştefan Dănilă şi contraamiralul (r) Vergil Chiţac

Câtă putinţă avem la submarine, a explicat pentru MEDIAFAX şi contraamiralul (r) Vergil Chiţac, fost rector al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân", specializat în Arhitectură Navală şi care a predat la Academia Marinei cursul de Teoria şi Construcţia Navei. "Una e să construieşti un submarin în România care înseamnă de la zero, totul să fie manufacturat în România şi alta e să se asambleze un produs de o asemenea complexitate în România. Chiar dacă el va fi realizat aici, va fi o integrare de produs. Probabil, corpul va putea fi realizat aici, nu ştiu exact, pentru că nu avem experienţe de tipul acesta în şantierele navale româneşti, nu ştiu cine se încumetă, însă tot ceea ce inseamna tehnica, de la instalaţii, maşini de propulsie, diesel generatoare, senzori de luptă, care sunt foarte scumpi, toate sunt produse de firme specializate din străinătate şi vor fi integrate în România sau în şantierul care va realiza acest produs. Singurii care sunt capabili în momentul de faţă să construiască acest produs, care din punct de vedere tehnic este foarte complex, sunt americanii. Toată lumea, în afara americanilor, că mai construiesc si alţii submarine, face integrare de produs”, a spus, pentru MEDIAFAX, contraamiralul (r) Chiţac.

“Dacă dl Fifor vrea să construiască de la zero, să îşi ia gândul de la aşa ceva”

"Depinde ce înţelege domnia sa (Fifor), dacă el vrea sa construiască de la a la z este total nefezabil. Sa îşi ia gândul de la asa ceva. Mie îmi place să cred că raţionamentul lui a fost următorul: vom pune în caietul de sarcini condiţionalitatea ca realizarea produsului să fie făcută în România. Şi aici este delicat, nu vreau încă să mă pronunţ. Şi corvetele pe care le construiam, din păcate s-a abrogat HG 906, data de Cioloş, noi nu făceam construcţie in România, făceam integrare de produs. Este adevărat oţelul îl luam de la Combinatul siderurgic de la Galaţi, făceam corpul acolo. E adevărat că dădeam de munca unor oameni, care sunt muncitorii de la Galaţi, deci o parte din bani se întorceau in economia naţională. Însă, eu vreau sa terminăm odată cu prostia asta, domnule nu că 80% din banii pe care ii dăm să se întoarcă în economia naţională. La summitului din Ţara Galilor, din 2014, cand s-a stabilit ca ţările NATO trebuie sa acorde minim 2% din PIB pentru Apărare, din care minim 20% pentru echipamente, înzestrare, s-a mai pus şi condiţia ca aceasta înzestrare nu trebuie sa se facă după criteriul numărului de locuri de munca pe care îl dă produsul respectiv, ci dupa criteriul necesităţii de apărare. Deci, pe noi ne interesează acum mai mult să luam un produs care ne este necesar pentru apărare şi corespunde analizelor noastre, decât sa întoarcem o parte din bani în economia naţională. Sigur că este important si asta, dar primează ce v-am spus”, a mai comentat, pentru MEDIAFAX, contraamiralul (r) Vergil Chiţac.

"Din păcate, am ajuns atât de jos cu marina militară încât începem sa ne mulţumim cu orice. Vine cineva şi spune: domnule va dau o corvetă!. Ne bucurăm. Vine cineva si spune: hai ca facem un submarin! Nu aşa trebuie să punem problema. Noi trebuie să avem o viziune strategică pe douăzeci de ani. Domnule, cum vrei sa arate marina asta? Nu să schimbam de la un an la altul, ba luam corvete, ba luam submarine! Şi eventual ar trebui făcută şi cu partenerii noştri de la Marea Neagră, pentru că suntem ţări membre NATO, noi, bulgarii, turcii. Noi nu trebuie să avem înzestrări paralele, trebuie să ne completam. Noi trei suntem o contrapondere a forţei militare ruseşti extraordinare care este in Crimeea”, a mai spus, pentru MEDIAFAX, contraamiralul (r) Vergil Chiţac, fost rector al Academiei Navale "Mircea cel Bătrân".

Cum să-i sperii pe ruşi cu submarinul

În ceea ce priveşte prezenţa unui submarin aparţinând Marinei Militare române în economia de securitate a Mării Negre, generalul (r) Ştefan Dănilă, fostul şef al Statului Major General al Armatei crede că "nu poate fi neglijat, dar nici nu reprezintă o forţă care să intimideze Federaţia Rusă". "Poate, cel mult să enerveze şi să genereze reacţii şi măsuri în contrapartidă. Un bun argument pentru plasarea altor sisteme de arme în Crimeea. Un submarin are cam acelaşi efect cu o escadrilă de F-35: costă foarte mult, ne va dezechilbra bugetul Apărării, iar existenţa sa ar ostiliza şi mai mult relaţia cu Rusia. Chiar şi cu Turcia. Utilizarea sa pentru supravegherea căilor de navigaţie unde sunt prezente navele româneşti sună nefiresc, pentru că pe nicio rută nu găsim «nave româneşti». Doar dacă există o altă strategie la Ministerul Transporturilor pentru o nouă flotă românească", a comentat, pentru MEDIAFAX, generalul (r) Ştefan Dănilă.

"Urmează portavionul şi, cine ştie, vreo bază lunară"

"A spune că se condiţionează repararea fregatelor sau achiziţia de corvete de construcţia de submarine este o mare aberaţie, pentru că nu avem niciun fel de experienţă în construcţia unui astfel de produs. Şi cine l-ar cumpăra? Nu ar fi mai bine să se realizeze un şantier naval adevărat, capabil să producă nave de transport, medii şi mari, pentru care mai avem ceva amintiri? Şi care ar putea avea şi căutare dacă ar fi produse de un consorţiu cunoscut. Noi am pornit la cumpărături cu 2%! Fiecare, cum pune mâna pe card, mai ia o trăsnaie. Urmează portavionul şi, cine ştie, vreo baza lunară!", a mai spus, pentru MEDIAFAX, generalul (r) Ştefan Dănilă, fostul şef al Statului Major General al Armatei.

Submarine şi submarine

După tipul propulsiei, submarinele sunt clasice, nucleare şi submarine Walter. Submarinele clasice pot fi mari, mijlocii, mici, pitice (sau de buzunar), iar după destinaţie sunt :de luptă, de transport, purtătoare de mină, torpiloare, purtătoare de rachete.

Forţele Navale Române au avut în dotare un total de nouă submarine, opt au luptat în timpul celui de-al doilea război mondial, cele mai cunoscute fiind Delfinul, Marsuinul şi Rechinul. În afara acestor trei submarine, marina română a mai avut încă cinci submarine pitice clasa CB. Dintre acestea numai două au devenit operaţionale şi au efectuat misiuni de recunoştere.

În loc de epilog

Aflat în ţara sa natală, Norvegia, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a cerut statelor membre ale Alianţei să-şi respecte promisiunile de creştere a cheltuielilor militare, adăugând că NATO se confruntă cu tot mai multe provocări şi atrăgând atenţia că doar câteva state au reuşit să atingă obiectivul privind alocarea a 2% din PIB pentru apărare. Ironie, el i-a atras atenţia premierului de la Oslo că Norvegia este singurul stat membru NATO ce are frontieră directă cu Federaţia Rusia şi nu a alocat 2% din PIB pentru apărare. Doamna Erna Solberg, prim-ministru, i-a replicat afirmând că sumele alocate pentru apărare sunt în creştere şi că Norvegia a investit în noi avioane de luptă şi nave militare. Nu s-a pomenit şi de un submarin. Norvegia are o coastă extinsă, la Oceanul Atlantic de Nord şi la Marea Barents.

mediafax.ro