Jump to content

Trei sărmani loviţi de soartă au format o familie


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Lecţie de viaţă, în infernul apelor. Trei sărmani loviţi de soartă au format o familie

Veniţi din colţuri diferite de ţară, fiecare cu drama lui, dublată de incomensurabila povară a singurătăţii, Dorica, Livia şi Vasile trăiesc, de şapte ani, sub acelaşi acoperiş al unei case scăpate ca prin minune de cumplitele inundaţii care au lovit satul Torceşti din judeţul Galaţi, în urmă cu 13 ani. O maşină de cusut şi o căsuţă din care să nu rişte evacuarea le-ar putea risipi temerile că ar putea ajunge, din nou, pe drumuri şi în sărăcie lucie.

Dacă bolile, evenimentele nefericite sau decizia unor părinţi care nu au vrut să îşi asume creşterea unui prunc venit, fără voia lui, pe această lume, nu s-ar fi întâmplat, această poveste, în care trei oameni maturi au închegat o familie, nu s-ar fi spus. Şi totuşi, uniţi de suferinţe, fiecare cu povestea lui, trei oameni cărora viaţa le-a oferit provocări extreme, demonstrează că a fi o familie nu înseamnă neapărat legături de sânge.

Dorica, "mama" care a pierdut tot

Dorica Caras s-a născut în urmă cu 63 de ani, într-un sat din judeţul Suceava. La vârsta de trei ani, destinul i s-a schimbat dramatic, în urma unei poliomielite rămânând infirmă de picioare. Handicapul avea să o ţintuiască toată viaţa într-un scaun cu rotile şi chiar dacă, la un moment dat, sorţii păreau să îi surâdă, o nouă palmă avea să vină din partea destinului. Se căsătorise, dar unicul sprjin pe care l-a obţinut din familia pe care şi-a format-o, soţul ei, s-a stins. Nu au avut copii, aşa că Dorica s-a trezit singură pe lume. Are trei fraţi cu care nu mai ţine legătura de mulţi ani şi din cauza handicapului nu poate merge la muncă, să-şi ocupe timpul şi să câştige ceva bani, aşa că pensia minimă pe care o primeşte de la stat şi indemnizaţia de handicap rămân singurul ei sprijin, vreo 800 de lei în total. A stat mai mult prin cămine, iar doi semeni în suferinţă, Livia şi Vasile, aveau să îi devină familie, la Căminul "Atelierul Odobeşti”.

Vasile, "tată" la a doua şansă

Vasile Belciug (68 ani) vine tot din Suceava. În urmă cu mai bine de patru decenii, şi-a făcut o familie. Avea chiar şi un copil, o fetiţă, dar în 1979 un accident de muncă l-a lăsat infirm pe viaţă şi l-a ţintuit într-un scaun cu rotile. S-a despărţit de soţie, aceasta luând cu ea fetiţa, de care acum Vasile nu mai ştie nimic. Nici casă nu are, deoarece singura speranţă de a dobândi o locuinţă s-a năruit odată cu accidentul. Rămas infirm, nu şi-a mai putut onora clauza de întreţinere pe care, ca unic fiu, o stabilise cu mama sa, într-un contract de vânzare-cumpărare a casei părinteşti. De ani de zile, trăieşte prin cămine, dintr-un venit care nu depăşeşe 1.000 de lei pe lună, însumând pensia pentru limită de vârstă şi indemnizaţia de handicap. Din 1995, tot la căminul de la Odobeşti, le-a cunoscut pe Livia şi Dorica, de care s-a ataşat şi cu care a ales să vină, în 2011, la Torceşti, în judeţul Galaţi, pentru a locui împreună şi a se sprijini reciproc, aşa cum pot, cu resurse puţine, dar mult ataşament.

Livia, "fiica" de la malul mării

Mezina acestui trio inedit este şi ea o femeie în toată firea. Livia Vulpe are 38 de ani şi a venit pe lume la Constanţa, dar nu vreun val mai puternic a aruncat-o prin aceste părţi, ci indiferenţa părinţilor, care au abandonat-o la naştere. Nici vreun membru al familiei nu s-a sinchisit să afle ce s-a întâmplat cu bebeluşul părăsit, aşa că Livia, născută şi cu un handicap locomotor, a trebuit să se descurce prin cămine. Acolo i-a şi întâlnit pe cei pe care îi consideră acum părinţii săi, Dorica şi Vasile, pentru care este un real sprijin. Face treburile din gospodărie pe care cei doi nu le pot îndeplini, merge la cumpărături şi la Biserică, unde îi mulţumeşte zilnic lui Dumnezeu pentru şansa primită.

Ei trei şi o casă inundată

Poate fi greu de crezut că că satul Torceşti din comuna gălăţeană Umbrăreşti ar fi putut deveni leagăn pentru trei nefericiţi care îşi caută liniştea şi sensul vieţii. Dar iată că aşezarea, care s-a transformat, în vara lui 2005, într-un infern al apelor care au înghiţit fiecare gospodărie, le-a oferit această şansă. Un sătean care are o casă ce a supravieţuit puhoiului le-a oferit locuinţa. Şi ea afectată de viituri, căsuţa este cămin, din 2011, pentru Dorica, Livia şi Vasile. Nu se ştie însă pentru cât timp, deoarece imobilul ar putea fi vândut în orice clipă, iar ei riscă să ajungă pe drumuri.

"Noi suntem o familie, aşa cum putem. Avem grijă de căsuţă şi suntem connştienţi că proprietarul, care ne-a ajutat enorm, o poate vinde oricând. Ne-a spus de la început acest lucru. Dacă se va întâmpla, noi nu avem unde să mergem, iar singuri nu avem nici bani, nici putere să ne facem casă", spune Dorica Caras.

În căsuţa modestă, care mai păstrează şi acum urmele de nămol de la inundaţii, cele două femei şi bărbatul care şi-a pierdut, în urmă cu 40 de ani, într-o secundă fatidică, tot sensul vieţii, încearcă să îşi ducă, zi de zi, traiul unei familii normale. Chiar dacă nu îi unesc legături de sânge, puţinii bani pe care îi primesc de la stat îi chivernisesc să le ajungă şi de utilităţi, şi de impozite, şi de mâncare, şi de un medicament. Poate le-ar fi un pic mai bine dacă doamna Dorica, pricepută croitoreasă, ar avea o maşină de cusut, pe care însă nu şi-o poate permite.

"Nici nu încape îndoială cât de mult ne-ar ajuta o maşină de cusut. Eu am lucrat ani de zile la atelierul de croitorie de la căminul din Odobeşti, ştiu că aşa aş putea să îmi ajut familia. În plus, ştiu că lumea ar fi mulţumită de munca mea!", conchide femeia.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Strop de speranţă pentru trei oameni uniţi de suferinţă. Societatea civilă sare să ajute familia inedită din Torceşti

Povestea familiei inedite din localitatea gălăţeană Torceşti, formată din trei adulţi loviţi de soartă, adunaţi din mai multe colţuri de ţară, a impresionat opinia publică. Relatată în paginile ziarului nostru, istoria Doricăi, a Liviei şi a lui Vasile nu i-a lăsat insensibili pe cititori, care au sărit să îi ajute cu ce au putut. O casă nouă rămâne însă visul cel mare al oamenilor, bântuiţi de teama că, într-o zi, locuinţa care le-a fost împrumutată le va fi luată înapoi.

Aşa cum vă relatam într-una din ediţiile anterioare ale cotidianului "Viaţa liberă", în satul Torceşti, din comuna gălăţeană Umbrăreşti, trei oameni care au format o familie scriu zilnic o poveste care ar putea fi oricând baza unui scenariu de film. Vasile, Livia şi Dorica sunt trei oameni necăjiţi, din colţuri diferite ale ţării, fără nicio legătură de sânge, dar care de şapte ani locuiesc armonios împreună, într-o casă donată de un sătean. Căsuţa a supravieţuit ca prin minune inundaţiilor din 2005, anul în care apele au distrus totul în cale în satul Torceşti. Vasile, Livia şi Dorica, toţi cu probleme grave de sănătate, s-au gospodărit cum au ştiut mai bine şi din puţinii bani pe care îi primesc de la stat ca ajutoare de handicap reuşesc să trăiască decent. S-ar putea şi mai bine, visa Dorica, "mama" familiei, care lucrase ca croitoreasă şi îşi dorea mult să aibă o maşină de cusut cu care să îşi ajute acum noua familie.

Sprijiniţi de oameni de bine

Dorinţa i-a fost îndeplinită, după ce o gălăţeancă cu suflet bun, cititoare a ziarului nostru, s-a oferit să îi doneze o maşină de cusut, pe care o avea în gospodărie. Maria Chiriţă ne-a contactat pentru a oferi acest ajutor imens pentru Dorica. Astfel, zilele trecute, am reuşit să îi facem o mică surpriză Doricăi, să îi aducem un zâmbet pe faţă şi maşina de cusut în casă! Am fost întâmpinaţi la poarta casei de Livia, de patru câini foarte protectori şi de un motan, puţin adormit şi neimpresionat de vizitatorii de la oraş. Chiar dacă maşina de cusut primită este una clasică, cu pedală, Vasile ne-a spus încrezător că o să încerce să o modifice, astfel încât Dorica, ale cărei picioare sunt afectate de o poliomelită din copilărie, să o poate folosi.

Dorica, Livia şi Vasile sunt recunoscători în fiecare zi pentru ce le-a dat Dumnezeu. O casă pe care o pot folosi cât de cât pentru nevoile lor, câteva păsări în curte, căţei şi pisici care le mai alină tristeţea, un bagaj acumulat în ani de suferinţă, de care niciunul nu se va putea despărţi vreodată.

"Eu cât o să mai pot, o să fac de toate", afirmă Dorica. Curtea casei stă mărturie vorbelor ei, aceasta fiind curată şi plină cu animale îngrijite şi iubite. Printre forfota făcută de cocoşii şi găinile curţii, Dorica ne mărturiseşte că ea nu poate aduce suferinţă altor fiinţe, mai ales când vine vorba de găinile pe care le creşte. "Aşa sunt eu. Ori le dau la cineva să mi le taie, ori le vând. Orice, numai să nu le omor eu", ne spune Dorica.

Surprizele nu s-au terminat pentru cei trei membri ai inditei familii. La uşa lor, vor ajunge, în curând, şi alte ajutoare, inclusiv încă o maşină de cusut, achiziţionată de o comunitate de binefacere din Galaţi, care, împreună cu comunitatea de români din Munchen s-a mobilizat pentru a le oferi celor trei îmbrăcăminte, alimente şi tot ce le este necesar traiului de zi cu zi.

Casa, visul cel mai mare

Teama că într-o zi proprietarul ar putea vinde casa în care locuiesc acum nu le dă pace celor trei. Şi-ar dori mult o căsuţă a lor, dar ştiu că nu au bani ca să îşi cumpere un teren şi să îşi ridice o locuinţă modestă. Asta cu atât mai mult, ne-au spus oamenii, preţurile în zonă sunt foarte mari şi ei nu şi-ar putea permite niciodată o astfel de investiţie. O mică rază de speranţă ar putea veni din partea comunităţii locale, al cărei reprezentant, primarul Stoica Paraschiv, a lăsat să se înţeleagă că ar fi o şansă pentru acordarea unui loc de casă şi ridicarea unei locuinţe speciale pentru cei trei.

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Trei suflete chinuite au nevoie de o casă. Familia formidabilă din Torceşti, la un pas de evacuare

Dorica Caraş (65 ani), Vasile Belciug (70 ani) şi Livia Vulpe (40 de ani) formează de nouă ani o familie inedită. Proveniţi din colţuri diferite ale ţării, cu poveşti de viaţă dramatice, cei trei nu au legături de sânge, dar cu toate acestea au reuşit să îşi închege o gospodărie în satul gălăţean Torceşti, în casa pusă la dispoziţie de un localnic. Proprietarul vrea acum să vândă imobilul, iar cei trei, care supravieţuiesc din pensii mici, au termen până în luna august să-şi găsească un alt loc în care să-şi trăiască povestea de familie.

Povestea Doricăi, a Liviei şi a lui Vasile v-o făceam cunoscută în paginile “Vieţii libere” în urmă cu doi ani, când cei trei lansau public un apel prin care cereau sprijin pentru o locuinţă în care să poată sta fără grija că, de pe o zi pe alta, să fie daţi afară. Convieţuiau deja de şapte ani, când a început povestea lor comună, în casa pusă la dispoziţie de un localnic din satul Torceşti, comuna Umbrăreşti, după ani de zile petrecuţi în centre sociale. Cum au putut, fiecare dintre ei având câte un handicap locomotor, şi cu pensii mici, s-au gospodărit şi au făcut locuibilă căsuţa care fusese afectată de inudaţii. Le-a devenit cămin, numai că aşteptările cele mai sumbre aveau să se adeverească în 2019, când au fost anunţaţi că trebuie să îşi găsească un alt loc unde să locuiască.
"Proprietarul ne-a anunţat de anul trecut că vrea să vândă casa şi că trebuie să plecăm. Avem termen până în august, anul acesta, să ne găsim altceva. Dacă până acum nu am reuşit nimic, cum vor reuşi în două luni? Suntem foarte îngrijoraţi, nici nu mai dormim noaptea", ne-a spus Dorica Caraş, o suceveancă a cărei viaţă a fost marcată de sechelele crunte ale poliomelitei şi de moartea soţului, care s-a dus prea devreme. Alături de Vasile, un sucevean pe care un accident de muncă suferit în urmă de mai bine de 40 de ani l-a lăsat fără picioare, şi de Livia, o constănţeancă abandonată de părinţi la naştere pentru că a venit pe lume cu un handicap la ambele picioare, Dorica este în pericol să fie scoasă în stradă, dacă, în două luni, pentru ei nu se vor găsi fie o altă locuinţă deja construită, fie nu se va ridica, prin ajutorul oamenilor, o casă în care să poată sta.

"Nu îi lăsăm!"

Cazul formidabilei familii care a spart toate barierele pentru a fi împreună este cunoscut de administraţia locală din comuna Umbrăreşti. Primarul Stoica Paraschiv ne-a confirmat că situaţia este în atenţie şi că există câteva variante, cea mai disperată, în cazul în care nu se vor găsi ajutoare pentru construirea unei case noi, să le fie acordat, provizoriu, un spaţiu aflat în administrarea Consiliului Local. Şi aceasta însă ar fi însă tot o soluţie de compromis, care nu ar rezolva definitiv problema celor trei suflete greu încercate.
"Avem câteva soluţii, una dintre el fiind identificarea unei case pe care să o cumpărăm, dacă vom reuşi să strângem banii necesari prin intermediul unei asociaţii, care a dorit să se implice. O altă variantă ar fi o casă socială a Primăriei, dar care necesită nişte modificări conform necesităţilor persoanelor în cauză", ne-a precizat Stoica Paraschiv, primarul comunei Umbrăreşti. Varianta cea mai solidă ar fi însă construirea unei case care să le fie dată în proprietate celor trei, astfel încât aceştia să nu mai aibă nici grija chiriei, nici a pericolului de a fi daţi afară. Asta s-ar putea reliza numai prin contribuţia oamenilor care să ajute cu orice, de la bani, la materiale de construcţii sau mână de lucru. "Ce am putea face noi în cazul acesta ar fi să le dăm un teren, l-am identificat deja în Umbrăreşti Vale. Este la stradă şi are toate utilităţile necesare. În cazul în care s-ar crea premizele construirii unei case, am face demersurile pentru emiterea unei hotărîri de Consiliu Local, a autorizaţiei de construcţie necesare ridicării unei case", completează edilul din Umbrăreşti.
Cei care pot şi vor să-i ajute pe cei trei să aibă o casă a lor înainte de luna august, când ar trebui să părăsească locuinţa care le-a fost cămin timp de nouă ani, o pot face prin intermediul Fundației Cultural-Filantropice "Ion T. Sion", care s-a angajat să se ocupe de mobilizarea resurselor care i-ar salva pe Dorica, Livia şi Vasile. În acest sens, o pot contacta pe Monica Babeș, membră a asociaţiei umanitare, la telefonul 0765.321.512, sau pot face donaţii în bani în contul asociaţiei, deschis la BRD: RO46BRDE180SV26771151800 (RON).

viata-libera.ro

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.