O învăţătoare din Tecuci, revoltată de comportamentul părinţilor

[dcp100168]

Mesajul tranşant al unei profesoare faţă de umilinţele şi abuzurile la care sunt supuşi dascălii: „De mâine refuz să intru la clasă şi declar grevă!”

Profesoara Florentina Golea predă la Şcoala Gimnazială nr. 10 „Dimitrie Sturdza” din Tecuci şi spune că nu va mai preda câtă vreme legiuitorii din România nu vor da o lege care să protejeze dacălii de abuzuri şi de umilinţe din partea părinţilor copiilor.

O profesoară de la Şcoala Gimnazială nr. 10 „Dimitrie Sturdza” din Tecuci a postat pe pagina ei de pe o reţea de socializare  un mesaj tulburător, în care analizează umilinţele la care sunt supuşi dascălii şi anunţă că intră în grevă până cân legiuitorii vor reglementa drepturile personalului educaţional în relaţia cu părinţii elevilor.

Profesoara Florentina Golea lucrează pe un post de învăţătoare la amintita unitate de învăţământ din judeţul Galaţi, iar apropiaţii ei spun că este un dascăl foarte dedicat profesiei, având mereu metode de predare foarte interesante şi eficiente.

Florentina Golea se bucură de o imagine foarte bună şi la nivelul Inspectoratului Şcolar Judeţean, rezultatele evaluărilor ei de specialitatea fiind la superlativ.

Iată în continuare mesajul integral postat de profesoara Golea.

„De mâine refuz să întru la clasă şi declar grevă! Nu întru la ore până când nu se dă o lege, ca noi, umilele şi blamatele cadre didactice, să fim protejate de impulsuri, ieşiri, înjosiri, acuze nefondate şi alte forme de altercaţii cu părinţii nemulţumiţi, care ne demolează şi demoralizează.

Trăim vremuri cumplite, suntem îngropaţi în hârţii, muncim cu clase numeroase şi facem eforturi enorme, ratând lucruri esenţiale pentru propria persoană. De ce? Dascălul are doar îndatoriri şi obligaţii! Trebuie să fie diplomat, chiar dacă îi scuipi în faţă aberaţii, trebuie să fie răbdător chiar dacă are de-a face cu copii agitaţi, cu deficit de atenţie, extrem de alintaţi, şi colorat spus, cu o personalitate puternică, sau cu părinţi puşi pe harţă, veşnic cu dreptatea în buzunar, ameninţând cu presă sau televiziunea. Zicem ceva? NU! La şcoală n-ai tabletă, tv-ul şi telefonul atât de îndrăgite şi utile programului de acasă. Datorită lor, acasă nu fac mizerie, nu deranjează, nu pun întrebări…. nu stresează.

La şcoală îi înveţi şi formezi şi deprinderi pe care un copil ar fi trebuit să le aibă din familie. Te dai cu fundul de pământ, cu capul în jos, îţi neglijezi familia, decupezi, lipeşte, pictezi, ornezi, realizezi decoruri, triezi de gripă (deşi nu eşti specialist), închei nasturi, legi fulare, dai apă etc. (fără să fie în fişa postului). De ce? Că iubeşti copiii, că iubeşti ceea ce faci. Dar cu respectul? Să-l citez pe Moş Ion Roată, cu ruşinea pe care o simţi când din orice se zburlesc părinţii, ce facem? Cine ne mângâie şi vindecă rănile sufletului, al orgoliului după ce primeşti nemeritat inepţii? Respectul e sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. Niciodată nu m-am simţit zilier pe moşie, ca acum.

Părinţi cu o lupă uriaşă, care vânează orice mişcare, care urmăresc orice conotaţie a oricărui cuvânt, pe care nu-i mulţumeşte nici Dumnezeu. De ce să lucrez aşa? Nu am un spor de suportat mofturile parveniţilor, mofturile nemulţumiţilor, nici vreunul pentru aroganţa, bârfele şi inepţiile unora. Ba mai mult nu am voie să mă plâng, pentru că nici o lege nu mă apară. Nu am voie să fiu nemulţumită şi să-mi exprim nemulţumirea pentru că întru în gura târgului şi sunt un subiect de bârfă, care pune o pată urâtă şcolii unde profesez şi apoi sunt etichetată ca fiind un dascăl îndoielnic pregătit. Dascălul trebuie să fie mai ceva că Dumnezeu, trebuie să fie perfect, perfect.

Să suporte totul cu stoicism şi să muncească până cade în brânci, bun de pus în icoană să se închine lumea la el. Să nu aibă mândrie, să nu aibă orgoliu, să nu aibă durere, să fie apt la orice oră din zi şi din noapte, cu zâmbetul la purtător, un erudit umil…. N-am zis eu? Un Dumnezeu mai mic. Iaca nu sunt! Sunt om, şi am mândrie şi sentimente şi orgoliu, ca orice muritor de rând. Mă doare şi plâng, şi mă zbat şi mă macin, şi greşesc uneori şi mă străduiesc să mulţumesc pe toată lumea, şi încerc din răsputeri să îndrept orice greşeală sau să le evit.

De ce nu se înţelege că luăm acelaşi salariu şi cu şi fără măria-sa copilul suprem al dumneaei/lui? Dacă are o problema şi încerci s-o repari, imediat reclamaţie că ai ceva cu al dumisale copil. Dacă nu-i place o porecla de ren, într-o diplomă haioasă, te acuză de bulliyng emoţional. Dacă îi trimiţi declaraţia de redirecţionare a 2% din impozit în Asociaţia părinţilor te acuză de fraudă politică!

Părinţii cu bun simţ şi respect pentru dascăl, pentru şcoală în genere, încep să fie rara avis.

De ce stă lângă ăla? De ce a recitat doar două versuri? De ce n-a fost zână/prinţ? De ce i-aţi dat acadea de măr, că voia de cireşe?

Unde Doamne, iartă-mă, a ajuns învăţământul asta? Da! După 30 de ani la catedră, NU mai vreau să intru la ore! NU mai vreau să mă jertfesc pentru copilul tău! NU mai vreau să fiu lup, spiriduş, vrăjitoare, mamă, asistentă, Nimic!

Nu Meriţi ! Nu meriţi, că nu ştii să preţuieşti valoare muncii, valoarea eforturilor, orele de nesomn! NU preţuieşti nimic! Totul ţi se cuvine, copilul tău e miezul lucrurilor, iar tu, părinte nerecunoscător, te crezi Dumnezeul dascălului. ÎI vorbeşti ca unui idiot, îl priveşti de sus, îl bârfeşti, îl compari, îl umileşti şi-l reclami. Că dacă te duci la ISJ sau la MEN stau în poziţie de drepţi toţi. Habar n-au că nu vii la şedinţe, că nu vii la ore de consiliere, că nu accepţi şedinţe de consiliere pentru copilul tău, că-ţi faci treaba de părinte cu 1/4 de normă. Nu sunt plătită să mă umileşti tu, asta să-ţi fie clar! Nu mă interesează scuzele ce vin apoi, ele nu-mi spălă „ruşinea şi onoarea”, nu-mi liniştesc zbuciumul.

Pare nereal? Ştii că şi dascălul e om? Că se perfectează mereu, că studiază, că face tone de hârtie, că-şi îngroapă mama/ tata , dar vine în roşu şi cu zâmbetul pe buze la şcoală. Te interesează că e în concediu sau e timpul lui liber? NU! Îl suni când ai chef, cum ai chef, pentru că TU eşti Dumnezeul lui, şi ai drepturi peste drepturi. Dacă nu zâmbeşte, îl acuzi că al tău copil a venit nemulţumit. Află , părinte nemulţumit, că orice copil are dreptul să fie trist, nemulţumit, obosit , plictisit! Trebuie să ştie să piardă, să-şi recunoască slăbiciunile, defectele, să primească sfaturi, să le şi accepte.

Ştii de câte ori au mâncat copiii mei conserve, că mama lor avea de făcut planificări, avea de lucrat la fişe, decupa, lipea pentru bucuria copilului tău? Ştii la câte serbări sau excursii, dascălul cânta, dansa,  informa copilul tău, iar în inima lui era o furtună, că avea mama la reanimare intubată?

Adevărat! Nu e problema ta! E a dascălului, a priorităţilor lui! Pentru el prioritar a fost copilul tău, părinte nemulţumit, dar nici măcar asta n-a contat. N-a contat că toţi copiii sunt trataţi la fel, n-a contat că nu se întârzie, nu se lipseşte, că se munceşte susţinut şi responsabil.

Tu nici măcar nu stai să analizezi , să te gândeşti la eforturile făcute. Nu-ţi convine ceva, arunci cu pietre, că ai tu sentimentul că ai fost privat de vreun drept, iar copilul tău de vreo fericire.

Dascălul nu e claunul plătit de stat să-i aducă fericirea pe care tu acasă i-o suplineşti cu daruri şi timp pe laptop, e omul care trudeşte, care-l face să descopere lumea pas cu pas, şi nu-i simplu deloc. Tu îl pedepseşti şi-i iei telefonul/tabletă, eu n-am nici o măsură coercitivă. De cele mai multe ori îţi fac şi treaba ta.

Află că nu sunt obligată să aştept să fiu bătută, lovită la fund sau înjunghiată cum se practică în şcolile româneşti. Măria-ta, părinte nemulţumit, ai şi îndatoriri şi sarcini. Când ia note bune: e deştept copilul, când ia proaste are dascălul ceva cu el. Să-ţi fie ruşine! Mare ruşine! Îi luăm fără dinţi, fără să ştie să scrie să citească, să scrie, fără multe abilităţi şi deprinderi şi-i modelăm oameni cu adevărat, iar tu stai şi cârcoteşti şi bârfeşti şi reclami! Ruşine!

Pentru tine, părinte nerecunoscător, stau în grevă, îmi pun şcoala în bârfă şi pe mine de asemeni, dar nu mai intru la ore până nu se iau măsuri, până nu avem legi care să ne protejeze.

Ai ceva împotriva dascălului? Solicită o întrevedere cu managerul, consilierul şi dascălul. Nu te duci tu şi te dai creţ şi spui inepţii. Nu te duci tu şi discuţi munca, tactul şi priceperea profesorului la cumetrie, la piaţă, la moară. Nu Eşti Evaluator De Competenţe Profesionale, părinte nerecunoscător! Ca să fie în faţă copilului tău, dascălul a trecut prin furcile caudine. A dat „n”, examene, a făcut practică pedagogică, a învăţat şi continuă s-o facă, pregătindu-şi demersurile didactice zi de zi, că doar nu-i cresc fişe în geantă şi scenariile didactice se scriu singure?!

Tu eşti cel care l-a întâmpinat pe Iisus cu finic şi apoi a ales un tâlhar să fie eliberat! Tu eşti cel care face mutaţii pentru tine, pentru binele copilului tău, nu pentru dascăl şi apoi tratează dascălul ca şi cum i s-ar fi făcut lui o mare onoare. Tu eşti cel care la debutul şcolarităţii vii umil, cu teamă că dacă nu face faţă copilul, apoi după ce dascălul îşi dă sufletul şi-l ajută să deţină achiziţiile fundamentale, te crezi suveran şi-l tratezi ca pe un zilier.

Tu eşti cel ce-l perie pe dascăl şi-i oferă o floare, ca apoi să-l discuţi peste tot că s-au strâns bani de 8 martie, de Crăciun pentru doamna/domnul. Nu vreau darurile tale! Nu vreau nici o atenţie, nu le-am vrut niciodată, le-am primit că am zis că e un gest de recunoştinţă, dar tu nu ştii ce e aia recunoştinţă.

Tu ştii să te duci la director şi să spui că am ceva cu copilul tău, să te duci la manager să mă acuzi de fraudă politică cu declaraţiile de redirecţionarea 2%, să mergi în excursii şi să te moftureşti că nu te duc la restaurant să mănânci, sau să anunţi alţi părinţi că al său copil care plângea, i-a zis doamna că-s mofturi, umilindu-l, fără să subliniezi cât de multă muncă, cât consum a fost să pregătească un astfel de demers, să mergi la filmare la tv şi să zici că doamna a strigat la copii să se aşeze câte doi, iar cumătra să discute asta în alte cancelarii din alte şcoli din oraş, să nu te implici şi să nu faci nimic pentru clasă, să treci pe lângă dascăl fără să saluţi, să cârcoteşti pentru un casetofon la clasă necesar orei de dans, să te duci unde te duci şi să comentezi că trimiţi copilul la şcoală, nu la muzeu, că n-ai nevoie de termopane să îmbogăţeşti pe alţii. Asta eşti Tu, părinte nemulţumit!

Ştii ceva? Când ai ales să fiu dascălul copilului tău m-ai trecut prin 100 de site, ştiai şi câţi dinţi am în gură, ce mărime am la încălţări. Eu nu te ştiam şi n-am avut nici o şansă să te triez. Să zic: Nu Meriţi Să Ai Copilul într-un colectiv de părinţi extraordinari, dar nu de domnia lor e vorba aici. Pentru oamenii deosebiţi, părinţi de excepţie, am tot respectul şi toată preţuirea şi ei o ştiu!

Cuvintele mă dor să le scriu pentru că pornesc dintr-un suflet pelin, încărcat de nedreptăţile pe care mi le-ai oferit de 1 an şi jumătate, cât n-am primit în 30 de ani de carieră.

Vă rog pe voi, prieteni dragi, să aruncaţi cu pietre, multe pietre, dar să arunce cel care crede că fabulez, că nu s-a lovit niciodată de EL, părintele cu lupa, cu gură mare, cu aere multe, cu vorbe tăiaoase, fără respect şi preţuire pentru eforturile făcute de umilii dascăli.

Nu-mi mai pasă! Nu mai sunt nici diplomată! Nu mai spăl nici rufele în familie, că n-am, că n-am avut timp de familie, timpul meu l-am dedicat copiilor de la şcoală. Nici să fiu salutată nu mai vreau! Nu Mai Vreau Decât O Lege Care Să Mă Apere De Tine, părinte nemulţumit, de frustrările, bârfa şi limitele tale!

Mâine va fi prima zi, când o să mi se taie orele, pentru că eu nu vreau să fiu dascălul copilului tău! Vreau să am şi eu drepturi! Vreau să-mi fie munca respectată şi preţuită!

Nu mă înţelege greşit: nu vreau lauri, nu vreau osanale, nu vreau aprecierea nimănui. Orice dascăl, merită respectul pentru dăruirea sa, iar pe tine, părinte nemulţumit, nu mi te vreau alături, oricine şi oricare ai fi tu! Nu mă impresionează nici maşinile tale, nici casa, nici jobul tău, nici afacerea ta, pentru că îţi lipseşte calitatea preţuită de mine, de a fi om. Eu formez oameni şi vreau să cred că sunt un Om, un om simplu căruia nu-i place de tine, şi asta e dreptul pe care-l am, fără nici o lege sau vreun ordin de ministru! Nu Te Plac – şi e dreptul meu, să-ţi fie clar!”, se încheie mesajul Florentinei Golea.

adevarul.ro

[dcp100168]

Pentru că a fost umilită de un părinte, o învăţătoare din Tecuci cere o lege care să-i protejeze pe dascăli

Postarea pe Facebook a unei învăţătoare model din Tecuci a devenit virală, într-o singură zi adunând mii de aprecieri, mii de distribuiri, dar şi mii de comentarii. În mesajul destul de amplu, dăscăliţa cere ca Ministerul Educaţiei să adopte o legislaţie menită să-i protejeze de abuzurile fizice şi emoţionale ale părinţilor, care dau buzna în şcoală pentru orice nemulţumire.

Florentina Golea este unul dintre dascălii dedicaţi meseriei, care organizează o mulţime de activităţi extraşcolare cu elevii săi, o învăţătoare căutată de mulţi părinţi, pentru că se pricepe să îmbine metodele  tradiţionale cu cele moderne, făcându-i pe elevi să vină cu drag la şcoală. A avut pe mână elevi ai celor mai bune familii din Tecuci, dar şi ai colegilor de breaslă, lucru care spune multe.

Deşi părinţii vin la ea să-şi înscrie copiii chiar şi cu doi ani înainte de a începe o nouă serie, lucrul acesta nu a scutit-o de neplăceri din partea acestora. "Sunt învăţătoare de peste 30 de ani. Există în ultima vreme o tendinţă printre unii părinţi să se poarte necuviincios, să fie veşnic nemulţumiţi, orice ai face. Acesta este şi motivul pentru care postarea mea are atâtea distribuiri, mulţi dintre colegii mei regăsindu-se în aceste rânduri, deşi nu au avut curajul să vorbească deschis despre aceste situaţii care ne macină nervii şi ne pun sănătatea în pericol. Este inadmisibil ca un părinte să-ţi vorbească necuviincios la telefon, să te umilească, să te acuze şi să reclame lucruri pe care nu le-ai făcut, minţind cu neruşinare, să te bârfească cu alţi părinţi şi să nu aibă măcar curajul să-ţi spună în faţă ce au de spus. Consider că ar trebui să existe o legislaţie prin care nemulţumirile să se înregistreze în scris la secretariatul şcolii, iar părintele să fie invitat să discute astfel de lucruri cu directorul şi învăţătorul în cauză de faţă, nu pe la colţuri, nu la telefon, permiţându-şi să vorbească inclusiv obscen", spune Florentina Golea.

Aceasta povesteşte că totul a pornit de la faptul că a trimis acasă, prin copil, formularul pentru donarea celor 2 la sută din impozitul părintelui în contul asociaţiei de părinţi a clasei. "Mi-a spus că fac fraudă politică, m-a făcut ciubucăriţă şi m-a acuzat că m-aş fi înţeles cu patronul firmei care ne-a pus anul trecut termopane din banii strânşi cu ajutorul acestor formulare. Constructorul nu numai că nu a primit niciun leu în plus, dar a sponsorizat şi jumătate de sumă. A venit şi m-a reclamat la director, minţind că-i fac copilul de râs, că nu mă ocup suficient de el, deşi eu muncesc cu toţi elevii mei la fel", spune Florentina Golea.

"Nu sunt plătită ca să mă umileşti tu, părinte!"

Aceasta susţine că s-a simţit atât de umilită încât i-a venit să nu mai intre la ore a doua zi. "După 30 de ani la catedră, nu mai vreau să intru la ore! Nu mai vreau să mă jertfesc pentru copilul tău! Nu mai vreau sa fiu lup, spiriduş, vrăjitoare, mamă, asistentă, nimic! Nu meriţi, că nu ştii să preţuieşti valoarea muncii, eforturile, orele de nesomn! Totul ţi se cuvine, copilul tău e miezul lucrurilor, iar tu, părinte nerecunoscător, te crezi Dumnezeul dascălului. Îi vorbeşti ca unui idiot, îl priveşti de sus, îl bârfeşti, îl compari, îl umileşti şi îl reclami. Dar nu spui că nu vii la şedinţe, că nu vii la orele de consiliere, ca nu accepţi şedinţe de consiliere pentru copilul tău, că-ţi faci treaba de părinte cu un sfert de normă. Nu sunt plătită ca să mă umileşti tu", sună un fragment din scrisoarea învăţătoarei.

Florentina Golea a ales însă ieri greva japoneză, intrând la clasă, pentru că "elevii nu au nicio vină pentru modul în care se comportă unii părinţi". "Îmi vine să-mi închid pagina de Facebook. Nu am vrut să se işte atâta vâlvă. Dar uneori simţi nevoia să spui lucrurilor pe nume. Am primit sute de felicitări din partea colegilor, am primit şi jigniri usturătoare între cele 1.000 de comentarii strânse la postarea mea, m-au aşteptat dimineaţă unii părinţi ca să-mi spună că apreciază munca mea şi să-şi ceară scuze pentru neajunsurile create, am primit invitaţii de la televiziuni şi radio să vin să discut despre această problemă, inclusiv în prezenţa doamnei ministru Andronescu. Probabil voi fi acuzată că am făcut reclamă proastă şcolii la care lucrez, deşi nu asta mi-a fost intenţia. E clar un subiect care îi doare pe  profesori, fie că recunosc, sau nu, de teamă. Mi s-a propus să deschid o petiţie şi să strângem semnături pentru o legislaţie care să protejeze profesorii, pentru că suntem expuşi în această lume în care s-a uitat ce înseamnă respectul", mai spune învăţătoarea din Tecuci.

Directoarea instituţiei unde lucrează învăţătoarea, profesoara Raluca Gabor, ne-a declarat despre cele întâmplate: "Consider că reacţia doamnei învăţătoare este exagerată. Este un caz singular. Nu cunosc toate amănuntele. Părinţii elevilor de la noi din şcoală nu sunt toţi aşa, sunt oameni care ne sprijină. V-am spus, e un caz singular".

"Copilul meu merge la şcoală cu drag!"

Despre toată această dispută, am stat de vorbă cu unul dintre părinţii copiilor din clasa învăţătoarei Florentina Golea, profesoara de la Colegiul Naţional "Calistrat Hogaş", Iuliana Goia. "Înainte să vă spun despre cum este colega mea şi învăţătoarea copilului meu, vreau să vă spun despre cum am perceput-o înainte de a o cunoaşte. Fiul ei mi-a fost elev. Un copil de un bun-simţ exemplar. Nu am avut aşa elev în toată cariera mea. Asta spune din start ceva despre mama care l-a crescut. Am cunoscut-o apoi ca învăţătoarea copilului meu. Să vă spun că merge cu drag la şcoală, că lucrează de dragul de a o mulţumi pe Doamna. Câte activităţi face! E un om care nu se gândeşte la timpul lui liber. Arde doar pentru copiii de la clasă. Nu cred că l-aş fi putut învăţa pe copilul meu nici 30 la sută din lucrurile pe care a reuşit să i le transmită Doamna. Şi asta pentru că o face cu dăruire, iar copiii simt. I-a determinat în scurt timp să  iubească lectura, să cunoască o mulţime de lucruri din istoria şi geografia ţării. Nu am ce să-i reproşez", spune Iuliana Goia.

Aceasta susţine că au fost într-adevăr unele situaţii în care părinţii s-au dovedit "cârcotaşi", dar toate aceste lucruri decurg din faptul că părinţii îşi văd copiii perfecţi şi nu acceptă faptul că ar trebui să lucreze la îmbunătăţirea achiziţiilor propriului copilul. "Doamna are obiceiul de a spune lucrurilor pe nume şi unii nu reuşesc să vadă cu ochi buni asta", completează Iuliana Goia.

Aceasta a mai declarat că, într-adevăr, a observat şi ea intensificându-se în ultimul timp tendinţa părinţilor de a-i abuza emoţional pe dascăli, motiv pentru care consideră că Statutul cadrului didactic ar trebui să conţină şi nişte drepturi care să-i protejeze, nu numai obligaţii. "Nu poţi da randament, dacă ţi se pun tot timpul piedici, nu poţi să pui atât de mult suflet, aşa cum face acest dascăl, când ţi se pun în faţă tot felul de nemulţumiri".

viata-libera.ro