Ghid de obținere a unui credit de nevoi personale

[dcp100168]

Ghid de obținere a unui credit de nevoi personale

Obținerea unui credit de nevoi personale este, în principiu, mult mai ușor de realizat decât a unuia garantat, așa-numitul credit ipotecar (fie că este acordat sau nu sub denumirea "Prima casă", program popular actualmente în România), dar pentru sume ce merg undeva până la maximum 140.000 de lei.

În prezent, mai toate băncile operează cu interogarea veniturilor clienților la ANAF, existând minime cerințe de vechime la actualul loc de muncă al celui interesat, trei sau șase luni, în funcție de procedurile instituției finanțatoare. Evident, pot exista și condiții legate de vechimea angajatorului, în general fiind acceptați cei cu peste un an de activitate neîntreruptă. În cazul persoanelor care lucrează în domenii ce impun un anumit nivel de confidențialitate al veniturilor (Ministerul Justiției, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naționale, ca să prezentăm doar câteva exemple), apare necesitatea completării unei adeverințe de venit, mai ales dacă potențialul client nu are virament salarial la banca de unde solicită împrumutul. Odată clarificate aceste aspecte, trebuie să menționăm și importanța existenței unui istoric de plată pozitiv, care se verifică de către creditor, cu acordul clientului, la Biroul de Credit. Un istoric negativ de plată blochează persoana dornică la creditare pe perioade de timp direct proporționale cu întârzierile acumulate în trecut.

Etapa definitorie în acordarea împrumutului solicitat constă în calcularea (cu parametri asemănători la mai toate instituțiile de credit, cum ar fi vârstă, nivel al venitului, status civil, studii etc.) scoringului clientului interesat. În baza acestuia, el devine eligibil sau nu și, totodată, află și suma (exclusiv în moneda națională) pe care banca i-o poate acorda, apărând și situații în care aceasta este sub valoarea dorită inițial. De notat că reglementările BNR aplicabile în prezent recomandă menținerea unui plafon de creditare de maximum 40 la sută din veniturile clienților, luate individual sau pe familie. Odată realizat acordul de principiu dintre părți, intervine etapa de finalizare a procesului de creditare, atunci când are loc semnarea documentației propriu-zise și trimiterea dosarului către departamentul de analiză al băncii sau aprobarea sa pe loc, după caz.

În momentul de față, oferta celor mai cunoscute bănci comerciale din România pe acest segment de creditare comportă achitarea de către clienți a unor dobânzi cuprinse în general între 7 și 12 la sută pe an, în funcție de existența unui virament constant la instituția bancară creditoare, suma împrumutată și diverse alte criterii ce țin de profilul clientului, dar și de condițiile băncii. În fapt, dobânda propriu-zisă ce se achită peste valoarea efectivă a împrumutului contractat se situează undeva între 20-25 la sută din totalul acestuia la finalul perioadei contractuale, ce nu poate fi mai mare de 60 de luni, conform OUG nr. 50/2010.

De ceva vreme (circa doi ani și jumătate), recomandările specialiștilor în creditare se îndreaptă către semnarea contractelor de împrumut cu dobândă fixă, anulându-se din start riscul variațiilor ulterioare. Pentru a se informa, cei interesați nu au decât să consulte site-urile băncilor, pentru a compara costurile creditării, și, eventual, să apeleze la soluții de refinanțare, acolo unde s-ar impune. Unele dintre acestea oferă posibilitatea accesării aproape în totalitate on-line a împrumuturilor, iar, acolo unde nu este cazul, concretizarea se poate face cu un singur drum la bancă, sau apelând la brokeri autorizați, în balanță punându-se, de această dată, promptitudinea, corectitudinea și calitatea serviciilor oferite.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Produse de economisire pentru populaţie

Discuția despre modul în care cei ce au de unde pot economisi rațional ar putea să plece de la nivelul redus al dobânzilor practicate în prezent pe piața bancară, îndeosebi în ceea ce privește depozitele clasice (la termen), dar și conturile de economii (la vedere).

Dacă ne asumăm faptul că acest trend descrescător al randamentelor pe care le-ar putea obține economiile clienților persoane fizice este dat de interacțiunea mai multor indicatori macroeconomici și nu se manifestă doar local în România, am putea avea disponibilitatea de a analiza și înțelege mecanismele și diferențele dintre produsele de economisire. Totodată, este evident că ținerea banilor acasă, "la ciorap" sau "la saltea", nu generează niciun câștig, ba, dimpotrivă, ar putea atrage atenția vreunui vizitator "nepoftit".

Depunerea banilor la bancă anulează din start cele două riscuri expuse mai sus, iar prin Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare se garantează în prezent oricărei persoane fizice suma de 100.000 de euro (echivalent lei sau altă valută) per fiecare bancă. La dispoziția clienților stau, în mod uzual, trei variante de economisire clasice: depozitele la termen, conturile de economii și certificatele de depozit. Așa cum îi spune și numele, depozitul la termen oferă posibilitatea depunerii banilor pe un termen prestabilit, de obicei 1, 2, 3, 6 sau 12 luni. Respectarea acestuia este esențială, deoarece o retragere a banilor înainte de împlinirea sa duce fie la pierderea dobânzii acumulate pe toată perioada, fie la plata unei dobânzi extrem de mici. Astfel, tot avantajul oferit de depozit dispare. El se poate prelungi automat, dar la momentul reînnoirii este bine de studiat oferta din acel moment a băncii, pentru a nu intra pe un alt prag de dobândă. O dată cu opțiunea de prelungire automată, există și opțiunea de capitalizare automată. Practic, dobânda acumulată la depozit se adaugă la suma economisită atunci când depozitul se prelungește. La fel de bine, dobânda poate fi transferată în contul curent, de unde banii pot fi retași oricând.
Cei care nu doresc această "legare de glie" pot opta pentru un alt instrument de economisire mult mai flexibil, contul de economii. Acesta îți permite să depui oricând bani în cont, dar și să retragi fără penalizări, când ai nevoie de ei. Acest "cash-flow" permanent schimbă însă și tratamentul pe care îl aplică banca depozitară, mai exact o dobândă sensibil mai redusă decât în cazul depozitului la termen. Aceasta este plătită de regulă la sfârșitul fiecărei luni, în funcție de sumele disponibile în cont în fiecare zi, cu reținerea legală a impozitului datorat statului. De menționat că băncile practică, de obicei, dobânzi diferite în funcție de valoarea rulajului din cont. În acest caz, le revine clienților sarcina de a se informa cu privire la aceste praguri, pentru a nu intra accidental într-o marjă diferită a dobânzii.
Certificatele de depozit sunt din ce în ce mai rar oferite de către băncile comerciale, devenind, cel puțin în ultimii ani, un apanaj exclusiv al statului. Ele funcționează ca un depozit la termen, însă au valori nominale prestabilite, iar subscrierea lor presupune ca suma depusă să fie un multiplu al acestei valori nominale. Dobânda certificatelor de trezorerie poate fi uneori mai atractivă decât cea a instituțiilor bancare, însă și perioada de atingere a maturității este mai îndelungată, chiar 24 sau 36 de luni. Un alt avantaj este conferit de anularea obligativității de plată a impozitului.
În prezent, apetența clienților pentru randamente mai mari și implicit riscuri sporite a determinat instituțiile bancare să dezvolte instrumente de economisire din ce în ce mai complexe, ce vor trebui tratate distinct, într-un material viitor.

viata-libera.ro