Galele studenţeşti Costineşti - Galaţi

[dcp100168]

Galele studenţeşti Costineşti - Galaţi

Oaza de la Obelisc

Costineşti. A doua săptămână de la începutul Galelor Studenţeşti (organizate de câţiva nebuni frumoşi ai marilor oraşe Galaţi şi Iaşi, de la casele de cultură ale studenţilor). Ora opt jumătate. Pârliţi de soarele de peste zi, turiştii vântură aleea principală în căutare de locuri în care să‑şi petreacă seara. Concurenţa e mare. Se bat pe sufletul şi timpanele noastre tot felul de muzici, lumini, anunţuri, arome. Singura în stare să împace toate gusturile şi să ne mulţumească pe toţi e briza mării. În dreptul Obeliscului (rămas simbolul Costineştiului în ciuda tuturor transformărilor prin care trece staţiunea în ultimul timp) a început deja spectacolul de muzică folk. E destul de multă lume adunată, semn că Galele Studenţeşti şi‑au făcut deja clienţii lor fideli.

Un cântec şi‑un fum de ţigară spre cer

Atmosfera e demnă de versurile lui Alifantis: "Stau în picioare, stau şi pe jos/ În rest sunt cuminţi şi vorbesc frumos/". Întinşi pe nisip, cu muzica‑n suflet şi cu gândurile aiurea, spectatori de toate vârstele: de la puiuţi cu nasurile înroşite de soare, corcoliţi de somn în cărucioare, până la tineri înlănţuiţi sub stele şi persoane respectabile, cu tâmplele albe. Nu lipsesc nici măcar ascultătorii de muzică bună cu patru lăbuţe. Lulu - un caniche alb ‑ dansează "la sentiment" cu stăpâna lui. Lângă ei, un grup de tinere tolănite pe nisip, cântă alături de soliştii de pe scenă - semn că sunt la curent cu tot ce mişcă în muzica folk. Cred că sunt puştoaice de liceu. Absorbite de gândurile care le umblă aiurea, trag din când în când din ţigară şi eliberează spre cer fum şi frânturi de cântec: "Părul tău/ Mi‑aduce‑aminte de liceu/ De prima dragoste curată/ Ce nu se uită niciodată/" ‑ cântă ele, alături de Eugen Avram.

Ne e bine

Stau şi eu pe nisip. Pe scenă, tineri sau studenţi eterni se perindă. Lor le curg cântecele printre degete. Nouă, nisipul. Dar ne e bine aşa. E linişte şi muzica simplă şi curată ne limpezeşte sufletele şi privirile. Zgomotul Costineştiului (în care s‑a anunţat mare spectacol de manele) e departe. E o vrăjitorie la mijloc, pentru că, de fapt, maneliştii se desfăşoară la doi paşi de noi. Cu toate acestea, noi, cei de la Obelisc, plutim pe oaza noastră de muzică folk pe care n‑am schimba‑o pentru nimic în lume cu altceva. Nu ne mişcăm din loc. Nici măcar pentru porumb copt. Ne‑a omorât aroma asta. Cred că mirosul cel mai potrivit pentru folk e cel de porumb copt, asezonat cu rafale sărate de vânt dinspre mare. Vine şi Walter Nicolescu (după ce şi‑a sărutat iubita, îndelung, în culise). Ne cântă câte ceva de pe un album care nu a apărut pe piaţă, dar se vinde la colţul scenei. Un cântec de‑al lui, un cântec vechi de‑al "tăticilor" folkului, "Popa Nan", pe care, a doua zi, Mircea Vintilă îl va cânta pe aceeaşi scenă. E trecut bine de miezul nopţii când chitarele tac. În drum spre hotel, ne inundă iar ritmuri de discotecă şi tânguieli de manele. Nici nu mă mai zgârie pe urechi. Deja am un antidot puternic în sânge. Mi‑ajunge gândul că mă voi răzbuna cu încă o seară folk la Obelisc, a doua zi. Apoi, sâmbătă (astăzi n.r.) va veni rândul rock‑ului.

"Iris" şi Ţăndărică vor alunga manelele definitiv din Costineşti. Dacă nu vor reuşi ei, aplicăm picătură chinezească. Galele Studenţeşti vor continua încă cinci săptămâni. Cinci săptămâni de muzică bună - unde mai poţi găsi aşa ceva? Doar în oaza de la Obelisc.

http://www.vlg.sisnet.ro/index.php?page ... l&id=25731

[dcp100168]

Într‑un singur an,

Galele studenţeşti şi-au dublat "capitalul"

* 400.000 de euro - gestionaţi de directorii Caselor de Cultură ale Studenţilor din Galaţi şi Iaşi

Galele Studenţeşti de la Costineşti au crescut într‑un an cât nu vor creşte nici măcar în zece ani unele manifestări de acelaşi tip. Spre deosebire de 2007, când a durat doar trei săptămâni şi a avut peste 300 de participanţi, ediţia din 2008 este una maraton: ţine şase săptămâni (17 iulie � 27 august), iar până la final vor fi evoluat pe scena de la Obelisc aproximativ 600 de studenţi din toată ţara. Cum s‑a produs fenomenul, ne‑a explicat Dinu Gându � directorul Casei de Cultură a Studenţilor din Galaţi, care s‑a numărat şi anul trecut, ca şi anul acesta, printre organizatorii festivalului studenţesc. "Anul trecut am organizat alături de Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, iar acum cu cei de la Iaşi. Fondurile au venit de la Asociaţia pentru Sprijinul Studenţilor, dar noi ne‑am ocupat de restul: cazarea şi masa studenţilor, negocierile cu trupele cunoscute care cântă în toată această perioadă, aranjarea scenei. Cum am ajuns să organizăm noi această manifestare? Simplu. Şi anul trecut şi anul acesta am depus un proiect şi am câştigat, pentru că avem mai multă experienţă în organizarea unor astfel de acţiuni", ne lămureşte Dinu Gându.

"Nu sunt un director care să muncească din scaun"

Directorul Casei de Cultură a Studenţilor, alături de omologul său de la Iaşi, a primit spre gestionare fonduri în valoare de aproape 400.000 de euro. "Numai trupele celebre care vor cânta pe scena de la Obelisc costă vreo 100.000 de euro", susţine Dinu Gându, care a reuşit să se tocmească pentru preţuri convenabile cu 15 trupe şi artişti care vor susţine concerte în cele 42 de zile alocate Galelor. Secretul său organizatoric? Îi place ceea ce face. "Alerg foarte mult. Nu sunt genul de director căruia îi place să muncească din scaun", spune el.

Prietenia lui Alifantis ‑ ca bonus

E adevărat că toată această alergătură are şi un bonus. "La zecile de spectacole pe care le‑am organizat am ajuns să leg prietenii cu oamenii pe care‑i privesc cu admiraţie încă din copilărie. De exemplu, cu Alifantis şi Ducu Bertzi suntem chiar prieteni de familie. Pentru că‑i cunosc, oamenii au venit la concerte şi atunci când le‑am oferit un preţ sub cel pe care‑l practică. Le‑am spus că atât am reuşit să strâng şi că am nevoie de ei. Au venit pentru că au avut încredere în mine. Uneori au cântat chiar şi fără să le fi dat banii. I‑am trimis după concert, pentru că nu intraseră fondurile. Ştiu că sunt un om corect", povesteşte Dinu, cu însufleţire.

Grădinar de "puieţi" vii

"Ca să lucrezi la Casa de Cultură a Studenţilor trebuie să‑ţi placă grădinăritul. Iei Ťpuieţiť şi‑i mai creşti un pic până ajung pe picioarele lor şi se descurcă singuri", îşi descrie, destul de plastic, munca Dinu Gându. Aproape 50 de tineri de la Casa de Cultură a Studenţilor au reprezentat Galaţiul la Galele Studenţeşti. Principalul lor avantaj, pe lângă faptul că au stat o săptămână la mare, a fost să evolueze pe o scenă de calitate, lângă nume mari din muzica actuală: Mircea Vintilă, Ducu Bertzi, Iris, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Şuie Paparude, Fără Zahăr. În al doilea rând, au avut parte de un public numeros, venit, e drept, în primă instanţă, pentru capetele de afiş.

Beneficiul indiscutabil al Galelor revine însă publicului, care va avea parte timp de şase săptămâni de un produs cultural de calitate, care să compenseze kitsch‑urile care au invadat în ultima vreme lumea showbiz‑ului.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25861