Jump to content

Jurnalul gandurilor mele


Rami
 Share

Recommended Posts

Rami a ajuns, in sfarsit aici. Dupa o lunga cochetarie cu forumul, a ajuns.

Acesta este primul topik dintr-o serie foarte lunga. Si primul topic atinge sufletul. Al meu, al vostru.

Acesta este locul unde gandurile pot hoinari nestingherite, libere, fara a fi judecate aspru de semenii nostri. Acesta este locul unde eu incep sa imi astern gandurile. Si unde va invit pe voi sa aduceti un gand ascuns,un sentiment trait...

Link to comment
Share on other sites

Revolta. Asta simt acum.

Revolta fata de o decizie care a fost luata in ceea ce ma priveste. Vorbesc din punct de vedere profesional. Strict. Decizie care nu ma afecteaza, doar ca nu imi face placere. Si din nou imi amintesc de compromisuri pe care trebuie sa le fac. Pentru binele suprem.

De luni,pentru doua saptamani, voi fi in delegatie la Craiova. Mi-ar fi placut sa merg, dar in vizita. Doua saptamani voi lipsi din mediul on line. Nu se va prabusi lumea, decat a mea, putin. Urasc sa fiu rupta de sentimentul de acasa.

Ma voi intoarce, mereu ma intorc. Aduc cu mine amintiri, atatea cate pot lua in suflet.

Link to comment
Share on other sites

socializarea cand prestezi minim 15 ore de scarbici nu o vad posibila. Am mai facut asta si stiu ce inseamna. Dar e bine ca schimb aerul.Locuri noi,oameni noi, suna tentant. Urmeaza sa vad cat voi avea timp sa le savurez. :)

Link to comment
Share on other sites

Jurnalul gandurilor mele ...

Caci ma intorc mereu aici, ca si cum aici ar fi inceputul si sfarsitul unui gand...Si mereu ma intorc. Mi-a mai spus asta cineva in seara aceasta . Oare asa sa fie?

Indoieli? In suflet am indoieli? Am nevoie de certitudini?

Prea multe intrebari fara raspunsuri. Poate ca raspunsurile se afla in mine.

Aberez, stiu. Dar am aflat ca sunt copilul preferat. Si copilul preferat are permisiunea de abera frumos, cum o face de obicei.

Si doar gandurile mele aici. In jurnalul gandurilor mele...

Link to comment
Share on other sites

A curs o lacrima. S-a prelins pe obrazul meu fara sa imi dau seama. De ce? Nu stiu. Cineva mi-a spus mai devreme ca sunt trista. Si tot pe acel cineva l-am rugat sa mai stea putin cu mine. Nu stiu de ce, asta simteam.

A mai curs o lacrima. Am simtit-o cum imi brazdeaza obrazul.

Nu pot sa dorm. Si nu cred ca voi reusi. Oricum ma trezesc la 4.

Mai stai putin cu mine, te rog?

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

In cei aproape 3 ani de Kaufland, delegatiile m-au purtat prin diferite locatii, diferite orase, unde de voie, de nevoie si cu mare placere am plecat.

Anul trecut am fost trimisa in Brasov, la deschiderea magazinului Kaufland din oras. Impresionant este centru Brasovului. Vazut de ochii mei obositi dupa turele interminabile de noapte, Brasovul arata asa:

102_97a1f2c62af87d4f1e4d27bbdbdee340_thu

Link to comment
Share on other sites

Am trait sentimentul de acasa cat am putut sa fur din el. Pentru ca dupa doua saptamani haotice am revenit acasa, intrand in haosul local.

In Craiova nu am simtit nimic din aerul orasului ... si cat mi-as fi dorit sa ma pot plimba in voie pe aleile vechi, pietruite, pe care le descoperisem undeva, in apropiere de centru... Imi amintea de centrul Brasovului, cu aerul sau pitoresc, vechi...

Am stat pentru cateva momente langa statuia lui Mihai Viteazul, incercatnd sa simt istoria. M-am plimbat prin centrul cu terase de vacanta, neavand timp sa ma asez la o masa sa savurez o bautura rece fara a avea nici un gand... Poate cu alta ocazie, nu?

Oamenii au fost minunati, asa cum nu credeam ca vor fi. Asa am supravietuit dorului de casa...

Ultima noapte nu am putut sa stau singura. La 5 dimineata aveam tren si stiam ca nu voi putea dormi. Si nu am dormit. In acea noapte, jumatate din colectivul Kaufland Craiova se afla la mine , la hotel. Nu m-au lasat singura. Nu puteam fi singura.

Multumesc, Ramona mea. Multumesc pentru ca m-ai salvat de mine pana in ultimul moment cat am stat acolo. :)

Si am lasat in urma prieteni...

Si sufletul meu e din nou acasa...

Link to comment
Share on other sites

Timp de doua saptamani, luna asta, Kaufland-ul m-a trimis la Craiova. Oltenii, oameni mai draguti decat se spune ca ar fi. Sau i-am intalnit eu pe cei mai buni. Orasul , frumos, atat cat am reusit eu sa il vad. Mai mult noaptea, ce-i drept. Mai linistit decat mi-am imaginat. Luminat frumos, cel putin zonele centrale.

Si totusi,eu am vrut tot timpul acasa...

102_0e28a30afaea69270461fb4c02fbefb1_thu

Link to comment
Share on other sites

Am reusit sa castig, din nou. Mi-am adus inapoi , in viata un prieten. Un om foarte important pentru mine,pentru eu-l meu,pentru conservarea si pastrarea standardelor mele. Un om care ,pentru o clipa m-a considerat un pericol. La acea vreme,scriam pe blog ( http://www.delfinul.com/2008/0727/rami-e-un-pericol/ ) despre asta si despre impactul pe care l-a avut asupra mea. Cat de mare sa fi fost pericolul pentru un om atat de asemanator cu mine? Cat de mare pericol puteam fi eu pentru singura persoana care reusise sa comunice din ochi cu mine? Adevaruri paralele. Dar nu puteam fi un pericol, atat timp cat am simtit, macar pentru o clipa ca e cel putin la fel de bun ca si mine. Singurul pericol putea fi amenintarea linistii din viata lui. Dar un echilibru putem avea. Sau nu? Echilibrul, in furtuna din mine nu exista.

Ma simt din nou in siguranta.

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.