Jump to content

Jurnalul gandurilor mele


Rami

Recommended Posts

Second day

M-am trezit, uimitor, la 7.30. Cu toate zgmotele specifice, care incep de la ora 6 dimineata. Ingrijitoarele cu voci ridicate, nervoase intotdeauna de la prima ora a diminetii, vin sa goleasca cosurile de gumoi, intr-o continuu bombaneala. Protestand continuu. Aud comentarii in legatura cu prezenta unor peturi langa cosul de gunoi. Le pusesera bolnavii acolo din cauza ca nu mai incapeau in cos. Comentariilor nu le vad rostul, nu le-a pus nimeni sa faca munca suplimentara neplatita.

Si asa incep primele operatiuni de curatenie. Se sterg toate noptierele, doar pe partea superioara, caci se anunta o vizita de la Sanepid.

Privesc consternata zelul mai mult verbal al ingrijitoarelor si ma intreb ce parere ar avea organul de control mai sus mentionat despre grupurile saniare pe care, daca le-as numi insalubre, le-as flata.

Toata lumea in salon e treaza, nici nu s-ar putea altel, la zgmotele facute de galetile trantite si la ofurile auzite continuu in timpul operatiunii.Ma ridic din pat la realitate. Nimic nu s-a schimbat de cand am adormit, seara trecuta.

Langa mine, vad moartea, strecurandu-se incet.

Am adormit tarziu in acea seara.Aproape a miezul noptii. Tarziu pentru programul de spital, unde la ora 22.00 se da stingerea.

Si devreme pentru mine.

Mii de ganduri inainte ca somnul sa isi faca simtita prezenta.

Am mai supavietuit o zi. Adorm. Scufundata in plusul mare cat mine. Si in mii de ganduri. Care ma urmaresc si in vise.

Link to comment
Share on other sites

Inca o zi incepe...

Am reusit sa dorm pana la 8.30. In acele zgmote care au devenit deja rutina.In acelasi décor la fel de neplacut. Si sunt convinsa ca nu va fi nicicand altfel.Imi pun o cana de lapte cu cafea si o las putin pe calorifer sa se incalzeasca, in timp ce imi fac toaleta de dimineata. Caloriferul e fierbinte. Si in cateva minute si cafeaua mea e calda. Si uitandu-ma la cana, mi-e cumplit de dor de cana mea cu cafea cu lapte si caimac de acasa, aburind, langa tastatura, in fiecare dimineata.

Sunt uimita ca sunt singura ocupanta a salonului 4 , medicala III, din cele 8 paturi, care foloseste dusul, chiar si asa insalubru cum e el. Si singura care foloseste o periuta de dinti dimineata si seara.

Cafeaua e calda. Si pot iesi la aer sa o savurez impreuna cu prima tigara, in aerul rece al diminetii.

Dumas. Otrava si pumnalul familiei Borgia. Rezolvat de la prima pana la ultima fila.

Eliade ma asteapta rabdator. Si eu pe el. Il astept de 13 ani, de cand am citit prima data Maitreyi. Ma va purta in lumea hindy, atat de draga mie.

Aici e un loc unde orice iti poate distrage atentia de la realitatea din jur e binevenit. ORICE.

Alaturi , moartea e prezenta. Peste tot.

Am mai murit azi un om, aici. Si e tratat ca pe un fapt firesc. Pentru ca aici, zilnic mor oameni.

E aproape de mine. Si perceptia e alta, mult mai intensa. Impactul e mai puternic.

Ies in curte. Fumez cateva tigari , una dupa cealalta.Respir adanc.Incerc sa inteleg firescul ce ma inconjoara si nu pot.

Am adormit tarziu, dupa miezul noptii. Ultimul gand inainte sa adorm este ca vreau acasa. Si sunt singura. Asa ma simt.

Link to comment
Share on other sites

Mascota spitalului... este internat acolo din mila doctorilor. Nu are casa, nu are familie, nu are nimic. Are un pat de spital si multi prieteni. Danseaza toata ziua daca ii pui muzica. E inconjurat de o multime de oameni si totusisingur. Nu vine nimeni la el, nimeni nu il cauta. e trist. Si e bolnav. E mai bolnav decat toti ceilalti la un loc. Dar nu se plange niciodata. E un zambet, un om a carui casa e spitalul.

102_dbbeeede23a120e13273fd077d2d4a27_thu

Link to comment
Share on other sites

Inca o zi...Trezit devreme. In aceeasi realitate. Faptul ca ma trezesc mai putin agitata ( ce exprimare de doi bani, pe datorie chiar) ma face sa cred ca incep sa ma obisnuiesc. Urasc pana si gandul. Nu vreau sa ma obisnuiesc.

Ma intreb daca toate aceste randuri se pot constitui intr-un jurnal.

Jurnalul unor zile pe care le simt atat de deprimante. Zile in care ma simt prizoniera. In care vointa mea e suprimata.In favoarea altor vointe, dincolo de mine.

Captivitatea imbraca o mie de forme. Aceasta este doar una dintre ele.

Si daca aceste pagini sunt un jurnal nu pot sa nu ma intreb cate pagini vi umple cu gandurile mele.

Cat voi fi aici?

Citesc Eliade si filosofez mai mult decat a facut-o vreodata Cioran. Aberez, clar!

In jurul meu doar domnisoare de la 80 de ani in sus. Mereu protestand impotriva oricarei masuri medicale sau a lipsei sale. Pare amuzant. Si, pentru cateva momente, chiar ma amuza. Sau poate doar ma scoate dintr-o realitate pe care o urasc cu aceeasi pasiune violenta cu care imi iubesc viata mea de acasa.

Aici , o alta viata. O liniste eterna intr-o lume de suferinta. Peste tot un prelung si dureros geamat al unei surde dureri. Si gemete de neputinta. Care se aud sau se pierd intr-un interior ce doare fara cuvinte.

Asa… ca al meu…

In mine, tipete stridente de neputinta. Si cuvinte doar pe hartie. Caci nu indraznesc sa dau glas furtunii din mine. M-ar inspaimanta. Mi-e teama de cuvintele ce ar reprezenta adevaruri simtite.

Evitare ?

Imi amintesc replica celebra din „Gone with the wind” : „ Ma voi gandi maine la asta. In fond, si maine este o zi.” Si ma gandesc ca Scarlet a simtit atunci teama unor cuvinte rostite, auzite, constientizate.

Vreau sa dorm. Sa dorm pana la epuizare. Sau pana la momentul la care voi putea pleca catre un „acasa” al meu.

Si pare atat de indepartat de prezent…

Link to comment
Share on other sites

Cat timp a trecut?

Imi iau laptop-ul si ies afara. E frig. Dar e mai bine.

Degetele imi sunt inca suficient e inerte pentru a trece cu o mica corectura prin ce scriu. Si gandurile, din nou , imprastiate.

E frig afara. Dar prefer frigul de afara. Respir. Traiesc. Pe cine incerc sa conving?

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Amintiri pe o foaie de hartie…

Seara.. seara tarzie de toamna tarzie…

Stam la o masa mica intr-un local anonim, ascuns. De ce ne ascundem? De noi, in primul rand. O cafea se raceste in fatza noastra in timp ce conversatia curge. Trecem de la un subiect la altul, gravitam in jurul aceluiasi etern subiect: noi. Fabulam caci nu ne permitem sa avem certitudini.

Ne unesc multe dar ne despart si mai multe.

Te privesc cum te joci in jurul meu, in cuvinte ce au rezonante adanci. In cuvinte ce vor sa spuna dar nu spun. Si ma gandesc daca nu fac si eu cel putin acelasi lucru cu tine.

Scrumul din tigara cade singur… inca o tigara arsa… Dar prin ea am mai castigat 5 minute din viata mea cu tine. Am furat. Am oprit timpul pret de o tigara arsa.

Si vorbim despre tot si orice. Mai putin despre noi. Noi nu exista.

Peste cateva minute ne plimbam prin parc. Noaptea e tacuta. Si deodata, tacuti suntem si noi. Pasi ce se pierd pe alei intunecate. Cuvinte ce nu se rostesc. Tacere.

Sa imi iau ramas bun de la tine? Nu pot sa imi iau ramas bun de la ceva ce nu este al meu.

Am mai inchis intr-o cutie inca o amintire …

…cuvinte fara sens… sentimente fara vina… amintiri de mine…

Link to comment
Share on other sites

Cat de mare sa fi fost pericolul pentru un om atat de asemanator cu mine? Cat de mare pericol puteam fi eu pentru singura persoana care reusise sa comunice din ochi cu mine? Singurul pericol putea fi amenintarea linistii din viata lui. Dar un echilibru putem avea.

M-am inselat. Nu am putut mentine echilibrul pana la capat. Eu am gresit. Tu ai gresit. Noi am gresit.

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

of doamne cat poti plange...uite,am riscat 15 minute din viata pt a ''te citi''...am sperat ca pana la sfarsit vei reusi sa zambesti...dar esti o drama eterna tu...

Rami,cauta si tu niste prieteni mai veseli!Sau vino draga sa bei cafeaua cu mine...sunt sigura ca vei pleca zambind... 8-)

Link to comment
Share on other sites

sunt sigura ca la pofta mea de viata[cat mi-a ramas din ea] te voi molipsi si pe tine...cand te razgandesti,ma gasesti pe messenger.asa putem sa ne cunoastem mai usor si mai bine iar parerile se pot schimba reciproc... :)

Link to comment
Share on other sites

sunt sigura ca la pofta mea de viata[cat mi-a ramas din ea] te voi molipsi si pe tine...cand te razgandesti,ma gasesti pe messenger.asa putem sa ne cunoastem mai usor si mai bine iar parerile se pot schimba reciproc... :)

chiar NU ai inteles aluzia!? :twisted:

Link to comment
Share on other sites

sunt sigura ca la pofta mea de viata[cat mi-a ramas din ea] te voi molipsi si pe tine...cand te razgandesti,ma gasesti pe messenger.asa putem sa ne cunoastem mai usor si mai bine iar parerile se pot schimba reciproc... :)

chiar NU ai inteles aluzia!? :twisted:

tu nu iti poti vedea de treaba?unde esti bagat in propozitii tu?sau Rami are nevoie de avocat si ea nu stie? :twisted:

Link to comment
Share on other sites

sincer,dupa cateva zile de ..lacrimi stii ce am facut?

m-am ridicat de jos,m-am scuturat si am privit spre viitor! mi-am impus sa nu mai plang,sa lupt pt ce e al meu,sa nu las ceva sa treaca peste mine...

si acum mi-e bine!intr-atat incat sa nu mai stiu decat de lacrimi de bucurie!

am sa lupt pana in panzele albe ca sa nu mai plang...trista am voie...dar de plans ..niciodata!

asa ca Rami arunca naibii toate lacrimile de tristete si razi...cu ochii ,cu sufletul ,cu inima!razi din toata fiinta ta!

ai sa vz ca viata nu e grea ci doar noi o facem asa!

daca gandesti negativ,sunt sigura ca toate belele sunt in gradina ta!

Link to comment
Share on other sites

asa ca Rami arunca naibii toate lacrimile de tristete si razi...cu ochii ,cu sufletul ,cu inima!razi din toata fiinta ta!

ai sa vz ca viata nu e grea ci doar noi o facem asa!

daca gandesti negativ,sunt sigura ca toate belele sunt in gradina ta!

Maria, niciodata pe acest topik nu am spus ca viata e grea si niciodata nu m-am plans de viata mea. Uimitor pentru unii, stiu sa rad. Cu lacrimi chiar.

Si nici nu gandesc negativ. Trust me.

Despre altceva era vorba: despre a simti in egala masura lacrima si zambetul, cu aceeasi intensitate. De a fi capabil de a le simti si trai pe ambele la fel de intens. De a nu-ti refuza un zambet doar pentru ca mai tarziu se va transforma in lacrima. De a nu-ti fi teama de lacrima.

Link to comment
Share on other sites

sincer,dupa cateva zile de ..lacrimi stii ce am facut?

m-am ridicat de jos,m-am scuturat si am privit spre viitor! mi-am impus sa nu mai plang,sa lupt pt ce e al meu,sa nu las ceva sa treaca peste mine...

si acum mi-e bine!intr-atat incat sa nu mai stiu decat de lacrimi de bucurie!

am sa lupt pana in panzele albe ca sa nu mai plang...trista am voie...dar de plans ..niciodata!

asa ca Rami arunca naibii toate lacrimile de tristete si razi...cu ochii ,cu sufletul ,cu inima!razi din toata fiinta ta!

ai sa vz ca viata nu e grea ci doar noi o facem asa!

daca gandesti negativ,sunt sigura ca toate belele sunt in gradina ta!

make yourself a topic :twisted:

Link to comment
Share on other sites

sincer,dupa cateva zile de ..lacrimi stii ce am facut?

m-am ridicat de jos,m-am scuturat si am privit spre viitor! mi-am impus sa nu mai plang,sa lupt pt ce e al meu,sa nu las ceva sa treaca peste mine...

si acum mi-e bine!intr-atat incat sa nu mai stiu decat de lacrimi de bucurie!

am sa lupt pana in panzele albe ca sa nu mai plang...trista am voie...dar de plans ..niciodata!

asa ca Rami arunca naibii toate lacrimile de tristete si razi...cu ochii ,cu sufletul ,cu inima!razi din toata fiinta ta!

ai sa vz ca viata nu e grea ci doar noi o facem asa!

daca gandesti negativ,sunt sigura ca toate belele sunt in gradina ta!

make yourself a topic :twisted:

poate am sa fac ceva...dar nu sa imi insir ..sufletul pe sarma sa vii tu si sa faci mistouri...226.gifma plictisesti groaznic...iar te-ai bagat..ca lenjeria JOLI...

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.