Jump to content

Iulia Guşatu: "Aştept să explodez în lumea folkului"


Recommended Posts

Posted

Iulia Guşatu - Marele Premiu la Festivalul de folk de la Sighişoara

Muzică bună, concurenţi talentaţi, recitaluri de calitate, public puţin, astfel ar putea fi descris în câteva cuvinte festivalul-concurs de folk de la Sighişoara, desfăşurat în perioada 27 – 29 iunie, care a ajuns în acest an la cea de-a doua ediţie. În cadrul acestei ediţii s-a lansat şi un concurs de interpretare, la care au participat 18 interpreţi care au concurat individual sau în grup, concursul fiind urmat de recitaluri ale unor nume importante ale folkului românesc: Cătălin Condurache, Marius Baţu, Zoia Alecu, Eugen Avram, Maria Magdalena Dănăilă, Doru Stănculescu cu Sorin Minghiat, Mircea Bodolan şi Mircea Rusu Band. În juriul concursului de interpretare ce s-a desfăşurat în cadrul Festivalului „FolkART” Sighişoara 2008 s-au aflat Adrian Ivaniţchi, Maria Gheorghiu şi Dinu Olăraşu.

Clasamentul final arăta astfel: Marele premiu, în valoare de 1.000 de lei, i-a fost atribuit concurentei Guşatu Iulia-Alina din Galaţi, care a mai obţinut Marele Premiu şi la Iaşi în anul 2007, Premiul I l-a obţinut Arva Paul din Iaşi, în valoare de 800 de lei, Premiul II, în valoare de 600 de lei, l-a obţinut Mihai Călian din Cluj-Napoca, Premiul III, în valoare de 300 de lei, a fost obţinut de Grupul „Turcoaz” din Braşov, Premiul IV, de 300 de lei, i-a fost acordat lui Nicolae Zota din localitatea Berca, jud. Buzău, Premiul de virtuozitate, în valoare de 200 de lei, a fost obţinut de Iulian Anghel din Ploieşti, iar Premiul Radio Cluj, de 300 de lei, l-a obţinut Ovidiu Bucşa din Sighişoara.

http://zi-de-zi.reea-hosting.ro/detalii ... 32222.html

  • 4 weeks later...
Posted

Iulia Guşatu: "Aştept să explodez în lumea folkului"

Iulia Guşatu este cea care a reprezentat Galaţiul la secţiunea folk a Galelor Studenţeşti de la Costineşti. Am mai scris despre ea în urmă cu foarte puţin timp, când a câştigat trofeul la Festivalul FolkArt de la Sighişoara. Îşi aminteşte că primul premiu l‑a obţinut în 2002, anul de graţie când a venit cu chitara la Casa de Cultură a Studenţilor din Galaţi. "Nu mă văzuseră în viaţa lor, dar au avut încredere în mine. La concurs m‑au auzit pentru prima oară cântând. Au rămas impresionaţi", spune Iulia. De atunci premiile au tot curs. Cu toate acestea, ceva o nemulţumeşte. "Folkul e o muzică de suflet, care s‑ar merita să rămână pe mâini bune. Dar tinerii din ziua de azi nu mai vor să înveţe să cânte la chitară. Stau toată ziua pe internet, nu mai au timp de altceva. Nu ştiu ce se întâmplă cu ei. Nu e normal ca după atâta timp, tot eu să reprezint Casa de Cultură a Studenţilor din Galaţi la festivaluri", spune tânăra care recunoaşte că şi în ceea ce o priveşte are nevoie de o revoluţie sau cam aşa ceva. "Aştept să se întâmple ceva. Aştept să explodez în lumea folkului. Am început să compun din ce în ce mai mult, pe versuri proprii, acesta e de fapt folkul adevărat, când simţirea ta e în fiecare cuvinţel pe care‑l cânţi", crede Iulia Guşatu. Deşi nu are timp să stea la Gale cât şi‑ar dori, consideră că acestea sunt pentru ea o experienţă nemaipomenită. "Nu cred că vor schimba lumea, dar e bine să te vezi cu oamenii. De la fiecare ai ceva de învăţat. În fiecare dintre noi zace o bucăţică de profesor." După mai multe zile, refrenul ei cântat sub stele şi biciuit de valurile de la Costineşti nu‑mi dă pace. "Da, e bine‑n gară că miroase‑a dor/ Şi‑a batiste în la revedere/ Despărţirile se nasc şi mor/ În fum de mici şi gust amar de bere."

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=25757

  • 3 months later...
Posted

Trofeul Festivalului de folk "Chira Chiralina" a plecat la Iasi

Duminica seara s-a desfasurat la Braila Gala laureatilor Festivalului national de folk "Chira Chiralina", aflat la editia a III-a. Trofeul, in valoare de 2.500 de lei, a ajuns la Paul Arva, din Iasi, un tinar talentat care a cintat doua melodii foarte frumoase despre dragostea dintre tinerii de azi. Premiul special al Fundatiei "Nicu Alifantis", o chitara in valoare de aproximativ 900 de euro, a fost oferit celui care a dovedit in concurs reale calitati de instrumentist, Ioan Onisor din Cluj, care a fost cu adevarat surprins de acest premiu pentru ca deja primise un alt premiu special. Premiul I, in valoare de 1.000 de lei, l-a obtinut trupa "Nu acum" din Iasi, care a interpretat inca o data melodia "Minunata lume noua", pe versurile lui Nichita Stanescu. Premiul II, 750 de lei, l-a obtinut o alta trupa, din Brasov, "Noi", care a interpretat melodia "Fericire simpla". Premiul III, 500 de lei, a mers la Iulia Gusatu din Galati, care a reusit sa emotioneze atit publicul, cit si juriul cu melodia "Buna dimineata, mama!". Cel de-al doilea premiu special l-a obtinut Alina Zaharia din Costesti, Arges. Ceilalti candidati au primit diplome de participare si cite un cadou de consolare, un set de CD-uri cu hituri din toate timpurile.

http://www.obiectivbr.ro/index.php?pagi ... niu=Social

  • 5 months later...
Posted

Iulia Gusatu, fata cu chitara care canta despre vreme

La un festival de folk din Galati, o ploaie deasa facea lumea sa plece, cand o fata carliontata a urcat pe scena si, acompaniata de chitara, a inceput sa cante ..."Vremea". Fara umbrela si fara playback. La final oamenii s-au ridicat si au aplaudat-o. Uitasera de ploaie. La cativa ani de atunci, Iulia Gusatu spune ca e mirata "de cata lume o stie".

- Orice povestea incepe cu "a fost odata". A ta cum a inceput?

- Am descoperit folkul pe la 16-17 ani. Eram o gasca din Galati. Vreo 7-8 persoane. Intai a stiut unul singur sa cante la chitara, apoi am invatat si eu. A fost o pasiune, apoi am inceput sa ma gandesc cum sa o dezvolt. Abia asteptam sa intru la facultate, pentru ca asa imi imaginam ca voi avea posibilitatea sa merg la festivaluri studentesti de folk.

- Debutul pe scena cand a avut loc?

- Era un festival de folk organizat de Casa de Cultura a Studentilor din Galati. M-am dus la risc sa ma inscriu. M-au acceptat si au avut, zic eu, o surpriza placuta: la final am fost surprinsa sa vad cata lume s-a interesat de mine. Restul a venit de la sine, in timp.

- Ce mai reprezinta folk-ul pentru generatiile actuale? Cati tineri mai vin la concerte?

- Pare surprinzator, insa foarte multi tineri vin la concerte folk. In Iasi a inceput de curand o miscare, Folkustic, sustinuta de Paul Arva si Florin Onica, de la grupul "Nu acum". Toti spuneau ca la concertele lor sala e plina, adica 400-500 de locuri ocupate.

- Care este explicatia?

- Muzica de calitate nu va muri. Plus ca nu se ajunge la sentimentul acela de saturatie: un astfel de eveniment muzical are loc la 3-4 saptamani. In schimb, daca m-ai asculta numai pe mine in fiecare seara, cred ca te-ai satura sa tot plangi.

- Muzica ta e trista, mai ales piesa "Buna dimineata, mama!". Reflecta cumva o experienta personala?

- Sa zicem ca da. Insa versurile nu sunt toate ale mele. Spre exemplu versurile piesei "Vremea" apartin lui Ion Pillat. Am incercat si eu sa scriu, dar uneori am impresia ca versurile mele sunt puerile sau ca nu am toate cuvintele la mine.

- Cum iti explici faptul ca Vama Veche a devenit un punct de intalnire si chiar un fel de simbol al folk-istilor din Romania?

- Cel mai cunoscut eveniment in Vama este "Folk You", organizat in fiecare an. Ce apreciez mult este ca aduce oameni tineri, alaturi de "dinozauri" sau oameni intr-adevar mari din lumea folk-ului. Cel putin anul trecut au fost vreo 20 de oameni tineri care au urcat pe scena si asta e un lucru rar.

- Spiritul acesta de apropiere intre oameni necunsocuti este prezent doar in Vama Veche?

- Nu, oriunde exista un om cu o chitara: chiar si pe varf de munte.Daca as aduce 10 oameni de pe strada, i-as baga la mine in garsoniera si le-as canta pentru suflet, as obtine probabil aceeasi reactie. Problema cu Vama Veche e ca a fost mult prea mediatizata si a devenit un brand. Ma gandesc daca cei din grupul Vama Veche au facut bine ca si-au ales numele asta pentru ca acum se face o asociere intre ei si statiune. Iar din punct de vedere turistic, e pacat ca statiunea a intrat in paragina. Cred totusi ca Vama Veche este echivalent cu libertatea, desi am auzit multe persoane care asociaza numele asta cu drogurile si cu alcoolul.

- Si este adevarat?

- Probabil ca sunt si din astia care merg acolo sa-si faca de cap. Eu nu ma pot pune in locul unui parinte, dar daca pustiul meu de 13-14 ani ar veni la mine sa-l las 7 zile in Vama cu gasca, nu stiu daca as fi de acord.Conteaza foarte mult anturajul. Eu, spre exemplu, am fost mereu inconjurata de oameni de incredere de la care am avut ce invata.

- Ce gen de muzica este asociat mai degraba cu drogurile: rock-ul sau folk-ul?

- Poti sa asculti si manele si sa te droghezi. Coca sau LCD-ul nu merg la pachet cu un anumit gen de muzica. Conteaza aici cei "7 ani de acasa" pe care multi ii iau in ras. Si, cum spuneam, anturajul. Era chiar si o gluma cu unul care voia sa se lase de tigari, iar altul il intreaba:" Ai prieteni care fumeaza? Atunci scapa de ei!"

- Ti-ai fi dorit sa traiesti in anii '70- '80, cand folk-ul era la putere?

- Da. Categoric. Flower Power, cum s-ar spune.

- Ai vazut probabil inregistrari cu marile concerte de stadion organizate de Cenaclul Flacara, unde sute de oameni cantau la unison. Ce s-a pierdut de atunci? Mai poate fi inviat acest spirit?

- Sa ne gandim ca atunci nu era internet iar la televizor nu se difuzau concerte. Folk-ul nu "crestea" pe toate drumurile, si oamenii profitau de orice ocazie sa asculte muzica buna. In plus folk-ul insemna libertate, o alternativa la PCR si doctrina comunista. De apreciat e faptul ca muzica era de calitate: nu oricine intra in Cenaclul Flacara. Paunescu era cumva liantul: Dinu Olarasu cred ca e singurul care nu are melodii pe versurile lui Paunescu.

- Cine mai asculta folk in ziua de azi?

- Toata lumea. De fapt ce este folk-ul? Nu este o miscare, poate ca nici stil muzical propriu-zis nu e. E de fapt un om cu o chitara care se joaca foarte mult cu acustica. Revenind la miscarea de la Iasi, mi se pare ingenioasa imbinarea asta de cuvinte: "Folkustic", adica folk si acustic. Arata exact ce inseamna folk-ul. Nici macar chitara nu e definitorie pentru acest gen: poate fi nai, poate fi vioara, sau orice alt instrument.

- Pe ce scene ai cantat?

- Am debutat in concursuri folk . Si apoi s-a dus vestea. Oricum, sunt mirata cata lume ma stie. Probabil ca am noroc ca m-am nascut in epoca internetului cand informatiile zboara ca vantul. N-am fost niciodata plecata din tara, in schimb am avut sansa sa cant pe aceeasi scena pe care au urcat nume mari din lumea folk-ului, in cadrul diferitelor festivaluri de gen organizate in tara.

- Ce perspective ai?

- Un pas mare a fost sa ma mut in Bucuresti. Aici lucrurile se intampla, nu doar se zvoneste ca s-ar putea intampla.

- Te-ai adaptat aici? Ritmul alert de viata nu ti-a alterat cumva trairile interioare?

- Nu, pentru ca nu prea ies. Si oricum am acelasi cerc de prieteni ca in Vama sau in Galati. Majoritatea au venit in Bucuresti pentru ca aici se intampla lucruri: concerte, festivaluri. Ritmul meu de viata nu s-a schimbat, nici atitudinea fata de cei la care tin cu adevarat.

- Mai ai timp sa canti?

- Sincer, nu prea. Nici macar cand sunt singura.

- Nu te temi ca te vei pierde pe tine in acest fel?

- Nicidecum.Cred ca este doar o pauza. Anul trecut am fost foarte mult plecata prin tara si poate ca aveam nevoie decateva luni de respiro. Oricum, in mai plec din nou in Delta la un concert si apoi va urma un program la fel de incarcat, pe toata perioada verii.

- Te-ai gandit vreodata la momentul in care vei spune "stop!", vei lasa totul in urma si vei pleca in cautarea sinelui?

- Jobul nu ma conditioneaza. Si intotdeauna ar trebui sa ne facem putin timp si pentru noi.

- Poti sa traiesti din muzica in Romania?

- Cred ca da. Se castiga bine si din concertele folk si as vrea sa cred ca intr-o zi voi trai doar din muzica. Inca astept. Oricum, e bine sa ai si ceva sigur si ma refer aici la un job. Mi-ar placea la fel de mult sa ies si peste hotare, dar nu ca sa raman. Doar ca experienta personala. Sunt atasata de locurile in care m-am nascut si nu as putea pleca definitiv.

- S-a tot spus ca muzica interpretilor de folk de generatie mai veche nu se mai adreseaza sufletului, ci tinde mai mult spre comercial. Ce parere ai?

- E normal sa canti pe bani, dar majoritatea trupelor de folk cred ca-si cunosc limitele.Si, sincer, nu tin minte sa-i fi vazut pe cei de la Pasarea Colibri in fuste scurte, pe scena.

- Te simti implinita cand urci pe scena si canti oamenilor?

- Acolo e treaba mea si incerc sa o fac cat mai bine. Evident, la inceput am avut trac, dar niciodata nu mi-a fost frica si nici macar nu m-am gandit ce spun oamenii din sala despre mine. M-am dus pur si simplu in fata lor si le-am cantat. Odata am fost bolnava si un doctor mi-a zis ca ar fi posibil sa mi se schimbe vocea, si sa nu mai pot canta. Am inceput sa plang.

- Succesul la public este conditionat de talent, sau perseverenta este cea care conteaza?

- Daca nu faci un lucru cu pasiune, nu prea iese. Si te minti pe tine. Evident, experienta se adauga dupa. N-am facut niciodata playback. Chiar si la televizune cand am fost invitata, a aparut o problema de sonorizare iar eu le-am spus ca ma descurc: daca nu se aude bine vocea, se aude chitara. Sau invers. Fara improvizatii. Mi se pare anormal sa mimezi pe o melodie.

- Ce planuri de viitor ai, pe termen scurt?

- Sa cant in public.Sunt constienta ca nu vine nimeni sa te ia de maneca si sa te roage sa canti, asa ca trebuie sa ies singura in lume. A nu se intelege de aici ca este o lupta pe viata si pe moarte. E vorba de lobby si de socializare. Un concert cat de modest presupune cateva saptamani de pregatire: in primul rand sa-ti alegi melodiile, tinand cont, printre altele de reactia publicului dar si de efortul de interpretare pe care il presupune o melodie. Nu poti aseza doua melodii dificile ca interpretare una dupa alta.

- Care este cel mai inalt obiectiv pe care ti-ai propus sa-l atingi?

- Mi-ar placea foarte mult sa cant backing vocal.Nu-mi doresc sa fiu mereu in fata, in schimb as vrea sa fiu mereu pe scena.

- Crezi ca in felul acesta ai mai putea sa comunici direct cu publicul?

- De ce nu? As fi aceeasi voce pe care o asculti pe internet, sa zicem.Contrar parerilor multora, backing-ul se face foarte greu, insa iti ofera posibilitatea de a te juca cu piesa: solistul isi canta partea, iar tu ai libertatea de a face improvizatii.Trebuie in schimb sa dai dovada de armonicitate si sa realizezi o sincronizare perfecta.

http://www.frontnews.ro/arts-si-lifesty ... reme-30802

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.