O profesoară de nota 10 (la titularizare)

[dcp100168]

Codruţa Pohrib, unul dintre puţinii profesori de nota 10: „Nu mi-aş da copiii la o şcoală cu profesori de nota 6 sau 4!“

La 23 de ani, are o experienţă de trei ani în învăţământ, pe care a acumulat-o renunţând la 4 universităţi din străinătate * Profesorii de nota 5 şi cei care copiază la examen nu ar trebui să fie în învăţământ, crede proaspăta profesoară

Codruţa Pohrib este printre puţinii profesori care au obţinut nota 10 la concursul de titularizare, anul acesta. Tocmai a absolvit Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, cu media 9,69. În februarie 2009 va absolvi şi Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice, la ID. A predat limba engleză ca profesor suplinitor necalificat din al doilea an de facultate până în prezent, la Colegiul Bilingv „George Coşbuc” din Bucureşti. La două dintre concursurile de suplinitori a luat nota 10 şi doar la unul singur a luat 9,75.

A ales să rămână în România, deşi fusese admisă la universităţi din Anglia, Germania, Italia şi SUA. A învăţat de la profesoara ei de engleză de la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Galaţi, doamna Nicoleta Ioniţă, că trebuie să încerce mereu să fie pe locul întâi, pentru că aceasta este miza oricărei competiţii. Aceasta ar fi, pe scurt, cartea de vizită a Codruţei, care la doar 23 de ani a descoperit secretul de a deveni un profesor foarte bun.

„Eu am fost mai mult profesoară decât studentă!”

Prima zi la catedră a fost splendidă, iar în primul an într-un liceu de prestigiu a învăţat mai multe decât ar fi putut învăţa la facultate. „Eu am fost mai mult profesoară decât studentă! Am predat din insatisfacţie intelectuală. Nu mi se părea că fac suficient de mult la facultate. Trebuia să mă acomodez cu un mediu... nu foarte academic”. Profesorii bine pregătiţi din liceu, experienţa acumulată la catedră şi pasiunea pentru limba engleză au ajutat-o foarte mult la titularizare. „Nu pot spune că am învăţat mult. Nu a fost o chestiune de învăţat într-o lună sau o săptămână, ci un lucru care s-a acumulat în timp. Mi-a plăcut!”, ne-a mărturisit Codruţa secretul notei maxime. A predat cursuri la Centrul de Limbi Străine FIDES, a lucrat la Consiliul Britanic un an, a dat şi meditaţii, pentru care era acuzată mereu că strică piaţa, deoarece cere prea puţini bani. Astfel a reuşit să-şi plătească singură a doua facultate.

„Unii dascăli nu au o profesie, ci un loc de muncă!”

Pentru Codruţa Pohrib, învăţământul este pe cât de frumos, pe atât de găunos. „Unii profesori nu iau nota 5 la titularizare pentru că intră într-un cerc vicios, care cuprinde tot învăţământul. La filologie, de exemplu, se intră mai uşor decât altădată şi se iese un pic mai uşor. Facultatea ar trebui să-i echipeze pe studenţi pentru a ocupa un post în învăţământ, dar cumva nu se întâmplă asta. Cei care se îndreaptă spre învăţământ nu sunt studenţi foarte străluciţi. La titularizare mai e cum mai e! La suplinitori, jalea e şi mai mare, pentru că vin oameni şi mai slab pregătiţi!”, crede Codruţa. Astfel, din cauza salariilor foarte proaste, scade şi statutul dascălului. „În învăţământ intră oameni care vor şi oameni care nu au altceva de făcut.

Aceştia sunt cei care nu vor să fie nimic. Ei nu au nici o profesie, au doar un loc de muncă şi e o mare diferenţă. Ideea e că au un post sigur, din care nu îi dă nimeni afară, decât dacă îşi omoară elevul în clasă. Nu aspiră la un liceu bun, unde vor avea probleme, aspiră la un liceu slab unde elevii eventual nici nu vin la ore, iar ei nu sunt obligaţi să se ducă şi, dacă se duc, pot face orice altceva decât să predea”. Soluţia ar fi simplă: asigurarea unui statut şi a unui salariu decente şi, de asemenea, evaluarea continuă a profesorilor, nu doar când se titularizează. Ştiind aceste lucruri, recunoaşte sincer: „Nu mi-aş da copiii la o şcoală cu profesori de nota 6 sau 4! Dacă vrei să faci performanţă, trebuie să munceşti mai mult de 18 ore, cât ai norma. Dacă faci performanţă, îţi cresc salariul şi cota. Este o chestiune de performanţă, iar învăţământul românesc de acest lucru are nevoie!”.

http://www.gandul.info/scoala/nu-mi-as- ... 34;2826637