Siguranţa satelor, în pericol, după pandemie

[dcp100168]

Siguranţa satelor, în pericol după pandemie şi secetă

Expuşi pericolelor generate de hoţii care le vânează locuinţele şi bunurile din ele, animalele din bătătură şi nu de puţin ori culturile de pe câmp, gălăţenii care locuiesc în mediul rural au toate motivele să se teamă pentru siguranţa lor, cel puţin în lunile şi chiar anii ce vor urma. Pandemia care a lăsat oameni pe drumuri, seceta care va împuţina şi va scumpi mâncarea şi nu în ultimul rând efectivele destul de reduse de poliţişti disponibile la posturile şi secţiile de la ţară sunt factori care vor duce la amplificarea fenomenului infracţional, şi aşa greu de ţinut sub control.

Furturi, tâlhării, nu de puţine ori comise cu proprietarii în casă şi însoţite de violenţe fizice greu de imaginat. Sunt principalele probleme care caraterizează peisajul infracţional în mediul rural gălăţean, atentarea la bunurile altuia, indiferent că e vorba de porumbul din hambar, de plasma din sufragerie ori de banii din pensie, fiind o practică contabilizată, anual, în mii se seizări.

În contextul actual, unul nemaiîntâlnit în România ultimillor trei decenii, este de aşteptat ca acalmia aparentă generată de situaţia de urgenţă să fie urmată de o explozie de acte antosciale, care vor mări sentimentul de nesiguranţă al populaţiei. Hoţii, a căror medie de vârstă este într-o continuă scădere, vor avea „motive” în plus să atace, în condiţiile în care, de partea cealaltă, forţeţe care să le opună rezistenţă au rămas aceleaşi. Subdimensionate şi împărţite între mai multe localităţi în acelaşi timp, efectivele secţiilor rurale, care cumulează poliţişti de la posturile comunale vor fi aceleaşi, iar ajutorul din partea unor structuri locale, de genul serviciilor de poliţie locală, nu poate fi sperat decât în prea puţine cazuri, acolo unde primarii s-au preocupat să înfiinţeze câte un compartiment destinat siguranţei publice. 

Mulţi vânaţi, puţini găsiţi

Pentru a ne putea face o idee despre cât de greu se ţine sub control fenomenul infracţional trebuie să ţinem cont de un aspect. Pentru circa jumătate dintre faptele reclamate în decursul unui an sunt prinşi sau dovediţi făptuitorii. Nu este atât de important sub aspectul recuperării prejudiciului, chestiune care i-ar putea interesa cel mai mult pe păgubiţi, cât sub aspectul şanselor de a-i "scoate de pe piaţă", chiar şi temportar, pe infractori. Fiind neprinşi, aceştia au mână liberă să lovească în mod repetat, să comită fapte şi mai grave şi chiar să îşi extindă aria de acţiune.

Doveditoare în acest sens stau cifrele. Anul trecut, în 2019, în mediul rural gălăţean au fost înregistrate, în total, 2.437 de infracţiuni. Doar pentru 1.456 dintre ele autorii sunt cunoscuţi, restul figurând şi acum, în dosarele poliţiei, cu AN (autor necunoscut - n.r.). Dintre acestea, cele mai multe au fost, potrivit datelor furnizate de IPJ Galaţi, furturile, în număr de 1.444. Mai puţin de jumătate, 638, au fost soluţionate prin identificarea hoţilor. Raportul este şi mai îngrijorător când vine vorba de spargerile de locuinţe, multe "libere", ca efect al plecării proprietarilor în străinătate, la muncă. Agoniseala pe alte meleaguri ale gălăţenilor de la sate a fost violată în 2019 de 482 de ori, şi numai în 185 de cazuri se ştie cine au fost autorii.

Exemplele pot continua, dar indiferent de natura faptelor penale comise în rural pentru care prinderea autorilor a fost o misiune imposibilă, există cîţiva factori cu titlu de numitori comuni: forţe de ordine care să asigure prevenţia insuficiente, aria mare de acoperire a efectivelor şi situaţie operaţională complexă, care determină timpi de reacţie lungi în cazul unei sesizari sau a unui flagrant şi, nu în ultimul rând, faptul că oamenii de la sate, chiar şi cei mai înstăriţi, nu îşi bat prea tare capul să îşi securizeze proprietăţile cu mijloace de supraveghere sau alarmă. 

"Suntem prea puţini"

Adevăruul dureros este recunoscut chiar de şeful Poliţiei Galaţi, care admite că schema oricum subdimensionată pentru nevoile judeţului este incomplet acoperită cu poliţişti. Mai mult, acesta consideră că, la situaţia operativă actuală, nici dacă efectivele ar fi complete nu s-ar reuşi o gestionare optimă a situaţiilor apărute.

"În prezent, acoperirea schemei de personal din mediul rural este de 86 la sută. Încadrările care s-au fîăcut în ultimii ani au vizat în primul rând mediul urban, urmând să procedăm şi la acoperirea schemei de la posturile rurale. Ar fi nevoie de o suplimentare a numărului de poliţişti în mediul rural. Consider că, la specificul judeţului Galaţi, raportat la situaţia operativă, numărul minim de poliţişti de la un post ar trebui să fie de cinci!", ne-a declarat cms. şef Cornel Mototolea, inspectorul-şef al IPJ Galaţi.

Pentru realizarea unui asemenea deziderat ar fi însă nevoie de o modificare legislativă, care să schimbe raportul existent între număruul de poliţişti de la un post comunal şi numărul de locuitori ai unităţii administrativ teritoriale.

"Naţionala" şi "Locala", sub aceeaşi umbrelă?

Un ajutor ar fi putut veni din partea serviciilor de poliţie locale, care ar fi putut fi, conform legii, constituite la nivelul oricărei comune. Legea nu i-a obligat însă pe primari să îşi facă poliţie locală, la această soluţie de a îmbunătăţi nivelul de siguranţă din localitate şi a asigura respectarea măcar a anumitor normative locale recurgând ori acei care au ştiut să îşi gospodărească foarte bine banii, ori cei cărora le-a ajuns cuţitul la os.

Ar fi de un real ajutor, recunoaşte şeful Poliţiei Galaţi, o cooperare mai strânsă între cele două instituţii, pentru a acoperi cumva deficitul de cadre şi a întări siguranţa oamenilor. "Putem lua ca exemplu perioada situaţiei de urgenţă, când poliţiştii locali ne sunt subordonaţi nouă, ca inspectorat. Influenţa lor se vede clar, mai ales în mediul urban, în municpiul Galaţi. Câtă vreme există o unicitate de comandă şi execuţie, aportul Poliţiei Locale este foarte important în menţinerea unui climat de siguranţă. Ar fi o excelentă idee să se păstreze, pe viitor, o subordonare execuţională", explică şeful IPJ Galaţi.

În ediţiile viitoare ale "Vieţii libere" vă vom prezenta câteva dintre cazurile de primari care au considerat necesară şi benefică înfiinţarea Poliţiei Locale în comună. Alţii, deopotrivă, au văzut-o ca pe o povară financiară şi au preferat, în cele mai fericite cazuri, să se orienteze spre alte investiţii, lăsând siguranţa a mii de oameni pe seama camerelor de supraveghere şi pe umerii celor doi-trei poliţişti de la post.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Când siguranţa satelor stă şi în pixul primarilor

Poliţia locală ar proteja oamenii şi mediul înconjurător. Este opinia mai multor primari din judeţul Galaţi, care fie au reuşit, de-a lungul anilor, să înfiinţeze structuri locale de poliţie, fie au avut astfel de iniţiative şi le-au abandonat, fie nu au încercat niciodată, demotivaţi de cheltuielile mari şi lipsa resursei umane. În aceste condiţii, siguranţa publică cade în continuare pe umerii a doi-trei poliţişti de la posturi şi a “ochilor electronici”.

Legea le permite primarilor comunelor, indiferent că numără 1.000 sau 10.000 de locuitori, să înfiinţeze structuri de poliţie locală, cu condiţia să poată suporta din bugetul local toate cheltuielile aferente funcţionării acestor servicii. În funcţie de numărul de locuitori care au domiciliul în scripte pe raza comunei, în funcţie de situaţia infracţională şi de necesităţile unităţii administrative, edilii au la îndemână, fără a fi obligaţi, posibilitatea să creeze astfel de structuri, care să aducă un plus de ajutor la menţinerea ordinii publice şi la creşterea gradului de siguranţă.

În practică, posibilitatea este apreciată ca un lux de mulţi edili, “stăpâni” peste aşezări cu bugete mici, lovite masiv de migraţia populaţiei plecate la muncă prin alte părţi sau dependentă de ajutoare sociale. Astfel, chiar comune mari din judeţul Galaţi, care se confruntă cu o infracţionalitate care ar avea nevoie să fie stăpânită mai vigilent decât o pot face poliţiştii de la posturile naţionale, sunt lipsite de astfel de servicii şi toate din acelaşi motiv principal: banii.

“Ar fi bună, dar nu putem!”

Este răspunsul pe care l-am primit de la edilii câtorva comune mari din judeţul Galaţi, care s-au declarat întristaţi de faptul că, în localităţile pe care le păstoresc, hoţii îşi fac de cap şi că poliţiştii de la posturi sunt insuficienţi şi cu program de opt ore. Luăm ca prim exemplu cea mai mare comună a judeţului, Pechea, care numără circa 11.000 de locuitori. Cu un specific operaţional deosebit, localitatea a beneficiat, până în urmă cu circa un deceniu, şi de un post de jandarmi, desfiinţat la fel ca şi cel de la Lieşti. Acum, siguranţa cade exclusiv pe umerii poliţiştilor de la post, deşi în cei câţiva ani după plecarea jandarmilor din comună nevoia de mai multă prezenţă în stradă a oamenilor în uniformă a început să fie simţită tot mai acut. “Nu avem poliţie locală. Am iniţiat nişte demersuri în urmă cu trei ani, dar le-am abandonat, din cauza cheltuielilor foarte mari pe care le-ar fi implicat înfiinţarea unui astfel de serviciu. Comuna are 11.000 de locuitori, iar în schemă ar fi trebuit prinşi, conform legii, 11 angajaţi”, ne-a explicat Mihăiţă Măncilă, primarul din Pechea.

Ajungem la Lieşti, o altă mare comună din Galaţi, cu o situaţie deosebită şi din cauza contextului etnic existent în zonă. Şi de aici, jandarmii au fost retraşi, fiind înfiinţată în schimb Secţia 3 de Poliţie Rurală, care trebuie să ţină lucrurile sub control. Nu de puţine ori, cu forţe de sprijin de la Galaţi sau Tecuci. De poliţie locală, care să patruleze pe străzi, nu poate fi vorba. “Nu avem poliţie locală. Nu am făcut, pentru că implică cheltuieli foarte mari cu echipamente, dotări, salarii. Noi ne bazăm pe poliţiştii de la Secţia 3 Poliţie Rurală Lieşti, cu care avem o colaborare foarte bună şi era şi mai bine când aveam şi postul de jandarmi în localitate. Păcat că a fost desfiinţat!”, ne confirmă primarul Iulian Boţ.

O altă comună unde sărăcia merge mână în mână cu hoţia este Griviţa. Cu aproape 4.000 de locuitori, dintre care foarte mulţi plecaţi în străinătate, la muncă, dar “populată” de aceştia din urmă cu vile noi şi părăsite, localitatea se confruntă cu probleme mari la capitolul infracţionalitate, în special furturi, în sezonul rece. Primarul Niţă Chebac se plângea de faptul că infractorii îşi fac de cap şi, chiar dacă sunt prinşi, răsar din nou, ca ciupercile după ploaie, iar poliţiştii de la post şi zecile de camere de supraveghere din comună nu prea le stopau elanul. Poliţie locală, un lux, ne asigura edilul în urmă cu circa doi ani. “E nevoie nu doar de fonduri, ci şi de oameni cu Bacalaureat şi de unul cu studii superioare. E greu de găsit aşa ceva aici”, susţinea primarul din Griviţa.

În chinurile facerii

Este poliţia locală de la Drăguşeni, o altă comună mare, cu şapte sate, cu o populaţie foartă săracă. Acolo, primarul Dumitru Vintilă se chinuie de ani de zile să înfiinţeze un serviciu de poliţie locală, dar lipsa banilor, iar acum situaţia de urgenţă generată de pandemie au pus frână proiectului. “Am înfiinţat un birou cu şase posturi aprobate de Prefectură, apoi am sistat pentru că s-a schimbat legea şi au mai fost şi alte probleme de natură financiară. Apoi a trebuit să îi dotez cu o maşină inscripţionată, a durat achiziţia. Să vedem cum vom ieşi din situaţia aceasta de urgenţă şi, în funcţie de buget, vom scoate la concurs posturile. Poate să participe oricine, este foarte necesar să avem un astfel de serviciu”, ne-a explicat edilul din Drăguşeni.

Cum au reuşit alţii

Şi totuşi, sunt comune în judeţul Galaţi unde o structură cu câţiva angajaţi care să monitorizeze, spre exemplu, felul în care este respectată legea privind colectarea deşeurilor, felul în care localnicii păstrează curăţenia pe domeniul public şi previn, prin prezenţa lor, actele de vandalism asupra investiţiilor publice, nu a fost un deziderat imposibil. Chiar dacă nu au reuşit să conceapă structuri care să respecte ca la lege raportul dintre numărul de poliţişti şi cel al locuitorilor, adică un funcţionar la o mie de cetăţeni, unii primari au găsit o soluţie de compromis. La Umbrăreşti, primarul Stoica Paraschiv a înfiinţat un serviciu de poliţie locală prevăzut cu patru posturi, dintre care sunt ocupate în prezent două. “Urma să organizăm din nou concurs şi pentru celelalte două, dar a venit starea de urgenţă şi nu am mai făcut. Cheltuielile sunt destul de mari, dar merită un astfel de serviciu pentru comunitate. Cei doi poliţişti sunt tineri, o fată din Tecuci şi un băiat din Barcea, pregătiţi şi dornici să înveţe. Deja se văd rezultatele, în sensul că ei sunt implicaţi să pună ordine în gestionarea depozitării deşeurilor, că asta ne interesează pe noi ca şi comunitate rurală, să îi atenţioneze pe oameni legat de transportul cu tracţiune animală, să fie în regulă, urmăresc camerele de supraveghere. Consider că sunt de un real ajutor şi vor fi un sprijin bun pentru poliţiştii de la post, care sunt prinşi în altfel de misiuni, cu infracţionalitatea, cu secţia rurală de la Lieşti. Ei au alte probleme decât să asigure problemele care ţin de mediu sau curăţenie”, ne-a declarat edilul din Umbrăreşti.

Şi la Valea Mărului înmulţirea hoţilor a determinat un efort financiar din partea Primăriei. Încă din 2017, serviciul avea patru poliţişti, dotaţi cu tot ce le trebuie şi maşină de serviciu şi ajuta la îmbunătăţirea climatului de siguranţă publică. “Am făcut poliţie locală pentru că, în ultima perioadă, s-au cam înmulţit hoţii. Vin, sparg magazine şi fură ţigări. Uneori mai fac pagubă şi printre sticlele de băuturi fine. Nu sunt de pe la noi, vin din alte localităţi şi au, se pare, experienţă, nu le trebuie mai mult de 40 de secunde, pentru că aceeaşi poveste am auzit-o şi la cei din comunele vecine”, motiva, la scurt timp după înfiinţarea serviciului, primarul Virgil Florin Doca. Printre comunele unde este necesară deseori intervenţia în număr mare a forţelor de ordine, Brăhăşeştiul are, la rândul său, un astfel de serviciu. La fel, Ghidigeniul, comună unde a fost înfiinţat printre primele un astfel de serviciu, după ce primarul a constatat că trebuia să facă mai mult muncă de poliţie, alergând după hoţii care terorizau satele componente. Şi la polul opus al distanţei faţă de municipiul reşedinţă de judeţ, la Vânători, s-a considerat oportun şi s-a concretizat un astfel de demers. La zece kilometri de oraş este un serviciu cu cinci poliţişti, despre care primarul Marian Ghinea susţine că şi-a dovedit din plin utilitatea. “Este de un real ajutor serviciul pentru comunitate, în sensul că a rezolvat marea problemă cu care ne confruntam, cea a depozitărilor necontrolate de deşeuri. Pe partea de ordine şi siguranţă publică, iar se văd rezultatele. Lumea este mai ordonată, nu se mai mănâncă seminţe în parcuri, nu se mai strică băncile şi mobilierul stradal. În general, infracţionalitatea a scăzut, este altceva când prin comună patrulează două maşini de poliţie, cea de la Naţională şi cea Locală. Iar în perioada stării de urgenţă ne-au ajutat foarte mult pentru că i-au verificat pe cei aflaţi în izolare la domiciliu”, conchide edilul de la Vânători. Acestea au fost doar câteva exemple de localităţi rurale, care fie sunt lipsite de un astfel de suport privind siguranţa puiblică, fie beneficiază de el, cu eforturile financiare aferente. Cheltuielile nu sunt puţine, aşa cum au recunoscut şi primarii care nu şi le-au putut asuma, dar şi cei care le fac: poliţiştii locali trebuie echipaţi, dotaţi cu ceea ce prevede legea, trebuie să aibă maşină de serviciu şi trebuie plătiţi, conform statutului. Toate din bugetele locale, care trebuie împărţite în zeci de direcţii, prioritizate de fiecare administraţie în funcţie de specific şi interese.

viata-libera.ro