Jump to content

Jurnal de combinist


Relu
 Share

Recommended Posts

Topicul ăsta e pentru toţi cei ce lucrează în combinat. Întâmplări, gânduri, necazuri, ce s-a întâmplat peste zi, spuneţi-le aici.

Prima zi a lunii august a fost pentru mine prima zi de muncă, după o pauză de trei săptămâni.

„Băăi, ai plecat în concediu cum nu se putea mai bine. Ne-au omorât ăştia cu elemenţii de la furnalul 5!”, mă ia în primire Tili, la poartă. Urmele agitaţiei de luna trecută, stau stivuite în atelier, aşteaptă să plece la ceramizare.

„Oooo, forţe proaspete!”, mă întâmpină şi maistrul, strângându-mi mâna. „Ţi-a mai venit un om", îl zgândără inginerul.

Mi-au dat să filetez un maldăr de plăci, cu Mutu. „Sunt urgente. Azi, tre’ să plece!”. Nu-mi place deloc operaţia asta. E monotonă, te solicită fizic. Dar n-am ce face, mă conformez. Îmi fac de lucru pe la magazia de scule, să schimb tarozii. Mai târziu, inginerul îl ia pe mut şi-l pune la altă urgenţă. Ăsta-i specificului atelierului nostru. Tot ce se face în secţie trebuie să treacă prin ajustaj-montaj. Aici se dau găuri, se filetează, se ajustează muchiile. Dacă e cazul se asamblează, se vopsesc, se conservă, în fine, piesa de schimb pleacă la beneficiar. Şi toate ajung în atelier, la sfârşit de lună şi vor să plece în acelaşi timp.

După pauza de masă, mă lupt tot de unul singur cu maldărul de plăci. A început să mă doară încheietura dreaptă, reminiscenţa unei căzături de acum un an. În atelier, începe să se facă simţită căldura de afară. Aici e mai cald decât în orice altă parte a secţiei, suntem chiar pe sud. În plus, aici se lucrează des cu falcără deschisă. După vreun ceas, dezertez la un „trei-în-unu”. În uşa secţiei, dau nas în nas cu tizul meu. „Ce faci?”. „Mă duc la o cafea. Tu?”. „Am fost pe la ăştia din Ansamble Sudate, să întreb ceva despre examene …”.

Fiind final de săptămână, invariabil, la 12,30 oprim treaba şi ne apucăm de curăţenie, de făcut ordine.

"Hai băieţi acasă, le-am luat bonul şi pe ziua de azi!"

Link to comment
Share on other sites

Mă pregătesc pentru o nouă zi de lucru. Ultimele două zile a fost foarte cald, temometrul arăta 32 de grade, în atelier. Ieri ne-au dat apă minerală, câte trei sticle a un litru jumate, de om. Aceeaşi marcă, de câţiv ani încoace, de când se dă apă minerală. Cea de ieri cred că stătuse cine ştie câtă vreme pe un raft de magazie. Deşi pe sticlă scrie"apă carbogazoasă", dacă apăsai cu degetul sticla, nu se simţea nici un fel de presiune. Toată lumea a preferat sifonul. Deşi avem două aemenea instalaţii în secţie, uneori nu fac faţă cererilor. Numai în tura de dimineaţă sunt vreo 300 de inşi...

Cu vreo două ceasuri înainte de final, încă o dată, graba a stricat treaba.

Ne pregăteam pentru o asamblare la cald.

"Hai băieţi, e floare la ureche, s-o dăm la spate!"

"Stai bre, să studiem desenul".

"Lasă mă desenul, ce mare filozofie..., adu flacăra şi încălzeşte!"

N-a intrat. Piesa a rămas pe undeva, "pe drum".

"Adu barosul, s-o dăm afară, cât e caldă, până nu se strânge!", a ţipat tizul meu.

I-am dat câteva lovituri, nimic. Am agăţat un bulumac de câteva tone în macara şi "Hai băieţi, ca la Sarmizegetusa!". Au curs apele pe noi până am scos piesa buclucaşă.

"Ia dă, bă, desenul... adu un micrometru... măsoară... cum vreţi bă să intre, nu vedeţi că e cu cinci zecimi peste cotă!. Vă duceţi să daţi examen şi habar n-aveţi să citiţi nişte desene!".

"Iote cine vorbeşte! Dacă mai fumam o ţigară în timp ce ne uitam pe nişte desene, ce era?"

Link to comment
Share on other sites

Azi, la intrarea în schimb, am primit invitaţia la reuniunea unde sunt sărbătoriţi cei ce au ceva vechime în Combinat... Luna asta dau la spate 25 de ani...

Felicitările, masa şi dansul, la Clubul Sidex, vineri, la ora 18 :d

Cu vreun ceas înainte de pauza de masă m-am contrat un pic cu Gogu. Aveam de lucru pe lângă plita de încălzit rulmenţi, el vine şi o aprinde, că vrea să-şi prăjească un peşte.

"Bă Gogule, mai las-o juma' de oră, să termin şi eu aici, că nu mai pot de cald!".

"Şi când se face peştele?".

"Hai bă, că ţi-ajunge o juma de ceas!".

N-a vrut să înţeleagă. I-am închis gazul. Maistrul a intervenit pentru mine. A plecat bombănind, să-şi facă peştele în altă parte. Mai sunt vreo două guri de gaz în atelier, are de unde alege.

De ce oare nu vin unii cu mâncarea gata pregătită, de acasă? Dacă vine o dispoziţie: "Îţi iei bagajul, te urci în maşină, şi pleci la ... Avem urgenţă acolo". Eu am păţit-o acum 15 ani. A venit dispoziţia să plecăm la LBR, la o urgenţă. Aveam în geantă o pulpă de pasăre crudă, s-o fac pe grătar. Normal, acolo n-am avut timp, dar nici foc unde s-o pregătesc. Şi am mâncat pâine goală! De atunci m-am învăţat minte: mâncarea, în cel ma răui caz, să fie nevoie doar s-o încălzesc un pic, chiar şi pe un calorifer!

Link to comment
Share on other sites

În prima parte a programului am făcut-o pe sudorul. Am preasamblat câteva roţi, apoi mi-au dat să desfac sudura de alte piese. Căldura se simţea de la primele ore ale dimineţii iar eu am fost nevoit să-mi pun jambierele şi şorţul din piele. Nu pot să zic că m-am omorât cu munca, da' până-n pauză salopeta era udă în spate şi trei litri de sifon tot am băut.

L-am ajutat pe Relu, să stivuiască nişte discuri, după un anume tipic, pe un dispozitiv. Partea nasoală a fost că trebuia să folosim ciocanele. După primele lovituri, ne-am pus antifoanele, altfel riscam să ne perforăm timpanele. Deşi sunt trei macarale în atelier, e doar o singură macaragiţă, care trebuie să-i servească pe toţi. Aşa că atunci când am prins-o, nu i-am mai dat drumul până ce n-am făcut măcar jumate din treabă. Eram extenuaţi, curgeau apele de pe noi. A durat o oră până ce ne-a venit din nou rândul, da' nouă nu ne-a părut rău că am avut atâta timp de refacere :d

Termometrul arăta, la prânz, 33 de grade. Una din instalaţiile de sifon a rămas fără bioxid. S-a făcut coadă la cealaltă. Fiecare cu câte două, trei bidoane.

Link to comment
Share on other sites

Au adus nişte piese de pe undeva din combinat, să le curăţ pe o anumită suprafaţă, să le facă control cu lichide penetrante, pentru a depista eventualele fisuri. Nasol a fost că respectivele suprafeţe erau acoperite cu o mixtură de praf, rugină şi ulei (dacă vă puteţi închipui aşa ceva :lol: ) şi am fost nevoit să folosesc polizorul. În prima parte a programului, maistrul mă tot bătea la cap că nu se vede nimic depe urma mea. Pe urmă n-a mai zis nimic. De-abia spre sfârşitul programului am înţeles de ce: m-am uitat în oglindă şi am văzut că arătam ca un miner :lol:

Oamenii din tura de după-amiază au venit topiţi de căldură. Cea mai nasoală parte a zilei, pentru ei, e până în pauza de masă, pe urmă se mai răcoreşte un pic atmosfera. Toată ziua a fost coadă la sifon, la ambele instalaţii. Grasu a găsit o metodă să se răcorească: la o gură de aer, a pus un furtun, la fixat undeva cu o sârmă şi i-a reglat debitul. A avut omul "aer condiţionat"? A avut! :d

După ce mi-am strâns tot la locul de muncă, m-am dus la spălător şi m-am spălat temeinic, până la brâu.

M-a văzut inginerul şi s-a luat de mine: "Da' tu la ora asta te speli? Că mai e o jumătate de oră până se termină programul!".

"Eram plin de mizerie, dom' inginer. Mă mânca pielea, ... nu mă mai suportam...".

"Şi ce mă, nu te poţi spăla după program?".

M-a lăsat fără replică. L-am lăsat bombănind şi am plecat şi eu, bombănind la rându-mi. M-am dus în magazie unde, pe o măsuţă, Marian a amenajat o gustărică, de ziua lui. Noi înăuntru, la un suc şi un fursec, ne bârfeam şefii iar afară inginerul îi reproşa maistrului că "nu se respectă programul de lucru".

Link to comment
Share on other sites

Azi am împlinit 25 de ani de combinat. Ca să mă angajez, pe vremea aia, tata, fie iertat, s-a dus cu mine în audienţă, la primul-secretar de partid, Ion Tănase îl chema... A dat ăsta un telefon, avenit unu', Zamfir, şeful personalului. N-veam nici 17 ani împliniţi. Eram un balaur fără minte, dornic să fie pe picioarele lui, dar care habar n-avea nimic despre viaţă.

"Îl angajăm cu dispensă de vârstă. Dar dumneata (adică tata), răspunzi pentru el până împlineşte 17 ani!".

M-am dus ucenic la strungărie. Ce ştiam eu ce-ia aia? Auzisem c-ar fi meserie frumoasă... M-au dat la Prelucrări Mecanice 3, actuala Fluxuri Speciale. Erau angajaţi o groază de-alde ca mine. Practic fiecare muncitor calificat avea un ucenic. Cei mai mulţi dintre ucenici erau de la ţară. Unii nici tabla înmulţirii n-o ştiau :d La vreo 300 de muncitori, media de vârstă era pe la 20-22 de ani. Mulţi, nici armata n-o făcuseră.

Parcă mai ieri era... Şef de secţie era unu', Vasile Bouroş... Om dintr-o bucată, de la ţară, exigent, nu stătea o clipă locului. Nu se sfia să pună mâna pe scule, pe manete..."Uite mă, aşa... aşa se face, nu cum faci tu!". Azi e administrator, la noi în asociaţie. "Dom' Bouroş, acu 25 de ani mi-aţi semnat cererea de angajare, azi vă semnez eu contractul de muncă" :d:d:d Băiatul lui, azi e şef la Proiectare.

Maistru ne era nea Vasile Sarău. Ce ne ardea la pontaj, dacă nu-i plăcea cum facem treabă! Ce şuturi în fund luau puturoşii de la el! Nici ăstuia nu-i era frică de muncă. Punea mâna, ţi-arăta, îţi mai dădea şi una după ceafă, "Să pricepi, că din asta ai să-ţi căştigi pâinea!"

Link to comment
Share on other sites

super povestioarele... parca il si vad pe taica-miu pe la furnale... am umblat si eu prin combinatul ala cat am fost mic de stiam drumurile pe de rost de la furnale pana la ltg-uri...parca ma duceam in vizita de lucru... de cate ori ma prindeau maistrii pe acolo ma luau cu ei sa vad cum iese otelul din furnal, sa vad cum iese tabla din cuptor... etc... m-a fascinat lumea de pe acolo insa am luat o cu totul alta cale :) uneori sau sa ma intreb daca nu era mai bine sa merg pe urmele alor mei... tinand cont ca invatamantul oricum e la pamant

Link to comment
Share on other sites

Am fost de multe ori pe lângă furnale, dar abia în ultimii ani am avut ocazia să fiu aproape de ele. Am fost odată la furnalul 5, când era o revizie. Ciorchine de sudori erau agăţaţi de furnal. Dacă te apropiai prea mult, era imposibil să nu te lovească de sus, un rest de electrod sau zgură. Casca de protecţie era mai mult deât o necesitate. N-aveai cum să stai locului, era o continuă viermuială. Un inginer îşi amenajase un aşa zis birou într-un colţ. Se folosea omul de un cadru de schelă. Pusese deasupra nişte tablă, pe post de copertină. Drept masă, nişte scânduri. Fără scaune. Muncitorii erau un pic mai avantajaţi, aveau nişte barăci, în care să-şi lase sculele. Respiram praf, era imposibil să nu-l vezi.

Link to comment
Share on other sites

Am început o nouă săptămână de lucru, cu probleme de săptămâna trecută... Unul din elemenţii de răcire pentru furnal, făcut de probă, n-a ieşit "în cote". O comisie de ingineri a hotărât să refacem acel element şi să se urmărească pas cu pas etapele, să vadă de unde încep problemele. Din păcate, între ce vor ei şi ce facem noi e o mare diferenţă.

Practic, noi îndoim nişte ţevi în formă de U, la cald, după un anumit tipic, folosindu-ne de un dispozitiv. În mod normal, ţevile alea ar trebui lăsate să se răcească pe dispozitiv, pentru ca tensiunile interne să nu-şi facă de cap. Dar procesul e de durată iar productivitatea ar fi scăzută. Aşa că fizica îşi face de cap. Corectarea dimensiunilor o facem la rece, trăgând de capetele ţevilor cu nişte ştăngi. După ce CTC-ul îşi dă avizul, ansamblul de ţevi pleacă la turnătorie, unde sunt încastrate într-o masă de fontă. Şi aici, în timpul procesului de turnare, iar, fizica îşi face de cap. Necazul e că nu prea mai ai ce corecta, problema e acolo în masa de fontă şi nu mai ai cum să mai faci nici o intervenţie, decât la suprafaţă.

Link to comment
Share on other sites

Vrea productivitate mare indianul? Nu ii pasa daca iese sau nu bine? Oare ce ar fi sa faceti voi toti muncitorii o mica sedinta, sa va hotrati sa faceti lucru bun dar mai incet si daca e sa intrebe indanul de ce a scazut productia sa ii spuneti toti acelasi lucru: Noi vrem sa facem lucru de calitate" sau ceva sa faceti o greva-pro-calitate. Dimn cauza ca lumea vrea productivitate mare si vanzare mare, de aceea nu mai e nimic bun de calitte in ziua de azi. Sa se puna indianul in locul celui care primeste tevile in forma de U de la voi cat chin are cu ele sui ce zic cumparatorii. Nu ii asa ca daca ar fi in locul lui i-ar veni sa rupa contractul cu Sidex ?

Chiar ma intreb cat de bune sunt tevile pe care le trimiteti la firma aceea X?

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.