Jump to content

Mittal vrea să majoreze producţia


dcp100168

Recommended Posts

Mittal vrea să majoreze producţia

Lakshmi Mittal, presedintele ArcelorMittal, care detine Arcelor Mittal Galati, estimeaza ca in urmatorii cinci ani cererea mondiala de otel va creste cu 3-5% pe an, iar cea mai mare parte a acesteia va proveni din Brazilia, Rusia, China, India, Orientul Mijlociu, Africa de Sud si Turcia. Mittal spune ca, in aceste context, grupul va majora capacitatea de productie in Europa de Vest si de Est, precum si in Brazlia, conform unui interviu acordat cotidianului francez Le Figaro.

Creşterea pieţei oţelului la nivel mondial, colac de salvare pentru siderurgia autohtonă

* Scumpirea abruptă a produselor siderurgice îmbunătăţeşte parametrii de performanţă ai combinatelor siderurgice, ceruţi de Bruxelles

Cele şase uzine de oţel mai au o jumătate de an pentru a-şi dovedi viabilitatea. Acum, doar combinatele din Galaţi, Reşiţa, Călăraşi, Târgovişte pot intra mai relaxate în examen.

La 14 mai, Arcelor Mittal, cel mai mare jucător din lumea oţelului (cu 10% din producţia mondială), anunţa creşterea preţurilor pentru produsele plate livrate de unităţile din Europa, deci inclusiv de cea din Galaţi. Noul preţ de referinţă pentru bandă laminată va fi de 720 euro pe tonă, cu 100 de euro peste cotaţiile internaţionale din luna precedentă. (Din aprilie 2007 până în aprilie 2008, cotaţiile urcaseră cu doar 150 de euro). „Această creştere este consecinţa directă a creşterilor consistente ale preţurilor materiilor prime. În ultimele 12 luni, cotaţiile mondiale ale principalelor materii prime (cocs, fier vechi) practic s-au dublat.

Vremea câştigurilor solide

Dar, pe 27 iunie, un alt comunicat, cu o nouă creştere - noul preţ de referinţă începând din septembrie este de 770 euro/tonă - şi o nouă explicaţie. „Ajustarea este rezultatul direct al cererii robuste în Europa şi în restul lumii." Din Germania s-a anunţat deja că tabla Arcelor pentru automobile va fi mai scumpă cu 60% începând de la anul. Săptămâna trecută, grupul a afişat nişte rezultate care au rupt gura târgului - profit net de 8,2 miliarde dolari pe primul semestru, cu 65% mai mult decât cu un an în urmă. Vânzările au crescut în aceeaşi perioadă cu 31%, la aproape 68 miliarde de dolari. „Am obţinut creşteri semnificative de preţuri prin renegocierea contractelor", a spus franc directorul financiar al grupului. În actuala conjunctură, un lucru pare sigur – combinatul de la Galaţi, cu 14.000 de angajaţi, este „salvat". Anul trecut, obţinea un profit de peste 300 de milioane de lei. Iar ultimele creşteri de venituri date de renegocierile indienilor îi vor permite singurului producător de produse plate din ţară (tablă groasă, în principal) să treacă fără probleme de baremurile de eficienţă impuse de Bruxelles.

Venituri rotunjite din reevaluări

Aşa cum am mai arătat în „Adevărul", fiecare din cele şase combinate trebuie să îndeplinească până la sfârşitul anului aşa-numiţii parametri de viabilitate economică, în caz contrar fiind nevoit să returneze ajutoarele de stat primite în perioada 1993-2004. „Combinatul de la Galaţi este foarte aproape de îndeplinirea condiţiilor de viabilitate", spune Petru Ianc, şeful Direcţiei Generale de Politică Economică din Ministerul Economiei şi Finanţelor. Oficialul a participat săptămâna trecută la Bruxelles la o nouă întâlnire între conducerile combinatelor din ţară şi experţi comunitari, asistaţi de un grup de consultanţi independenţi. Concluzia a fost cea care se conturase deja din primăvară, după prezentarea rezultatelor pe 2007 – combinatele din Galaţi, Călăraşi şi Reşiţa se pot considera cu un picior în Europa.

Ţevile au piaţă fierbinte

Nu întâmplător, şi ultimele două combinate sunt în portofoliul unor jucători grei, care-şi pot permite „renegocierea contractelor" – Tenaris (Italia) la Călăraşi şi TMK (Rusia) la Reşiţa, primul, respectiv al doilea producător mondial de ţevi. Iar când în toată lumea creşte industria extractivă (în căutare de petrol mai scump), şi ţevile ajung să fie un produs la mare preţ. Rămase doar cu numele „combinate", cele două societăţi au fost redimensionate la nivelul de oţelării electrice. Acestea folosesc fierul vechi pentru a produce ţaglă destinată laminoarelor din grup - Tenaris Sicotub de la Zalău, respectiv Tmk Artrom de la Slatina.

Reşiţa a raportat la bursă încheierea primului trimestru cu un profit de 893 mii lei. Puţin, dar, în comparaţie, anul trecut, în primul trimestru se înregistra o pierdere de 6,7 milioane de lei. Dar chiar şi aşa, 2007 ajungea să se încheie cu un profit de 29 de milioane de lei.

Hunedoara îşi caută nişa

Piaţa este esenţială. Arcelor Mittal nu este şi un nume la fel de greu în domeniul produselor lungi, astfel că nu a reuşit să tragă din zona roşie combinatul de la Hunedoara. Acesta a înregistrat anul trecut pierderi de 52 de milioane de lei. Oţelăria de la Hunedoara, deşi este cuplată cu laminorul de la Roman (de asemenea din grupul Arcelor Mittal), nu a reuşit anul trecut să acopere mai mult de o treime din venituri din livrările de ţiglă pentru ţevi. Astfel, Hunedoara, combinatul care mai are 1.800 de angajaţi, este încă departe de a-şi fi găsit nişa stabilizatoare: pare să încerce profilarea pe oţelul de construcţii - profile şi oţel beton – dar, deşi piaţa e tentantă, nu e una uşoară. La sfârşitul anului, piaţa de construcţii atingea performanţa de-a cere mai mult beton decât în 1989, ajungând la un milion de tone. În primăvară însă, Hunedoara îşi informa acţionarii că a oprit laminoarele care produc oţel beton, din cauza pierderilor cauzate în principal de costul ridicat al materiei prime şi concurenţei importurilor ieftine din Turcia.

Creşterea consumului intern este acoperită mai degrabă de importuri decât de producţia autohtonă. Siderurgia noastră are în continuare nevoie de modernizare.

Petru Ianc, director general Ministerul Economiei

Iute ca oţelul până în 2011

Miliardarul indian Lakshmi Mittal, cel care controlează 45% din primul producător mondial de oţel, gurul pieţei oţelului, a vorbit săptămâna trecută – „vremurile bune (pentru oţelari – n.n.) vor dura cel puţin până în 2011". De fapt, cifrele vorbesc. Credit Suisse estimează că, pentru a vedea o prăbuşire a preţului oţelului, creşterea economiei chineze ar trebui să coboare sub 7%, iar, simultan, creşterea cererii globale de oţel din restul lumii ar trebui să fie de doar 1%, faţă de 7%. Două condiţii greu realizabile.

Ruşii de la Mechel au probleme acasă şi la Câmpia Turzii

Indirect, Hunedoara arată cu degetul şi spre cealaltă problemă a pieţei interne: „lider pe segmentul oţel beton este Mechel, cu o cotă de 47% în 2007 şi 65% în 2008, după achiziţia Ductil Steel". Ruşii vor consolidarea pe piaţa oţelului pentru construcţii, sectorul cu cea mai mare dinamică din economie.

Au început la combinatul de la Târgovişe, unde au ajuns ca 90% din venituri să fie destinate pieţei interne (de la 59%, în urmă cu doi ani). Combinatul de 4000 de angajaţi reuşea să încheie anul trecut cu un profit de 26 milioane de lei, iar primul trimestru al acestui an cu un câştig net de 12 milioane de lei. Astfel, şi Târgovişte are şanse bune să intre în categoria combinatelor salvate.

Situaţia rămâne încă neclară la combinatul Mechel din Câmpia Turzii (3000 de angajaţi), care anul trecut a raportat o pierdere de 28 de milioane de lei. Un combinat care se află în concurenţă internă, în interiorul grupului, cu oţelăria de la Oţelul Roşu.

Sub tirul lui Putin

Patronii ruşi au anunţat un program de investiţii consistente pentru perioada următoare, dar, la recenta întâlnire de la Bruxelles, au fost avertizaţi să nu depăşească capacitatea de producţie aprobată. De notat însă că ruşii încep să aibă probleme acasă, prim-ministrul Putin fiind în conflict deschis cu acest grup, acuzându-l de practici evazioniste prin folosirea unor preţuri mai mici de transfer în relaţia cu filialele din străinătate.

Oricum, jocul cifrelor rămâne o necunoscută în cadrul grupului. În ultimul raport al auditorului Ernst&Young privind rezultatele combinatului de la Târgovişte, se arată că, spre exemplu, „preţurile menţionate în actele juridice aferente nu au fost încheiate pe o bază juridică echitabilă".

Importurile cresc odată cu piaţa

Până în 2009, capacitatea totală anuală de producţie a siderurgiei româneşti este limitată, în urma acordurilor europene, la 9,1 milioane de tone. Suntem încă departe de acest nivel, pentru 2008 fiind estimată o producţie de mai puţin de 6,5 milioane de tone (locul 26 în lume). Teoretic, această producţie ar acoperi consumul intern - 5,1 milioane tone, estimat pentru 2008, în creştere cu 65% în ultimii trei ani. Se constată însă creşterea vertiginoasă a importurilor, cu 100% în trei ani, ajungând la 3,5 milioane tone.

Importurile, venite în principal din spaţiul extracomunitar – Ucraina şi Turcia - acoperă în special necesarul de structuri moderne pentru construcţii: 80% în cazul profilelor grele, 50% în cazul profilelor uşoare şi barelor comerciale, 30% - oţel beton. Anul trecut însă a crescut până şi importul de cuie, ajungând la 4 .000 de tone, cam cât producţia de la Câmpia Turzii.

http://www.adevarul.ro/articole/crester ... ona/363621

Link to comment
Share on other sites

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.