Un obicei funerar practicat la Șivița și Tulucești, unic în România

[dcp100168]

(Vineri, 5 august 2022)

Un obicei funerar practicat la Șivița și Tulucești, unic în România, ar putea intra în patrimoniul cultural UNESCO

Un obicei funerar practic în zona Şiviţa-Tuluceşti, unic în România, ar putea intra în patrimoniul cultural al UNESCO, aşezând judeţul nostru pe harta destinaţiilor turistice culturale. Evident, este nevoie de consens politic şi promovare, dar premisele există.

Creatorul popular Paul Buța, gazda "Vetrei cu dor" de la Şiviţa, a fost cel care a remarcat obiceiul şi i-a sesizat importanţa: „După ce am terminat casa din Șivița și am transformat-o în muzeu tradițional, am observat că, de Sf. Ilie, se întâmpla ceva în cimitir la Șivița: mergeau oamenii cu pomi la cimitir și, dacă nu era mort, mă întrebam eu ce caută cu pomi la cimitir?! Ce legătură are Sf. Ilie cu pomul mortului?!”

Paul Buța a aflat că, de Sf. Ilie, localnicii se duc la cimitir cu o ramură verde încărcată cu bunuri și alimente pe care, după ce le „cântă” preotul, le dau de pomană. Creanga rămâne la mormânt, să fie „de sprijin” defunctului. Curios și totodată unic în țară este că ceremonia funerară este practicată pentru toți acei care s-au stins între praznicul Sf. Ilie din anul anterior și cel din anul curent.

Pentru a cerceta mai îndeaproape fenomenul tradițional și pentru a avea părerea unor oameni cu carte de vizită serioasă în domeniul folclorului, Paul Buța a invitat – cu sprijinul primarului Petrică Bratu – patru etnologi care, la rândul lor, au fost plăcut impresionați să constate vechimea și vitalitatea ritului.
„Aici, la «Vatra cu Dor», am adus o bătrână care să povestească cum a prins obiceiul, de când îl știe ea (de-atunci, când se punea în pom doar o cămașă, o izmană și o pălărie – pentru bărbați, iar la femei – cămeșoaia, o pestelcă și-o broboadă) și până în ziua de azi, când se pun pături de toate felurile, oglinzi și toate minunile în pom, probabil c-o să ajungă să pună și telefon mobil în pom, dar sper să nu se-ajungă acolo”, a spus, hâtru, Paul Buța.

În fapt, onorând memoria răposatului, se rupe o creangă (din ce în ce mai mare, cu trecerea timpului și înmulțirea ofrandelor) dintr-un arbore fructifer care i-a plăcut celui plecat dintre vii.

Pomul de Sf. Ilie este încărcat nu numai cu obiecte vestimentare, dar și cu alimente. Cele mai interesante aspecte sunt colăceii în formă de porumbel ori pupăză și scara din aluat. „Aceste forme pre-creștine care întruchipează sufletul răposatului, fie că-i numim porumbei, fie turturele, fie hulubi; diversitatea terminologică este cu adevărat interesantă, pentru că reprezintă același lucru. Pe de altă parte există scara pe care sufletul răposatului să se urce pentru a-și culege darurile”, a spus cercetătorul științific Doina Ișfănoni, care a continuat: „De asemenea, în pom sunt incluse cele trei forme specifice – panaghia, de fapt parastasul, care trebuie să aibă cinci sau şapte colțuri. De asemenea, „capul mortului” și covrigelul. Această triadă este așezată totdeauna la baza pomului, pentru a putea întruchipa sistemul de integrare a defunctului în planul celor plecați din neam.”

Din darurile care se oferă pe lângă pom reiese că, în mentalul colectiv, se păstrează <viața în oglindă>, ca reprezentare având – pe de o parte – veșminte de zi și veșminte de noapte, e pentru prima dată când văd că hainele care se adaugă pomului sunt în această dublă ipostază aduse; pentru că, de obicei, se dă un rând de haine, în funcție de sex și, bineînțeles, după moda timpului istoric în care ne aflăm. De această dată se adaugă și ținuta de noapte.”
Bineînțeles că pomul conține și elemente de rit creștin – icoana și candela.

Dr. Lucia Cireș, etnolog, a adăugat: „Am putut constata că fenomenul este încă viu, activ, au fost multe morminte la care s-a pus pom și m-a impresionat grija de a pune în pom sau alături toate obiectele de care se consideră că cel decedat are nevoie pe lumea cealaltă. De fapt, sunt obiectele de care noi ne folosim în fiecare zi și se consideră că și decedatul are nevoie de ele. Pătură, plapumă, haine de iarnă, haine de vară, lenjerie intimă, trusă de bărbierit, mărgele pentru femei și, bineînțeles, alimente cât mai diversificate.
Este o sărbătoare a comunității și, dincolo de semnificația ritualică, este un moment de întâlnire a celor plecați, de reunire a familiilor, o celebrare colectivă a celor plecați, și de unitate a celor vii cu cei decedați.”

Dr. Emil Ţîrcomnicu – etnolog, opinează: „Vedem că obiceiul este practicat de întreaga comunitate. Am avut surpriza de a merge în cimitir și să vedem cimitirul plin! Nu toți vin cu pomi, doar cei care au avut decedați între sărbătorile de Sf. Ilie, dar ceilalți dau și ei de pomană.”

Alexandru Chiselef – etnolog, spune că „e un obicei foarte rar care poate fi legat și de Moșii de Sf. Ilie. Acest obicei are șansa de a intra în patrimoniul național, dar poate, cu puțin ajutor, și în lista UNESCO, pentru că este viu, activ, e într-o continuă dinamică, ceea ce demonstrează faptul că este viabil și are posibilitatea de a se plia pe realitățile sociale ale vremurilor în care trăim; pe de altă parte, este asumat de către comunitate, cu mic cu mare, rudele, vecinii, cei care pregătesc pomul, dar și cei care-l primesc de pomană. Un fapt extrem de interesant e că această sărbătoare integrează riturile de trecere în calendarul de peste an, integrează sufletele celor decedați în ceata strămoșilor.”

Primarul Tuluceștilor, Petrică Bratu, s-a arătat interesat să promoveze acest obicei şi să-l includă pe agenda viitoarelor evenimente din comună: „Putem să ne mândrim că, și după 30 de ani de la Revoluție, anumite obiceiuri păstrate din moși-strămoși sunt practicate și azi. S-a constatat că acest obicei e unic în România. Tulucești e un obiectiv turistic de interes local, iar obiceiul ar putea atrage turiști. Voi propune Consiliului Local ca, în anii viitori, să organizăm un bâlci sau un eveniment mai de amploare și de interes pentru turiști.”

viata-libera.ro

[dcp100168]

„Pomul de Sfântul Ilie”, obicei gălățean inclus în patrimoniul național

„Pomul de Sfântul Ilie”, obicei unic în comunitățile din Şivița, Tuluceşti, Tătarca, Ijdileni, Frumuşița şi Stoicani, a fost inclus în patrimoniul național. Înscrierea în Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial se datorează demersurilor făcute ani la rând, cu pasiune și stăruință, de maestrul Paul Buța, folclorist, muzeograf, creator popular, actor și regizor.

Tulucești, singura comună din județul Galați care a obținut statutul de localitate de interes turistic local, va avea o nouă atracție pe care să o propună vizitatorilor săi: „Pomul de Sfântul Ilie”, un obicei unic, recunoscut acum la nivel național. 

„Cu bucurie și mândrie, vă anunțăm faptul că astăzi Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a aprobat în unanimitate înscrierea în Registrul Național al Patrimoniului Cultural Imaterial a obiceiului «Pomul de Sfântul Ilie»”, a anunțat, miercuri, 3 septembrie 2025, maestrul Paul Buța. 

Domnia sa le-a mulțumit cercetătorilor și specialiștilor din domeniul culturii care au ajutat și contribuit la această reușită, dar în special locuitorilor satelor Şivița, Tuluceşti, Tătarca, Ijdileni, Frumuşița şi Stoicani, pentru păstrarea şi transmiterea obiceiului generațiilor viitoare. De asemenea, gratitudinea maestrului Buța se îndreaptă către Primăria Tuluceşti, pentru suport și pentru parteneriatul în acest demers important pentru comunitate.

„Omule, pomule!”

Așa cum ați putut afla din ziarul „Viața liberă”, vreme de trei zile, între 18 și 20 iulie 2025, în comuna Tulucești s-a desfășurat o cercetare folclorică, urmată de simpozionul cultural „Omule, pomule!”, care a umplut de specialiști etnografi Gospodăria Tradițională „Vatra cu Dor” din Șivița. 

Evenimentele, cuprinse în proiectul „Promovarea patrimoniului imaterial și a culturii naționale în România și Republica Moldova - KULtura”, au fost organizate de Asociația Culturală pentru Tradiții și Obiceiuri Românești „Vatra”, alături de administraţia comunei Tulucești. 

Scopul a fost documentarea și promovarea obiceiului „Pomul de Sfântul Ilie”, ritual unic în România, care încă se mai păstrează în comunitățile din jurul lacului Brateș. Acest obicei reprezintă o formă de comemorare a celor trecuți în neființă, printr-o ceremonie specifică, desfășurată anual în ziua de Sfântul Ilie, pe 20 iulie.

Tradiții pierdute, obiceiuri vii

„De câțiva ani, tot fac întâlniri ale cercetătorilor la «Vatra cu Dor» de la Șivița, pentru documentarea și promovarea obiceiului «Pomul de Sfântul Ilie». Am vrut să le fac când eram la Centru Cultural, dar directorul s-a supărat foarte tare, motiv pentru care am și plecat de acolo. Mi-am zis că, dacă nu facem ce trebuie pentru județul nostru, n-am ce căuta acolo”, ne-a declarat Paul Buța. 

Maestrul ne-a vorbit cu tristețe despre multe obiceiuri care nu sunt incluse în Registrul Național și care riscă să se piardă în uitare, pentru că nu le mai practică nimeni...

Norocul lui - și al nostru - a fost că obiceiul „Pomului de Sfântul Ilie” este cât se poate de viu, iar specialiștii în domeniul etnografiei și a folclorului pe care i-a invitat de-a lungul anilor au fost încântați să-l descopere. Dovadă și unanimitatea cu care Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a aprobat înscrierea lui în Registrul Național. 

„Cum e posibil ca, de atâta timp, acest obicei să se practice și nimeni să nu-l fi remarcat? Am fost invitat în direct, în timpul ședinței, și, cu șarmul meu, am reușit să-i conving că e un lucru frumos să vezi atâţia pomi într-un cimitir și atâta lume”, ne-a povestit maestrul Buța. 

E drept, oamenii au adaptat obiceiul vremurilor noastre, dar esența lui a rămas: „Bătrânii spun că trebuie să rămână creanga de umbră la cruce și că, în ramuri, trebuie să rămână măcar un fruct sau un colăcel, pentru păsările cerului. Deși ele erau luate de copii pe vremuri, pentru că era o mare bucurie pentru ei să mai găsească în pom câte ceva”, spune Paul Buța. 

Ținta pe care a urmărit-o, înscrierea obiceiului în Registrul Național, a fost atinsă. Mai departe, urmează promovarea. „Așa cum în Maramureș turiștii se duc de Paști ca să vadă tradițiile de sfințire a coșului cu ouă și pască, de ce n-ar veni să vadă frumusețea acestui obicei de la noi”, spune Paul Buța.

La cruce 

„Tradiția Pomului de Sfântul Ilie e pentru toți cei ce decedau de la Sfântul Ilie trecut până la cel prezent. Acestora li se scotea pomul cu colăcei, porumbei, pupeze, turturele din pâine, scăriță şi prescuri cu forme deosebite. În el se puneau, simbolic, cele necesare în viață: haine, scăunel, oglindă, candelă, mătură și făraș. Mătura era obligatorie, pentru că acela ce primea pomul trebuia să măture toată calea până acasă. Acest pom se dădea de pomană unei rude sau unui sărac, omul îşi lua ce era în pom și pleca cu ele acasă, dar în pom trebuia să rămână «ofranda cerului», un colăcel, un fruct, un porumbel din aluat, pe care, dacă nu le mâncau păsările, le luau copiii satului. Întrebați de ce rămânea pomul acolo, răspunsul din bătrani era «să fie pentru umbră»”, ne explica Paul Buța, într-un articol publicat anul trecut.

viata-libera.ro