"Altițe de Galați" - femeile care cos istoria pe cămăși tradiționale

[dcp100168]

Altițe de Galați. Povestea femeilor care cos istoria pe cămăși tradiționale

Douăzeci de gălățence iubitoare de tradiție cos cămăși tradiționale românești și le prezintă la expoziții pentru a salva această îndeletnicire veche de sute de ani și a o transmite mai departe tinerilor, sărbătorind mereu Ziua Iei, nu doar pe 24 iunie.

Gălățencele, reunite în grupul „Altițe de Galați“, se numără printre culegătoarele și păstrătoarele de artă și tradiție din România. Doamnele, care au diverse profesii, cos de ani buni cămăși cu motive tradiționale românești, iar anul trecut au hotărât să înființeze grupul. „Am vrut să arătăm lumii că noi ducem tradiția mai departe, să transmitem copiilor noștri aceste simboluri ale poporului român“, a declarat pentru „Weekend Adevărul“ Cristina Ghioci (49 de ani), polițist de frontieră și vocea grupului „Altițe de Galați“.

Altița este acea parte a mânecii care corespunde umărului și este îmbogățită cu simboluri care au legătură cu cerul. Urmează apoi zona numită încreț, care reprezintă pământul, iar modelul de pe mânecă simbolizează râurile. De altfel, compozițiile din acea parte a mânecii se și numesc „râuri“. „Tot ce este reprezentat în altiță are o simbolistică extrem de puternică. Se face o conexiune cu cerul, cu pământul, cu Divinitatea, cu străbunii, cu tradițiile, cu casa și urările pe care le transmiți prin cămașa respectivă“, explică Cristina Ghioci. Pe altiță sunt cusute inclusiv urări pentru fertilitate și sănătate prin diverse simboluri, cum este, de pildă, pomul vieții. Grupul „Altițe de Galați“ are ca scop și conștientizarea românilor legat de faptul că pe piață sunt acum multe cămăși cusute la mașină care nu au nicio legătură cu tradițiile românești și arta cusutului de odinioară.

Arheologi de etnografie

Grupul se întâlnește în prima zi de miercuri a fiecărei luni la Centrul Cultural „Dunărea de Jos“ și tot o dată pe lună la Biblioteca „V.A. Urechia“ din Galați pentru a coase și a împărtăși idei.

Totuși, nu e ca și cum ai avea un manual și te poți ghida după el – gălățencele se inspiră în cămășile pe care le cos din cele expuse la muzeu, analizează materialele din care sunt făcute, ce gen de fire și ce tehnică au folosit femeile care au lucrat cămășile tradiționale. „Refacem aceste cămăși tradiționale. Renaștem acele modele și le ducem mai departe ca să nu se piardă“, spune Cristina Ghioci. Grupul „Altițe de Galați“ se axează acum pe culegerea modelelor de cămăși tradiționale din județul Galați, mai ales că în oraș nu sunt foarte multe – fiind port, oamenii s-au tot perindat de-a lungul timpului. Tocmai de aceea, aceste cămăși tradiționale nu sunt ușor de găsit, iar pe ele au fost identificate influențe dobrogene sau din Moldova de Nord.

Gălățencele pasionate de cusutul cămășilor tradiționale au dus o muncă de sisif pentru a identifica creații cât mai vechi și mai autentice, pe care le reproduc apoi respectând cât mai fidel originalul – găsesc inclusiv pânză veche din combinații de bumbac, in sau cânepă. „Încercăm să respectăm calitatea, densitatea și finețea pânzei, astfel încât modelul să fie cât mai autentic lucrat“, descrie procesul Cristina Ghioci.

Una dintre sursele de inspirație ale grupului „Altițe de Galați“ este muzeul actorului, etnografului și creatorului de măști populare Paul Buța din localitatea gălățeană Șivița, unde se găsește o colecție impresionantă de cămăși vechi. A fost o muncă de documentare anevoioasă și îndelungată, totul din dorința de a transmite mai departe tradiția cusutului cămășilor tradiționale românești.

Istoria satului românesc, scrisă pe cămăși

Cristina Ghioci lucrează acum la o cămașă din material subțire, pentru că zona județului Galați este una cu preponderență călduroasă, iar pe ea este reprezentată o horă, o imagine rar văzută pe cămășile tradiționale.

Femeile purtau pe vremuri cămăși drepte și puțin decorate, iar cusătura era una aparte. Se făceau „râuri“ pe piept sau pe mânecă, la îmbinarea cu umărul, cu sau fără bentiță la gât. „În trecut, femeia își făcea cămașă din ce pânză avea. Am găsit cămăși făcute și din câte trei feluri de pânză, pentru că se lua o bucățică de la o cămașă mai bună și se adăuga la o cămașă nouă ca să nu se piardă nimic. Totul se făcea atunci cu economie și după același principiu lucrăm și noi acum“, ne introduce puțin Cristina Ghioci în realitatea acelor vremuri. Așa se făcea la șezătorile de odinioară, unde femeile se strângeau și coseau împreună – la nevoie, își dădeau una alteia inclusiv ața de care aveau nevoie ca să termine cămășile de cusut.

Lucrul la o cămașă tradițională este extrem de migălos și poate dura între câteva luni și chiar câțiva ani. Fiecare cămașă este o poveste de viață, pe care se pot citi inclusiv emoțiile pe care le-au avut cele care le-au creat, în funcție de cât de apăsate sau tensionate sunt firele. Pe vremuri, femeile lucrau la cămăși după ce „ostoiau“ casa. Se așezau seara la gura sobei și coseau la lumina flăcărilor. Toate doamnele din grupul „Altițe de Galați“ au joburi și tot seara reușesc să mai coasă câte puțin la cămășile la care lucrează cu pasiune, iar unele fac acest lucru dimineața, delectându-se cu câteva rânduri cusute. „E momentul nostru de meditație și de relaxare. Cusutul unei cămăși tradiționale este cu adevărat o terapie. Pofta noastră de a cunoaște și a nu lăsa să se piardă ce am primit de la străbuni este în ADN-ul nostru“, mărturisește Cristina Ghioci.

Păstrarea identității

Trebuie subliniat că există două genuri de cămăși tradiționale. Cămășile de sărbătoare cusute la Galați, de pildă, sunt foarte bogat ornamentate, cu bobocul de Covurlui și albine în altiță, ambele specifice zonei. Cea mai mare parte a acestor creații sunt cămăși de lucru, care sunt mult mai puțin decorate decât cele de sărbătoare, iar ca material se folosește cânepa sau inul. Grupul de la Galați poartă mult cămășile tradiționale pentru a-i conștientiza și conecta pe oameni cu tradițiile specifice zonei.

Grupul a avut multe expoziții de cămăși tradiționale cusute pentru propriii copii, așa cum se făcea pe vremuri, dorind astfel să atragă cât mai mulți tineri spre această îndeletnicire ce s-a transmis din generație în generație, definitorie pentru cultura poporului român.

Mai multe grupuri de copii care le-au văzut la lucru pe doamnele de la „Altițe de Galați“ și-au exprimat apoi dorința de a-și coase propriile cămăși trradiționale. „O cămașă tradițională este o scrisoare de viață pe pânză, prin care poți înțelege exact ce a vrut să transmită acea femeie prin cusut. Poți simți ce supărări sau bucurii avea, ori ce rugăciuni spunea. Vreau ca femeile să știe că atunci când au timp pot să vină alături de noi ca să coasă și să facă diferența între ce înseamnă o cămașă tradițională cu adevărat și ce este artizanatul“, este dorința Cristinei Ghioci și a grupului din care face parte.

adevarul.ro