Reţetele forumiştilor

[Sheena]

Aici fiecare va scrie ce mancare a inventat el poate din prea mult timp liber, de foame, si poate si din pasiunea de gurmand.

Eu prima:

Shaorma cu spaghetti

Intr-o clatita se pune urmatoarele ingrediente: varza alba si varza rosie, o portie cartofi prajiti, carne de porc sau de vita (taiata bucatele), castraveti, 1/2 ardei gras 1/2 rosie si apoi se acopera cu spaghetii.Apoi se pune ketchup si putina maioneza. Pofta buna!

Ketchup si maioneaza (optional) fiecare dupa gustul sau.

[Relu]

N-am urmat întocmai reţeta dar mi-ai dat o idee: am pus în foaia de clătită bucăţele de carne de vită, cartofi prăjiţi şi usturoi.

Mulţi nu prea se încumetă la clătite, că nu ştiu cum să le întoarcă de pe o parte pe alta

Haideţi să vă spun micul meu secret: tigaia să fie fierbinte, curată, fără nici un fel de depuneri (chiar n-are importanţă dacă e acoperită cu teflon sau fără). Ulei, cât o monedă, pe mijloc, după care se întinde, pe toată suprafaţa. După ce compoziţia s-a întărit pe fundul tigăii, se agită orizontal până ce foaia de desprinde singură. Acum o puteţi arunca în sus pentru a o aşeza pe cealaltă parte.

Şi câteva "năzdrăvănii" de-ale mele:

• 
  [*:20t6gnrw]La ouă ochiuri, puneţi deasupra mujdei
  [*:20t6gnrw]O reţetă de omletă: în ouăle bătute, se încorporează un cartof ras, brânză sfărâmată şi ceapă tocată. Merge să adăugaţi şi un ardei gras, tăiat cât mai fin şi mărunt.

[dcp100168]

Cele mai frumoase mâncăruri erau alea făcute în cămin "Băi, băieţi, facem şi noi o fasole?" "Facem!" "Hai să ne organizăm" "Emile, du-te la camera 210 şi ia oala aia mare, Ionuţ du-te la blocurile de lângă şi fă rost de nişte ceapă de prin grădinile lor, Cristi - vezi la 312, că aia au sigur fasole, că-s de la ţară. A, băi, Ioane, când vii de la grădină ia şi nişte bulion de la amicii aia ai tăi de la parter!" Eu mă duc să iau reşoul de la vecini!. Cam aşa se facea mâncare în cămin şi uneori mi-e dor...

[tomcat0]

ca bine le zici cu caminul... studentia in camin e de pomina... nu se compara cu nimic altceva... si nici n-ai cum sa uiti. Mai nou am aflat ca nu mai e chiar asa cum era acum 10, 15 ani prin camine...

apropo... acolo am invatat sa-mi fac stomacul sa nu mai ghioraie cu spaghetti, mancarica de cartofi... zeama de legume... etc... tot ce prindeam de prin vecini... si iesea al naibii de buna mancarea aia.

[Relu]

Secretul mâncărurilor "de cazan" e să nu te prea uiţi ce pui acolo. Aveam în armată, pe unu' Kerestely Istvan, bucătar de meserie. Până să-l ia în armată, lucrase doi ani de zile la o cantină muncitorească, în Reghin. Normal, a fost pus la bucătărie. Să-ţi respecte Pişta reţetarele? Ferit-a sfântul! Mereu băga ceva de la el: sfeclă roşie în fasole, varză la ciorbă, ceapă la pastele cu brânză... L-a chemat o dată ofiţerul de servici, venise să ia proba de mâncare "Ce chi**da mătii e asta, băi ungure?". "Borş de lobodă, să trăiţi!". "Şi asta aveai tu ordin să faci azi? Dacă vine vreo inspecţie? Ia dă-mi reţeta... să vedem... ai reţetă?".

Adevărul e că nimerea toate mâncărurile. Ce făcea, ce nu făcea, până şi cei mai mofturoşi nu mai aveau ce comenta. După o lună de zile, l-au mutat la popotă :cry:

[tomcat0]

super misto cu bucatarul asta... mi-ai adus aminte de armata... si n-am cum sa uit in viata mea... cum un idiot de maior, responsabilul cu bucataria pe toata unitatea, ne-a bagat intr-o dimineata la micul dejun FASOLE INSTANT (nici macar naturala) cu CEAIfratilor... am inebunit cu totii, e vb de anul 2000 nu de vremea lui Ceausescu, ca sa zicem ca nu aveam ce sa mancam... si binenteles ca la raport am facut mare scandal... si ne-am bucurat enorm cand comandantul l-a scos in fatza pe borfasul ala de maior si l-a mustrat in fata a 150 de soldati si a vreo 20 de cadre... nu va imaginati ce culori erau pe fatza omului

[Relu]

Amintiri din copilărie: când făce mama mâncare şi prăjea ceapa, mereu îmi făce o tartină cu aşa ceva... voi aţi încercat?

[Relu]

Reţetă de gulaş:

Carne de vită şi cartofi, în cantităţi egale, cam un chil, de fiecare. Carnea, tăiată bucăţele, se dă un clocot până se spumuieşte, apoi se scot şi se pun în oala în care fierb cartofii.

Într-o tigaie, puneţi la prăjit ceapă şi morcov, tăiaţi mărunt. Minim două cepe, doi morcovi. M-a învăţat mama că gustul bun al mâncărurilor e dat de ceapă iar dulceaţa o dă morcovul. Aşa că nu vă zgârciţi. Amestecaţi din când în când, până ce ceapa devine transparentă. Apoi turnaţi prăjeala în oala cu carne şi cartofi. Am folosit ulei de porumb, pentru aroma pe care o are.

Lăsaţi să fiarbă la foc mic, cu oala acoperită. Când carnea a fiert, adăugaţi roşii tăiate (un chil), ardei kapia roşii (vreo doi, trei), boia de ardei, cimbru, un pumn de căţei de usturoi, tăiaţi bucăţele. Amestecaţi din când în când, până ce compoziţia scade. Sare şi verdeaţă, după gust.

Timp de preparare: maxim 2 ore.

Băuturi: un rachiu prost şi puturos înainte; la masă, un vin uşor şi dulce.

Poftă bună!

[tomcat0]

Relu, sa stii ca in weekend o sa fac reteta ta si mai mult decat atat, o sa-i fac si o poza ca sa vezi ca nu te mint... acum depinde numai de timpul meu liber, ca placere am slava Domnului de cate ori fac mancare fac din placere.

[Relu]

Dacă mai rămâne ceva, să ne inviţi şi pe noi

Uichendul ăsta cred că mă înfing la o supă cu găluşte

[Relu]

Supă cu găluşte n-am făcut. Mi-a luat-o înainte soţia cu o supă cu tăiţei

Da i-am tras un gulas, cu carne de porc... în aceeaşi manieră ca mai sus... da' am tocat şi o jumate de ardei iute, roşu

Da' ia hai să vă dau o

Reţetă călugărească de murături

Pentru a prepara murături după această reţetă sunt necesare câteva etape.

1. 
   [*:2raeumlq]Pregătirea recipientului
   În varianta originală se folosesc butoaie de lemn, pregătite special pentru a putea fi închise ermetic. Tehnologia a pătruns şi în domeniu aşa că se pot folosi butoaie din plastic sau recipienţi din sticlă. Acestea, indiferent de felul lor vor fi bine spălate şi opărite cu apă fiartă. Se lasă să se usuce.
   [*:2raeumlq]Pregătirea materialului de bază,adică gogonelele. Pot fi verzi sau semicoapte. Se spală şi se elimină cele lovite sau alterate.
   [*:2raeumlq]Pregătirea "mirodeniei".
   

• 
  [*:2raeumlq]Hrean, curăţat şi tăiat rondele, o bucată la 3 kg de gogonele
  [*:2raeumlq]Morcovi, curăţaţi şi tăiaţi fâşii, 1 kg la 10 kg gogonele
  [*:2raeumlq]Usturoi, câte un căţel la fiecare kg
  [*:2raeumlq]Ardei iute - după gust - de la 1 la 3 buc. pe kg
  [*:2raeumlq]Sfecla roşie, 1 kg la 10 kg gogonele
  [*:2raeumlq]Varză roşie, o căpăţână la 10 kg
  [*:2raeumlq]Mere tăiate felii - de preferat cele "creţeşti" sau "Renee" (jegoase) - 2 buc. la 5kg gogonele
  [*:2raeumlq]Ţelină tăiată rondele, o bucată "ca lumea", inclusiv frunzele, la 5kg gogonele

Se pot pune, opţional, frunze de vişin, boabe de porumb...

[*:2raeumlq]"Zeama"

La 10 l de apă (de preferat netratată, de fântână ) se pun 300 g sare grunjoasă, 300 ml oţet de fermentaţie din vin, boabe de muştar (conţinutul unui plic), cca. 4 - 6 foi de dafin. Totul se dă în clocot şi se va folosi fierbinte!

[*:2raeumlq]Ritualul facerii!!!

Pe fundul vasului se aşterne un strat de foi de hrean. Gogonelele se introduc într-un strat, peste acestea. Se pune un strat de "mirodenie", iar un strat de gogonele, din nou "mirodenie" şi tot aşa până la umplerea vasului. Se acoperă cu frunze de hrean şi frunze de vişin. Se adaugă un mănunchi de busuioc şi vasul se închide ermetic.

Produsul numit "murătură" se poate consuma după o lună. După acest interval, se recomandă depozitarea "la rece".

Poftă bună!

Declar pe proprie răspundere, că vă vor iubi soţiile prietenii, neamurile şi mă veţi pomeni. Ca să întăresc cele spuse, numai anul trecut, din comoditate, n-am urmat reţeta de mai sus. Astă primăvară, am aruncat mai bine de jumătate din murături.

[Relu]

Tot eu şi tot cu murături

Murăturile făcute în casă, ambasadorii sănătăţii pe timp de iarnă

Castraveciorii muraţi, gogonelele şi varza pusă toamna târziu la saramură îşi păstrează aproape neatinse calităţile curative şi constituie o sursă nepreţuită de vitamine naturale.

Borcanele cu murături ascund o infinită lume microscopică fără de care viaţa noastră ar fi mult mai fadă. Armate întregi de organisme minuscule şi flămânde asaltează în permanenţă legumele proaspete şi nu se lasă până nu prăpădesc tot ce le iese în cale.

Această cursă care începe la scurt timp după ce castraveciorii sau gogoşarii se îngrămădesc pe tarabă poate fi zădărnicită numai de acidul lactic, o bacterie generoasă, care conservă zarzavatul. Acidul lactic este un ferment natural care nu se dezvoltă decât în butoiul cu varză sau în borcanele cu murături asortate şi dosite cu grijă în pivniţă de gospodine.

Murăturile făcute în casă au pierdut de multă vreme bătălia în faţa murăturilor fabricate la scară industrială, care tronează pe poliţele din supermarketuri. Metodele noi prin care se murează zarzavatul, care includ pasteurizarea şi folosirea oţetului, conduc la aşa-zisa producţie de raft care le asigură companiilor alimentare profituri uriaşe.

Murăturile moderne sunt lipsite însă de savoarea celor în saramură, făcute în casă, după metode vechi de mii de ani. Castraveţii sau gogonelele fermentate industrial, pe care le cumpărăm de la magazin, nu au nici pe departe calităţile tămăduitoare ale celor puse acasă, la borcan.

În procesul natural de fermentaţie, care are loc în butoiul cu murături, culturile de bacterii transformă zaharurile din legume şi produc nenumărate substanţe benefice pentru organism, printre care se numără, bineînţeles, şi acidul lactic. Acidul lactic se formează în cantităţi mari în murături, le conferă o aromă unică şi calităţi nutriţionale excepţionale.

Sarea de mare face murăturile crocante

Legume proaspete şi bogate în nutrienţi, bine spălate şi asortate, mărar şi boabe de muştar, vase curate şi sare! Aşa începe, în orice gospodărie, conservarea legumelor în saramură, una dintre metodele prin care oamenii au reuşit să-şi păstreze, pentru mai multă vreme, hrana nealterată.

Sarea de mare, pentru că este mult mai bună decât sarea obişnuită, se adaugă în cantităţi bine stabilite de fiecare reţetă în parte în lichidul ce se toarnă peste legume. Acest mineral, considerat, de multe ori, enigmatic, conservă legumele şi contribuie la reglarea procesului de fermentaţie.

Dacă murăturile sunt crocante, şi cum altfel ar putea fi, tot sarea este cea care le conferă această calitate atât de "gustată"! Odată ce legumele au fost acoperite de lichidul special pregătit pentru a le mura, apa pe care ele o conţin în mod natural se amestecă instantaneu cu saramura şi, astfel, datorită sării care le pătrunde, devin crocante.

Acest proces chimic este cunoscut sub numele de osmoză şi se petrece din cauza tendinţei substanţelor de a trece de sub membrana legumelor într-un spaţiu în care concentraţia lichidului este mai scăzută.

Oxigenul strică saramura

Foarte importantă pentru nişte murături pe cinste este şi temperatura locului în care se află borcanele în care acestea fermentează. Dacă este prea cald sau aerul este foarte uscat, alte bacterii neprietenoase vor intra în competiţie cu acidul lactic şi vor prelua controlul în butoiul cu murături. Iar varza, gogonelele sau gogoşarii vor prinde mucegai şi mirosuri deloc plăcute!

Nici temperaturile scăzute nu sunt prielnice, pentru că procesul de fermentaţie este încetinit. Oxigenul, de asemenea, nu face casă bună cu murăturile. În timpul fermentării, este foarte important ca borcanele cu murături să fie bine acoperite, astfel încât să nu pătrundă niciun pic de aer.

Oxigenul favorizează răspândirea microbilor, iar dacă o părticică de castravete sau de varză ia contact cu aerul se alterează imediat. Celelalte legume aflate la murat în acelaşi vas se vor molipsi şi ele, iar în scurt timp se vor strica. Există multe reţete şi feluri de a pune murături, iar fiecare versiune, prin tipul de condimente folosite, aduce un plus de vitamine sau de minerale.

Cleopatra adora murăturile

Murăturile fac parte din toate tradiţiile şi din toate culturile. Cel mai vechi exemplu îl constituie castraveţii, care au fost muraţi prima oară în Mesopotamia în anul 2030 î.Hr., dar se spune că poporul chinez este acela care a descoperit că legumele sau fructele pot fi conservate şi păstrate, astfel, vreme îndelungată.

Legumele în saramură sunt amintite şi în Biblie, de cel puţin două ori, iar despre Cleopatra, regina egiptenilor, se spunea că era atât de frumoasă pentru că toată ziua mânca murături. Aristotel, spun cronicile, nu pierdea nicio ocazie în care să nu preamărească efectele curative ale castraveţilor muraţi.

Romanii importau tot felul de legume din teritoriile cucerite, pe care le puneau apoi la păstrat în saramură, în oţet, ulei şi, uneori, în miere.

Împăraţii romani Iulius Cezar şi Tiberiu, regina Elisabeta I, George Washington sau Napoleon Bonaparte nu sunt decât câteva nume mari din istorie care au iubit la nebunie murăturile.

Castraveciorii muraţi

Împăratul roman Tiberiu avea pe masă, indiferent de anotimp, castraveţi. Romanii, la rândul lor, erau mari iubitori de castraveţi şi îi cultivau în sere sau îi murau.

După unele cronici, patria castraveţilor este India şi se spune că ar fi fost cultivaţi încă din anul 1000 î.Hr. Castravetele este amintit şi în Biblie, iar tracii, la rândul lor, erau vestiţi cultivatori de castraveţi. Vestitul Charlemagne, în Evul Mediu, cultiva castraveţi în grădinile sale din Franţa, iar Cristofor Columb a adus pentru prima oară castraveţi în Spania în anul 1494.

În zilele noastre, castraveţii sunt cele mai cultivate legume după roşii ori ceapă. China este cel mai mare producător, urmată de Japonia şi Turcia. În acest top mondial al cultivatorilor de castraveţi, România ocupă locul al şaselea, fiind urmată de Olanda. Castraveciorii muraţi se numără printre cele mai gustoase aperitive. Sunt nelipsiţi de lângă friptură, iar iarna, în zilele de post, o porţie de fasole bătută cu mulţi castraveciori săraţi şi crocanţi se dovedeşte a fi un deliciu culinar.

Varza murată

Acest aliment destul de comun pentru noi este considerat un adevărat panaceu. Calităţile sale sunt de necontestat, astfel că poate fi folosită în tratarea unui număr foarte mare de boli. Este bogată în special în provitaminele A, C şi E şi în fibre, fiind o adevărată farmacie naturală.

Conţinutul de minerale este şi el foarte bine reprezentat - calciu, magneziu, fier, la fel ca şi cel de oligoelemente - iod, cupru, mangan ori sulf. Varza are acţiune anticancerigenă, iar specialiştii recomandă ca ea să fie consumată în mod regulat, deoarece conţinutul ei crescut de caroten diminuează riscul apariţiei cancerului. Varza murată se prepară de mii de ani în butoaie mari de lemn şi este păstrată peste iarnă. Lângă varză se pun la murat şi alte legume cum ar fi ceapa, usturoiul sau gogonelele.

În cazul verzei, transformarea glucidelor în acid lactic este influenţată de temperatura la care se desfăşoară fermentaţia. Astfel, s-a constatat că la temperatura de 4 grade Celsius se acumulează cantităţi mai mari de acid lactic decât la 11 grade Celsius. Vitamina C se păstrează în proporţie de 90% în cazul verzei murate. Pe lângă vitamina C, în varza murată se mai regăsesc şi vitaminele B1, B2, B6 şi PP. Prin murare este fermentată celuloza şi, spre deosebire de alte metode de conservare, valoarea nutritivă a legumelor creşte.

Murăturile de casă, spaima microbilor intestinali

Acidul lactic este o bacterie descoperită şi folosită ca ferment de cel puţin 4.000 de ani. Se găseşte răspândită în natură, dar şi în organismul uman. Acidul lactic este cunoscut pentru rolul pe care îl are în obţinerea brânzeturilor sau a iaurturilor.

Este însă la fel de important şi pentru conservarea naturală a legumelor. Acidul lactic are un efect inhibator asupra microbilor din intestine şi previne apariţia unor procese de fermentare nedorite care duc la tulburări intestinale, transpiraţie excesivă şi rău mirositoare sau la un miros neplăcut al gurii. Acidul lactic ajută organismul să asimileze proteinele şi fierul şi fortifică sistemul imunitar.

Acidul lactic poate fi numit pe bună dreptate ambasadorul luptei împotriva tuturor bolilor cauzate de microbii care populează intestinele. Specialiştii au demonstrat că un consum regulat de murături obţinute printr-un proces natural de fermentaţie combate astmul, dermatitele şi previne cancerul de colon.

Fără seminţe de muştar, mărar şi usturoi, murăturile nu au gust

Condimentele sunt foarte importante şi nu trebuie să lipsească din butoiul cu murături. Usturoiul se găseşte din belşug printre castraveţii muraţi şi ţine sub control bacteriile neprietenoase ce împiedică dezvoltarea acidului lactic. Mărarul nu lipseşte nici el, iar seminţele de muştar au un rol foarte important în murarea legumelor. Unele reţete recomandă oţetul pentru conservarea legumelor.

Oţetul natural, făcut din vin sau din mere, vindecă anumite disfuncţii digestive, scade tensiunea arterială şi tratează infecţiile urinare. Atunci când oţetul este folosit împreună cu sarea, comună în cazul murăturilor, efectul antibacterian al acestui lichid se amplifică.

http://www.adevarul.ro/articole/muratur ... rna/334586

[Relu]

Consumul de murături ajută la păstrarea sănătăţii organismului

Toate elementele din borcanul cu murături ajută organismul într-un anumit fel. Fie că sunt murături fermentate sau preparate cu oţet, efectele benefice sunt notabile

Consumul de murături ajută la păstrarea sănătăţii organismului

Murăturile sunt folosite ca aperitive pe parcursul întregii ierni şi sunt nelipsite din casele românilor. Însă, nu mulţi ştiu că acestea sunt alimente foarte sănătoase care trebuie incluse în dietă. Sunt multe reţete şi feluri de a prepara murăturile, dar fiecare versiune aduce anumite beneficii organismului în funcţie de tipul de condimente folosite şi de felul în care s-au pus murăturile (cu oţet sau prin fermentaţie).

Murăturile trebuie folosite în orice dietă pentru că au foarte puţine calorii şi foarte puţine grăsimi. Murăturile sunt benefice organismului şi din alte motive. Castraveţii muraţi sau alte legume sunt bogate în fibre care sunt necesare în procesul digestiv şi în lupta împotriva cancerului.

Castraveţii mai conţin şi antioxidanţi, care luptă cu radicalii liberi, implicaţi în procesul de îmbătrânire al organismului. De asemenea, majoritatea legumelor sunt bogate în magneziu şi fier. Recomandarea nutriţioniştilor este ca un adult să mănânce 5 fructe şi legume pe zi. Murăturile se încadrează în această recomandare a specialiştilor.

Seminţele de muştar ajută la procesul digestiv

Condimentele care se pun împreună cu murăturile sunt şi ele foarte importante. De exemplu, usturoiul, care se găseşte din belşug, mai ales în borcanele cu castraveciori, are capacitatea de a ţine sub control dezvoltarea bacteriilor în organism.

Mărarul, o altă mirodenie care se foloseşte la murături, este bogat în flavonoizi care ajută foarte mult organismul. Seminţele de muştar sunt cunoscute pentru rolul lor important în procesul digestiv, însă, se pare, că ele ajută şi la prevenirea Alzheimerului, arată unele studii. Murăturile fermentate conţin anumite bacterii, care ţin sub control microbii din intestine. Când murăturile fermentează, se crează acid lactic.

Acest acid ajută la diminuarea colesterolului rău, îmbunătăţeşte circulaţia şi scade tensiune arterială. De asemenea, acidul lactic din murăturile fermentate ajută la digestie, la dezvoltarea bacteriilor benefice din intestine şi le îmbunătăţeşte starea generală diabeticilor. Un studiu a demonstrat că cei care consumă frecvent produse fermentate sunt mai puţin predispuşi la a avea probleme cu pielea, cu astmul şi cu disfuncţiile sistemului imunitar.

Oţetul ajută la mărirea imunităţii organismului

Multe murături sunt făcute cu ajutorul oţetului. Acest lichid aduce anumite beneficii organismului pe lângă faptul că dă gust alimentelor. Oţetul este cunoscut pentru faptul că măreşte imunitatea organismului, calmează şi chiar vindecă anumite disfuncţii digestive şi distruge depozitele de calciu din încheieturi. Mai mult, oţetul ajută în cazul celor cu hipertensiune şi ajută la tratarea infecţiilor urinare, se mai arată în unele studii.

De asemenea, el ajută la mineralizarea eficientă a oaselor, luptă cu infecţiile, cu bacteriile şi cu fungii. Oţetul ajută la inhibarea dezvoltării bacteriei E.coli şi atunci când este folosit împreună cu sarea (comună în cazul murăturilor), efectul antibacterian al oţetului se amplifică. În ultimul timp, pentru murături se foloseşte oţetul de mere care aduce şi mai multe beneficii decât cel obţinut din vin. Acest oţet conţine diferite minerale, pectina - care este bună pentru inimă - şi anumiţi amoniacizi care nu trebuie să lipsească din dietă.

Persoanele cu unele afecţiuni trebuie să fie atente la consumul de murături

Medicii spun că murăturile ar trebui evitate sau doar „gustate” dacă persoana are afecţiuni digestive. Murăturile sunt „acide” şi pot da crize de gastrită sau pot acutiza ulcerele. Dat fiind conţinutul ridicat de sare, un astfel de produs este de evitat şi pentru persoanele care au hipertensiune arterială sau boli cardiovasculare. De asemenea, potrivit medicilor, nu sunt recomandate persoanelor cu afecţiuni hepatice (ciroză cu ascită) sau insuficienţă renală.

http://www.gandul.info/sanatatea/consum ... 91;1066023

[George]

Prima mea Pizza:

Ingrediente: 3 oua, 2 felii branza, 4 felii bacon taiate marunt, 1 rosie taiata felii, jumatate ardei gras taiat feliute, 2 catei usturoi taiat in rondele mici.

Se bat oualele intr-un castron, se amesteca apoi cu branza, apoi se pun si celelalte ingrediente si se amesteca. Apoi tot continutul din castron se varsa intr-o tigaie cu grija sa ia aspectul rotund. Se mai misca un pic si cratita pana amestecul ia forma dorita si apoi se aprinde aragazul. (eu am facut-o pe aragaz la ochiul mare) fiecare cum doreste: aragaz, cuptor, cuptor cu microunde. Se lasa cam 5 min. Apoi se serveste. Pofta Buna!

[dcp100168]

Asta-i omletă

[Rami]

Asta-i omletă

Ia sa faci si tu una si invita-ne la masa

[dcp100168]

Asta-i omletă

Ia sa faci si tu una si invita-ne la masa

Am facut clatite in tigaia de friptura si tot cam asa au iesit

[Rami]

nu stiu cum au fost, nu m-ai invitat

[Relu]

1 varză,

1 ţelină,

2 cepe,

2 gogoşari,

1 morcov,

2-3 căţei de usturoi,

Toate lăsate să fiarbă cel puţin un ceas ... apoi se adaugă:

2-3 roşii,

niscai pătrunjel,

vreo două fire de mărar,

vreo două căni cu moare de varză.

Se mai dă un clocot şi ... poftă bună!

[Rami]

cum se numeste rezultatul?

[dcp100168]

cum se numeste rezultatul?

Mâncare

[Relu]

Ciorbă de varză

[Relu]

Chiflteluţe de post:

Se fierbe 1 chil de cartofi, apoi se curăţă şi se dau pe răzătoare. Se toacă vreo două cepe mărunt şi se amestecă cu răsătura. Se mai adaugă vreo doi pumni de făină, doi-trei căţei de usturoi (zdrobiţi) şi ceva verdeaţă (pătrunjel, mărar), sare.

Se amestecă bine, cu mâna.

Se presară făină pe masă, se ia cu lingura din compoziţie şi se "descarcă" peste făină. Se tăvăleşte prin făină, să capete formă.

Se prăjeşte în ulei, până se face "blondă".

Poftă bună!

P.S. N-am poze, s-au mâncat!

[Relu]

O prăjitură de casă:

Pâine uscată, ou, lapte, zahăr.

Se înmoaie bucăţile de pâine uscată în lapte, se adaugă 1 ou şi 1-2 linguri de zahăr. Se amestecă bine, pe pune într-o tăviţă tapetată cu puţin ulei şi făină şi se dă la cuptor până se rumeneşte (cca. o jumătate de oră).

[Rami]

Azi, Gyros. Cred ca deja stie toata lumea ce si cum, asa ca am sa ma rezum la a va arata rezultatul: