Fondul şcolii şi fondul clasei

[Sheena]

Ce parere aveti de ele? Din cate am inteles eu ele sunt ilegale. Dar am inteles-o abia cand intrasem la facultate. La liceu mi se cerea 30 RON lunar fondul scolii si 10 Ron fondul clasei si 1 leu fondul internet. (Desi era liceu de STAT) Dar apoi in vacanta mare, dupa BAC am dat peste un articol pe un forum pe care scria ca scoala fiind sustinuta de stat prin subventii de la guvern trebuia sa fie obligatoriu gratuita, si ca aceste fonduri sunt ILEGALE.

Ma intreb de ce nici un elev nu se duce sa reclame la OPC sau politie (sau a carui institutie e treaba)?

[Relu]

Păi astea sunt nişte hotărâri luate în şedinţa cu părinţii, deci e gospodăria proprie. Dacă părinţii decid că e bine să dea pentru asemena fonduri...

[tomcat0]

exact asa e cum zice Relu... la sedintele cu parintii se specifica: acestea sunt donatii sau sponsorizari... nu se mai numesc fonduri...

[Relu]

Partea nasoală e că acest fond şi cheltuielile nu se contabilizează nicăieri, deci pe undeva ceva nu e în regulă...

Adică o clasă are cheltuieli mai mari decât prevăzute în buget.

[Sheena]

Da, dar macar ar trbui vreo chitanta sau bon fiscal, nu? Ca nici nu stii unde merg banii. Pai oricum din acesti bani, pe care pe elevi ii mint ca merge la renvarea scolii, ei de fapt ajung in buzunarele directorilor care ii vezi pe urma cu Mertane, BMW-uri, mobile de ultima generatie, case de vacanta la tara sau la munte, etc

[tomcat0]

la noi in scoala, dirigintii contabilizeaza toate sumele de la clase, apoi administratorul financiar emite chitante la toate sumele... in perioada de vara se face curatenia si modernizarile (atat cat permit sumele) iar la inceputul anului scolar se face bilantul sumelor cheltuite pe perioada verii... orice parinte poate verifica aceasta situatie... deci, in cazul asta nu cred ca pot fi trasi bani ... banii (comisioanele) se trag de la firmele care vin sa execute lucrarile... iar aici depinde de fiecare director... ies niste sume insa... nu chiar de BMW sau de Metzan... poate de o Dacie de prin 98

[Relu]

În trapta I-a de liceu, am fost casierul clasei. Strângeam fondul clasei, cotizaţiile de UTC şi de "sport". De ultimele scăpam rapid, azi le strângeam, mâine le dădeam. Dar la fondul clasei, mă pureca diriga lunar, de n-aveam aer. N-am băgat mâna, ea avea încredere în mine dar "... e bine să ştim cum stăm". Şi chiar se cheltuia: becuri, întrerupător, detergent, clanţă la uşă, geamuri, ...nu mai ţin minte exact. Bonurile le ţineam cu sfinţenie în carneţel. Odată chiar am dat socoteală în faţa directoarei, chemase pe toţi casierii, era vorba să vină un meşter să repare băncile...

[nadaflorilor]

HAi ca aveti haz cu "Mertane, BMW-uri, mobile de ultima generatie, case de vacanta la tara sau la munte, etc" Banii se contabilizeaza de catre parinti, ei decid ce se poate realiza cu banii respectivi.

[flieder]

Aceste fonduri se purtau inainte, dar acum toata treaba este ilegala. Chiar daca comitetul de parinti hotaraste sa se stranga o anumita suma pentru diverse intrebuintati, folosirea acestora in folosul scolii (administrata exclusiv de stat) trebuie sa se faca printr-o fundatie. Este ilegal sa tina cineva banii stransi la saltea si sa se cheltuiasca dupa bunul plac.

Faza cu cumparat becuri si schimbat unele sau altele prin clase...se purta odata, demult. Acum scoala/institutia de stat prin colectivul sau trebuie sa intocmeasca niste planuri pentru a atrage fonduri europene pentru renovari si dotari ale clasei. Dar cum acest lucru este "incomod" pentru unii (directori si cadre didactice deopotriva) se prefera sa se mearga in continuare pe varianta "fondul scolii" si pe naivitatea parintilor care doresc sa ofere ce-i mai bun copilului sau.

Pentru consumabile, se aloca in fiecare an, in functie de bugetul stabilit la nivel de directiune, un anumit fond, care trebuie sa acopere toate micile cheltuieli, asta in cazul in care directorul este un bun manager.

[lumy]

in clasele 1-10 am platit mereu fondul scolii si nu era hotarat din cate stiu eu de parinti la sedinte ci de profesori in frunte cu directorul scolii/liceului,se mai strangea si fondul clasei,dar asta era hotarat de noi si de diriginta si luam din ele diverse lucruri pt clasa:bureti,ceas,creta alba,colorata desi creta alba din cate stiu trebuia sa ne-o dea scoala fara sa fie nevoie sa o cumparam noi...ce se facea din banii pentru fondul scolii?cica reparatii,modernizari,doar ca odata pe langa acei bani a trebuit sa mai dam cativa,putini cei drept ca sa vopseasca baia..

oricum in clasa a 11 pentru ca pentru clasa noastra nu se facuse nimic,toti colegii au cazut de acord sa nu mai platim fondul scolii asa ca in 11-12 nu a mai platit nimeni din clasa si dragul nostru director nu a avut saracu ce sa faca,doar se lua de noi cum prindea ocazia

[tomcat0]

eu v-as invita cu placere intr-o scoala la inceput de an scolar... sa vedeti exact cum stau lucrurile... varuit, vopsit, reparat usi, clante, faianta, gresie, vase WC, chiuvete, etc... dupa care v-as invita pe 15 iunie... cand se ia vacanta... e dezastruos ce se intampla... astia vandalizeaza tot ce prind... sparg chiuvete, geamuri, mazgalesc pereti, faianta, banci, rup scaune, catedre, usi... intr-adevar fondul scolii si al clasei nu sunt obligatorii... insa cand vezi asemenea situatii te fac sa ii obligi pe parinti sa plateasca intr-un fel pagubele odraselor si sa intretina bunurile scolii.

[Relu]

La căminul unde e băiatul, au cerut anul trecut 20 lei pentru fondul clasei... "Fondul grădiniţei nu se mai strânge"... Întâmplarea a făcut să văd cum părinţii din comitet au semnat un referat cu cheltuieli şi un proces-verbal, chipurile de şedinţă. Asta pentru a avea cât de cât o acoperire legală...

Da' acu' stau şi mă întreb, toate situaţiile astea se îngroapă în clasă sau merg în arhiva şcolii?

[dcp100168]

Fondul şcolii, între legalitate şi ilegalitate. Profesorii nu mai au voie să cumpere auxiliare

* Nu e treaba şcolilor să se ocupe de colectarea banilor de la părinţi”, susţine inspectoarea Laura Marin * Auxiliarele pot fi doar propuse de către cadrele didactice

În condiţiile în care lipsa cronică de finanţare e o caracteristică generală şi constantă a învăţământului românesc de după decembrie ’89, a vorbi despre interzicerea fondului şcolii e un act clar de fariseism. Sunt însă cazuri în care de multe ori se depăşeşte măsura, iar sumele solicitate de unii dascăli sunt foarte mari.
„Ilegal este ca şcoala să se implice în vreun fel să adune aceşti bani. Asociaţiile de părinţi pot propune să se strângă bani, pot dona şcolii diferite obiecte, cum ar fi calculatoare sau imprimante, dacă doresc, dar acele obiecte trebuie trecute în inventarul şcolii, nu donate educatoarei, învăţătorului sau profesorului. Nu e treaba şcolilor să se ocupe de colectarea banilor de la părinţi”, declară inspectoarea generală Laura Marin.
Aceasta susţine că, la sfârşitul săptămânii trecute, pe fondul scandalului generat de învăţătoarea din Bucureşti acuzată că solicita şpagă, ministrul Remus Pricopie le-a cerut inspectorilor generali din toată ţara să organizeze şedinţe cu directorii tuturor unităţilor de învăţământ, în cadrul cărora să explice că a colecta şi administra bani de la părinţi este o practică ilegală. Inspectoarea generală susţine că a făcut destul de des astfel de şedinţe cu directorii. Laura Marin precizează că, deşi nu există temei legal prin care să se interzică părinţilor să strângă bani pentru şcoală sau să facă donaţii, este interzisă orice formă de constrângere. Nimeni nu trebuie să dea bani, dacă nu vrea.

Dascălilor li se interzice să achiziţioneze caiete speciale

Inspectoarea generală Laura Marin susţine că ministrul Pricopie a insistat şi pe faptul că le este interzis cadrelor didactice să adune bani pentru auxiliarele pe care le folosesc la clasă. „Asta nu înseamnă că nu au voie să folosească auxiliarele. Profesorii pot recomanda anumite auxiliare, dar nu au voie să strângă bani şi nici să le achiziţioneze. E treaba părinţilor dacă vor ca fiii lor să lucreze după astfel de auxiliare. De asemenea, părinţii nu pot fi obligaţi de profesori să achiziţioneze aceste auxiliare”, mai spune inspectoarea generală.
Decizia a pornit de la faptul că sunt părinţi care se plâng de faptul că, deşi învăţământul este gratuit, li se solicită an de an diverse sume pentru aceste auxiliare. Cadrele didactice susţin că auxiliarele sunt comandate în interesul copiilor, având în vedere că manualele actuale sunt învechite şi nu mai respectă programele, dar părinţii nemulţumiţi îi acuză pe profesori că şi-ar lua comisioane de la diverse edituri.
„E adevărat că editurile fac reduceri, atunci când cumperi mai multe caiete speciale, dar eu am folosit întotdeauna acest bonus pentru achiziţionarea altor auxiliare. Este cel mai uşor să lucrezi doar cu manualul, să nu-ţi baţi capul cu altceva. Nu pentru noi le cumpărăm. Iar faptul că unii elevi vor avea, iar alţii nu vor avea caiete speciale nu va fi deloc corect. Nu vei putea lucra unitar cu toată clasa şi nici teme pentru acasă nu vei putea da. Ori îşi cumpără toţi, ori nu mai luăm deloc. Părinţii care vor să lucreze în plus, să-şi cumpere singuri acasă”, ne-a spus supărată o învăţătoare.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Ce spun directorii şcolilor din judeţul Galaţi despre cotizaţiile părinţilor

* Dacă nu ar fi asociaţiile de părinţi, pe fondul nefinanţării, şcolile ar rămâne cu o mulţime de probleme nerezolvate *  Fie pentru gardian, fie pentru dotări, donaţiile sunt binevenite

La modul teoretic se spune că învăţământul este gratuit în România. Cu toate acestea statul şi comunitatea locală nu asigură nici pe departe condiţiile suficiente pentru un sistem educaţional de secol XXI. Ca urmare, golurile se umplu anual din buzunarele părinţilor care îşi doresc să ofere tot ce este mai bun ca ai lor copii să înveţe în condiţii cât mai bune. Sunt unităţi de învăţământ în care nu se strâng bani de la părinţi, unele unde se cotizează o sumă accesibilă pe tot anul la asociaţia părinţilor, dar şi altele unde se întrece măsura. Iată câteva exemple concrete de soluţii găsite de directorii instituţiilor de învăţământ gălăţene pe această problemă destul de controversată.

„Am prevăzut că se va ajunge aici”

Directorul Ion Grecu de la Colegiul Naţional „Spiru Haret” din Tecuci susţine că a interzis părinţilor să colecteze orice fel de fonduri pentru şcoală. „Am prevăzut în urmă cu opt ani că se va ajunge aici. De atunci am interzis colectarea oricărei sume. Bineînţeles că, dacă la o clasă părinţii au vrut să aducă un videoproiector, am acceptat, dar a fost trecut în inventar. Ultima oară când am cerut bani de la părinţi a fost în 2004, când am finalizat biblioteca din curtea şcolii”, spune profesorul Ion Grecu.
Acesta susţine că nici măcar pentru gardian nu a mai cerut niciun leu. „Am convenit ca toate veniturile proprii obţinute din închirierea sălii de sport să le investim în siguranţa elevilor noştri şi am mai angajat un gardian, pe lângă cel plătit de la buget”, mai precizează directorul de la „Spiru Haret”.

„15 lei pe semestru, cât un pachet de ţigări” 
Directoarea de la Colegiul Naţional „C. Negri”, profesoara Andra Ionescu susţine că de când ocupă această funcţie nu au fost reclamaţii sau nemulţumiri ale părinţilor legate de aceste contribuţii: „Totul este foarte transparent. Asociaţia de părinţi propune suma, avem părinte contabil care gestionează aceste fonduri depuse în cont separat. Se prezintă în fiecare început de an execuţia bugetară pe ceea ce s-a făcut cu banii adunaţi în anul anterior. Este foarte bine că s-a ales această soluţie ca banii să fie gestionaţi de asociaţia de părinţi. Ei nu mai ajung la profesori, ca să nu nască suspiciuni, nici în punga unei bunicuţe. Există documente pentru fiecare achiziţie, iar obiectele sunt trecute în inventar”, susţine Andra Ionescu.
Aceasta a mai precizat că pentru anul în curs suma strânsă de asociaţia de părinţi este 30 de lei pe an: „Deşi nu este niciun părinte obligat să plătească aceşti bani, consider că nu e o sumă pe care să nu şi-o permită. 15 lei pe semestru înseamnă exact cât un pachet de ţigări”.
Directoarea de la „C. Negri” mai spune că, deşi unitatea are un gardian plătit din bani de la buget, a fost necesar să mai fie angajaţi doi şi la poartă (două ture), întrucât unitatea are internat, pentru care se achită 20 de lei pe an de elev.

„Fără ajutorul părinţilor, şcoala n-ar arăta atât de bine”
La Şcoala Nr. 13, directoarea Luminiţa Chiriac ne spune că nu se mai strânge fondul şcolii de zece ani de zile. Cu toate acestea, managerul recunoaşte că părinţii s-au organizat de multe ori şi au contribuit la îmbunătăţirea condiţiilor. „Elevii primesc o clasă la început de ciclu de învăţământ. Dacă le convin condiţiile, e ok, dacă nu, părinţii încearcă să vină în ajutor. Nu este nimeni obligat să cotizeze cu ceva. Sunt situaţii în care şi  numai un sigur părinte a suportat pe cheltuială proprie igienizarea clasei, sau a schimbat ferestrele. Unii mai schimbă băncile, alţii tabla, pentru că au văzut în alte părţi cu markere, nu cu cretă. Unii au vrut chiar aparate de aer condiţionat. E treaba fiecărei clase cum se organizează. Nu s-a impus nimănui nimic, iar pentru toate achiziţiile există documente. Şi să ştiţi că, fără ajutorul părinţilor, şcoala noastră n-ar arăta atât de bine, motiv pentru care le suntem recunoscători”, spune Luminiţa Chiriac.    
Şi la Şcoala Nr. 13, părinţii elevilor cotizează câte 2 lei pe lună pentru plata gardienilor, cel plătit de la buget neputând face faţă la toată şcoala.

„Nevoile sunt mari, ca să lucrezi conform cerinţelor”

Nici la grădiniţe situaţia nu stă altfel. Rodica Tîrcabu de la Grădiniţa „Codruţa” ne explică de ce: „Ca să lucrezi conform cerinţelor actuale, nevoile sunt multe. Conform programei, trebuie să lucrăm pe centre de interes şi avem nevoie de tot felul de materiale didactice pe care nu ni le dă nimeni. Noi le-am dat o listă şi părinţilor, pentru că e bine să le spui oamenilor care e necesarul, dar nu i-am obligat să cumpere nimic.  De la stat, anul acesta am primit două jocuri mari şi late. Total insuficiente pentru câte activităţi cu materiale intuitive trebuie să faci cu nişte copii de grădiniţă. Mai cerem părinţilor, ne mai procurăm şi noi. Listele cu rechizite sunt stabilite de fiecare clasă în parte. Nu poţi să ţii copilul pe scaun şi să te uiţi la el”, mai spune Rodica Tîrcabu. Aceasta susţine că la Grădiniţa „Codruţa” nu s-au cerut bani de perdele sau covoare, iar aparatura audio-video este „antică”. „La clasă lucrez cu un televizor donat de un părinte dintr-o serie anterioară. E vechi de 30 de ani, dar merge. Computerul la fel. Noroc că-i mai schimb pe bucăţi componentele. Nu poţi să faci învăţământ doar cu planşa, în condiţiile în care, acum, toţi copiii au acasă o mulţime de mijloace tehnice moderne. Trebuie să te adaptezi cu ce ai”, spune directoarea de la „Codruţa”. Aceasta susţine că nici măcar bani pentru gardian nu cere, întrucât unitatea a fost dotată cu sistem de supraveghere cu senzori urmărit de o firmă de pază.

viata-libera.ro

[dcp100168]

"Fondul clasei" şi "atenţia" pentru învăţătoare

* Cum sunt văzute practicile din şcoala românească de profesorii şi părinţii de pe alte meleaguri

Că este atenţia pentru învăţătoare, cadoul pentru profesor la sfârşit de an sau „peşcheşul” pentru note mari, nimeni nu poate să nege că unii părinţi şi unele cadre didactice sunt de acord cu ele, ba chiar le oferă şi le primesc cu plăcere. Vrem şcoli româneşti de top, implementăm proiecte europene şi aducem modele vest-europene în educaţia românească, dar ne împiedicăm de cutume balcanice.
Cel puţin aşa sunt percepute aceste practici, atunci când le compari cu obiceiurile din alte state. Câteva gălăţence, care cunosc bine alte sisteme de învăţământ, ne-au spus dacă la străini există conceputul de „atenţie” pentru cadrul didactic, dar şi cel de „fondul clasei” sau de „fondul comitetului de părinţi”.

În Japonia, nu se dau nici măcar flori

Profesoară de limba franceză, Ana Ţâru a fost, anul trecut, teacher trainee la Universitatea din Tsukuba, Japonia. „Profesorii nu primesc flori sau alte atenţii din partea elevilor niciodată, iar, la ore, profesorul nu vorbeşte cu elevii decât despre materia de predat”, a remarcat profesoara. Singurele cadouri pe care elevii le oferă, rareori, cadrelor didactice sunt suvenirurile, fiind o tradiţie în Japonia să te întorci dintr-o călătorie cu dulciuri tradiţionale zonei vizitate.
Vă imaginaţi că în Statele Unite ale Americii profesorii au pretenţii la cadouri ori că părinţii s-ar preta să le „îmbuneze” pe cadrele didactice? Profesoară de limba engleză la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”, Silviana Giurcă a predat timp de un an la Liceul „John Handley” din Winchester, Virginia, şi spune că, „uneori, mai degrabă cadrul didactic se gândeşte la elevi, celor de la grădiniţă le aduc câte o bomboană, iar celor mai mari le comandă pizza până vin părinţii să îi ia de la şcoală”, îşi aminteşte aceasta.

Profesorii francezi nu se simt mai puţin apreciaţi

Şi în Franţa, corectitudinea aşteptată de la un profesor s-ar potrivi ca nuca-n perete cu practicile unor părinţi sau cu speranţele unor cadre didactice de la noi. Claudia Drăghici Saint-Jours, consilier pedagogic la Şcoala „Notre Dame La Riche” din Tours, dar şi mămică a doi copii, vede lucrurile în această dublă calitate. „Eşti plătit din bugetul statului, adică din impozitele colectate de la toţi ceilalţi care muncesc în Franţa. Nu putem şi nu avem voie să primim ceva în plus în schimbul muncii noastre. Nu există cadouri la început de an şcolar sau la diverse sărbători. Copiii nu vin cu buchete de flori, ci cu ghiozdanul în spate şi cu preocupări de elev, iar profesorii nu se simt mai puţin apreciaţi dacă nu au toate aceste atenţii, ci, dimpotrivă, îşi concentrează atenţia pe muncă”, ne spune gălăţeanca stabilită în Franţa.
Dafina Constantin locuieşte în Bruxelles, Belgia, şi are o fetiţă de vârsta grădiniţei. „Din câte ştiu, aşa-numitele atenţii pentru profesori nu sunt niciodată bani şi nici cadouri scumpe. Într-adevăr, se mai strâng bani de cadouri la sfârşit de an sau de ziua de naştere a învăţătorului, dacă se ştie ziua lui. Dar nu e nimic extravagant”, spune tânăra mămică.

Asociaţii mixte părinţi-profesori

Cât despre aşa-numitul „fond al şcolii” sau fondul comitetului de părinţi, lucrurile stau diferit de la un stat la altul, în funcţie de cât de mult susţine statul şcolile, din punct de vedere financiar.
Asemănător cu situaţia din unele şcoli româneşti, în Japonia există Asociaţiile Părinţi - Profesori (APP), cu obiective clar stabilite. „Părinţilor le revin unele cheltuieli din cadrul APP, iar banii cu care aceştia contribuie pentru şcoală sunt stabiliţi de comun acord, în cadrul unui contract anual încheiat cu şcoala”, ne-a explicat Ana Ţâru.
Şcolile belgiene nu se bazează însă deloc pe contribuţii de la părinţi şi acestora nu li se cer bani nici măcar la serbările copiilor, când se insistă chiar să se facă minimul de cheltuieli. La fel este şi în Franţa, unde singura sumă achitată de părinţi în şcolile publice este pentru masa de prânz. „Dacă părintele vrea să îşi ajute diferit copilul, atunci are posibilitatea să îl înscrie la o şcoală particulară. Tarifele şi opţiunile sunt cunoscute încă de la înscriere, iar suma fixă nu evoluează în timpul anului şcolar. La o şcoală publică, părinţii nu intervin financiar cu absolut nicio contribuţie”, ne-a povestit Claudia Drăghici Saint-Jours.

În SUA, "comunitatea" nu e o idee găunoasă

Dacă, în România, ideea de „implicarea comunităţii locale în şcoală” prinde cu greu rădăcini, peste Ocean această implicare dă roade de mult timp. Aşa că unele şcoli din SUA se bazează mult pe susţinerea părinţilor cu stare sau a reprezentanţilor mediului economic local şi fac eforturi să organizeze evenimente care au ca scop strângerea de fonduri. De exemplu, după cum povesteşte profesoara Silviana Giurcă, la începutul anului şcolar se organizează un eveniment monden, un fel de cocktail-party, unde se fac donaţii sau au loc tombole. Alte fonduri se strâng de la activităţile extraşcolare ale elevilor, la spectacolele lor fiind invitaţi reprezentanţi importanţi ai comunităţii locale. Cu alte cuvinte, participarea civică, dacă privim din perspectiva simplului cetăţean invitat să susţină educaţia copiilor din oraş, sau responsabilitatea socială, dacă privim din punctul de vedere al firmelor invitate să ajute şcoala, nu sunt deloc nişte idei găunoase.

viata-libera.ro