Vădeni - satul de la margine de lume

[dcp100168]

La margine de lume. Locul în care nu se întâmplă nimic

* Când vii dinspre Cavadineşti către Vădeni, ţi se pare că treci printr‑o barieră temporală, aflată undeva la mijlocul văii, cultivată cu grâu auriu doar pe o parte, iar pe cealaltă, lăsată în plata Domnului. Şoseaua este atât de stricată, încât te‑ai aştepta să întâlneşti drumarii lucrând. Aş!

Bine am venit!

Maşina urcă cu greu, hurducăind şi nu aştepţi decât să dai de şoseaua cea bună. Dar această speranţă este una demnă de cele mai mari deşertăciuni. Pancarta care ne informează că intrăm în satul Vădeni este însă nouă, semn că cineva se preocupă� De fapt, pancarta este singurul lucru care atestă, în vreun fel, prezenţa unei autorităţi în zonă. Drumul de (in)acces este o fâşie de pământ uscat, cu pietriş. De o parte şi de alta, puse cap la cap, nişte pavele din beton, de lăţimea unor cărămizi. O fi bordură?, ne întrebăm, curioşi să‑i cunoaştem numaidecât neamurile lui Videanu de la Vădeni. Din nou, nu! Poate că este o potecă pe care să meargă oamenii atunci când uliţa este plină de nămol, ne dăm iar cu presupusul. Da�, dar poteca trece printr‑un lăstăriş atât de des, că nici mâţa n‑ar putea pătrunde! Aşa că lăsăm bordura‑potecă să zacă în misterul ei de praf şi mergem mai departe.

Stufstock deasupra capului

Dacă nu ai şti că te afli într‑un sat uitat de toţi, ai crede că ai intrat pe platoul de filmare al unei pelicule care ilustrează vremurile de la 1907. Majoritatea caselor sunt făcute din paie amestecate cu noroi şi bălegar, iar acoperişurile sunt construite din stuf. "Aşa e la noi, că avem belţi (sic!) cu stuf. Îl schimbăm la 3‑4 ani, că se putrezeşte!", ne spune tanti Victoria. "Zice că e mai răcoare vara, dacă ai casa acoperită cu stuf, iar iarna, ţâne de cald", completează dânsa şi dacă stai să o asculţi, ai zice că e în trend să‑ţi deghizezi casa aşa. Desigur, mai este o explicaţie pentru atâta� lan de stuf pe case: banii. "Păi, normal că e mai ieftin, că‑l munceşte omul!", ne explică, doct, femeia.

Care doctor, care dispensar?

Nici nu trebuie să întrebi oamenii dacă sunt sau nu mulţumiţi de cum trăiesc, că vocile se suprapun. Se aude obsedantă fraza "nimeni nu a făcut nimic aici". Oamenii spun că fosta primăriţă � care, surpriză!, nu a mai câştigat încă un mandat - nu a făcut nimic pentru Vădeni. Dar există o şansă: "Primarul cel nou, dar încă e prea devreme, abia a venit la primărie". "Nu avem nici măcar dispensar sau medic de familie, ori farmacie! Soţia preotului din sat este asistentă, dar primăriţa nu i‑a dat acordul să lucreze aici, face femeia naveta!", ne spun femeile, adunate pe uliţă, în jurul nostru. "Unde ne ducem? Păi, la Cavadineşti, acolo e dispensar, la şapte km depărtare. Am avut să fac o injecţie şi am bătut pe la femei, la poartă, să‑mi facă una! Vai de capul nostru", continuă corul de femei.

Cu lingvistica la doctor

Aflăm că satul a avut dispensar - o clădire care acum stă închisă şi, desigur, nefolosită. "La Cavadineşti cică a venit acum un doctor, dar e moldovean, nu te înţelegi cu el. Mi‑a povestit o femeie că s‑a dus cu copilul la el, să‑i facă vaccin, şi copilul nu a stat la injecţie. Şi doctorul îi spune: "Fă, fimeie, ţâne copchilu�". Păi, aşa să vorbeşte, în calitate de medic? Nu‑i de acceptat, doamnă", ne povesteşte o femeie indignată care nu vrea nici în ruptul capului să spună cum o cheamă. Aflăm că satul are, totuşi, ceva care merge: cârciumile. La plecare, trecem pe lângă o clădire pe care scrie "Magazin Mixt". Pe scările casei stau, aşteptând să deschidă, vreo zece oameni, femei, bărbaţi, copii...

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=26272