Jump to content

Poezia lui Ion Zimbru


dcp100168
 Share

Recommended Posts

O floare de câmp şi o floare de colţ

Aceasta este cârciuma cu două cârciumărese:

una cu sânii cruzi şi una cu sânii copţi;

în această cârciumă, prietene,

am stat o mie şi una de nopţi!

Am băut şi am fumat pe datorie

cu paznicul - era mereu deschis -

dar pentru amândouă cârciumăresele

am scris foarte multe poezii de nedescris!

Pe una am iubit-o numai o dată,

fiindcă eram prost şi tăcut şi tălâmb;

ea râdea şi mergea printre beţivi şi fum,

şi plângea la mine ca o floare de câmp!

Pe cealaltă am iubit-o de multe ori,

cum iubeşte muribundul un glonţ;

ea plângea şi trecea printre hahalere şi fum,

şi râdea la mine ca o floare de colţ!

Prietene, a fost odată deschis şi frumos,

iar acum este trist şi pustiu şi închis,

dar pentru toate cârciumăresele din lume

iau flori şi scriu nenumărate poezii de nedescris!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Ce picioare ai, frumoaso?!

(fuga din oglindă)

ce picioare ai frumoaso de alergi de când pământul

sânul tău îmi alăptează de la naştere cuvântul

ochiul tău îmi secantează arătarea din oglindă

glezna ta mă înfioară când începe să mă mintă

când îmi spune fără milă cum zadarnic am răbdare

cu atâta cale lungă de la sâni pân-la picioare

mi se năruie oglinda şi nu pot sări din kharmă

veşnicia mea se-nclină şi nu poate să mai doarmă

matematici muzici proaste vor aiurea să mă ştie

cum am îndrăznit nemernic să trăiesc pe veresie

cum ai îndrăznit atâta vreme să-mi asculţi cuvântul

ce picioare ai frumoaso de alergi de când pământul

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Forever

Bate vântul dinspre mânurile tale

şi-mi aduce miros de gutui

şi de crizanteme şi de păsări

rămase în ochii tăi amărui!

Am crezut că toate sunt plecate

într-o lume mai bună,

dar nu, frumoaso, nu,

vor să mai stea şi să-mi spună!

Vor să mai stea în mânurile care

ascund fluturii când plouă

şi în ochii care răsar

o lună plină şi o lună nouă!

Şi să-mi spună: ai de ales

dintre toate acestea, fără sfială!…

Am ales, frumoaso, am ales

o lună plină şi goală!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Raid prin târgul de femei

Să dăm un raid prin târgul de femei

aduse de nemernici, la vânzare;

să ai la tine multe flori de tei

şi de salcâm, să dai la fiecare!

Desigur, multe voi avea şi eu

de dat, de spus, de pus, ca la icoane

când simt că e departe Dumnezeu

şi-ncepe dorul de Marii şi Ane!

Râvnim parasimpatice Marii

cu preţ şi plâns şi vorbe la vedere…

încep să fiu şi tu începi să fii

cumpărător de veşnice mistere!

Râvnim şi Ane…Doamne, ce râvnim!…

Le cumpărăm şi le luăm pe toate,

facem un raid cu ele…şi iubim

plecarea lor spre vis şi libertate!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Alfa şi Omega Files

(despre Maria de la)

Mi-a spus cineva că Maria

e tristă şi foarte frumoasă

de când a fugit într-o noapte

din rochia ei de mireasă.

Un fel de poet şi de nene

jertfit pe altarul beţiei

citeşte-n mătase şi scrie

pe rochie versuri Mariei.

Îl doare şi nu vrea să spună

că scrie departe de nuntă

cu pene de pasăre liră

în lumea aceasta măruntă.

Şi nici nu-şi aduce aminte

şi nici n-o să afle vrodată

cum cea mai frumoasă Marie

e tristă şi stă sub zăpadă.



Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Ţiganca

Duminică am întâlnit o ţigancă foarte frumoasă;

avea câteva cioburi de iarnă în priviri;

printre gene îi curgeau privighetori îngheţate,

în rochii de gală, subţiri.

Ducea o traistă flămândă pe umăr

şi în braţe un prunc îmbrăcat cu pomeni de la zei;

nici măcar nu-i stăteau în picioare bocancii

şi în traistă nu avea nici măcar ghiocei.

Am vrut, deodată, să fiu cerşetor,

să câştig pentru ea un rest fără plată…

Ţiganca frumoasă se înalţă încet,

într-o zi sfântă, ca aburul rece spre o ţară mai caldă.

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Marele Nins

(despre sânii frumoasei carrare)

degete lungi smulg rădăcina tăcerii

nasc şi renasc păsări ascunse în clape

zboruri încep despovărate de taine

marele nins unic atât de aproape

cad în genunchi razele lunii de miere

cerului cer mâinile încă ninsoare

curge colind trec niagare de sănii

ochii vâslesc sânii frumoasei carrare

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Pastel termodinamic

(despre geamuri)

Unde ai fost, superbă femeie de zăpadă?

Am plâns corect şi am crezut că nu mai vii;

mi-e dor de tine, te-aş chema la mine-n casă,

dar este cald…şi te poţi duce dintre vii!

Frumoasa mea, doar geamul ăsta ne desparte -

ne/norocire pusă între frig şi cald -

orice ar fi, nu pot să cred că eşti cealaltă,

nici tu nu crezi nicicând că eu sunt celălalt!

Mă uit pe geam, îţi fac un semn de bucurie,

mă rog la cer să fie frig şi să mai stai,

mă rog să deie nişte ger la mine-n casă

şi să te chem cu cel mai pur şi simplu: hai!

Chiar mă topesc de dor, femeie de zăpadă,

şi în curând voi fi nimic, nimic, nimic…

şi în curând geamul acesta se va sparge -

şi numai tu…şi numai tu-ntre cald şi frig!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Stai să mă uit la tine!

(pentru Cristina Bălan)

Stai să mă uit la tine -

de asta te-am chemat, domnişoară -

să te iubesc ultima dată,

chiar dacă nu te-am iubit prima oară!

De asta te-am chemat la mijlocul nopţii,

şi de asta te rog

să mă laşi să mă uit mai multă vreme la tine

când pui lumina pe foc

şi când braţele tale întinse

cât distanţa frumoasă dintre mine şi tine

îmi şterg o lacrimă nevăzută

printre pistiluri şi stamine!

Doamne, doamne, ce fel arde

focul acesta începător şi rebel

când este foarte întuneric şi fără să vreau

pui toată lumina pe el!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

O livadă în tramvai

Merg cu tramvaiul. Dorm. Şi mi se pare

că cineva îmi umblă-n buzunare,

cu degete încete, delicate;

o simt în buzunarul de la spate;

şi am furnicături, poftă de sfadă

cu hoaţa ce miroase a livadă,

a mere interzise, două, coapte

cum se coc sânii fetei într-o noapte,

când sângele dă-n clocot şi îşi cere

dreptul la viaţă, dreptul la mistere;

când inima nu poate să mai bată

nemuritoare şi însingurată…

Cu degete încete, delicate,

îmi cată buzunarele, pe toate…

Văd, mai târziu, în mâna ei măruntă,

inelul de logodnă şi de nuntă.

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Pastel de primăvară

începe un clopot să bată

a mire plecat după nuntă

în urmă se vede mireasa

străină şi foarte măruntă

cum poate să plece un mire

când curge atâta mirare

din luna oprită pe dealuri

să afle cum care pe care

cum poate un mire să steie

aşa deodată pe cruce

când cea mai mireasă femeie

învaţă prin lacrimi să urce

străină şi foarte măruntă

femeia rămâne acasă

oricum tot un fel de nuntire...

domnul s-o aibă în pază

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Noapte bună cu Omar Khayyam

* (parodie în stil ionic, după Cezar Ivănescu) *

Când eram mai tânăr şi la trup curat

mă jucam de-a muza sintaxă prin Bârlad,

făceam treişpe-paişpe şi cartofi prăjiţi

şi vedeam întruna filme cu bandiţi.

Te visam întruna - ce te mai visam! -

jucai noapte bună cu Omar Khayyam,

jucai bună ziua cu poeţi de rând…

până când, iubito? oare până când?

Or să cadă toate…dacă n-or cădea,

oare care steauă poate să mai stea

când se surpă dorul, când se duce tot,

când se duce sudul nordului la nord,

când se duce nordul sudului la sud

şi se face dorul chior şi surd şi mut?…

Sunt bătrân şi loază şi la trup murdar,

dar în versuri sfinte sunt miliardar!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Încolo şi încoace

Stau încolo şi mă uit încet

la Maria foarte domnişoară,

cum îşi zvârle ochii spre poet

şi întinde rufele pe sfoară.

Îi trimit pe păsări şi pe vânt

vorbe cât o viaţă de frumoase

şi curate cât un jurământ

îmbrăcat în rochii de mătase.

Îi trimit şi gândul că am fost

doar cu ea aproape sau departe

şi-am cătat iubirii adăpost

şi dez/amăgirii într-o carte.

Stau încoace şi mă uit încet

la Maria cea foarte frumoasă,

cum se duce înspre Nazareth

şi mă lasă singur, şi mă lasă...

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Scrisoare deschisă la timp

(tratat de milostenie şi ruşine)

Dacă vii acum,

înainte de a se însera,

jur să-ţi dau tot ce mai rămâne

din duminica mea

fiindcă nu sunt lacom

şi îmi este foarte milă şi ruşine

să consum totul şi să huzuresc

fără tine!

Şi te rog să mai ştii

că duminica mea-i în fiecare zi;

grăbeşte-te, nu mai conjuga

verbul a muri,

vino şi trăieşte chiar acum,

înainte de a se îndimineţa,

am să-ţi dau fără ruşine şi milă

toată duminica mea!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Un hectar de ghiocei

(pentru toate femeile din Galaţi)

Nu pot şi nici nu-mi place să scriu despre femei:

mă dor până la moarte, îmi fură panta rhei,

mă fac de râsu-plânsu, şi sclav, şi împărat,

mă pun să cânt din frunză şi din pierpătrat!

Există vreo femeie mai bună ca a mea,

mai blondă, mai brunetă, mai blândă sau mai rea?

Există, nu se poate să nu existe când

femeia, doar femeia dă viaţă pe pământ!

Femeia e înaltă pe stradă, pe ogor;

femeia este lungă în pat, în dormitor;

femeia duce pasul bărbatului spre cer

şi-l face să alerge nebun pe doipier!

Misterul din Triunghiul Bermudelor e fals

pe lângă voluptatea femeilor la dans,

pe lângă frumuseţea femeilor când vor

să mergem prin altarul păzit de sânii lor!

Iubite sau amante - pe vale sau pe deal,

în vis, în timp, în spaţiu, pe jos, pe gând, pe cal,

în casă, în pădure, în rai, în cimitir -

sunt muzele lui Dante şi ale lui Shakespeare!

Sunt Ane/Mone/Lise, Semiramide, sunt

mereu Şeherezade, arată ori ascund…

nu pot şi nici nu-mi place să scriu despre femei,

dar le aştern pe cale un ha de ghiocei!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Am să dau o fugă şi am să dau foc

(revelaţie în autobuz)

În ziarul de luni am promis că dau femeilor

un hectar de ghiocei,

adică grija de o viaţă şi toată averea

părinţilor mei.

Marţi, în autobuzul care mă duce toată ziua

la moara cu noroc,

mi-am retras promisiunea când o femeie

spunea că sunt dobitoc.

Citea ziarul de luni,

şi hlizea, şi tot zicea: în puii mei,

uite ce mai scrie şi ăsta, s-o creadă el

că buruienile deschid năsturaşii la femei!

Astăzi am să dau o fugă

şi am să dau foc hectarului în floare,

şi am să cultiv, doamnelor, ce am să cultiv

numai nasturi şi fermoare!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Urâto!

*(sanchi)*

Te-am prins în grădină, urâto,

furai din salcâmi păsări lire,

aveai poala plină de cânturi,

şi chiar sub cămaşa subţire!

Am vrut să te bat cu nuiaua,

că tu doar aşa îţi dai seama,

dar plin de tristeţe şi milă

te-am dus în ogradă, la mama!

Ţi-a dat bună seara şi turte,

ai plâns cum n-ai plâns niciodată,

apoi am dat drumul la păsări

şi-am mers în odaia curată!

Ce noapte, ce visuri, urâto,

în satul c-o singură casă!…

Şi azi mi sunt cânturi acolo,

şi azi tu eşti cea mai frumoasă!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Primăvară continuă

* (despre doi minus unu) *

în vremea când o iubeam pe maria

de la pământ până la cer

păsările călătoare veneau în fiecare zi

să le cer

pentru maria cele mai frumoase triluri

de la cer până la pământ

şi să le dau trupul şi sufletul

tocmai de când

mă lăsase mama în braţele copilăriei

cu dealul şi câmpia

dar mai ales cu tot ce visam

despre maria

cea mai frumoasă făptură din lume

din lumea asta şi de apoi…

de atunci nu s-a mai împărţit primăvara

niciodată la doi

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Nu mai vine trenul dinspre nord

* (despre femeia mea) *

Femeia mea stă singură în casă,

priveşte pe fereastră, către nord;

bărbatul ei s-a dus cu poezia

şi stă cu morţii măsii de acord.

Femeia mea fumează în odaie

tutun rămas de când şi el fuma,

şi stă încet pe canapeaua veche,

şi tot mai crede că-i femeia mea.

Femeia mea se duce pân-la gară

şi-l tot aşteaptă pe bărbatul ei;

răsare şeful gării şi îi spune

că vine azi doar trenul cu femei.

Femeia mea citeşte, plânge, scrie

şi stă cu morţii măsii de acord;

bărbatul ei s-a dus cu poezia…

şi nu mai vine trenul dinspre nord.

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Ce primăvară frumoasă, iubito!

* (la o cafea) *

Ce frumoasă primăvară, iubito;

niciodată nu a fost aşa;

îmi vine s-o iau la mine, acasă,

şi să stăm singuri, la o cafea!

Eu să-i citesc poezii despre tine;

tu să-mi citeşti poezii despre ea;

ea să asculte până la toamnă

şi să rămână doar a ta şi a mea!

Ea să se culce cu tine, iubito;

sunteţi frumoase de tot;

nici nu ştiu care este cealaltă;

mă uit de la sud pân-la nord!

Am să mă uit până la toamnă

şi am să scriu despre voi, uite-aşa…

Ce primăvară frumoasă, iubito,

ia-o la tine, să stăm la o cafea!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Evoluţie

* (despre gioburi) *

Nici un Zmeu, nici o Ileană nu mai umblă pe Pământ;

Făt Frumos e terchea-berchea; sfânta Vineri stă fumând;

Zgripţuroaica e patroană la o fabrică de bunghi;

Greuceanu calculează diametrul la triunghi;

Prâslea cel voinic e dilăr - cară mere de la turci;

Fata moşului vibrează într-un bar cu „demiurgi”

Fata babei face spume în cazanul plin cu skunk -

ce arome şi ce visuri de la tată pân-la prunc! -

Strâmbălemne taie scânduri foarte bune de sicriu;

Sfarmăpiatră vinde case pentru mort şi pentru viu;

Păsărilă pune-n perne pene de privighetori;

nea Ochilă scormoneşte dioptriile la chiori;

moş Gerilă mofturosul se ocupă de călduri,

pune umbre în sahare şi jeratic prin păduri;

noaptea bună e nebună, este greu somnul uşor…

Doar Păcală şi Tândală îşi mai văd de treaba lor!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Colecţia

* (ce a uitat mama) *

Şi ne dădea câte o turtă

din grâu, secară sau mălai…

şi ne spunea la fiecare:

cum o păstrezi, aşa o ai!

Şi ne dădea câte o palmă

ruptă din dragoste sau rai…

şi ne spunea la fiecare:

cum o păstrezi, aşa o ai!

Şi ne dădea câte o vacă

la iarbă pe picior de plai…

şi ne spunea la fiecare:

cum o păstrezi, aşa o ai!

Mama ne-a dat câte o viaţă

la fiecare, însă - vai! -

o fi uitat să mai şi spună:

cum o păstrezi, aşa o ai!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Crede şi nu cercetează

(stampă)

parcă vine din altă lume

parcă nu am văzut-o niciodată

ochi căprui picioare de căprioară

şi sâni de ciocolată

şi se duce şi seduce şi aleargă

prin deşertăciune şi vine

din altă lume din niciodată

aproape de mine

aproape de mine o fi mai uşor

sau o fi foarte greu

dar femeia aceasta uluitoare

crede în dumnezeu

crede şi nu cercetează

nici prima şi nici ultima oară

ochi căprui picioare de ciocolată

şi sâni de căprioară

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

  • 1 year later...

Ce v-am făcut? De ce-mi furaţi Maria?

Din colecţia "Poezii cu dalta şi ciocanul" (pregătiri de cină)

ce v-am făcut? de ce-mi furaţi maria?

vreţi să blestem la noapte să vă cadă

plocon steaua tristeţii în grădină

şi steaua deznădejdii în ogradă?

ce v-am făcut, arhangheli fără carte?

de ce-aţi venit când nu eram acasă

şi aţi furat-o? spuneţi, e departe?

mai este tot atâta de frumoasă?

unde aţi dus-o? spuneţi-mi ce face!

ce să vă dau să mi-o aduceţi toată?

vă dau iertare, hai, veniţi încoace!

chiar n-auziţi că strigă să mă vadă?

ce v-am făcut? vreau înapoi maria!

o viaţă-ntreagă am sculptat-o…încă

vă mai aştept la cina cea de taină…

maria magdalena vrea să-mi plângă!

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Ianuarie

Din colecţia "Cele mai rezistente poezii la căldură şi frig"

(parodie în stil ionic, după "Decembre", de George Bacovia)

te uită cum televizorul

anunţă alegeri totale…

dă, doamne, să fie mai bine

cu trei, patru, cinci…pijamale!

şi mână reşoul în priză

să nu ne ucidă geroaica…

hai, hai să-nvăţăm împreună

iubirea-mbrăcaţi cu pufoaica!

nu-mi cere cafea, nici fasole,

citeşte-mi "procesul", "infernul"…

demult a sleit aragazul…

ce tare gândeşte guvernul!

ce mult ianuarie, iubito,

în plapuma ta de mireasă…

te uită cum televizorul

ne manipulează prin casă!

copiii nu pot să adoarmă,

le-ngheaţă suflarea pe buze…

pune-ţi, te rog, ochelarii

să nu mă loveşti în ventuze!

eu nu mă mai duc la votare,

mă doare penultimul dinte…

ce tare gândeşte guvernul…

nu râde!…rezistă-nainte!…

Ion Zimbru

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.