Liliana Tofan - între actorie şi arte plastice

[dcp100168]

Actoria şi artele plastice

Versul şi reversul Lilianei Tofan

Unii oameni nu se simt confortabil în propria piele, până când nu experimentează şi laturi ascunse ale personalităţii lor. De obicei, credem că avem anumite trăsături, iar altele nu ni se potrivesc absolut deloc. Sunt suficiente ocazii în care avem şansa să descoperim şi cealaltă parte a propriei noastre medalii. Liliana Tofan se numără printre cei care şi-au descoperit versul şi reversul propriei lor personalităţi şi s-a ales cu un considerabil câştig. A absolvit facultatea de arte plastice, după care a ales să exploreze o altă latură artistică, fără să renunţe însă la prima. Aşa se face că în prezent este studentă în anul al treilea la actorie, la o facultate particulară. Cum se împacă artele plastice cu actoria, ne poate spune doar Liliana: "Mie îmi prinde foarte bine. În momentul în care am o dezamăgire într-un domeniu, pot merge pe altceva. Am mai multe variante şi de asta am nevoie în viaţă. Să mă ştiu în siguranţă şi să am întotdeauna mai multe drumuri pe care să pot merge. Nu vreau să fac actorie de dragul diplomei. E foarte greu pentru un actor să-şi găsească un loc de muncă. Artistul plastic face nişte lucrări, se duce şi bate la nişte uşi, i se cumpără, bine, nu, mai încearcă. Se descurcă şi singur. În actorie, ai nevoie obligatoriu de echipă: regizor, scenă, colegi. Atunci a trebuit să-mi dezvolt o altă latură a personalităţii, pe care nu o aveam. Eram o fire mai retrasă şi nu-mi plăcea să depind de alţii. Am făcut exerciţii de dependenţă de ceilalţi. Mi-a trebuit răbdare şi încredere. A trebuit să învăţ că nu eu trebuie să deţin controlul absolut. A trebuit să învăţ că pot exista şi alţi oameni de care depind şi cu care trebuie să duc la bun sfârşit ceva. Actoria este un domeniu care te macină interior, care te consumă. Arta plastică mă linişteşte, îmi oferă posibilitatea să rămân eu cu mine însămi şi să mă gândesc să analizez. Mă îmbogăţeşte interior. Deocamdată se împacă una cu alta. Sper să fie aşa şi pe viitor", ne lămureşte Liliana Tofan.

"Sunt în căutarea drumului şi asta e important"

Un lucru foarte important pentru ea este căutarea propriului drum. A încercat mai multe poteci şi toate i s-au părut deschise pentru ea. Se pricepe la grafică şi gravură, dar nici de la pictură nu se dă în lături, chiar are rezultate foarte bune. Iar în actorie, deşi se află încă pe băncile facultăţii, are deja două piese pentru care va începe repetiţiile în septembrie. Una pentru copii - "Fetiţa cu chibriturile" în care joacă două roluri antagonice: este vrăjitoare şi crăiasă. Şi o altă piesă "Act veneţian" de Camil Petrescu - unde va interpreta rolul feminin principal.

Împreună cu prietenul ei, sculptorul Costin Ioniţă (despre care vă vom povesti într-o ediţie următoare), şi-a făcut o firmă şi a colaborat pentru realizarea decorurilor pentru diverse studiouri. Însă acest lucru nu a mulţumit-o: "Lucram zi-lumină. Nu aveam timp să mă bucur, nu aveam timp să lucrez pentru mine, nu aveam timp să trăiesc. Am preferat să rămânem să lucrăm pe comenzi. Am făcut expoziţii, am avut succes. Am şi vândut bine. Se poate trăi din artă, chiar dacă e foarte greu" enumeră ea câteva dintre realizările sale. Postura comodă a unui singur drum călduţ nu i se potriveşte deloc: "Parcă tot timpul o iau de la început. Sunt în căutarea drumului şi asta e important", mai spune ea.

Pe oricâte poteci s-ar risipi, un lucru cert: e pe drumul cel bun. Ne-au convins de acest lucru şi lacrimile de bucurie pe care le-a vărsat mama ei (Liliana e gălăţeancă de-a noastră) la festivitatea de închidere a Taberei de creaţie "Arta ca viaţă". A plâns pentru că a simţit că are de ce se mândri cu fata ei. Peste câteva luni, va avea, la Muzeul de Artă Vizuală, vernisajul unei expoziţii personale. Nu rataţi evenimentul, pentru că veţi avea de ce să fiţi mândri de o asemenea gălăţeancă.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=26397