Jump to content

Viaţa în schimbul de noapte la non-stop


dcp100168

Recommended Posts

Femeile din schimbul de noapte

Prin praf, motoare, trafic şi înjurături, un oraş întreg se trage spre casă. Sfârşitul de săptămână goleşte Galaţiul vinerea, la ora 4 şi îl umple spre seară.

În faţa magazinului din I.C. Frimu, Geanina mută câteva cutii de carton. "E cineva?", se aude o voce. Femeia lasă cutia încărcată cu pungi folosite şi fuge la geam. Serveşte cu ţigări şi se întoarce apoi la ale ei. E seară. Weekend‑ul a început deja. Adică munca schimbului de noapte.

Cine vine la non-stop

Este trecut de ora 24,00 când reporterii "V.l." ajung, la începutul raidului de noapte pe la magazinele non‑stop gălăţene, la locul în care a apărut primul chioşc de profil din oraş: în faţă la Modern. Numele magazinului? Ce mai contează... Este în‑faţă‑la‑modern de când a apărut. "De 15 ani vând la non‑stop. Şi nu am avut niciodată probleme cu nimeni. Frică? De ce? Am auzit de incidente, dar aici, în zona Modernului, circulă mereu poliţia, şi dacă în atâţia ani nu s‑a întâmplat niciodată nimic, de ce mi‑ar fi teamă?".

Are aproape 40 de ani şi nu vede de ce ar trebui să‑şi caute alt loc de muncă. Spune că munca la chioşcul care funcţionează de ani buni în faţa Modernului nu a pus‑o niciodată în situaţia de a se plânge. Nici de clienţi şi nici de banii câştigaţi. "Se merită. Atât pot să vă spun. Sisteme de alarmă nu sunt, dar nici oamenii care vin noaptea nu pun vreodată probleme. V‑aţi mira dacă i‑aţi vedea. Vin şi cer o punguţă de seminţe sau covrigei. Nu vor neapărat băutură. Sunt doar oameni simpli, ca dumneavoastră, ca mine, care au câte o poftă şi ies din casă la două noaptea. Pentru că vor un suc!".

Câine. De pază...

"Aici... cine să vină? Oameni de centru!..., explică mândră vânzătoarea de la non‑stop‑ul de la Agenţia de Voiaj. Încercăm să părem populari şi să‑i cântăm în strună, poate nu îşi dă seama că noi nu suntem... de centru".

"A, de fapt, vin de peste tot. Cu maşinile. Am câine de pază, nu am alarmă şi nici nu cred că este în plan aşa ceva. Nu dau niciodată pe datorie, asta este lege. De ce să mă tem? Vă spun sigur că se merită, se plăteşte altfel când vinzi de noapte", mai povesteşte vânzătoarea.

În 17 şi Port

Este trecut de două noaptea când ajungem în Micro 17, pe strada Oltului. Vedem deja un accident de motocicletă pe Brăilei, la bănci, un beţiv (pe care iniţial îl credeam victima unui infarct), pe Faleză - sărmanii oameni de pe Ambulanţă, pe mine cel puţin m‑a pescuit fotoreporterul la timp, ca să nu fiu împroşcată de dovezile beţiei, dar asistenta care îl ţinea în braţe nu a fost la fel de norocoasă... ‑, vedem şi terase goale, "Mc"‑ul gol, Malnaşul gol, dar şi o nebunie de trafic! Fotoreporterul se abţine cu greu de la liniuţe, deşi mănuşa îi este aruncată de o dubiţă Fiat care ambalează motorul cu aere de vedetă a şoselelor.

"La Laura", alimentara de pe Oltului, Gina şi Corina discută pe trepte. Îi cunosc pe cei care se învârt în jurul magazinului şi nu fac nazuri când le întrebăm cum e viaţa în schimbul de noapte: "La noi e linişte. Adică nu se întâmplă lucruri grave. Lucrăm cam de doi ani în non‑stop şi suntem mereu cel puţin două colege noaptea. De cele mai multe ori suntem trei. Ţinem deschise uşile, că este încă frumos. Dar este o foială... Cel puţin până la ora 3 nu stăm! În weekend vin maşinile cu mireasa furată, stăm cu fetele până le răscumpără, ne mai povestesc... Nu ne plictisim. Nu, alarmă nu avem, dar nu e nevoie. Trece poliţia pe aici, lumea este liniştită...".

Cristina, fata de 21 de ani care vinde într‑unul din non‑stop‑urile din Port, o cunoaşte pe vânzătoarea care a fost tăiată şi tâlhărită în urmă cu două săptămâni: "Eram vecine. A plecat. Era anunţ pe geam, că angajează. La ea, era dezavantajul că se putea intra înăuntru, la mine nu se poate. Nu, eu nu plec. Îmi convine aşa".

"Demisia? Păi, şi copiii?"

Spre dimineaţă, campusul este una dintre cele mai vii zone din oraş. Cocoţată pe una dintre lăzile frigorifice de la o consignaţie, Mariana, vânzătoarea de la "Rotiserie" bea dintr‑o cutie pitică de cola. Alături, Mihaela, vânzătoarea de la consignaţie ne cheamă să ne servească la geam. Le lămurim pe cele două doamne că şi noi suntem la muncă şi imediat ne invită alături de ele. "Nu‑mi doresc să fac asta toată viaţă. Dar până mai cresc copiii, stau", începe Mariana. "Pentru că este un salariu, sunt bani şi ne trebuie. Păi, când am luat, acum un an‑doi, o cană de ketchup în cap, n‑am vrut să‑mi dau demisia? M‑am dus la bărbată‑meu, i‑am zis şi m‑a întrebat ce facem cu copiii? Şi am rămas!... a, cum s‑a întâmplat?".

Râde pe jumătate amuzată: "Mi‑a zis că i‑am pus prea puţin ketchup în sandviş. Cred că era drogat... Ştii cum arată drogaţii, că parcă sunt oameni dintr‑ăia care poartă ochelari fund‑de‑borcan şi deodată nu îi mai au la ochi. Se uită mijit, cu privirea neclară şi nu putea să vorbească coerent. Niciodată nu mă cert cu ei. Ei, şi atunci, am luat sandvişul - mai erau o mulţime de oameni la rând, în spatele lui -, să‑i mai pun ketchup. Şi într‑o fracţiune de secundă s‑a întins după cana cu ketchup şi nici nu ştiu cum m‑am trezit cu ea în cap. Apoi şi‑a luat sandvişul şi a plecat. Nimeni nu a mişcat. Oamenii aşteptau mai departe, aliniaţi, la coadă. Unul nu a zis ceva! Ah, când o să termin cu non‑stop‑ul, mă duc, mă duc unde oi vedea cu ochii. În fabrică mă duc!".

Între schimburi

Mariana se opreşte puţin. Parcă nu‑i vine să creadă. Apoi râde din nou: "Dar este bine, că aşa pot să stau cele două libere cu copiii, să‑i văd. Acum mi s‑a terminat marfa, de‑asta sunt aici". "Dar e de lucru toată noaptea", intervine şi Mihaela, vânzătoarea de la consignaţie. "Facem casa, eliberăm prin jur, servim clienţii... Nu stăm! A, şi nu mai zic, când vin studenţii, atunci să vezi nebuneală! Cel puţin basarabenii sunt...". Cum sunt? "Sunt cei mai ciudaţi. Nesimţiţi. Adică ei îţi dau bani pentru un pachet de ţigări, dar se aşteaptă să îi serveşti şi cu o bere, că, după părerea lor, ţi‑au dat mulţi, mulţi bani! Le explici, dar pleacă mârâind. Îi las în plata lor, că nu mă pun în gură cu nebunii. A, familia? Prietenul meu este marinar, el lucrează de zi şi eu de noapte. Nu prea ne vedem. Iar acasă, după ce ai terminat tura de noapte, nu poţi să faci mare lucru, că în prima zi eşti năuc de cap şi dormi. Nu, bărbaţi care să vândă la non‑stop nu am văzut. Cred că este muncă de femeie...", zâmbeşte încurcată tânăra.

Mihaela se întrerupe şi fuge la geam. Revine apoi şi ne lămureşte că toate fetele care vând în jur se cunosc între ele. Toaleta este cea de la campus, de la "Rotiserie". Închid şi merg acolo.

Cerul se schimbă în vineţiu când ne terminăm raidul. Între pofta de covrigei şi cana de ketchup în cap, femeile care vând la non‑stop continuă să strângă cutii. Să fugă la geam. Să bea o cola. Să facă casa. Să se gândească la copii. Nici Delia, nici Gina, nici Corina, Cristina, Mihaela sau Mariana nu au timp să citească materialul acesta. Pentru că atunci când nu sunt în schimbul de noapte, trec în cel de zi.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=26561

Link to comment
Share on other sites

Faţă de ce era cu ani în urmă, acum viaţa de noapte mi se pare liniştită.

Mi-aduc aminte un episod urât. Era vremea când erau jocurile de bingo în vogă. M-am oferit să ajut pe cineva în dificultate, în tura de noapte, undeva pe lângă Bingo Europa. Era vară, cald şi mai eram şi în concediu. Cam după miezul nopţii, vine o gaşcă la mine şi unu îşi cumpără ţigări. Îi dau restul la o mie (din aia cu Eminescu), el nu că mi-a dat cinci mii (cu Avram Iancu). Încerc să-l lămuresc pe individ că nu-i aşa, el se ia la ceartă cu mine, susţinut de gaşcă. Ca să-mi arate cât e de tare, dă cu piciorul şi sparge geamul de sub ghişeu. În momentul ăla, m-a năpădit frica. Ce să fac, eu sunt unul, ei mai mulţi? Am avut o inspiraţie genială, am luat o sticlă de şampanie şi l-am pocnit pe derbedeu cu dopul drept în meclă. Am mai luat o sticlă şi am ieşit val-vârtej afară, spărgându-le în faţa lor şi ameninţându-i cu gâturile. S-au cărăbănit imediat, dar tot restul nopţii, până ce n-au început să iasă oamenii din casă, să meargă la servici, n-am fost om. În noaptea următoare, a mai venit un flăcău cu mine, să-mi ţină companie.

Link to comment
Share on other sites

Domnule Relu, cred ca sunteti in necunostinta de cauza. Cel putin, in zona Modernului, in plin centrul orasului, noaptea e o tiganie de nedescris, cu prostituate sidoase, suti etc, mana in mana cu politistii. Lucrurile astea se stiu. Absolut noapte de noapte se deruleaza scenariul asta, numai chior sa fii sa nu il vezi, nu stiu cum naiba poate sa zica o vanzatoare de acolo ca e liniste, cand eu personal am vazut o cearta dintre vanzatoarele de acolo si un tigan. Este pt a nu stiu cata oara cand ziarul asta denatureaza flagrant realitatea si si se dovedeste pupincurist cu primarul.

Link to comment
Share on other sites

Domnule MihaiBucur, recunosc faptul că de multă vreme n-am mai ieşit să mă plimb în puterea nopţii, cu câteva excepţii. Dar a fost o vrme când, dis de dimineaţă, pe la 5,30, când plecam în tură, vedeam tot felul de indivizi întorcându-se de pe unde au petrecut. De câţiva ani, nu mai văd aşa ceva. De unde îmi permit să trag o concluzie.

Că pe timpul nopţii, când toată lumea doarme, se întâmplă fapte reprobabile, nu o neg. Se întâmplă chiar şi în ţările "calde". Ceea ce au văzut reporterii a fost doar un aspect. Poate nu sunt atât de pricepuţi în a vedea toate problemele, poate că despre unele lucruri doar au citit, dar nu le-au văzut. Dacă vor continua, cu siguranţă se vor rutina şi vor surprinde şi alte aspecte ale vieţii de noapte.

Link to comment
Share on other sites

Vreau să punctez şi eu ceva, deşi, evident, pot fi acuzat de subiectivism. Dacă tot există o "mafie" în zona respectivă, nu credeţi că este foarte probabil ca vânzătoarei să-i fie teamă să spună ceva.

P.S. Acum câteva săptămâni, aceeaşi echipă a făcut un raid de noapte într-o zonă apropiată, unde a spionat negocierea prostituatelor cu clienţii lor, din apartamentul unui locatar binevoitor. Ştiţi cine a fost chemat la Poliţie în dimineaţa zilei în care a apărut articolul, la ora 8, fiind sunat pe... mobil? Aţi ghicit! Locatarul respectiv, deşi în articol nu se preciza în niciun fel locul de unde s-au făcut observaţiile.

Link to comment
Share on other sites

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.