"Acordul prezumat", soluţia pentru salvarea a mii de bolnavi

[dcp100168]

Lege pentru viaţă

* "Acordul prezumat", soluţia pentru salvarea a mii de bolnavi * Acesta nu exclude posibilitatea refuzului prelevării organelor după moarte

Prof. univ. dr. Aurel Nechita, decanul Facultăţii de Medicină şi Farmacie din Galaţi, care este şi deputat, se numără printre iniţiatorii unui proiect de lege ce urmează a fi dezbătut de Camera Deputaţilor, proiect care prevede legiferarea "acordului prezumat" în cazul prelevării de organe de la persoane decedate. Dacă proiectul "va trece", orice persoană, care în timpul vieţii nu şi‑a exprimat în mod expres refuzul de a‑i fi prelevate organe în cazul în care ajunge în moarte cerebrală, poate deveni donator într‑o asemenea situaţie chiar şi fără consimţământul familiei.

Biserica Ortodoxă şi cea Catolică resping proiectul din motive etice şi umanitare. Oarecum surprinzător, şi preşedintele Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Vasile Astărăstoaie are rezerve în privinţa oportunităţii unui asemenea act normativ, invocând pericolul unor abuzuri, mai ales împotriva oamenilor slab informaţi.

Şi totuşi, până când se va ajunge şi în România la ceea ce nici în cele mai avansate ţări nu este deocamdată posibil, producerea de organe ‑ "piese de schimb" prin inginerie genetică, alegerea între etică şi salvarea unei vieţi ar trebui să fie făcută fără nicio ezitare în favoarea celei din urmă.

În ultimii zece ani, peste 1.500 de români au fost supuşi unui transplant de organe, majoritatea supravieţuind.

"O astfel de măsură ar duce la rezolvarea crizei de donatori, extrem de acută în România spre deosebire de majoritatea ţărilor Uniunii Europene. Dacă actul normativ va fi aprobat, din două persoane, una grav accidentată într‑un eveniment rutier şi o alta cu gravă insuficienţă renală sau cardiacă, a doua va supravieţui. Fără legiferarea acordului prezumat ar muri amândouă. Actualmente, supravieţuirea persoanei bolnave depinde de atitudinea de excepţie a familiei accidentatului, care în unele cazuri îşi învinge durerea şi acceptă donarea. Din păcate această atitudine este încă rară şi atunci am considerat că trebuia făcut ceva! Şi vorbim despre salvarea a mii şi mii de vieţi prin transplant, nu de un moft!", ne‑a declarat prof. dr. Aurel Nechita.

Proiectul a fost aprobat deja de Senat şi urmează ca în această lună să fie supus dezbaterii în Camera Deputaţilor.

La ora actuală, peste două mii de români grav bolnavi aşteaptă cu speranţă, în fiecare minut, vestea că li s‑a găsit un donator compatibil.

Aşadar, legalizarea "acordului prezumat" şi în România se poate dovedi extrem de utilă, dar cu o singură şi foarte importantă condiţie: actul normativ să fie redactat astfel încât să nu permită niciun abuz în materie de prelevare de organe. În caz contrar, poate deschide calea unor veritabile orori!

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=27069

[Aiyana]

Lege pentru viaţă

* "Acordul prezumat", soluţia pentru salvarea a mii de bolnavi * Acesta nu exclude posibilitatea refuzului prelevării organelor după moarte.

[...] Aşadar, legalizarea "acordului prezumat" şi în România se poate dovedi extrem de utilă, dar cu o singură şi foarte importantă condiţie: actul normativ să fie redactat astfel încât să nu permită niciun abuz în materie de prelevare de organe. În caz contrar, poate deschide calea unor veritabile orori!

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=27069

Intenţia este onorabilă, dar mă tem că acest proiect de lege va aduce mai mult lacrimi decât zâmbete. Eu cred că oricum medicii nu mai dau randament, fie din lipsă de motivaţie, fie pentru că nu sunt ajutaţi să îşi desfăşoare activitatea cum şi-ar dori. Criza din spitale nu este o noutate şi nici nu îşi va găsi rezolvare în viitorul apropiat. Sunt foarte prost plătiţi şi este un volum foarte mare de muncă. Chiar şi acel jurământ al lui Hipocrate: 'Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate' le recunoaşte limitele, ca oameni. Şi tot ca oameni, suntem supuşi ispitei. Ce se va întâmpla când binecunoscuta mită din spitale se va întâlni c-un caz disperat, în care o mamă are nevoie de un transplant de inimă pentru a-şi salva copilul? Poate că tu eşti în spital pentru o operaţie banală, dar eşti compatibil cu acel copil. Ce nu suntem capabili să facem în asemenea cazuri? Şi chiar dacă doctorii nu vor fi de acord cu aşa ceva, există cazurile interlopilor care au metodele lor de-a-i determina să găsească soluţii.

Am suferit o intervenţie chirurgicală săptămâna trecută. Aparent banală, dar doctorul m-a chemat la spital deşi avea toate condiţiile în clinica sa particulară. Mi s-a explicat apoi că nimeni nu-şi asumă riscuri şi că, având spitalul "în spate", totul e mai sigur. Mai sigur pentru cine? Doctorii vor fi mereu acoperiţi, abuzurile sunt sancţionate de Colegiul Medicilor doar dacă vor ei să te excludă pe alte considerente, motive mai vechi. Sunt sigură că vor exista abuzuri în aplicarea acestei legi. Sunt şi mai sigură că nu vom putea să le dovedim.

Da, mai există varianta de a renunţa, de a refuza prelevarea organelor după moarte. Câţi dintre noi îşi cunosc însă drepturile?! Şi cine constată moartea? Nu tot un medic? E un cerc vicios în care sper să nu intrăm. De ce nu s-a făcut un proiect de lege prin care să semnăm cât mai mulţi că suntem de acord cu prelevarea organelor proprii, pentru a promova acest lucru?! Puteau exista stimulente, unele reduceri la costul medicamentelor... în timpul vieţii.

De ce sancţionăm necunoaşterea legii (şi a drepturilor corelative) şi nu informăm populaţia pentru a obţine acelaşi efect?

Eu nu mă tem de legi, mă tem de oamenii care au în spate legile.

[katman]

Daca s-ar face in mod obisnuit prelevare de organe dupa moarte, cred ca piata traficului cu asa ceva ar scadea dramatic... Prin urmare, cazurile de mita, alea horror in care omori pacientul ca sa ii iei inima, zic eu ca ar avea mult mai putine sanse decit in momentul acesta.

Sau ce, ii opreste ceva acum pe interlopii aia sa iti ia gitul in spital daca fac bani cu rinichii tai?

Un rinichi acum, din cite mai citesc, e cam 3000 eur la negru. Cind se va face in mod obisnuit prelevare de organe, va fi la fel de banal ca singele disponibil pentru transplant.

Aparent banală, dar doctorul m-a chemat la spital deşi avea toate condiţiile în clinica sa particulară.

Motivul poate fi ca la spital, in caz de ceva, mai are colegi cu experienta care pot da urgent o mina de ajutor.

Sa nu uitam ca cei mai buni doctori sint cei din spitale si nu cei din clinicile particulare (exceptind cazurile cind sint aceleasi persoane . De ce? Foarte simplu: cazuistica este mult mai bogata (raspunsul mi-a fost dat chiar de catre o doctorita angajata la o clinica particulara) prin urmare experienta este mult mai mare.

[Aiyana]

Clinicile din Bucuresti sunt de fapt spitale in toata regula, katman. Anestezisti, chirurgi, laboratoare, tot ce trebuie... Si majoritatea au norma si in spitalele de stat pentru a-si atrage clienti. Uita-te pe site: http://medlife.ro/ Desi "hiperspital", fiecare sediu e denumit "clinica". Ar trebui sa vii sa le vezi.

[katman]

Am fost, multumesc

Datorita incompetentei unui doctor galatean a trebuit sa fac drum in fiecare saptamina la Bucuresti la clinica dr. Albu.

Dar dr. Albu este medic la Giulesti si are SI clinica privata.

Si pe sotia mea nu a chemat-o sa nasca la el la clinica CI la maternitatea Giulesti. De ce oare? De ce toate clinicile private din Bucuresti si din tara trimit cazurile dificile de sarcina la Giulesti?

[Aiyana]

Am si eu o prietena care tot acolo a fost sa nasca cu doctorul Puia. E foarte batran, dar nu avea cabinet in vreo clinica privata.

Ma rog, cazurile de cancer (petru care e recunoscut spitalul de oncologie din Cluj) sau cele in care trebuie supravegheata atent mama (ca-n exemplul tau) sunt chestiuni mult mai grele... Totusi, Columbeanca a nascut bine-mersi in clinica privata (e drept, in cadrul spitalului Elias).

Eu raman insa la parerea mea.. pentru ca am auzit medici discutand acest subiect: cand sunt lucruri pe care nu le stapanesc sau cu risc, ei prefera 'sa aiba spitalul in spate'. Am reprodus ad-litteram. Si nu o fac pentru noi, ci ca sa se protejeze pe ei. Daca ceva merge rau, in spitalele publice sunt aparati.

Si ca sa fiu on-topic, eu cred ca pentru ca acest acord sa fie prezumat, ar trebui sa avem camere de luat vederi in fiecare camera, spitale dotate cu tot ce trebuie si mai ales supravegherea politiei sau a autoritatilor spitalului (un numar minim de cadre medicale) asa cum spunea si riaji. Doar asa s-ar preveni abuzurile. Nu iti pasa ce se intampla dupa ce mori? Dar daca acel organ ii este necesar unui membru al familiei tale, dar pe lista gravitatii sau in ordinea inscrierii primeaza altii? Mie nu imi plac reglementarile astea facute 'dupa ureche' si nici faptul ca nu a fost informata populatia corespunzator. Ca eu sa renunt la ceva al meu fortat (chiar post-mortem) mi se pare incalcarea drepturilor fundamentale.

Sa nu mai spun de cei care pot invoca motive religioase...