Din "marfa" asta trebuie să facem o naţiune!

[dcp100168]

Cine-a mai rămas în Romania

Zugravul

Are o ţigară în colţul gurii şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii. Tricoul rupt de pe el nu-ţi dă nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capătul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sînt alea din reclama de la bere. Nevoile sînt cele naturale, şi în multe dintre ele apare şi un copac, exact ca în cazul cîinilor. Viaţa lui e şi ea o reclamă: la societatea modernă, care a reuşit cumva să elimine selecţia naturală. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb desenat strîmb în peşteră, la Lascaux.

Baba urbană

Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot. Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul. Paradoxal, îşi iubeşte însă ţara, chiar dacă nu-I poate găsi alte calităţi decît acelea cu care a rămas din cartea de română, 1955. Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e făcut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze, străinul care tocmai a intrat în hol şi se uită suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-I face în nici un fel viaţa mai bună. Destinul babei e să moară, iar ea acceptă asta şi nu se mai ocupă cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desăvîrşire babele din America , alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri, cînd nu citesc literatură de stînga. Babele noastre doar voteaza, maninca mult, birfesc toata lumea si circula gratis cu RATB.

Şoferul manelist

E rapid, pentru că nu poate fi nimic altceva, în afară de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viaţa lui e motorul, făcut de un neamţ cu mult mai deştept, însă şoferul nostru nu pare să sesizeze ironia. Îi place să împartă: pumni, muzică, opinii.

Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă. De-aia şoferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au rămas în ţară . Cînd te întrebi de ce Mazăre a pus palmieri la Constanţa , răspunsul e limpede pe şosea: pentru că maimuţele erau deja acolo. Şi nici n-aveau duşmani naturali.

Inginerul

A lucrat cîndva în cercetare. Revoluţia l-a prins la planşetă, desenînd clădiri urîte, cu speranţa că într-o bună zi va fi lăsat să fie genial. Cînd a fost lăsat, a continuat să fie el însuşi, cu program clar: Dimineaţa la 8 la serviciu, la 5 acasă, la 8 la a doua sticlă de vin. Înăuntrul lui sînt o mulţime de bagaje desfăcute şi lăsate aşa, în lipsă de o nouă destinaţie: literatură SF, poeţi optzecişti, două-trei iubiri, neapărat consumate la Costineşti, cu Radiovacanţa undeva în surdină. Se mişcă greu printre ele şi de-aia e deprimat. Speră să vină vremuri mai bune, chiar şi cînd apar la orizont, el speră că o să-i bată la uşă, să-l ia de mînă pînă în Germania, unde sigur cineva ştie de lucrarea lui de diplomă, o revoluţie la vremea ei.

Bogatul

În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogaţii nu plîng. Nu au de ce, nu au cînd, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai mulţi nu ştiu că sînt bogaţi - pentru că nu se mai măsoară în raport cu tine, ci în raport cu alţi bogaţi. Chestia asta aduce cu sine o situaţie pe care nici psihologul plătit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sînt bogaţi cu Mercedes care suferă că n-au Bugatti. Bogatul român are şi o altă problemă: nu e bogat decît aici. Cînd iese din ţară ,e doar ostentativ.

Băiatul de club

El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală. Exemplarele cele mai robuste rezistă fără mîncare o săptămînă şi pînă la două zile fără paparazzi. Ideile lui sînt simple: moşule, du-te tu la şcoală, dacă n-ai bani de distracţie! Zilele lui sînt numărate: le numără presa de scandal şi poporul odată cu ea, cînd scoate din frigider brînza, la o salată de roşii tăiate repede, pînă nu începe Magda la OTV.

Toţi ăştia au rămas în ţară. Restul au plecat, şi nu în concediu. Or mai fi şi alţii, nu ştiu, e treaba institutelor să ne zică. Ce vreau eu să vă spun e altceva: Uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune.

[adrian]

Naspa! Mai suntem si noi pe aici. Pana cand? Pana ne saturam si noi...

[Relu]

Uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune.

Multe gânduri mi-au trecut prin cap de când am citit rândurile de mai sus...

Încerc să trec peste scepticism cu o întrebare: "Ce modele avem?".

Înainte de '89 erau Ana Aslan, Edmond Nicolau, Geo Bogza, Ştefan Tripşa, Iustin Capră, Grigore Moisil, Ion Voicu...

De 18 ani încoace, ce avem? Hagi, George Pruteanu ... ce nu-mi mai vine în minte?

[George]

Eu ma gandeam la un mitting (sa iesim cat mai multi din tara pt o saptamana si sa ii lasam in tara doar pe parlamentari si tarani) Glumeam si eu. Nu cred ca va fi posibil vreodata asa ceva.

[riaji]

Cu parere de rau, cred ca noi, ca natiune, ar trebui sa ne gandim si la alte modalitati de a schimba lumea, in afara de mitinguri, adunari si alte asemenea evenimente de grup. Ar trebui sa ne punem problema la nivelul la care suntem in momentul respectiv. De exemplu, X este profesor. Ce poate oferi natiunii? Stabilitate, echilibru si educatie celor ce il asculta (obligati sau nu). Y este deputat de Galati, desi nici macar ai lui nu stiu asta despre el. Ce poate oferi natiunii? Propria demisie. Z este politist comunitar. Ce poate oferi concetatenilor? Mai mult respect si o atitudine mai potrivita din postura pe care o are.

In sensul asta. Daca fiecare ar incerca sa-si faca meseria, datoria de parinte/sora/nora/bunic etc si pe cea de cetatean in limitele bunului simt si din proprie initiativa, cu siguranta treaba ar sta mult mai bine pentru toti.

[Rami]

Cine-a mai rămas în Romania

Ai uitat sa precizezi sursa

[dcp100168]

Cine-a mai rămas în Romania

Ai uitat sa precizezi sursa

Circulă pe mess :mrgreen:

[Rami]

Cine-a mai rămas în Romania

Ai uitat sa precizezi sursa

Circulă pe mess :mrgreen:

Nu conteaza. Tu trebuia sa o precizezi, stii doar