Jump to content

Bazele Clubului Muzicii Contemporane în Galaţi


dcp100168
 Share

Recommended Posts

Bazele Clubului Muzicii Contemporane in Galati

(din amintirile lui Cosmin Pacuraru)

"Imi este foarte greu sa scriu despre Clubul Muzicii Contemporane pe care l-am avut la Casa de Cultura a Studentilor din Galati. Ce a reprezentat pentru mine aceasta etapa din viata? De aici am intrat in presa … Dar asta intr-un episod viitor … De ce s-a chemat Clubul Muzicii Contemporane? Pentru ca nu aveam voie sa-i spunem Clubul de Rock … Pe vremea aceea la Casa de Cultura mai functiona un club … nu stiu ce nume avea, dar se asculta metal si era tinut de un tip Taru. Nu a durat mult … La un moment dat am intrat in legatura … nu mai stiu cum … cu un sef de la UASCR (Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti), care se ocupa de Casa de Cultura. Acesta mi-a facilitat legatura cu directoarea si cu administratorul de la CCS. Nici nu au stat la discutie cand le-am propus clubul. Asta era prin februarie 1989. In martie i-am dat drumul. Neasteptat, dupa 2-3 afise facute de mana, de mine, au inceput sa vina cateva zeci de studenti. L-am cooptat si pe prietenul Fred (Valentin Gheorghiu, mult mai mare ca mine) si in fiecare sambata la 14 ne suiam in tren pentru a pleca la Galati . Mai participau la prezentare Hapsi (Adrian Burtoi, cu nume de radio Mitulescu) si Mircea Oculeanu … Sustinerea discografica era asigurata de toti prietenii, dar in special de Stelian Bolboceanu, bun priten al grupului. Atmosfera era incredibila … Veneau studentii si se uitau la noi care le furnizam muzica si prezentarea de parca eram noi starurile, ascultau muzica cu o asa evlavie si cu o asa de mare atentie, incat saptamana de saptamana, sambata, nu puteam sa nu tinem clubul. (Trebuie sa va spun ca faceam facultatea la seral, ca munceam dimineata in Combinatul de Fibre Artificiale, la 10 kilometrii de Braila si 16 statii de tranvai de casa si seara mergeam la Galati, inca o naveta de 34 de kilometrii in primii doi ani si mai apoi de 12). Cu alte cuvinte si sambata dupa servici (ca atunci se lucra si sambata), ne suiam in tren si mai faceam un drum la Galati …) Ce ascultam? Tot ce este mai reprezentativ in rock-ul serios … Cei trei “J", intregrala Floyd, Tull, ELP … fara a numara Zep sau Purple … Imi amintesc ca la prezentarea Janis, eu si Fred ne-am dus imbracati in costume inchise la culoare ca se faceau ceva ani de la moartea ei … Atunci am invatat sa vorbesc in public … Am invatat mai bine engleza, va dati seama ca acele traduceri trebuiau sa fie cat mai apropiate de mesajul ce ne era transmis … Imaginati-va ca in trei, Mircea, Fred si eu, am tradus trilogia Floyd, plus Wall-ul (prezentat in saptamana cu Congresul 14), am tradus Tull sau Lenon … Ce mai reprezenta Clubul? Pai mai se recitau diverse versuri proprii, mai organizam concerte cu Hary Tavitian sau Formatia de Jazz Gaudeamus (o super trupa condusa de Andrei Roland, avand la tobe pe Billy Bontas … oare ce mai fac oamenii astia?) sau trupe improvizate (gen Mircea Oculeanu, cel care pune muzica la Radio Guerilla, Razvan Exarhu, Alex Tomazelli, etc …) … si astea inainte de Revolutie … In spate faceau repetitii Autograf (Gabriel Neacsu – voce, Nicu Patoi – ch, Creteanu – bass, Galatanu – drms, si parca era si clapa lui Mihai … nu stiu cum) … si mai mergeam sa vedem ca cantau … Imi amintesc cu mare placere de ultima intalnire ’89 de la Club, din 16 decembrie … Am prezentat Animals a lui Floyd (poate stiti ceva de Ferma Animalelor a lui Orwell), am prezentat The New Animals cu Winds of Change (o mistocarie super la Stones, Hendrix si Beatles, dar cu mesaj propriu …) si Imagine a lui Lenon …Eram dupa o operatie urata, dupa un accident avut in 13 … M-a dus tata cu masina, bandajat … Nu puteam sa-mi dezamagesc prietenii … Au venit … cu cadouri … Si acum imi amintesc cu multa nostalgie de ce am primit: un borcan de gem cu fundita, un vinil romanesc … Ce puteau sa-mi cumpere prietenii studenti? Nu mai stiu nimic de majoritatea din audienta … Dupa ani si ani, m-am intalnit in Bucuresti cu Florin Budescu, care mi-a devenit un bun prieten … Si cred ca … atat! A venit Revolutia … Si am continuat activitatea in Galati pana in 1992, dupa care am mai tinut un an clubul la Braila … A inceput sa mai apara muzica pe piata, mentalitatile s-au schimbat … Este singurul lucru bun de care imi pare rau de dinainte de Revolutie … Atunci se realizau alte tipuri de legaturi umane … Unde se mai recita ceva la vreu “bairam"? Cine mai citeste? Yoga si cultuta orientala au ramas la MISA si in paginile tabloidelor … Isi mai aminteste cineva de India lui Eliade, trasa la xerox si impumutata la a zecea mana? Cati mai citesc Milarepa sau Tagore? Vorba aia … Vremuri! Pana una alta tin sa va spun ca imi este dor de vremurile de dinainte de ’89! … dar numai in sensul de mai sus!"

http://www.event365.ro/Din_amintirile_D ... 28072.html

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

Frumos, frumos... Oricum, adevaratele valori nu se 'devalorizeaza' niciodata: "India lui Eliade" si Led Zeppelin, Deep Purple, Pink Floyd, Dylan si Janis si tot neamul lor (cel niciodata adormit) au mereu un cuvant de spus :geek:

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
 Share

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.