Tuluceşti - herghelia uitată

[dcp100168]

O lege fără cal şi fără coadă

La galop pe strada Brăilei

* "Un nebun aruncă o piatră în apă şi o sută de înţelepţi nu sunt în stare să o scoată", cam aşa s‑ar putea rezuma şi povestea cailor lăsaţi liberi pe domeniul public. Deşi, la început, oamenii au zâmbit când au auzit că Primăria municipiului Galaţi a amenajat un grajd, la sediul Poliţiei Comunitare, pentru depozitarea cailor găsiţi pe domeniul public, se pare că problema este tot mai serioasă...

Numai în ultimele zile, pompierii din cadrul Inspectoratului Judeţean Pentru Situaţii de Urgenţă Galaţi au participat la acţiuni de salvare a trei cai abandonaţi pe domeniul public. "În primul caz, era vorba de doi căluţi, pe care i‑am găsit în zona Siretului mort [în lunca din apropierea cartierului ANL Dimitrie Cantemir]. Căluţii erau căzuţi şi intraseră în nămol, neputând să mai iasă de acolo, mai ales că aveau şi picioarele din faţă legate", ne‑a povestit purtătorul de cuvânt al ISU, locotenent Eugen Chiriţă. "În acel caz am găsit şi proprietarul care ne‑a explicat că i‑a lăsat să pască� În al doilea caz, am salvat un cal care căzuse într‑o gură de canal neacoperită din apropierea hipermarketului Real. Aici culpa este comună, atât a celui care a săpat groapa şi nu a împrejmuit‑o, dar şi a proprietarului", a continuat Eugen Chiriţă.

Exerciţiu de imaginaţie şi soluţii pompieristice

Deşi pompierii intervin în astfel de cazuri şi, de cele mai multe ori, animalele sunt salvate (şi vorbim de zeci de cazuri, numai anul trecut au fost salvate 51 de animale!), ISU nu are dotări adecvate unei astfel de misiuni. Şi nu este vorba de lese pentru pisicuţele căţărate în copaci, ci ne referim la scripeţi şi alte pârghii necesare, să spunem, scoaterii unei vaci dintr‑o gură de canal. În condiţiile în care vaca cântăreşte în jur de 500 de kg, vă daţi seama ce efort se depune pentru salvarea ei.

Un astfel de caz, petrecut anul trecut, când o vacă gestantă a căzut într‑un canal, a necesitat o imaginaţie excesivă din partea pompierilor: groapa a fost � umplută cu apă, timp în care vaca era legată cu funii, cu capul deasupra apei, şi astfel, cu improvizaţii şi Legea lui Arhimede, a scăpat animalul. "Se merge pe improvizaţii, dar important este că salvăm animalele. Totuşi, noi nu avem nicio legislaţie în domeniu şi nici persoane calificate [medici veterinari] care să ne însoţească. De altfel, la nicio acţiune de salvare a animalelor nu am fost însoţiţi de reprezentanţi ai organizaţiilor de protecţia animalelor", ne‑a mai spus Eugen Chiriţă.

Nici după salvarea animalului pompierii nu mai au atribuţii: nu pot aplica vreo lege prin care proprietarul să fie sancţionat, nici măcar nu pot demara o anchetă pentru identificarea acestuia din urmă.

Nechezând la semafor

Am încercat să aflăm cum putem acţiona în cazul în care sesizăm un caz de animal abandonat pe domeniul public şi căruia i s‑a întâmplat un accident. "Cetăţenii sună la 112 şi de acolo se decide cine intervine. De obicei intervenim noi, până la urmă este vorba de o viaţă de salvat", spune Eugen Chiriţă. Oamenii cu care am discutat, ieri, acest subiect, ne‑au spus că "cei care abandonează caii sunt de condamnat! Dacă nu poţi să‑l ţii, îl dai la cineva, nu‑l condamni la moarte!". Un alt gălăţean, Alexandru Enache, de 54 de ani, ne‑a spus: "Am văzut cai în oraş. Eu stau în Mazepa II şi era unul la colţul blocului. Cred că cineva trebuie să aibă grijă de ei, mai ales că proprietarii lor s‑au folosit de ei şi acum le dă drumul pe stradă". Şi doamna Lucia Minea, de 68 de ani, a avut o astfel de experienţă: "Mergeam cu maşina, pe Brăilei, către Micro 19 şi am văzut un cal pe stradă. Eu cred că ăştia sunt ţigani, care au căruţe... Nu e normal, a zis primarul că îi amendează, dar dacă omul nu are de unde să dea bani, ce‑i faci?". Şi nu sunt singurele persoane care ne‑au sesizat. În paginile ziarului aţi citit deseori despre caii care umblă liberi prin oraş.

Profilul proprietarului inconştient

Dar ce fel de persoane sunt cele care îşi lasă caii de izbelişte, prin oraş? De la şeful Poliţiei Comunitare (instituţie care, în baza hotărârilor de Consiliu Local, are dreptul să aplice amenzi acestor oameni), Gheorghe Dârjan, am aflat că "în general, este vorba de persoane care, vara, mai câştigă un ban din vânzarea de deşeuri, pe care le transportă cu căruţele. Iarna însă, aceştia nu au bani pentru a‑şi hrăni animalele şi le dau drumul pe stradă". Deşi pentru abandonarea animalelor pe domeniul public se aplică amenzi cuprinse între 100 şi 500 de lei (sancţiuni prevăzute şi pentru creşterea animalelor în interiorul oraşului), cei amendaţi nu dau niciodată banii. "Am avut cazuri de persoane amendate de 15 ori pentru că i‑am prins cu căruţele prin oraş. Nu le plătesc, pentru că nu au bani, iar o executare silită se face doar în cazuri penale", a mai spus Dârjan. Aşadar, astfel de sancţiuni se transformă în datorii nerecuperate la Direcţia Financiară�

La trei săptămâni de la deschiderea padocului primăriei (administrat de SADP) s‑au strâns deja 11 cai. Am încercat să aflăm de la medicul veterinar din cadrul Primăriei, Costache Patache, ce se întâmplă cu aceste animale: "Acum se caută un cabinet veterinar autorizat pentru vaccinarea cailor şi pentru a li se lua probe de sânge, în vederea întocmirii unor certificate veterinare de transport. Cu acestea, ulterior, caii vor putea fi transportaţi, pentru că este o idee ca aceste animale să fie date celor din mediul rural". Pe de altă parte, când am întrebat de ce nu vaccinează chiar medicul veterinar al primăriei, acesta ne‑a răspuns: "Eu sunt funcţionar public, sunt doar consultant�".

Concluzia? Nu mor caii când vor câinii şi nici când îi gonesc stăpânii din bătătură. Până la urmă, caii costelivi din faţa blocului au fost cândva folositori şi dacă stăpânii îi găsesc acum inutili, măcar societatea ar putea să facă ceva mai mult. Adică, o lege în domeniu cu cap şi coadă.

N.R. O soluţie ar fi ca aceşti cai, după vaccinare şi hrănire, să fie folosiţi pentru deplasarea din loc a trăsurilor pe care le deţine (degeaba) Consiliul Judeţului, mai precis Centrul Cultural.

viata-libera.ro

[Relu]

Aşa cum acum zicem uneori "viaţă de câine" oare vom ajunge să zicem şi "viaţă de cal"?

[dcp100168]

Avem o herghelie comunitară, ce facem cu ea?

Alegeri pentru vizitiul-şef

* Primăria a strâns 11 cai comunitari în grajdul special amenajat * Caleştile Consiliului Judeţean stau nefolosite din lipsa � cailor * La Tecuci există un magazin de harnaşamente * La Galaţi funcţionează Societatea Naţională "Cai de rasă" * Cine a spus că pe gălăţeni nu‑i interesează soarta cailor?

Faptul că nu mor caii când vor stăpânii lor, l‑am lămurit deja, într‑un articol în care am încercat să aflăm ce se întâmplă cu bietele animale, lăsate de stăpânii lor pe drumurile publice. După ce însă am realizat faptul că grajdul primăriei, special amenajat pentru cabalinele abandonate de stăpâni, este deja ocupat cu 11 cai, am vrut să aflăm care va fi soarta lor. Nu pentru că furajele cu care sunt hrăniţi acolo ar costa primăria o avere, ci, pur şi simplu, pentru a vedea ce se întâmplă în continuare. Pentru că, nu‑i aşa?, un program are un început şi un sfârşit. De la primărie, nu am reuşit să aflăm ce se va întâmpla pe viitor cu bieţii căluţi. Primarul ar avea ceva idei: după o perioadă de două‑trei săptămâni şi în cazul în care nu îi va revendica nimeni, Dumitru Nicolae spune că animalele ar putea fi date, gratuit, gospodarilor din comunele apropiate Galaţiului. Însă, de ce atâta bătaie de cap, în timp ce chiar aici, în buricul târgului, ducem o lipsă acută de � cai?

O trăsură ca‑n poveşti

Vă mai amintiţi de faimoasele trăsuri, aflate în administrarea Consiliului Judeţean? Deşi se împlinesc patru ani de când cele două trăsuri strâng praful în garajul Centrului Cultural Dunărea de Jos, nimeni nu vede nicio soluţie pentru ca investiţia în valoare de 61.800 de lei - realizată în mandatul lui Dan Lilion Gogoncea - să fie, totuşi, folosită de gălăţeni. Povestea trăsurilor este următoarea: au fost construite două astfel de romantice mijloace de transport, una cu o capacitate de două locuri, care a costat 21.800 de lei, iar cealaltă, cu o capacitate de 20 de locuri (intră toată Fanfara Centrului!), cost de lucrare - 40.000 lei. Din păcate, cele două trăsuri nu au fost scoase prin Galaţi decât de vreo două ori. În rest, nimeni nu a beneficiat de o plimbare cu trăsura din cauza lipsei � cailor! Nici proprietarul trăsurilor - Centrul Cultural - şi nici administratorul - Consiliul Judeţean - nu au găsit cai pentru plimbarea cu trăsurile, chit că acestea sunt, teoretic, oferite publicului larg. Conform deciziilor luate în Consiliul de Administraţie din 2006, pentru o plimbare dus‑întors pe traseul Elice‑Bac (pe Faleza Inferioara a Dunării), doritorii trebuie să plătească doar doi lei. Mai mult, caleştile pot fi închiriate şi pentru momente speciale, pentru care tariful este de 50 lei, pe oră. Problema ar fi că în momentul în care vine omul, cu perechea sa, pentru o plimbare, romantică, pe Faleză, ar trebui să se prezinte şi cu � un cal. Motivul? Caleştile nu au cai, iar varianta folosirii cailor de rasă de la Herghelia Tuluceşti pică, deoarece cabalinele de acolo nu sunt învăţate să tragă la căruţă şi nici nu sunt obişnuite cu, să spunem, un concert al Fanfarei. Aşadar, plimbarea cu trăsura există, dar lipseşte cu desăvârşire.

Înţelegere politică pentru oameni şi cai

� Şi totuşi, chiar nu aţi înţeles ideea? Consiliul Judeţean are caleşti, dar nu are cai. Primăria are grajd, are cai şi chiar nu ştie ce să facă mai departe cu ei. Se leagă? Păi, ce dovadă de colaborare mai frumoasă ar fi decât cea în care conducerile celor două instituţii s‑ar pune de acord şi ar pune calul înaintea caleştii, toate pentru binele gălăţenilor? Oricum, căluţii "pescuiţi" de pe domeniul public au tras la căruţe o viaţă întreagă, deci sunt obişnuiţi, iar despre reacţiile lor faţă de potenţialele zgomote, nu‑i nicio problemă: dacă nu au făcut ei belele pe drumurile naţionale, judeţene şi municipale, cât au fost mânaţi de foştii proprietari, printre atâtea maşini, probabil nu se vor impresiona prea tare la un concert al fanfarei� Dacă vă puneţi problema harnaşamentelor, nici acesta nu este un aşa mare obstacol: la Tecuci am aflat că există un magazin specializat pe aşa ceva, inclusiv, pentru � cosmetizarea cailor. Aşadar, printr‑o înţelegere politică PSD‑PC‑PD‑L, adică primarul Galaţiului‑preşedintele CJ şi primarul Tecuciului, toată lumea ar avea de câştigat, şi oamenii şi caii. Şi să nu îmi spuneţi că înţelegerea politică ar fi împotriva firii; în fiecare din aceste partide există câte un fost de la celelalte două, asta ca să nu mai vorbim de alianţele politice locale semnate şi parafate pe hârtie!

Singura necunoscută care ar mai rămâne ar fi vizitiul care să mâne caii cu trăsurile prin oraş. Dar nici asta nu este de netrecut, mai ales că anul acesta este unul electoral. În acest spirit, propunem organizarea unor alegeri pentru desemnarea vizitiului‑şef� Desigur, uninominale, nu de alta, dar să ştie şi caii către cine să necheze, când or fi mânaţi prost�

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=22133

[patricia]

io m-as baga la o plimbare cu caleasca, da pe unde?

faleza e prea stramta.

pe deasupra falezei, nu mi-ar placea ca sofer sa vad calesti.

o plimbare pana in sidex, minunatul obiectiv turistic al galatiului?

gradina botanica, parcul... na, c-am uitat cum se numeste parcul de langa teatrul nae leonard...

chiar se pot folosi si in afara proiectelor culturale?

[dcp100168]

Tuluceşti - herghelia uitată

Avem o comoara, cum procedam? O tinem, ca pe orice comoara, cat mai bine ascunsa. 170 de cai din rasa Ghidran cresc, departe de ochii curiosilor, la 20 de kilometri de Galati, in singura herghelie din tara ce are aceasta specie. Caii imbina calitatile pur-sange arab si pur-sange englez si erau folositi de cavaleria din Imperiul Austro-Ungar, pe timpul razboiului. Pana acum cativa ani, publicul avea acces, admira animalele si chiar lua lectii de echitatie. Totul s-a terminat in urma cu trei ani, cand, la o alta herghelie, a avut loc un accident stupid: o fetita a cazut de pe cal si a murit. In urma accidentului, Directia Romsilva, care are in grija si Herghelia de la Tulucesti, a decis sa opreasca accesul publicului. Cei 170 de cai de rasa pot fi admirati acum doar de angajati sau de rarii cumparatori. Nici macar cei 17 armasari de monta publica, ce pot fi oferiti gratuit proprietarilor de cai care doresc sa obtina un manz de la ei, nu sunt solicitati. Fostul sef al hergheliei, deputatul UDMR Levente Szekely, considera ca decizia Romsilva de a opri accesul oamenilor in herghelie nu este normala. Daca sefii Hergheliei Tulucesti nu par a fi dispusi sa-i deschida portile pentru public, s-au gasit deja particulari care pregatesc centre de echitatie, la Galati. Unul dintre acestea va fi inaugurat in cateva saptamani, iar amatorii vor putea calari atat cai de rasa, cat si ponei.

http://stirileprotv.ro/locale/31/herghe ... alati.html

[dcp100168]

Comoara uitată

Regatul cailor de la Tuluceşti

Coame îmi freamătă pe dinaintea ochilor, vedenii roşcate în vântul îngheţat de ianuarie. Mânjii lui 2008 – mai mari sau mai mici – întind peste gard boturi pufoase, încălzindu-mi palmele cu răsuflarea lor întrebătoare. Caută bucăţica de zahăr cubic pe care aş fi putut s-o aduc cu mine…

Instantaneu realizez că nu e asta singura greşeală din dimineaţa aceea. Aş fi putut veni însoţită de o grămadă de fetiţe care ar fi fost dispuse să înfrunte gerul, numai ca să mângâie pe nas un cal adevărat, în loc să suspine în faţa televizorului, când pe canalul de desene animate se dă „Regatul cailor” – un serial la mare modă sau în loc să-şi pieptene poneiul de pluş pe care tocmai l-au primit de la Moşul. Cu siguranţă, ele m-ar fi avertizat că nu e frumos să te duci fără zahăr cubic sau măcar nişte mere în vizită la herghelie. Mai ales când e vorba de nişte cai cu sânge albastru, probabil urmaşii celor care mâncau jeratic în poveştile de odinioară.

De viţă nobilă

Herghelia de la Tuluceşti a fost înfiinţată pe ultima sută de metri, în iunie 1989. Iar timpul pare să fi încremenit de atunci în loc. După revoluţie pare să nu se fi investit deloc aici, în afară de cheltuielile legate de strictul necesar. Puţini ştiu că, la numai 18 kilometri de Galaţi, se află o adevărată comoară naţională şi internaţională – singurul nucleu al varietăţii Gidran din ţară şi cel mai important din lume.

Povestea nobilelor exemplare de la Tuluceşti care-şi duc astăzi viaţa într-un nemeritat anonimat începe cu vreo două secole în urmă. În 1816, pe teritoriul imperiului austro-ungar, a fost adus un armăsar roib pur sânge arab cu nume de nobil - Siglavy Gidran – direct din hergheliile vreunui şeic din ţara celor „O mie şi una de nopţi”. După ce a fost admirat pe toate părţile, Gidran I (cum i s-a spus ulterior) a fost pus la treabă. I s-au adus nobile iepe din mai multe rase, până când s-a născut o frumuseţe de mânz Gidran II – cel care a devenit fondatorul rasei.

Pentru desăvârşirea trăsăturilor, s-a făcut un alt „mariaj” aristocratic între descendentele lui Gidran II şi armăsari pur-sânge englez. Astfel încomaţii nobili de la Tuluceşti întrunesc calităţile a două rase de excepţie: puterea, curajul şi rezistenţa armăsarilor arabi, dar şi eleganţa, inteligenţa şi abilitatea rasei pur sânge englez. Din nefericire, această varietate obţinută prin încrucişarea celor două rase legendare este în curs de dispariţie.

Dacă în lume mai există în prezent doar 200 de specimene „pure” de gidrani, în herghelia de la Tuluceşti se află cel mai mare nucleu - 31 de astfel de cai, de o valoare inestimabilă, incluşi în patrimoniul naţional: 27 de iepe matcă şi 4 armăsari pepinieri - aşa cum vine explicaţia în termeni de specialitate de la inginerul agronom Gabriel Serea (şeful hergheliei).

Cei 31 de aristocraţi nu sunt sub nicio formă de vânzare şi sunt singurii responsabili cu perpetuarea rasei în herghelia de la Tuluceşti. Au regim de hrană special şi condiţiile cele mai bune. Vizităm întâi „fabrica de mânji” – unde vreo zece iepe pântecoase rumegă liniştite la adăpost de gerul de afară. Apoi, în boxele confort sporit facem cunoştinţă cu cei patru armăsari care ne privesc de sus, de undeva de la înălţimea unui soclu de patrimoniu.

„El e Nebunul. Are în jur de 750 de kilograme. Îi spun aşa pentru că e cam nărăvaş”, ni-l prezintă şeful pe cel mai cel dintre armăsari, care se arată bucuros de oaspeţi, dar s-a întors precaut cu spatele la noi. Nu de alta, dar va riposta prompt în caz că ne vine proasta idee să ne comportăm ca la grajd.

Şi caii dau examen, nu-i aşa?

De două ori pe an o comisie de la Autoritatea Hipică Naţională vine la Tuluceşti pentru a examina caii pentru fondul de patrimoniu. „Sunt verificate iepele matcă şi armăsarii pepinieri dacă mai îndeplinesc condiţiile standard ale rasei. Se poate ca unul dintre ei să fi îmbătrânit, să fi slăbit şi atunci este scos din fondul de patrimoniu. În acelaşi timp, roibii de trei ani sunt testaţi pentru a vedea dacă pot fi incluşi în patrimoniu sau nu. Pe lângă examinarea aspectului exterior, caii trebuie să treacă şi prin două probe pentru care sunt antrenaţi imediat ce împlinesc un an: proba de galop pe 2400 de metri şi proba cu sărituri peste obstacole, fără călăreţ”, ne lămureşte Gabriel Serea.

Pentru examenele care se vor desfăşura în mai-iunie, şeful hergheliei a descoperit câteva „tinere speranţe” pe care ţine neapărat să ni le arate. Tinerele iepe se comportă deja ca nişte vedete. Sunt primele care îşi apleacă boturile peste gard pentru a fi mângâiate şi răsfăţate cu ceva bun.

400 de lei pe lună - insuficienţi

„Sper că nu aţi venit să faceţi tam-tam pe faptul că un cal de rasă primeşte alocaţie 400 de lei şi un copil doar 40 de lei”, ne chestionează la un moment dat Gabriel Serea. Recunoaştem că vizita se datorează în parte şi acestei probleme dezbătută pe larg în mass-media, în ultima vreme.

„Nu că unui copil nu i s-ar cuveni o alocaţie mai mare. Dar gândiţi-vă că un cal de rasă are de câteva zeci de ori greutatea unui copil. Se dau 400 de lei, dintre care doar 300 sunt folosiţi exclusiv pentru hrana unui cal de rasă. Restul de 100 intră în salarii, medicamente, vaccinuri, utilităţi. Chiar şi cei 300 de lei sunt insuficienţi pentru hrana unui cal de rasă. Ar trebui să primească dublu, ca să acopere o hrană variată.

Noi reuşim să le asigurăm fânul şi grăunţele din producţie proprie, pentru că herghelia are în jur de 540 de hectare de teren arabil. Însă nu le putem diversifica hrana cu mere, morcovi, sfeclă – produse care sunt destul de scumpe, dar n-ar trebui să lipsească din alimentaţia cailor de rasă”, ne spune necăjit inginerul agronom.

Gabriel Serea susţine că fondurile vin cu ţârâita, deşi nevoile la herghelie sunt destul de mari. Pe lângă faptul că ar trebui construite grajduri noi, ar mai trebui „lucrat” şi la utilarea şi renovarea lor.

„Eu nu am nici un an întreg de când am fost numit aici. Ştiu că herghelia este în prezent pe pierderi, pentru că pe lângă cei 31 de cai pentru care se primesc subvenţii, mai sunt în jur de 135 care trebuie întreţinuţi numai din producţia proprie”, susţine interlocutorul nostru.

Avem o comoară, ce facem cu ea?

Pe lângă gidrani, la Tuluceşti mai sunt patru cai Lipitzani şi doi Huţuli – rasă destinată mediilor montane. Unul dintre Huţuli – Ouşor – este mascota hergheliei. E un cal de talie mică, foarte robust şi cu o coamă deasă şi rebelă de punker. Pentru o bucăţică de zahăr cubic sau un măr râde şi scoate limba la tine.

Altă „zestre” nefolosită o reprezintă cei 13 armăsari pentru „montă publică” ce ar putea fi împrumutaţi pe gratis de consiliile locale, ca tot românul să poată avea în ogradă mânji de cea mai bună calitate. Însă bieţii armăsari se plictisesc de moarte, legaţi în lanţuri, pentru că nimeni nu apelează la serviciile lor.

Nici măcar vizite şi ore de echitaţie nu se mai fac de vreo cinci ani de zile. Herghelia a fost închisă pentru public, din cauza unui accident stupid întâmplat în alt judeţ, unde o fetiţă a căzut de pe cal.

„Măcar programul de vizite am vrea să-l începem de la 1 februarie. E păcat să nu vină oamenii să-i vadă. Sunt totuşi nişte cai minunaţi care nu se găsesc pe toate drumurile. Nu avem antrenor de călărie cu acte în regulă, altfel am putea organiza şi cursuri. Cu toate acestea, celor care vin cu declaraţie pe proprie răspundere că ştiu să călărească, le vom putea pune la dispoziţie caii Lipitzani, care sunt foarte blânzi”, ne spune Gabriel Serea asigurându-ne că a făcut toate demersurile ca herghelia să fie redeschisă pentru publicul larg.

Cu părere de rău trebuie să plec pentru că am îngheţat bocnă. M-am trezit şi eu să vizitez herghelia într-una dintre cele mai geroase zile de ianuarie din an. Mă uit pentru ultima oară la ţarcul mânjilor şi-mi imaginez deja iarba verde de la primăvară şi o gaşcă de copii mângâindu-i pe bot şi recompensându-i cu bucăţele de zahăr.

Chiar dacă nu vor putea lua deocamdată lecţii de călărie, cu siguranţă va fi mai interesant pentru copii să facă o adevărată vizită în „Horseland”, decât să amorţească stând în faţa calculatorului sau a televizorului. Merită să încercaţi.

http://www.viata-libera.ro/articol-Rega ... sti_2.html

[chirac]

Trec deseori pe linga herghelia aceasta am impresia ca si cu furajarea acestora stau c-am prost

.pacat ca nu s-a implicat cineva in exploatarea acestui mare generator de satisfactii si tot o data de venituri.Cind eram copil calaream foarte mult era o nebunie, o placere.Faceam intreceri !Nu-mi placea in caruta.Daca ar da ferma unui comerciant ,,jidan:""vorba cuvintului in citiva ani s-ar face bulevard pina la ferma,calesti care sa transporte clienti pina la ferma ori la un loc amenajat, hipodrom pentru pentru activitati sportive.Se bat pariuri pe tot felul dentreceri sportive ,intreceri ce pot fi organizate si la galati!

Mediul ar trebui sa se implice un pic .

[dcp100168]

Herghelia de la Tuluceşti îşi deschide porţile, de la 1 februarie

Nu mai ştiţi unde să mergeţi să vă plimbaţi copiii? Galaţiul nu oferă prea multe alternative de distracţie pentru micuţi? Iată una care-i va scoate din letargia în care au căzut de prea mult uitat la televizor sau de prea mult butonat pe calculator. De pe 1 februarie, Herghelia de la Tuluceşti îşi va deschide porţile pentru vizitatorii mari şi mici. Aflată la numai 18 kilometri de Galaţi, pe drumul spre Bârlad (prin Cuca), herghelia este cel mai mare nucleu din lume a varietăţii Gidran - o rasă anglo-arabă. Pe lângă armăsari şi iepe de patrimoniu, cu o valoare inestimabilă, veţi putea vedea şi exemplare ale altor rase: Lipitzani şi Huţul. Inginerul zootehnist Gabriel Serea, şeful hergheliei, promite că din luna aprilie vor fi aduşi şi câţiva ponei de la Rădăuţi. Astfel, micii vizitatori se vor putea plimba călare pe ponei sau cu trăsurica trasă de ponei. Preţurile stabilite de Romsilva (societatea în subordinea căreia se află herghelia) sunt în euro, dar nu sunt foarte mari. Vizitarea pentru o singură persoană costă 1,5 euro. Pentru grupuri mai mari de 5 persoane se va plăti doar 1 euro. Programul de vizitare va fi 11.00 - 14.00, de luni până vineri şi 10.00-16.00 sâmbăta. O plimbare călare pe cal costă 6 euro pentru 30 de minute şi se poate face de luni până duminică, între 10.00 şi 14.00. Cei care vor să înceapă un curs de călărie pot face acest lucru între orele 11.00-14.00 de luni până vineri şi sâmbăta între 10.00-14.00, contra a 10 euro pe oră. Nu uitaţi să luaţi o cutie cu zahăr cubic, nişte morcovi sau mere. Cu siguranţă că vă veţi face astfel nişte prieteni pe viaţă. Doritorii trebuie să se programeze măcar cu o zi înainte, la telefoanele 0730653398 sau 0740141731.

http://www.viata-libera.ro/articol-Herg ... rie_2.html

[chirac]

ok!Bine ar fi sa se spuna ceva si de transport pina acolo.Eventual ceva abonamente...Niscaiva oferte;prima cursa gratis.o fotografie gratuit,organizari de grupuri prin scoli gradinite,etc.O :twisted: sa mearga!

[Mikka]

N-ar fi rau ca Romsilva sa puna la dispozitie un mijloc de transport. Si, binenteles, sa promoveze locatia si ideea.

[milagros]

Da. Bine ar fi sa se faca publica locatia, o eventuala harta, un eventual site pe internet.

Pe de alta parte, poate se gaseste cineva cu posibilitati care sa doneze fonduri pentru herghelie sau care sa incheie diferite contracte, cu scop benefic.

Sincera sa fiu, crezusem la un moment dat ca s-a desfiintat, pentru ca nu mai auzisem nimic despre herghelie.

[corbu]

A fost cineva de cand s-a redeschis? Au venit poneii ? Mai sunt necesare declaratiile pe proprie raspundere ? Va rog postati cateva impresii si locatia exacta (drum acces, semne de orientare, distante, puncte de reper). Multumesc!

P.S. De unde pot cumpara ,,o cutie cu zahar cubic'' ?

[dcp100168]

Caii „repetenţi” ai hergheliei de la Tuluceşti, scoşi la vânzare!

* Pentru că nu au obţinut „note de trecere” la examenele pentru a fi incluşi în fondul de patrimoniu, 56 de cai din rasa Gidran au fost scoşi la licitaţie * „Premianţii” vor asigura fondul genetic al hergheliei, iar creşterea lor va fi subvenţionată de stat * Chiar şi descalificaţi, caii de rasă scoşi la vânzare valorează, totuşi, mult mai mult decât un cal obişnuit *

Caii de la herghelia Tuluceşti se pot lăuda, fără îndoială, cu statutul de veritabile vedete. La urma-urmei, nu orice cabalină se poate mândri că are înaintaşi atât pe linia pur-sânge arab, cât şi pur-sânge englez. Mai mult, caii din rasa Gidran au făcut carieră încă de pe vremea imperiului Austro-Ungar, când erau folosiţi în unităţile de cavalerie. Dar chiar şi în lumea cailor, unui sunt „mai de rasă decât alţii”, iar pentru a căpăta un loc de cinste în herghelie aceştia au trecut inclusiv o serie de teste. Cei ce fac faţă probelor intră în patrimoniul naţional al cailor de rasă, cei ce rămân „repetenţi” sunt scoşi la vânzare! După ultimele testări, din cei 174 de cai de la Herghelia Tuluceşti, 56 nu au primit note de trecere. Pe aceştia din urmă îi aşteaptă… licitaţia. Ce-i drept, după calităţi, preţurile de pornire pot fi de 3-4 ori mai mari decât ale unui cal obişnuit. Dar oricum am lua-o, licitaţia tot un fel de vânzare rămâne. Iar de aici, fiecare cal cu norocul lui.

Aleşi pe sprânceană

Menţinerea patrimoniului cailor de la rasă de la herghelia Tuluceşti este una dintre misiunile care, din 2002, revine angajaţilor Direcţiei Silvice Galaţi. Caii sunt îngrijiţi ca la carte, cu furaje de calitate, antrenamente, asistenţă veterinară, pentru a-i menţine într-o formă de top. „În herghelie, toţi caii sunt de rasă, însă cei mai preţioşi sunt cei incluşi în patrimoniul naţional. Creşterea acestora este subvenţionată de stat, ca o garanţie suplimentară că rasa este protejată. În rest, fondurile sunt asigurate de la bugetul propriu şi deşi herghelia dispune de 600 hectare de teren de pe care sunt obţinute furajele, nu se poate spune că este o sarcină tocmai uşoară”, ne explică Gheorghe Luca, purtătorul de cuvânt al Direcţiei Silvice Galaţi. La capitolul patrimoniu, mândria hergheliei de la Tuluceşti sunt cei patru armăsari pepinieră, ce asigură fondul genetic pentru înmulţirea cailor de rasă, precum şi cele 28 iepe „mamă”, matca pentru reproducere. Acestora, tot cu valoare de patrimoniu, li se adaugă şi 18 armăsari pentru monta publică, dedicaţi ameliorării raselor de cai de la populaţie. Numai că armăsarii se cam plictisesc aşteptând să li se solicite serviciile… „Domnii primari ar trebui să ia pe bază de proces-verbal aceşti cai, să-i ducă într-o staţiune zootehnică unde să-i îngrijească şi să facă montă publică pentru populaţie. E o activitate gratuită, subvenţionată de stat. Dar primarii preferă să nu se complice, iar caii pentru montă publică rămân în grajd la noi, nefolosiţi. Ultima solicitare am avut-o de la Oancea, în urmă cu vreo patru ani”, precizează reprezentantul Direcţiei Silvice.

Examen „la majorat”

În ceea ce priveşte „tinerele speranţe”, herghelia Tuluceşti deţine în jur de 70 de cai cu vârstele cuprinse între 6 luni şi 3 ani. Din rândul acestora se face selecţia pentru caii de patrimoniu. Bidiviii au de trecut, „la majorat”, un examen extrem de serios în faţa unei comisii desemnate de Autoritatea Hipică Naţională. „Aceste examinări se fac de două ori pe an, în baza unor standarde clar definite. Se urmăreşte atât aspectul exterior al cailor, cât şi calităţile lor fizice”. „Calul nu trebuie să prezinte, de exemplu, defecte sau să fie accidentat, iar la probele fizice sunt testaţi la probele de galop şi sărituri peste obstacole. Dar, pe lângă tineret, sunt examinaţi şi ceilalţi cai aflaţi în patrimoniu, pentru că sunt, de asemenea, nişte condiţii legate de vârstă, să nu aibă alte probleme apărute pe parcurs, fiind păstrate pentru zestrea genetică a hergheliei doar exemplarele cu adevărat excepţionale”, ne-a declarat dl Gheorghe Luca.

Fiecare cu soarta lui

După examinările din acest an, verdictul comisiei a fost fără echivoc: 56 de cabaline trebuie scoase la vânzare. „Desigur, nu ne putem bucura când un cal nu trece examenele. Dar dacă îl supunem de trei, patru ori la testări şi nu face faţă, atunci nu avem ce face. Trebuie să-l scoatem la vânzare…”, ni se spune. Caii rămaşi „repetenţi” urmează a fi scoşi la vânzare pe 3 septembrie, iar preţurile de pornire sunt cuprinse în general între 3.500 lei şi 11.000 lei. Comparativ, un cal obişnuit se vinde cam cu 3.000 lei, în timp ce un cal de patrimoniu valorează pe puţin vreo 20.000 lei. Din caii scoşi la vânzare de Direcţia Silvică Galaţi, 35 de cabaline fac parte din categoria „adulte pentru vânzare”, mai exact 22 iepe şi 13 armăsari cu vârstele cuprinse între patru şi 18 ani. Acestora li se adaugă 5 cai tineri, cu vârste nu mai mari de 4 ani. Din păcate, pentru 16 cai, cu vârste între unu şi 19 ani, viitorul nu se anunţă deloc unul bun, dat fiind faptul că au intrat în categoria „vânzare pentru sacrificare”… „Aceşti cai pot fi cumpăraţi de iubitorii de animale, pentru agrement sau pur şi simplu pentru a-i pune la muncă, la căruţă. Aici, e fiecare cu norocul lui, cu ce fel de stăpân se alege, cum vrea să-l folosească. Bine ar fi să se ţină cont că nu sunt nişte mârţoage şi, chiar dacă n-au intrat în fondul de patrimoniu, sunt cai de rasă ce nu se găsesc pe toate drumurile”, ne mai spune reprezentantul Direcţiei Silvice Galaţi. O chestiune de şanse este legată şi de deznodământul licitaţiei. Caii ce nu-şi vor găsi un cumpărător vor rămâne în continuare la herghelia Tuluceşti şi vor fi îngrijiţi din fondurile Direcţie Silvice, măcar până la organizarea unei noi licitaţii. După cum spuneam, şi caii au o soartă, nu-i aşa?

http://www.viata-libera.ro/articol-Caii ... are_2.html

[dcp100168]

Investiţii la herghelia de la Tuluceşti

Regia Nationala a Padurilor - Romsilva are in plan pentru acest an investitii in valoare de aproximativ 500.000 lei destinate reabilitarii hergheliilor din administrare si pentru achizitionarea de echipamente si utilaje pentru optimizarea activitatii de crestere a cabalinelor, informeaza NewsIn. Investitiile fac parte din "Programul de optimizare a punerii in valoare a cailor de rasa din hergheliile traditionale de stat din cadrul RNP si reabilitarea bazei materiale a acestora". "In program sunt propuse investitii pentru reabilitarea infrastructurii hergheliilor aflate in administrarea RNP, precum si pentru achizitionarea de reproducatori sau de material seminal din import, destinat anumitor rase se cabaline. De asemenea, se va mai investi in achizitionarea de ecografe pentru uzul hergheliilor si achizitionarea de autovane speciale pentru transportul cailor la diferite manifestari sportive si expozitii nationale si internationale", se arata in datele Regiei Nationale a Padurilor.

Romsilva are in administrare un efectiv de aproximativ 3.300 capete, in 13 herghelii de stat si patru depozite de armasari. Hergheliile administrate de RNP sunt herghelia Beclean din judetul Bistrita Nasaud, hergheliile Jegalia si Dor Marunt din Calarasi, Rusetu si Cislau (Buzau), hergheliile Lucina si Radauti (Suceava), herghelia Slatina (Olt), Izvin (Timis), herghelia Tulucesti din Galati, herghelia Sambata de Jos (Brasov) si herghelia Mangalia din judetul Constanta. De asemenea, in administrarea Romsilva se afla si Herghelia Balc care este depopulata, fiind doar ferma vegetala.

http://www.wall-street.ro/articol/print/82848/Romsilva-are-in-plan-investitii-de-jumatate-de-milion-de-lei.html

[dcp100168]

Herghelia de la Tuluceşti - raiul cailor austro-ungari

Contra unor sume accesibile puteţi învăţa să călăriţi descendenţii cailor armatei imperiale. La 15 kilometri de Galaţi se află singura herghelie din ţară care creşte cai din rasa Gidran.

Herghelia de la Tuluceşti a luat fiinţă în anul 1989, cu scopul declarat de conservare a rasei Ghidran, una dintre cele mai versatile rase de cai existente. Poate tocmai de aceea, a fost Ghidranul a fost baza cavaleriei Austro-Ungare, care la un moment dat deţinea peste 10.000 de exemplare. Rasa a fost creată special pentru armată, în urmă cu circa 300 de ani, din încrucişarea pur-sângelui arab cu pur-sângele englez şi cu iepele ungureşti.

Inginerul Mihai Văcariu, directorul hergheliei spune că ferma de la Tuluceşti este unica din ţară care mai creşte Gidrani şi chiar ungurii, „părinţii" rasei, au ajuns să importe cai de aici. „Această rasă a fost creată din încrucişarea pur sângelui arab cu pur sângele englez şi cu iepele ungureşti. La un moment dat aceşti cai erau foarte răspândiţi, datorită faptului că sunt nişte animale foarte rezistente, robuste, dar în acelaşi timp şi foarte docile", a povestit acesta.

După mai mulţi ani în care publicul nu a mai avut acces la herghelie, cei care intră acum pe poarta fermei se pot bucura de un tur complet al acesteia, contra sumei de 1,5 euro plus TVA, la cursul zilei, sau de plimbări călare, care durează aproximativ o jumătate de oră, contra unei sume de 6 euro plus TVA. „În timpul săptămânii nu este nevoie de programări, dar în weekend, vizitele trebuie anunţate din timp, pentru ca noi să avem posibilitatea să chemăm personalul de acasă. În general vin familii, care vor să-şi aducă copiii la echitaţie, dar au loc şi vizite organizate de şcoli", a mai spus Văcariu.

Fiecare cal crescut aici trebuie să susţină la împlinirea vârstei de trei ani un test, pentru a se determina dacă se înscrie în caracteristicile impuse de rasă. „Se urmăresc mai multe aspecte, cum ar fi parametrii fizici, motricitatea, dar şi rezistenţa. În cazul în care un cal nu reuşeşte să treacă acest barem, este scos la licitaţie", a mai explicat inginerul Văcariu. În spatele acestor cuvinte se află de fapt destinaţia pe care o au caii ce nu trec de aceste evaluari. „În general sunt cumpăraţi de firmele care îi transportă la abator, carnea fiind ulterior transportată în Italia. Din câte ţin eu minte, kilogramul de carne de cal se vinde cu 1,7 lei", a mai adăugat directorul hergheliei

172 de cai

La Tuluceşti trăiesc acum 168 de cai din rasa Gidran, dar şi patru armăsari lipiţani. Cine spune că un tur al hergheliei nu poate fi spectaculos se înşeală amarnic! Pe lângă caii scoşi în mod regulat la plimbare, vizitatorii au ocazia de a vedea o adevărată „creşă de mânji". „În acest moment avem un mânz, care a împlinit două săptămâni, care a avut însă nevoie de o atenţie specială, după ce a murit mama sa. L-am hrănit cu biberonul, iar una dintre celelalte iepe încearcă să-l hrănească natural", s-a lăudat unul dintre îngrijitori.

http://www.adevarul.ro/locale/galati/Raiul_cailor_austro-ungari_0_291570926.html

[dcp100168]

Investiţii la Herghelia de la Tuluceşti

Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva va investi în acest an 20,87 milioane lei în cele 12 herghelii şi în cele patru depozite de armăsari pe care le administrează, potrivit datelor transmise de Romsilva, informează NewsIn. Investiţiile vor prevedea echipamentele, grajdurile, harnaşamentele şi lăcaşurile unde stau cabalinele în general, spun oficialii Romsilva.

Cele 12 herghelii de stat sunt: Herghelia Beclean (judeţul Bistriţa Năsăud), Herghelia Cislău (judeţul Buzău), Herghelia Dor Mărunt (judeţul Călăraşi), Herghelia Izvin din localitatea Recaş (judeţul Timiş), Herghelia Jegălia (din localitatea Perişoru, judeţul Călăraşi), Herghelia Lucina (localitatea Moldova Suliţa), Herghelia Mangalia (judeţul Constanţa), Herghelia Rădăuţi (judeţul Suceava), Herghelia Ruseţu (judetul Buzău), Herghelia Sâmbăta de Jos (judeţul Braşov), Herghelia Slatina (judeţul Olt) şi Herghelia Tuluceşti (judeţul Galaţi). În ceea ce priveşte depozitele de armăsari, acestea sunt: Depozitul de Armăsari Arad, Depozitul de Armăsari Târgu Mureş (judeţul Mureş), Depozitul de Armăsari Dumbrava (localitatea Timişeşti, judetul Neamţ) şi Depozitul de Armăsari Râmnicelu (judeţul Brăila).

Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva are în administrare fondul forestier proprietate publică a statului şi se află în subordinea Ministerului Mediului şi Pădurilor. În anul 2010, regia a realizat venituri totale de 1,3 miliarde lei şi un profit brut de 24,5 milioane lei. Romsilva are 18.700 angajaţi.

gds.ro

[dcp100168]

Herghelia Tuluceşti s-a mutat la Buzău

Potrivit unui raport de activitate prezentat de directorul Regiei Naţionale a Pădurilor Direcţia Silvică Galaţi, Valentin Hahuie, în cadrul Colegiului Prefectural de miercuri, 45 de cabaline Gidran ale Hergheliei Tuluceşti au fost mutate la Herghelia Cislău din cadrul Direcţiei Silvice Buzău. „În vederea eficientizării activităţii hergheliilor şi depozitelor de armăsari din cadrul regiei a fost luată măsura comasării acestora prin mutarea sau transferul efectivelor”, a declarat Valentin Hahuie.

De asemenea, acesta atrage atenţia că, în pofida faptului că herghelia Tuluceşti se află în apropierea Pădurii Gârboavele, mulţi gălăţeni nu ştiu de existenţa cailor acolo. „Amplasarea, infrastructura insuficientă şi problematica specifică lucrului cu cabalinele fac din Herghelia Tuluceşti un obiectiv puţin atractiv pentru locuitorii Galaţiului. Probleme deosebite întâmpinăm în valorificarea cabalinelor care sunt destinate vânzării datorită inexistenţei unei pieţe active a calului”, a explicat Valentin Hahuie.

impartial.ro

[dcp100168]

Herghelia de la Tuluceşti îşi pierde caii Gidran

Încet, dar sigur, Galaţiul pierde teren în faţa altor judeţe din ţară şi nu este vorba despre modificarea limitelor administrativ-teritoriale, ci despre sfera de influenţă, din ce în ce mai slabă a judeţului nostru. După Inspectoratul în Construcţii şi cel de Frontieră, acum suntem pe cale să rămânem şi fără caii Gidran, rasă care făceau herghelia de la Tuluceşti unică în ţară.

Că interesele judeţului nu sunt bine apărate la Centru este o acuză pe care orice partid de opoziţie a făcut-o la adresa Puterii. În acest mandat, Galaţiul a pierdut Inspectoratul Judeţean de Construcţii (redus la birou local coordonat de Direcţia Regională în Construcţii Sud-Est), dar şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră (transformat în punct de lucru subordonat Iaşiului). Se pare însă că lucrurile nu se opresc aici. Potrivit unui raport al Prefecturii, Galaţiul tocmai a pierdut o bună parte din turma de cai rasa Gidran, ceea ce dădea Hergheliei din Tuluceşti caracterul unic în România! Oficial, este vorba despre reorganizarea hergheliei, iar argumentul invocat este că herghelia de la Tuluceşti nu mai constituia un punct de atracţie pentru populaţie. Neoficial, se vorbeşte de interese obscure, economice, legate de patrimoniul de peste 600 de ha de teren al hergheliei.

O herghelie care tropăia promiţător

Rasa de cal Gidran este a fost creată special pentru armată, în urmă cu circa 300 de ani, din încrucişarea pur-sângelui arab cu pur-sângele englez şi cu iepele. Gidranul a fost calul de bază al cavaleriei austro-ungare, care la un moment dat deţinea peste 10.000 de exemplare. Herghelia de la Tuluceşti, înfiinţată în 1989 a fost populată cu material biologic din varietatea rasei Gidran provenit de la Rădăuţi (Suceava). Herghelia a fost preluată în administrare de Regia Naţională a Pădurilor-ROMSILVA prin OG 139/2002 . În 2009, Herghelia Tuluceşti figura cu un patrimoniu genetic în administrare şi gospodărire de 224 capete, din care 30 iepe de reproducţie, patru armăsari pepinieră, 31 armăsari de montă publică şi 159 tineret cabaline. In afara cailor, herghelia are şi suprafaţă de peste 540 ha, pe care le foloseşte pentru cultivarea furajelor. Conform datelor de pe site-ul Hergheliei, în prezent efectivul este de 165 de cabaline - 32 de iepe-mamă, patru armăsari pepinieri şi 15 armăsari pentru montă publică. Cele „51 de animale reprezintă elita hergheliei aflată în fondul de patrimoniu”, se mai precizează pe site. În ultimii ani, reporterii Vieţii Libere au făcut mai multe reportaje despre frumuseţea cailor Gidran şi lecţiile de călărie, ori cele în scop terapeutic. Din păcate însă, toate acestea nu au contat în ochii autorităţilor care au decis să transfere caii la Cislău.

Cai transferaţi de sărbători, pentru că erau „neatractivi”

În cursul acestei săptămâni ar fi urmat să aibă loc şedinţa Colegiului Prefectural, pe ordinea e zi aflându-se şi situaţia reorganizării Hergheliei de la Tuluceşti. „În vederea eficientizării activităţii hergheliilor şi depozitelor de armăsari din cadrul regiei a fost luată măsura comasării acestora prin mutarea/transferul efectivelor conform Hotărârii nr.6/22.06.2011 a Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor-ROMSILVA. Efectivul aferent “turmei de bază” a Hergheliei Tuluceşti a fost transferat la Herghelia Cislău din cadrul Direcţiei Silvice Buzău (Anexa nr.2-Proces verbal de predare-primire nr.499/08.12.2011 - 45 cabaline de rasa Gidran)”, se arată în informare. Gurile rele spun că toate cele 45 de exemplare sunt iepe de prăsilă, ceea ce ar însemna că la Tuluceşti s-a terminat cu obţinerea de exemplare de rasă! Raportul prezentat de directorul Romsilva ing. Valentin Hahuie mai precizează că „Probleme deosebite întâmpinăm în valorificarea cabalinelor care sunt destinate vânzării datorită inexistenţei unei pieţe active a calului. Chiar dacă Herghelia Tuluceşti se află în apropierea pădurii Gârboavele, aceasta nu este suficient cunoscută la nivelul municipiului şi judeţului Galaţi. Amplasarea, infrastructura insuficientă şi problematica specifică lucrului cu cabalinele fac din Herghelia Tuluceşti un obiectiv puţin atractiv pentru locuitorii Galaţiului”.

Prefectul, îngrijorat de soarta hergheliei

Şedinţa Colegiului Prefectural a avut loc săptămâna asta, dar fără acest subiect. Motivul? „La discuţii era invitat şi prefectul de Vaslui, Levente Sekely [fost şef al Hergheliei Tuluceşti, înainte să obţină mandat de deputat UDMR din partea Galaţiului, în legislatura trecută], care nu a mai reuşit să ajungă la Galaţi, din cauza drumurilor blocate de zăpadă. Eu am sesizat acest transfer de cai de la Tuluceşti şi am devenit îngrijorat, căci lipsa iepelor de prăsilă ar putea conduce la dispariţia unei herghelii reprezentative pentru România şi care am înţeles că a fost şi unica din ţară care anul trecut a avut profit. Am vrut să discutăm, împreună, toţi factorii implicaţi în acest subiect, căci eu văd Herghelia din Tuluceşti ca o unitate funcţională, productivă, un punct de atracţie turistic, de agrement dar şi pentru derularea unui program de ameliorare a raselor autohtone”, a declarat prefectul Paul Florea. Acesta a precizat că subiectul va fi reluat luna viitoare, în cadrul viitoarei şedinţe a Colegiului Prefectural. Motiv pentru care şi noi vom reveni asupra subiectului.

viata-libera.ro

[dcp100168]

De ce se desfiinţează herghelia Tuluceşti?

Pe ordinea de zi a Colegiului Prefectural Galaţi din luna februarie se va afla şi decizia Romsilva de a desfiinţa herghelia de la Tuluceşti, singura din România care deţine o linie genetică pură a cailor din rasa Ghidran. În decembrie, cu puţin înaintea sărbătorilor de iarnă, 45 de iepe de prăsilă şi armăsari din rasa Ghidran au fost transferaţi la Herghelia Cislău din cadrul Direcţiei Silvice Buzău. Prin adresa 10.202/20.01.2012, directorul Romsilva Galaţi, Ion Hahuie, a comunicat Prefecturii Galaţi că măsura are la bază decizia Consiliului de Administraţie a Romsilva nr. 6/22.01.2012.

Potrivit acesteia, „în vederea eficientizării activităţii hergheliilor şi depozitelor de armăsari din cadrul regiei a fost luată măsura comasării acestora prin mutarea/transferul efectivelor".

Herghelia de la Tuluceşti a fost înfiinţată în 1989, fiind populată cu material biologic din varietatea rasei Ghidran provenit de la Herghelia Rădăuţi. În 2009 avea un efectiv de 224 exemplare, din care 30 iepe de reproducţie, 4 armăsari pepinieră, 31 armăsari de montă publică şi 159 tineret cabaline. În 2010, avea 168 de cai din rasa Ghidran şi 4 armăsari lipiţani, iar în 2011 patrimoniul genetic al hergheliei era format din 165 de cabaline, 32 de iepe-mamă, 4 armăsari pepinieri şi 15 armăsari pentru montă publică, 51 dintre cabaline fiind considerate exemplare de elită.

O afacere profitabilă

În perioada 1998-2004, în care a fost condusă de dr. Levente Szekely, absolvent al unei specializări în domeniu la Universitatea Ecvestra Kaposvar din Ungaria, a avut loc, pe lângă perfecţionarea materialului genetic, o deschidere către dezvoltarea turismului hipic, gălăţenii şi brăilenii având posibilitatea să viziteze herghelia pentru echitaţie sau pentru o plimbare cu trăsura în zona de agrement de la Pădurea Gârboavele, lângă care este amplastă herghelia. Preţurile erau modice. Biletul de intrare şi un tur complet costau echivalentul a 1,5 euro, iar o oră de călărie doar de 12 euro, faţă de 50 de euro cât este preţul la herghelia de la Sâmbăta de Jos. Chiar dacă nu a beneficiat de o campanie de mediatizare a acestor oportunităţi, herghelia avea totuşi destui vizitatori.

Herghelia Tuluceşti e singura sau printre puţinele herghelii din ţară care a avut profit. În 2004, Consiliul Judeţului Galaţi, care administrează şi zona de agrement de la Pădurea Gârboavele, a intenţionat să preia în administrare herghelia, dar iniţiativa a fost respinsă tocmai pentru că acest transfer ar fi putut afecta activitatea de perfecţionare a materialului genetic.

Încă un tun imobiliar?

Acum, herghelia este desfiinţată şi se pare că dincolo de "măsurile de reformă" invocate în fundamentarea acestei decizii sunt şi interese foarte pragmatice. Herghelia Tuluceşti are în administrare 600 hectare de teren, din care 540 hectare de teren agricol utilizat pentru producerea de furaje necesare hranei cabalinelor din herghelie şi din alte herghelii din ţară. Cum nu vor mai fi cabaline, nu va mai fi nevoie nici de întreaga suprafaţă din administrare. Este vorba de terenuri situate în preajma Pădurii Gârboavele, aflată la 15 kilometri de Galaţi, şi s-ar părea că asistăm la reluarea, de către grupuri de interese obscure, a unui proiect din perioada 2000-2001, când se intenţiona înfiinţarea unei zone rezidenţiale în zona limitrofă pădurii.

Ghidranul - o rasă specială

Rasa de cai Ghidran a fost creată în urmă cu 300 de ani, din încrucişarea pursângelui arab cu pursângele englez şi a fost calul de bază al cavaleriei austro-ungare, care la un moment dat deţinea peste 10.000 de exemplare. Ghidranul are un temperament energic, vioi şi poate fi considerat un foarte bun cal de călărie, de vânătoare şi de tracţiune uşoară.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Prefecții de Galați și de Vaslui protestează împotriva distrugerii Hergheliei de la Tuluceşti

Romsilva a desfiinţat singura herghelie din România, care creştea cai din rasa Ghidran, fără consultarea autorităţilor locale. Galaţiul a rămas fără încă unul dintre mult prea puţinele sale obiective turistice şi de agrement

Primul şi cel mai îndelung dezbătut punct de pe ordinea de zi a ultimei şedinţe a Colegiului Prefectural a vizat desfiinţarea Hergheliei de Tuluceşti, din ordinul Regiei Naţionale Romsilva, ordin pus în aplicare de Direcţia Silvică Galaţi.

Eficientizare prin desfiinţare

În prezentarea raportului privind situaţia Hergheliei de la Tuluceşti, Valentin Hahuie, directorul acestei instituţii a afirmat că Galaţiului i s-au luat 45 de cai de rasă, „pentru creşterea eficienţei". „Herghelia fost preluată de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva prin OG 139/2002. În iunie 2011, în vederea eficientizării activităţii hergheliilor şi a depozitelor de armăsari din cadrul regiei, a fost luată măsura comasării acestora prin mutarea/transferul efectivelor conform unei hotărâri a Consiliului de Administraţie al Regiei. Efectivul de 45 de cai din rasa Gidran aparţinând Hergheliei Tuluceşti a fost transferat la Herghelia Cislău. din cadrul Directiei Silvice Buzău"

Tot de la şeful Direcţiei Silvice Galaţi, membrii Colegiului Prefectural au mai aflat că Herghelia Tulucesti administreaza 600 de hectare de teren din care 540 de hectare, teren agricol utilizat pentru hrana cailor fără valoare genetică rămaşi în herghelie şi a celor de la alte direcţii silvice din ţară. Valentin Hahuie a mai spus că deşi Herghelia Tuluceşti se află în apropierea padurii Garboavele, dar nu este suficient de cunoscută populaţiei şi din acest motiv nu reprezintă un obiectiv atractiv pentru locuitorii Galatiului.

De altfel impresia lăsată de prezentarea şi intervenţiile directorului Romsilva Galaţi a fost aceea că este mulţumit că a scăpat de caii despre care a spus: Nu sunt maşini pe care să le laşi în garaj şi apoi să circuli cu ele când ai nevoie".

Prefectul de Vaslui (!) vrea Ghidranii înapoi, pentru gălăţeni

Deloc surprinzător, la şedinţa care a avut pe odinea de zi soarta Hergheliei Tuluceşti, spre lauda sa, a ţinut să fie de faţă pentru a-i apăra cauza, și prefectul de Vaslui, Levente Szekely, fost deputat UDMR de Galaţi, medic veterinar, fost director al Hergheliei Tuluceşti şi un adevărat iubitor de cai. „Am tot respectul pentru cei care au decis comasarea hergheliilor, dar atunci când s-a hotărât trebuia să fie de faţă şi cineva de aici, care ştie situaţia. Noi putem relua reproducţia. Ce facem cu iepele de la Cislău care au început să fete? De fapt Romsilva n-are nicio treabă cu caii, ci evident cu pădurile. În timpul guvernării Năstase, a fost singura instituţie, careia, pentru că avea cea mai bună situaţie financiară i-au încredinţat hergheliile, dar temporar. La noi însă temporar a devenit definitiv. Păcat! Am câştigat trofee cu Ghidranii de la Galaţi", a afirmat Szekely.

Măgari în loc de Ghidrani!

În replică, Valentin Hahuie a spus că pentru echitaţie gălăţenii nu au nevoie chiar de Ghidrani, iar replica parlamentarului-medic veterinar n-a întârziat: „Şi ce să aducem pentru asta, măgari?!"

Prefectul paul Florea s-a aratat la rândul său nemulţumit de desfiinţarea Hergheliei Tuluceşti. „Această decizie de comasare, nu este una care să fie luată fără consultarea autorităţilor locale, în mod discreţionar. Vom comunica poziţia noastră către Romsilva şi sperăm să fie luată în considerare", a spus prefectul.

Hrghelia de la Tuluceşti, cu o tradiţie de câteva decenii, a fost practic desfiinţată de pădurari şi nu de specialişti în creşterea cailor de rasă, în ciuda faptului că era singura care mai deţinea o linie genetică pură a cailor din rasa Ghidran (sau Gidran, după unii autori).

adevarul.ro

[dcp100168]

Cursuri de echitaţie la Herghelia Tuluceşti

Frumoşii şi nobilii ghidrani de la Herghelia Tuluceşti îşi aşteaptă admiratorii pe timp de vacanţă. Puştii şi puştoaicele pasionate de călărie nu mai trebuie să ofteze visând cu ochii la televizor, deoarece Tărâmul Cailor le este accesibil la câţiva kilometri de Galaţi.

Vizitarea costă 5 lei pentru adulţi şi 3 lei pentru copii, pentru grupuri mai mici de cinci persoane şi 4 lei pentru adulţi şi 2,5 lei pentru copii (sub 14 ani), la grupuri mai mari. Dacă doriţi să vă plimbaţi cu trăsura cu doi cai (30 de minute), costă 30 de lei pentru adulţi şi 15 lei pentru copii, în timp ce plimbarea cu trăsura trasă de ponei este doar 20 de lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copii. O plimbare pe cal ajunge 20 de lei pentru adulţi şi doar 8 lei pentru copii, tot pentru jumătate de oră.

Mai convenabil este să vă înscrieţi la cursuri de echitaţie, unde veţi plăti pentru o oră întreagă 30 de lei pentru adulţi şi 20 de lei pentru copii, întrucât Herghelia dispune acum şi de un instructor pentru antrenamente.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Herghelia Tuluceşti vinde 30 de "ghidrani"

Direcţia Silvică Galaţi a scos la vânzare recent 30 de cai din rasa „ghidran" de la Herghelia din Tuluceşti, în lot aflându-se 9 cabaline din categoria „tineret", 2 femele si 7 masculi, cu vârste cuprinse între 1 şi 5 ani, şi 21 de cabaline din categoria „adulte", 9 femele şi 12 masculi, cu vârste de la 5 la 13 ani.

Preţurile de pornire pentru un exemplar variază în funcţie de calităţile exemplarului respectiv, dar, în cazul exemplarelor mai valoroase acesta este de 11.800 lei, exemplarele mai puţin valoroase putând fi cumpărate şi la 6.000-7.000 de lei.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Direcţiei Silvice Galaţi, Gheorghe Luca, aceste vânzări au loc frecvent şi nu afectează patrimoniul hergheliei. Statul subvenţionează creşterea exemplarelor din turma de bază, care sunt declaraţi ca făcând parte din patrimoniul genetic al hergheliei, în baza unei examinări care constă într-o evaluare a caracteristicilor şi aptitudinilor exemplarului respectiv. Caii care nu promovează această examinare nu sunt incluşi în turma de bază şi în consecinţă sunt scoşi la vânzare, pentru a se realiza o echilibrare a balanţei de venituri şi cheltuieli a hergheliei: „Este o procedură frecventă, care vizează acele exemplare care nu au promovat examenul de patrimoniu", ne-a declarat Gheorghe Luca. Printre instituţiile interesate de cumpărarea unor exemplare de cai „ghidrani" de la Herghelia Tuluceşti s-a aflat şi Inspectoratul Judeţean al Jandarmeriei Cons­tanţa, care intenţiona să înfiinţeze un eşalon de „Jandarmerie Călare" pe litoral. După ce au avut loc discuţiile preliminare, Jandarmeria nu a mai dat nici un semn că ar mai fi interesată de cumpărarea „ghidranilor".

O herghelie de elită, aproape desfiinţată

Herghelia de cai „ghidran" de la Tuluceşti, situată la 15 km de Galaţi, este într-o perioadă de refacere a patrimoniului genetic după ce la începutul anului a fost pe punctul de a fi desfiinţată. Prin decizia nr. 6/22.01.2012, Consiliul de Administraţie (CA) al Romsilva hotărâse ca "în vederea eficientizării activităţii hergheliilor şi depozitelor de armăsari din cadrul regiei a fost luată măsura comasării acestora prin mutarea/transferul efectivelor". CA-ul Romsilva a hotărât transferul „ghidranilor" de la Tuluceşti la Herghelia de la Cislău, judeţul Buzău, ceea ce însemna practic desfiinţarea Hergheliei Tuluceşti. Motivele acestei decizii sunt neclare pentru că herghelia are o activitate sustenabilă din punct de vedere economic, având în administrare 600 ha de teren, din care 540 ha de teren agricol pentru producerea de furaje necesare hranei cabalinelor din herghelie şi de la celelalte herghelii din ţară. După ce fuseseră duse la Cislău 70 de exemplare, la intervenţia Prefecturii Galaţi şi a specialiştilor mutarea cailor de la Galaţi la Buzău a fost oprită.

Herghelia de la Tuluceşti a fost înfiinţată în 1989, cu material biologic din varietatea rasei „ghidran" provenit de la Herghelia Rădăuţi. În 2009 avea un efectiv de 224 exemplare, din care 30 iepe de reproducţie, 4 armăsari pepinieră, 31 armăsari de montă publică şi 159 tineret cabaline. În 2010, avea 168 de cai din rasa Gidran şi 4 armăsari lipiţani, iar în 2011 patrimoniul genetic al hergheliei era format din 165 de cabaline, 32 de iepe-mamă, 4 armăsari pepinieri şi 15 armăsari pentru montă publică, 51 dintre cabaline fiind considerate exemplare de elită.

Echitaţia şi turismul hipic

În perioada 1998-2004, în care a fost condusă de dr. Levente Szekely, absolvent al unei specializări în domeniu la Universitatea Ecvestra Kaposvar din Ungaria, pe lângă perfecţionarea materialului genetic a avut loc şi o deschidere către dezvoltarea turismului hipic. Gălăţenii au posibilitatea să viziteze herghelia pentru echitaţie sau pentru o plimbare cu trăsura în Pădurea Gârboavele, la preţuri destul de mici. Biletul de intrare şi un tur complet 1,5 euro, iar o oră de călărie doar 12 euro, în condiţiile în care la alte ­herghelii acest tarif este de 50 de euro. Din păcate, prea puţini gălăţeni dau curs acestor oportunităţi de petrecere a timpului liber.

Ghidranul - o rasă specială

Chiar dacă nu au promovat examenul de patrimoniu, caii scoşi la vânzare fac parte din rasa ghidranilor şi au, cum s-ar spune, „sânge albastru". Rasa de cai „ghidran" a fost creată în urmă cu 300 de ani, din încrucişarea pur-sângelui arab cu ­pur-sângele englez şi a fost calul de bază al cavaleriei austro-ungare, care la un moment dat deţinea peste 10.000 de exemplare. Ghidranul are un temperament energic, vioi şi poate fi ­considerat un foarte bun cal de călărie, de vânătoare şi de tracţiune uşoară.

romanialibera.ro

[dcp100168]

Buzoienii iau bani pentru caii de rasă de la Tuluceşti

* Din peste 200 de cai Ghidran, la herghelia din Tuluceşti au rămas doar 40 * Iepe care au crescut şi au fost pregătite aici fac parte acum din Herghelia Naţională, dar subvenţiile nu vin în comuna gălăţeană, ci la Cislău * Cu o investiţiei bine gândită, gălăţenii ar putea redescoperi farmecul irezistibil al cailor

La herghelia din Tuluceşti au rămas mai puţin de 40 de cai din rasa Ghidran, unul din rasa Huţul şi doi ponei. Până acum câteva luni, s-au pregătit aici cai care acum fac parte din herghelia naţională şi pentru întreţinerea cărora statul plăteşte bani grei, în fiecare lună. După trei ani de creştere şi pregătire a respectivilor cai, tocmai când puteau fi acceptaţi printre cei mai buni din ţară şi puteau aduce la Tuluceşti subvenţiile mari de la stat, animalele au fost transferate la herghelia buzoiană de la Cislău, sub un motiv pe care unii dintre specialişti îl consideră puţin credibil. Filiala gălăţeană a Romsilva spune, însă, că acelor cai le este mai bine la Buzău şi că Galaţiul are, momentan, un efectiv suficient de cabaline pentru a putea asigura agrementul locuitorilor.

Cum am pierdut circa 10.000 de lei lunar pe cap de cabalină

Şeful de herghelie de la Tuluceşti, medicul veterinar Daniel Bălănică spune că toţi caii primesc indemnizaţia de hrană de până la 500 de lei lună, dar că pentru cei din Herghelia Naţională - armăsarii de primă montă, armăsarii pepinieri şi iepele mamă - se plăteşte o indemnizaţie de pregătire cu o valoare de circa 10.000 de lei lunar, în cazul armăsarilor şi de aproximativ 9.500 de lei, pentru iepe. Caii cresc pe banii Romsilva şi pe fondurile proprii ale hergheliilor vreme de doi ani, apoi încep pregătirea care să le permită să acceadă în herghelia naţională, dacă au şi caracteristicile anatomo-morfologice necesare. Abia după ce sunt acceptaţi în rândul campionilor rasei, statul începe să plătească indemnizaţiile de formare.
 Dr. Bălănică spune că era loc şi la Tuluceşti pentru astfel de cai, care au ajuns la performanţă fiind crescuţi şi dresaţi aici. „Caii cu care s-a înfiinţat herghelia de aici au fost aduşi de la Rădăuţi, în anul 1998. Din 2011 încoace, mulţi au fost mutaţi la Buzău pe motiv că nu s-au adaptat bine condiţiilor de climă din zona noastră. Or, Ghidranul este o rasă creată în Câmpia Panonică, în secolul al XIX-lea, în condiţii de climă aproape identice cu cele de aici, de la noi. Am şi avut patru iepe pe care le-am pregătit vreme de şase luni, până la punctul la care puteau intra în herghelia naţională. La finele perioadei de antrenament, au fost mutate la Cislău, au trecut testele acolo şi au fost acceptate în Herghelia Naţională. Deşi se născuseră, crescuseră şi fuseseră antrenate la noi, acum sunt îngrijite acolo”, precizează dr. Bălănică.
Şi totuşi, o justificare există, apreciază purtătorul de cuvânt al Romsilva Galaţi, Gheorghe Luca. „Decizia de mutare a efectivului matcă de Ghidran de la Galaţi la Buzău nu a fost solicitată de noi. Romsilva a convocat o comisie mixtă de specialişti care a constatat că Ghidranul de la Tuluceşti se adaptează condiţiilor de stepă, dar că un număr însemnat de cai nu mai îndeplinesc caracteristicile specifice rasei. Şi dacă nu sunt suficienţi care să treacă acele teste de galop, sărituri şi tracţiune uşoară şi să aibă caracteristicile anatomo-morfologice specifice, atunci se decide relocarea cailor. Noi avem aici, din câte am înţeles eu, un fel de Ghidran de Tuluceşti, care rămâne mai mic decât ar trebui. Cailor care au fost mutaţi le este mai bine acolo”, a declarat Gheorghe Luca.

Se poate face echitaţie, dar trebuie investiţii

Ghidranii de la Tuluceşti le-ar putea face ziua mai frumoasă tuturor gălăţenilor care iubesc caii. De la intrarea in Herghelie, în primele grajduri stau iepele – unele deja bine pregătite pentru şedinţe de hipism. Înalte şi puternice, dar blânde. Una singură e mai temperamentală. „Aşa sunt toţii caii care provin de la armăsarul care îi este tată. Nu te poţi urca pe ei”, ne spune medicul veterinar. Cât timp ne uităm prin grajd, vin după noi, veseli, doi braci germani – câini folosiţi, de regulă, la vânătoare. Nu departe, într-un alt grajd, sunt armăsarii înalţi şi energici, care tresar la vederea bliţului. Odată ajunşi în manej-uri, încep să alerge neliniştiţi şi să se bucure de spaţiu, chiar dacă afară sunt –10 grade Celsius. Nu sunt lăsaţi câte doi în acelaşi ţarc, din cauză că temperamentul i-ar face să-şi măsoare puterile de bidivii tineri şi să se rănească.
"Cu cai din ăştia au făcut românii Al Doilea Război Mondial", spune gânditor unul dintre angajaţii hergheliei. 
În cele mai îndepărtate grajduri stau vreo şapte-opt armăsari, care vin până la buza gradului şi ne lasă să-i mângâiem. Sunt tineri, dar deja puternici şi iuţi, iar când vor împlini vârsta necesară, va fi rândul lor să confirmă că Ghidranul e o rasă de cai de valoare.
Cheltuielile lunare cu întreţinerea unui cal se ridică la circa 900 de lei pe lună, dacă punem la socoteală furajele, salariile oamenilor care îl îngrijesc şi utilităţile necesare. Herghelia funcţionează acum cu 19 angajaţi şi cultivă un teren de 540 de hectare, din care reuşeşte să asigure necesarul şi să se mai şi autofinanţeze parţial.
O investiţie serioasă în herghelia de la Tuluceşti i-ar putea aduce pe mulţi dintre gălăţeni mai aproape de cai. „Organizăm şi acum, când e mai cald afară, cursuri de echitaţie, la 40 de lei ora. Dar am vrea să putem face aici o amenajare corespunzătoare, cu măcar un manej acoperit, în care să se poată face echitaţie şi iarna. Sperăm că ne va ajuta Consiliul Judeţului cu acest proiect. Dacă s-ar crea o bază mare, cu transport asigurat pentru cei care vor la Gârboavele, la Muzeul Satului şi la herghelie, ne-am dezvolta mult mai bine”, a conchis dr. Daniel Bălănică.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Ce condiţii se cer şi cât costă să faci echitaţie la Herghelia Tuluceşti

* Cu jumătate din banii pe care i-am plăti la o şcoală de şoferi, putem deveni avansaţi în arta echitaţiei

Departe de stresul zilnic şi de aglomeraţia oraşului, gălăţeanul care ajunge la Herghelia de la Tuluceşti îşi găseşte pacea. O simplă plimbare printre manejurile în care caii au ieşit să zburde sau prin grajduri vă va face, cu siguranţă, ziua mai senină. Cei mai mulţi dintre bidivii din rasa ghidran şi huţul sunt blânzi, acceptă şi chiar cer uneori mângâierea vizitatorului. Iar cine nu se mulţumeşte să vadă caii şi să îi mângâie, poate chiar să se plimbe călare sau să ia cursuri de echitaţie până când va deveni călăreţ profesionist şi va galopa, fără păs, prin manejul mare, din spatele grajdurilor. Totul este să vă faceţi timp şi să conduceţi până la herghelia aflată în administrarea Romsilva. Din păcate, transport până la herghelie nu se asigură.

Vizitare, plimbare şi lecţii de echitaţie

Pentru vizitarea hergheliei, tariful perceput este de cinci lei pentru minori şi de zece lei pentru adulţi. În cazul în care veniţi în grup de peste zece persoane, adulţii vor plăti jumătate din preţ, iar minorii doar trei lei. Puteţi veni la herghelie între orele 8,30 şi 16,30. O jumătate de oră de plimbare călare costă 20 de lei de persoană. Plimbarea cu trăsura de şase persoane, trasă de doi cai, costă 15 lei jumătatea de oră. Şi tot atât va trebui să plătiţi şi pentru jumătatea de oră de plimbare cu trăsura de trei persoane trasă de ponei. Cursurile de călărie pentru începători costă 40 de lei ora. Veţi putea tinde spre statutul de avansat după vreo zece astfel de şedinţe. Un avansat plăteşte 50 de lei pe lecţia de echitaţie de o oră, dar are acces într-un manej mare, în interiorul căruia calul poate chiar să galopeze. În cazul în care vreţi să vă plimbaţi cu calul sau să învăţaţi echitaţie, va trebui să îl anunţaţi pe şeful de herghelie cu minim 24 de ore înainte, la numărul de telefon 0748.270.899.

Cum trebuie să venim la echitaţie?

Când venim la lecţiile de echitaţie nu trebuie să ne scoatem ţinutele de club de la naftalină. Nici nu se recomandă să vărsăm pe noi toată sticla de parfum şi nici să ne urcăm pe cal după ce, în prealabil, am petrecut vreo câteva ceasuri pe terasă, la bere. Despre cum trebuie să ne pregătim pentru o lecţie de echitaţie ne-a vorbit şeful hergheliei de la Tuluceşti, medicul veterinar Daniel Bălănică. «Ţinuta trebuie să fie una adecvată. Nu sunt necesari pantaloni de călărie, spre exemplu, dar ar fi indicat să alegem un pantalon lejer, cum ar fi unul de trening şi nu un blug sau un pantalon de stofă. În ceea ce priveşte parfumul, nu e neapărat o interdicţie. Pantofii ar trebui să fie şi ei potriviţi. Să spunem nişte adidaşi uşori. În niciun caz papuci sau pantofi cu toc, în cazul doamnelor şi domnişoarelor. Cu consumul de alcool este o altă problemă. Există cai pe care mirosul de alcool îi deranjează, dar sunt rari. Marea problemă nu o reprezintă halena alcoolică, ci atitudinea călăreţului, care e mai viteaz după ce a băut şi crede că va stăpâni calul mai bine decât poate, în realitate», ne-a declarat dr. Daniel Bălănică.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Herghelia de la Tuluceşti: 10 exemplare din rasa Ghidran, selecţionate pentru fondul de patrimoniu

Herghelia de la Tuluceşti, aparţinând Direcţiei Silvice Galaţi, a rămas numai cu un efectiv total de 40 de cabaline, din care 37 din rasa Ghidran, doi ponei şi un exemplar din rasa Huţul.

În noiembrie 2011, nucleul de reproducţie al rasei Ghidran - format din 45 de iepe de prăsilă şi armăsari - a fost transferat la Herghelia de la Cislău, din cadrul Direcţiei Silvice Buzău. „În toamna aceasta, o comisie de la Autoritatea Hipică Naţională s-a întrunit pentru a testa tineretul cabalin în vârstă de trei ani pentru a fi admis în fondul de patrimoniu. Pe baza unor testări deosebit de exigente - examinare clinică, aspect exterior, probe de galop pe distanţa de 2,4 km, sărituri peste obstacole fără călăreţ - toţi cei 10 candidaţi, dintre cele mai valoroase exemplare, au fost selecţionaţi pentru fondul de patrimoniu, în herghelia naţională”, ne-a declarat dr. Daniel Bălănică, şeful Hergheliei de la Tuluceşti, cel care a preluat exploataţia în iunie 2012.

Este vorba despre şapte armăsari şi trei iepe, animale care vor rămâne în herghelia de la Tuluceşti până-n primăvară, apoi se va decide dacă vor fi trasferate sau nu în altă herghelie, cel mai probabil la cea de la Cislău, judeţul Buzău.
Potrivit legislaţiei în vigoare, costurile de întreţinere a efectivelor de cabaline până la vârsta de trei ani sunt suportate de la bugetul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva.

O trăsură şi ponei pentru agrement
De asemena, Herghelia de la Tuluceşti îşi dezvoltă şi îmbunătăţeşte continuu gama serviciilor de echitaţie şi turism ecvestru. Astfel, zilele acestea a fost achiziţionată din Polonia o trăsură pentru agrement, iar în curând va sosi şi un nucleu de 30 de ponei de la Herghelia Lucina, judeţul Suceava.

Cantităţi suficiente de nutreţ pentru iarnă
Herghelia Tuluceşti are în administrare o suprafaţă de 600 hectare din care 540 ha reprezintă teren agricol utilizat pentru producerea de furaje necesare hranei cabalinelor. „Producţiile vegetale au fost cele prognozate de noi şi le apreciem ca fiind bune la majoritatea culturilor. Am realizat cantităţi suficiente de fânuri, de ovăz, borceag şi de lucernă, de cereale - orzoiacă de primăvară, ovăz, porumb, grâu, care ne vor asigura necesarul de furaje pentru tot anul. O parte din producţie a fost direcţionată către hergheliile sucevene de la Lucina şi Rădăuţi”, a precizat Bălănuţă.

agroinfo.ro