La Buciumeni a fost odată o tabără...

[dcp100168]

La trecut, despre codrii Buciumenilor

Adio, tabără dragă...

* Aflată în plin litigiu juridic, tabăra de la Buciumeni trăieşte din amintiri şi verde de codru

"Încercăm să recăpătăm tabăra, să o putem repune în circuit". Vorbele primarului de Buciumeni se pierd în faţa unui loc gol. "Nu, aici nu a mai fost niciun copil de prin 2003". Administratorul unei tabere de fantome a pierdut demult speranţa. "Buciumeni... nu vreau să vorbesc despre asta. Era pur şi simplu frumos, chit că era tabără de pionieri. Ce, vrei să fiu sentimental? Nu pot să vorbesc de­spre locul acesta, am scris despre el, am trăit acolo". Vorbele unui profesor încăpăţânat să nu scoată melancolia din hăţuri se topesc în văzduhuri blonde. "Tovarăşa, pot să dorm cu Alina? Vă roog, nu facem zgomot...". "Să lăsaţi uşa deschisă! Şi fără macao, da?!". Râset, tropăieli. Un zâmbet puţin superior - "Copii...". Izbindu‑se de pereţii care încătuşează urme de suflet, uşile taberei din Buciumeni îşi scârţâie încă destinul. S‑a terminat"?

La careu

Păziţi un loc gol. Chiar staţi aici? Marcian Cocârlea, localnic din Buciumeni, mă priveşte lung; după un timp vorbeşte: "Asta este treaba mea. Nu pot să o las aşa, sunt lucruri aici. Nu vreau să ştiu că cineva vrea să vină şi să devasteze locul pentru că eu nu am fost la serviciu". Dar copii? "Hm, eu când am venit, acum vreo 10 ani, deja nu prea mai veneau. Nu ştiu decât din auzite cum era aici... Din câte ştiu, tabăra era ocupată toată vara, tot sezonul, de când terminau copiii şcoala şi până pe 15 septembrie. Plecau serii, veneau serii".

Plecau şi veneau? "Nu, noi acolo stăteam". Profesorul nu vrea să‑şi spună numele. Zice că nu contează, că, ce, acum oricine ar zice că era, dom'le, comunism, ce era aşa de mişto să faci careu? "Nu era doar talanga şi careul", râde cadrul didactic. "Era fain, fain în toată regula. La un moment dat, tabăra avea inclusiv o revistă a ei, la care scriau copiii, cadrele didactice. Făceai drumeţii toată ziua, pădurea aia este formidabilă, mergeai la iaz, citeam, jucam fotbal, ping‑pong, masa era trăsnet, făceam foc de tabără, profesoarele îi luau pe ăştia mici, cântau cu ei, se plimbau prin pădure, umblai de nebun, că era senzaţional. Oamenii erau extraordinari! Se făceau şi tabere tematice, pentru olimpici. Mai veneau şi ăia mici, preşcolarii, dar mai târziu..."

...şi s-a stricat. Gata

Preşcolarii? "Da", răspunde administratorul. "Preşcolarii. Avem două pavilioane pentru ei. Erau în special copiii instituţionalizaţi, de la casele de copii din Galaţi, de la ˝Radu Negru. Pavilioanele alea sunt cele mai degradate".

"La început", continuă profesorul, "era un loc mic. Doar două paviloane şi corturi. Apoi au apărut restul clădirilor. Dar, ca întotdeauna, locul când se măreşte este mai greu de administrat, de întreţinut, se strică. Şi s‑a stricat. S‑a stricat şi gata. Apoi nu a mai venit nimeni. Nu m‑am mai dus".

Praf de vise

"Intrăm pe poarta micuţă", îmi explică administratorul. Vreo doi câini ni se freacă de picioare. Ne împiedicăm şi râdem, uite, şi copiii ăia râd! Unii se împing, alţii trântesc uşa la pavilion. Vor în cameră, au tras destul la fotbal şi oricum George s‑a dus în cameră... "Las' că îi zic lu' tovarăşu'! Ce, numai tu poţi să dormi la careu? Mă, te zic...". "Nu‑l mai zice, că eu l‑am lăsat. Cu gravidele te porţi frumos...". Râsete. Câinii se îndepărtează, copiii se întorc în dormitoare.

Intrăm. Paturile sunt făcute. Uşile stau deschise de perete. Merge lumina? Merge. Uite şi calorifere, înseamnă că func­ţiona şi iarna. "Da", îmi răspunde peste ore profesorul, "se făceau tabere şi iarna". Administratorul nu ştie. Şi în pavilioanele vechi? "Acolo este doar cazarmament. Sunt camere mari, de opt locuri. În pavilioanele astea noi sunt 18 camere, a câte două paturi. Dincolo, în cele două pavilioane vechi, nu s‑a făcut nimic". Respirăm pânze de păianjen şi ţipete surde.

Pădure de lacrimi

"Sunt interese mari în ceea ce priveşte tabăra... Noi, primăria, avem acte prin care putem să demonstrăm că tabăra este a noastră. Sunt acte din bătrâni. Dar tabăra a ieşit de 12 ani din circuit, locul se mai închiriază doar pentru cantină, unde se ţin nunţile localnicilor. Pavilioanele, două dintre ele, care au fost refăcute, sunt goale. Copiii nu mai vin de prin 1996 şi tabăra a ieşit din circuitul turistic, ca tot Buciumeniul, de altfel. Degeaba avem locurile astea, pădure, mănăstiri, iaz, tabără, dacă nu avem infrastructură - drumuri. În plus, pădurea este a unui om de afaceri din Focşani, care revendică şi spaţiul taberei. Noi nu vrem decât să o câştigăm şi să o dăm în folosinţă Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi, să se facă investiţii în ea. Dar discuţiile acestea nu îşi au rostul atâta timp cât tabăra nu se ştie cui aparţine".

Stelică Aloman, primarul din Buciumeni, nu are, ca nimeni altcineva, de fapt, soluţii. Trebuie aşteptat un răspuns din partea justiţiei. "Ca toate locurile nefolosite, şi acesta se degradează. Puţul de apă al taberei nu mai este funcţional. Normal, noi ne gândim că acolo am putea face un parteneriat public‑privat şi ar putea apărea un centru pentru bătrâni, tabără de copii".

Sănătate! "Sănătate!" Administratorul se îndepărtează grăbit. Îi încurcă pe copiii care bocesc, târând valize spre autocar şi îngăimând cântecele de sfârşit de vacanţă. Adio, tabără dragă!

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=27165

[dcp100168]

Buciumeni: în loc de foc de tabără, incendiu

Un pavilion din tabăra de la Buciumeni, care odinioară îi primea pe copiii de grădiniţă, a ars, marţi, în proporţie de 70 la sută. Incendiul a izbucnit în jurul orei 10,00, din cauza unui scurtcircuit la o instalaţie electrică degradată. De altfel, tabăra, închisă circuitului turistic de mai mulţi ani încoace, e părăginită. Directoarea Direcţiei Judeţene pentru Tineret, Simona Bălan, ne-a spus că pavilionul cu pricina primise chiar avizele pentru casare. „Nu am calculat încă pagubele, dar nu cred că sunt mari”, ne-a asigurat aceasta. „În afară de clădirea din lemn afectată e vorba despre 12 uşi, 50 de paturi şi lenjerie veche pe care oricum nu o mai puteam folosi. ”Pompierii au intervenit rapid, la apelul administratorului, de altfel singura persoană ce stă de obicei la tabără. „Pompierii din Tecuci au intervenit cu două autospeciale, au stins incendiul şi au împiedicat răspândirea focului la un pavilion vecin”, ne-a spus şi lt. Eugen Chiriţă, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Galaţi.

http://www.viata-libera.ro/articol-Buci ... diu_2.html

[EMIL]

Cred ca le-a "Casat" inainte de decizie si cand a auzit ca s-a stopat casarea a intervenit un scurt circuit. Cam alba ata de cusut, daca acel imobil era dezafectat, intelegem ca era deconectat de la tensiune si nici consumatori electrici nu mai erau activi pentru a facilita aparitia unui scurt circuit.

[dcp100168]

Reschiderea taberei şcolare de la Buciumeni, un vis spulberat

Tabăra şcolară de la Buciumeni a fost cu munţi ani în urmă un punct de atracţie pentru elevi, aceştia petrecându-şi foarte multe perioade din vacanţele de vară în acest spaţiu din mijlocul naturii. Cu timpul, însă, importanţa acestui spaţiu s-a pierdut, având în vedere că nu au mai fost făcute modernizări şi nici drumul de acces către tabără nu era dintre cele mai bune. După „înscăunarea” ca primar, Stelică Aloman a făcut mai multe demersuri astfel încât tabăra să intre în administrarea Consiliului Local al comunei Buciumeni, în acest mod să se poată accesa fonduri pentru modernizarea spaţiului şi redarea sa spre folosinţă. Planurile au fost mari, speranţele de asemenea, iar punctul de bază al acestor idei a fost faptul că, deşi tabăra era sub „aripa” Ministerului Tineretului, terenul pe care aceasta a fost edificată aparţinea localităţii Buciumeni. Dacă timp de mai mulţi ani Stelică Aloman a visat cu ochii deschişi la ziua când tabara şcolară va fi redeschisă, acum visul i-a fost spulberat definitiv.

„Am sperat că vom redeschide tabara şcolară, că vom repara drumul care duce la tabără, că vom pune în lumină localitatea noastră cu acest obiectiv, însă nu se va întâmpla nimic. Tabăra este a Ministerului Tineretului şi se pare că sunt alte planuri cu ea. Deşi am fost de nenumărate ori la Consiliul Judeţului cu această problemă, am ajuns la concluzia că nu se poate face nimic. An de an suntem tot mai săraci, nu avem fonduri de investiţii de niciun fel şi ni se mai ia şi ce avem. Terenul este al nostru, intabulat legal, poate acest lucru va însemna ceva în ochii celor ce hotărăsc”, ne-a spus cu tristeţe în glas Stelică Aloman, primarul comunei Buciumeni.

Tabăra şcolară, prin introducerea ei în circuit, deschidea porţi către dezvoltare. La această dată singurele atracţii rămân mănăstirea Buciumeni şi Sărbătoarea teiului, însă şi în aceste două cazuri numărul pelerinilor şi al petrecăreţilor este tot mai redus cu fiecare an.

http://www.monitoruldegalati.ro/comunitate/reschiderea-taberei-scolare-de-la-buciumeni-un-vis-spulberat-4683.html

[dcp100168]

Tabără lăsată de izbelişte

Tabăra şcolară de la Buciumeni nu va intra în circuitul turistic destinat elevilor nici anul viitor. Pentru că nu sunt bani pentru renovarea clădirilor, dar mai ales pentru racordarea la utilităţi, tabăra va rămâne mult timp abandonată.

Direcţia Judeţeană de Tineret şi Sport Galaţi spune că, numai pentru alimentarea cu apă a taberei, este nevoie de 500.000 de lei. Autorităţile iau în calcul ca tabăra să fie preluată de administraţia locală.

adevarul.ro

[riaji]

Cu alte cuvinte, o vor pradui si pe asta. Mare pacat, pentru ca pana prin 1998, tabara era plina ochi saptamanal de copii, conditiile bune, iar zona e incredibil de frumoasa.

[dcp100168]

Tabăra de la Buciumeni, părăginită şi pustie

Mândria pionierilor de altădată, tabăra de la Buciumeni din nordul judeţului Galaţi a ajuns, astăzi, o ruină. Dacă pe vremuri tabăra era plină de şcolari, de 16 ani este abandonată şi lăsată să se degradeze. Terenul pe care este construită tabăra aparţine Primăriei, iar clădirile - Direcţiei Judeţene de Tineret şi Sport. Niciuna dintre instituţii nu are bani, în acest moment, pentru renovarea clădirilor şi racordarea la utilităţi.

De cum ajungi la tabăra Buciumeni, te întâmpină o poartă ferecată şi un indicator de stop, ruginit. În 1999 a fost închisă, din cauza unor probleme cu apa potabilă.

Doru Năstase, director Primăria Buciumeni: "Conservarea e un mod de a spune. După mine este mai mult în paragină."

Amintiri frumoase despre tabara de la Buciumeni o leaga şi pe doamna din imagine, profesor de peste 40 de ani la şcoala din Buciumeni. Viorica Aciocârlănoaiei, profesor: "Aici se făceau activităţi minunate culturale. Copiii învăţau cântece, poezii, lecturau, făceau scenete de teatre, activităţi sportive."

În locul oazei de verdeața, a forfotei și a veseliei de odinioară, profesoara a regăsit un loc pustiu. Acum, pavilioanele, băile, sala de mese şi cabinetul medical se degradează văzând cu ochii. Atunci, tabăra era şi loc de distracţie, şi sursă de venit pentru localnici. "Făceam curăţenie acolo, dar eram mulţumită, că vorba aia , era loc de muncă. Acum e foarte greu cu locurile de muncă" a spus un localnic.

Şansele ca tabăra sa reintre în circuitul turistic sunt aproape nule. Doar pentru alimentarea cu apă este nevoie de cel puţin un milion de lei.

Ana Maria Vasiliu, director Direcţia de Tineret şi Sport Galaţi: "Asta ar fi forarea puţului respectiv, dar apoi mai sunt celălalte conducte, celălalte utilităţi, condiţiile de cazare, reabilitarea spaţiilor de cazare."

Pentru reabilitare, autorităţile locale se gândesc sa apeleze la fonduri europene. Doru Năstase, director Primăria Buciumeni: "Cred că singura sau cea mai potrivită soluţie ar fi un proiect european, altceva nu cred. Altă soluţie nu cred că există."

Tabăra, construită în 1971, a fost una dintre cele mai mari şi moderne din ţară. Acum, până şi drumul care duce acolo e plin de gropi şi denivelări.

digi24.ro

[dcp100168]

Galaţiul ţine închise tabere şcolare de milioane de lei

În taberele şcolare de la Gârboavele şi Buciumeni şi-au petrecut vacanţele mii de copii. Pradă unor jocuri de interese, ambele s-au închis. Asta, cu toate că oameni care să vrea să le redeschidă sunt. Iar copii care să le treacă pragul, de asemenea.

La Buciumeni, în pădure, a funcţionat cea mai mare tabără gălăţeană, cu patru pavilioane de cazare şi alte trei cabane, o sală de mese pentru 120 de persoane, teren de sport şi construcţii aferente funcţionării unui complex de agrement, de la dispensar, bucătărie, spălătorie, anexe pentru centrală termică şi grup electrogen, până la coteţe pentru porci şi beciuri. Toate, construite începând cu 1973, pe un teren de 34.625 de metri pătraţi. După ce, vreme de vreo 40 de ani, mii de elevi din toată ţara au trecut pe aici, tabăra s-a închis, în 2003, şi a intrat în conservare. Terenul pe care e construită trecea, patru ani mai târziu, în proprietatea Primăriei Buciumeni, în vreme ce clădirile au rămas la Direcţia Judeţeană pentu Tineret şi Sport (DJTS). Întregul complex mai e păzit, astăzi, de un singur om.

Tabăra de la Gârboavele, deschisă la finele anilor '70, tot în pădure, include o vilă cu 50 de locuri de cazare, 38 de căsuţe cu aceeaşi destinaţie, bucătărie, sală de mese, bazin de înot şi alte clădiri, plus terenul. În inventarul DJTS, valoarea taberelor e de 5.083.361 de lei (circa 1,1 milioane de euro). Pe piaţa liberă, însă, preţul ar putea fi mult mai mare...

Cum de a ales statul român să îngroape în pădurile Galaţiului asemenea sume şi apoi să uite de ele? Mai ales că privaţii fac bani buni din taberele pe care le-au deschis! Şi cum de în alte judeţe există încă tabere şcolare funcţionale, iar la noi nu?

Cum s-a rupt în două tabăra de la Buciumeni

La restructurările administraţiei de stat, tabăra de la Buciumeni a trecut de la o instituţie la alta. Spre exemplu, a fost a Ministerului Învăţământului până în 1999, a trecut la Agenţia Naţională a Taberelor Şcolare (ATS), dar a ajuns şi la Direcţia Judeţeană de Tineret (DJT) Galaţi şi apoi la DJTS. S-a închis definitiv în 2003, din cauză că, în urma alunecărilor de teren, sistemul de aducţiune a apei a fost avariat, iar condiţiile minime de igienă nu mai puteau fi respectate.

Statul n-a considerat atunci necesar să reabiliteze sistemul de alimentare cu apă al taberei, deşi aceasta avea încasări. O fi fost numărul de elevi cazaţi acolo mai mic decât pe vremea comunismului, dar tot e ciudat să ai o tabără care produce bani şi să refuzi să investeşti în ea, măcar cât să o ţii deschisă.

Au urmat vremuri destul de tulburi. Celebrul procurator Marcel Cosor îşi dorea terenul. Mai apăruse şi un autointitulat investitor, care susţinea că vrea să transforme fosta tabără într-un azil.

În anul 2009, Instituţia Prefectului Galaţi - pe vremea când prefect era tot Gabriel Panaitescu - a emis Ordinul 59/12.02.2009, prin care suprafaţa de 34.265 de metri pătraţi, aferentă taberei de la Buciumeni, trecea în proprietatea publică a comunei Buciumeni. Instituţia Prefectului, pe vremea când prefect era Claudiu Brânzan, a revenit, apoi, cu Ordinul 250/23.04.2010, pentru a întregi suprafaţa trecută în proprietatea Primăriei Buciumeni, ajungându-se la 34.625 de metri pătraţi trecuţi la primăria de comună.

De ce s-a iniţiat o astfel de procedură? Prefectura ne-a informat că s-a acţionat în limitele legii, "la propunerea Consiliului Local Buciumeni". DJTS Galaţi a atacat în instanţă ordinul Instituţiei Prefectului, în condiţiile în care atribuirea se făcuse în baza art. 36 (1) din Legea 18/1991, potrivit căruia  “terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităţilor şi care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau a municipiilor". Dar terenul taberei nu era în administrarea unei primării, ci a DJTS, spune şefa Direcţiei, Ana Maria Vasiliu. În dosarul cauzei, 12509/233/2014, de pe rolul Judecătoriei Galaţi, acţiunea DJTS a fost respinsă ca nefondată.

De când l-a luat în proprietate, pe vremea primarului Stelică Aloman, Primăria Buciumeni n-a folosit terenul. "La momentul actual, cetăţenii (comunei Buciumeni - n.r.) nu au acces" pe respectivul teren, ne-a informat, în scris, la solicitarea "Vieţii libere", Primăria Buciumeni. În plus, "în prezent, nu există o acţiune demarată pentru a exploata acest teren". Totuşi, Primăria refuză să renunţe la teren în favoarea DJTS şi "a demarat formalităţile prevăzute de actele normative în vigoare pentru a intra în posesia clădirilor, în anul 2011. Hotărârea Consiliului Local Buciumeni în acest sens a fost transmisă Instituţiei Prefectului Judeţul Galaţi în vederea continuării procedurilor legale".

Ce ar putea face Primăria cu tabăra? Primarul actual, Petrache Năstasă, nu a răspuns la telefon, în ciuda insistenţelor noastre.

Tabăra nu-i vreo ruină

Angajat din 1996 la tabără, Marţian Cocârlea, administrator, îşi aminteşte încă vremurile bune. "Vă puteţi închipui ce era aici? Veneau copiii. Intrau în serii la masă. Se jucau, aveau activităţi cu profesorii…Sute! Sute, din toată ţara", spune omul. Nu-şi poate trăi viaţa doar în complexul din pădure, aşa că mai cere ajutor, pentru pază, altor bărbaţi din familie.

La interior, clădirile sunt în stare bună. S-a adunat praful şi miroase a mucegai, dar aşa-i când un singur om trebuie să îngrijească un ditai complexul. Băile nu mai sunt practicabile. În bucătărie  e  mai curat decât ne aşteptam. Sunt încă oalele vechi. Şi sala de mese e curată. Oamenii din sat spun că, după închiderea taberei, aici s-ar mai fi făcut nunţi.

Cât şi cine trebuie să plătească pentru reabilitare

Ana Maria Vasiliu spune că, încă din 2009, a cerut unei firme să-i dea un preţ estimativ pentru lucrările necesare realimentării cu apă a taberei. Societatea a răspuns că era nevoie de: forarea unui puţ, construcţia unui rezervor şi instalarea unei staţii de pompare. În total, 550.000 de lei. Potrivit DJTS, ca lucrările să se realizeze, ar fi nevoie ca ordonatorul de credite, recte Ministerul Tineretului şi Sportului, să finanţeze realizarea unui studiu de fezabilitate şi apoi să aloce bani pentru lucrări. Ar fi urmat contractarea, prin licitaţie, a lucrării, realizarea de către firma câştigătoare şi recepţia. E un drum lung, de mai bine de un an, chiar în situaţia în care ar exista voinţă politică, la nivel de minister, pentru parcurgerea lui. Numai să mişte cineva măcar un deget…

La Gârboavele, şanse mai mari de reuşită

"După doi ani de judecată, am obţinut sentinţa civilă cu nr. 889, pronunţată în dosarul 16557/233/2015, prin care DJTS Galaţi are drept de administrare şi folosinţă asupra terenului de 20.944 de metri pătraţi. Terenul a fost al statului mereu, dar a fost nevoie de proces pentru că trecuse de la o instituţie la alta şi deja nu se mai ştia al cui e", a declarat Ana Maria Vasiliu.

Directoarea mai spune că, în urma solicitărilor repetate, a reuşit să obţină aprobarea de casare pentru cele 38 de căsuţe, devenite inutilizabile. Pentru cazare, tabăra rămâne cu vila cu 50 de locuri, construită în 1999 şi dotată cu mobilă cumpărată în 2015.  Există camere cu două sau mai multe paturi, dar şi garsoniere cu baie proprie şi balcon. Sunt şi logii pentru discuţii, spaţii de luat masa ş.a.m.d.

Tabăra Gârboavele s-a închis în anul 2010, când, la reorganizare, s-au tăiat posturile necesare funcţionării ei. S-a redeschis în 2014 şi a funcţionat o vară. S-au organizat acţiuni la care au luat parte organizaţii non-guvernamentale, instituţii ca Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, Poliţia Comunitară şi Jandarmeria. Dar aşa ceva a fost posibil doar pentru că  DJTS Galaţi folosise acolo personalul TESA de la celelalte baze. Şi nu se poate proceda mereu aşa.

"Cu 100.000 lei, am putea face locul primitor. Proiect de modernizare am făcut încă din 2009. L-am trimis la minister şi nici până astăzi n-am primit răspuns”, spune directoarea DJTS Galaţi. Ideea de proiect, numită "Green Leaf", includea, printre altele, un spaţiu pentru tiroliană, un miniteren de fotbal, un spaţiu pentru tras cu arcul, un bazin de înot. Costa circa 2.700.000 de lei.

Ce spune DSP că le trebuie taberelor, ca să funcţioneze

Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Galaţi ne-a informat că, pentru a primi autorizaţie de funcţionare, orice tabără şcolară trebuie să aibă, printre altele, "apă potabilă, caldă şi rece", la bucătării şi băi, "alimentare cu energie electrică", "spaţii de cazare corespunzătoare privind circuitele, cubajul de aer/dormitor" şi "cabinet medical cu izolator şi infirmerie". Ar mai trebui ca, în toată tabăra, "clădirile să fie salubre, fără infiltraţii şi mucegai". Ar mai fi nevoie şi de multe altele: "bloc alimentar cu circuite necesare acestui tip de obiectiv, cu dotări adecvate, agregate frigorifice funcţionale şi veselă". Mai trebuie "mobilier în stare bună, pat individual, saltea cu cazarmament şi trei schimburi de lenjerie pentru fiecare pat".

De asemenea, taberele trebuie "să deţină spaţii de recreere întreţinute corespunzător (în aer liber: teren de sport, alei, spaţii verzi îngrijite, leagăne etc., iar în interior sală de joc dotată corespunzător, sală de festivităţi)". Şi nu în ultimul rând, "să dispună de personal suficient şi calificat".

"Copiii ar veni. Dar unde?"

Ana Maria Vasiliu spune că, prin DJTS, au plecat, anul trecut, în tabere, aproape o mie de elevi gălăţeni. "Lucrăm cu Inspectoratul Şcolar Judeţean, în baza unei proceduri. Elevii pleacă la Bistriţa, la Hunedoara, la Buzău, la Botoşani, la Covasna…. Ar veni şi la Buciumeni sau Gârboavele. Tabăra, spre deosebire de alte tipuri de turism, oferă un program bogat de activităţi. Am putea face aşa ceva. În plus, există programele, prin minister, pentru elevii săraci de la ţară şi pentru persoanele cu dizabilităţi, desfăşurate tot prin DJTS", spune Ana Maria Vasiliu.

Pe lângă banii de reabilitare, statul ar trebui, însă, să permită şi crearea de posturi de bucătari, îngrijitori, paznici şi alţi muncitori, pentru ca taberele să poată funcţiona. Iar asta pare chiar mai improbabil decât finanţarea unor lucrări de reabilitare....

CJ cere fostele tabere şcolare de 11 ani

Consiliul Judeţului Galaţi şi-a exprimat, în repetate rânduri, intenţia de a prelua în administrare taberele de la Buciumeni şi Gârboavele, pe care le numeşte "centre de agrement" şi despre care afirmă că "ar putea oferi un spaţiu optim la nivelul judeţului pentru desfăşurarea diferitelor programe pentru tineret, dar şi în vederea desfăşurării altor activităţi pentru turismul de masă".

Nu spune, deci, doar DJTS Galaţi că sunt valoroase…

Pentru prima oară, CJ Galaţi a cerut Guvernului taberele spre administrare în urmă cu 11 ani, prin hotărârea nr. 298/26.06.2006. Din cauză că acţiunea n-a avut ecou, CJ a mai emis încă o astfel de hotărâre, nr. 357/30.07.2013, prin care a cerut în administrare tabăra de la Gârboavele. Niciuna dintre aceste două solicitări nu a primit răspuns, dar, menţinându-le în arhiva electronică de pe siteul instituţiei, CJ susţine că îşi afirmă, în continuare, intenţia de a prelua taberele de la DJTS. Ca aşa ceva să se întâmple, potrivit HG 561/2009, Guvernul ar trebui să dea o hotărâre prin care să le schimbe statutul din bunuri de interes public naţional în bunuri de interes public judeţean sau local.

Ar fi mai bine sau mai rău să preia CJ aceste tabere? Părerile, la nivel local, sunt împărţite...

viata-libera.ro