Copiii reveniţi din Italia au dificultăţi la şcoală

[dcp100168]

Ai noştri tineri în Italia învaţă

* Cadrele didactice atrag atenţia că elevii români care se întorc din străinătate cu familiile lor au probleme de adaptare la sistemul de învăţământ din ţară

Fericiţi că, după anii munciţi în străinătate, au economiile cu care să înceapă de la capăt o viaţă mai bună, românii încep să se strângă în ţară. Fericirea părinţilor care se întorc alături de copiii lor nu durează decât până la porţile şcolii. Elevii care au studiat unul sau mai mulţi ani în şcolile din străinătate revin în clase cu un dezavantaj net faţă de colegii de vârsta lor. Părinţi, profesori şi psihologi au văzut pe propria piele ce înseamnă acest dezavantaj. Cu toate acestea, susţin că nu este vorba de un fenomen, aşa cum este cel al copiilor lăsaţi aproape singuri acasă de părinţii lor plecaţi să lucreze. Ceea ce nu înseamnă că nu poate deveni, atâta timp cât guvernanţii au îndrăznit să supraliciteze, declarând chiar că ar putea acorda bani românilor pentru a se întoarce.

Peste 100 de copii reintegraţi în şcolile gălăţene

De la un an la altul, numărul copiilor integraţi în sistem a crescut. Directorul Şcolii 12 "Miron Costin", o şcoală-barometru datorită numărului mare de elevi şcolarizaţi, spune că elevii au început să se întoarcă de aproape doi ani. Anul acesta, doi vin din Spania şi alţi patru din Italia. Începând cu 1 iunie, 114 familii gălăţene au solicitat Ministerului Educaţiei, prin intermediul Inspectoratului Şcolar Judeţean Galaţi, reintegrarea copiilor lor în sistemul de învăţământ. Este vorba despre cereri pentru toate nivelurile de studiu.

La zece ani, prima dată în România

David are zece ani şi vara aceasta a venit cu familia din Roma, oraşul în care, de altfel, s-a născut. Primul lui calificativ în clasa a IV-a, nivelul până la care a studiat şi în Italia, a fost "minus bine", la scriere. "Ştiu mai bine limba italiană decât româna", ne răspunde băiatul într-o română de altfel curată. Micuţului, acum elev la Şcoala Nr. 17 "Nichita Stănescu", îi lipsesc colegii din Roma, timpul de joacă în grădină, inclus în programul şcolar prelungit până la ora 16,30, sau mesele de la cantină. În plus, acum are teme zilnic, spre deosebire de dincolo, unde nu primeau exerciţii decât la sfârşitul săptămânii. "Îi vine foarte greu, acasă îl simt agitat, dar văd un progres după trei săptămâni de şcoală", recunoaşte mama băiatului, doamna Suciu. "Doamna învăţătoare e de mare ajutor, altfel nu aş reuşi să îl îndrum, deşi am tot timpul la dispoziţie pentru el", adaugă mama.

"Nu a ştiut ce este epitetul"

De la catedră, învăţătoarea lui David, Nicuţa Frunză, a sesizat şi mai pregnant situaţia: "Îi vine greu să se acomodeze pentru că noi ţinem la amănunte, precum aspectul caietului sau pur şi simplu scrierea literelor. Am realizat că el gândeşte în italiană şi apoi îmi dă răspunsul în română. Uneori nu ştie un sinonim pentru un cuvânt, dar când i-l spun, îşi aminteşte că tot aşa sună, cu aproximaţie, şi în italiană".

Dacă atât mama, cât şi învăţătoarea lui David consideră că lucrurile merg spre bine în cazul lui, nu de aceeaşi părere sunt profesorii care predau la nivel gimnazial. Directorul Şcolii 12, profesorul de limba română Marian Prada, este mai pesimist. "Au greutăţi în înţelegerea limbajului ştiinţific. La limba română nu au cunoştinţe de gramatică, de exemplu, un elev nu înţelegea ce este un predicat nominal, iar la literatură le lipsesc noţiuni de teorie literară. Mi s-a întâmplat ca un elev să nu ştie de epitet. Cei mai mulţi pot promova la acest obiect doar cu indulgenţă", povesteşte, încercând să tragă şi un semnal de alarmă, profesorul de română.

Dacă, pe termen lung, consecinţele nu pot fi apreciate, atunci, pe termen scurt, ele sunt defavorabile elevului. De exemplu, un băiat care nu a făcut niciun an de învăţământ în România şi care a primit acceptul de la minister să intre în penultima clasă de gimnaziu, la Şcoala 12, nu a reuşit să ia, la tezele unice semestriale, decât un 2,00 şi un 4,60. Prin urmare, vara aceasta, a pornit cu şanse minime la ocuparea unui loc bun la liceu.

Ajutorul psihologului

De cele mai multe ori, aceşti copii sunt îndrumaţi, de cadrul didactic, sau la cererea părintelui, la psihologul şcolar. Alinei Alexe, ce deţine acest post în cadrul Şcolii 12, i s-au plâns mai mulţi copii întorşi în străinătate de greutăţi, aşa cum le resimt ei, ca elevi. "Din discuţiile cu o fetiţă întoarsă după doar un an de studiu în Italia, mi-am dat seama că i s-a părut mult mai uşoară şcoala acolo. Implicit, acum i se pare că primul an de gimnaziu e infinit mai greu. Acolo făcea temele împreună cu profesorii, la şcoală, pentru că programul ţinea până după-amiază. Aici nu mai avea cine să o îndrume. Apoi, în Italia era înscrisă în minicluburi, acolo ţinea un jurnal la şcoală, lega prietenii valorificate tot în cadrul şcolii", îşi aminteşte psihologul din vizitele fetiţei la cabinetul psihopedagogic.

Tot dumneaei menţionează că, din fericire, aceşti copii nu au nicio dificultate de integrare în colectivitate, iar după spusele profesorilor nu a ridicat niciunul probleme cu disciplina. Asta spre deosebire de copiii lăsaţi singuri acasă de părinţii plecaţi în străinătate care, de obicei, au tendinţa de izolare.

Diferenţă ca de la cer la pământ

Cei care au observat evoluţia acestor copii şi care i-au simţit dezavantajaţi faţă de colegii lor sesizează diferenţele dintre două sisteme de învăţământ aproape antagonice. Profesorul Prada vorbeşte despre o defazare între sistemul românesc, unde se pune accentul pe teorie, şi cel occidental, unde elevilor li se cultivă dezvoltarea abilităţilor personale. Psihologul cu care am discutat a creionat mediul şcolar din ţările vestice în felul următor: "Acolo copiii îşi interiorizează mai uşor nişte norme şi nişte reguli şcolare, iar percepţia familiei despre instituţia de învăţământ de acolo e alta decât faţă de cea din România. Copiii înţeleg altfel libertatea la şcoală - libertatea de creativitate, libertatea de a exprima. Când ajung aici, ei nu mai acceptă regulile." Practic, elevii sunt dezavantajaţi raportat doar la sistemul unde trebuie să se reintegreze.

* * *

De un an-doi, în şcoală, oamenii de la catedră resimt semnale că societatea românească e pe cale să mai ia o lovitură sub centură, fără a fi gata să o controleze pe deplin. Printre soluţii, profesorul Marian Prada propune lucrul personalizat (şi nu diferenţiat) la clasă cu aceşti elevi sau chiar subiecte separate la examene, adaptate nivelului lor de cunoştinţe, care să le ofere o şansă reală de reuşită. Semnalele din şcoli nu sunt poate de amploare, e drept. Dar nu tot aşa a început şi fenomenul "singur acasă"?

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=27263