Filip Buruiană - aur la Balcaniada de informatică

[dcp100168]

Galaţiul are

Un medaliat cu aur la informatică

Filip Buruiană s-a întors, miercuri noaptea, din Macedonia cu o medalie de aur la Olimpiada Balcanică de Informatică. Ne-a promis încă din vară că va veni cu o veste bună, pentru că după opt ani de muncă (de când este un obişnuit al podiumurilor olimpiadelor naţionale şi internaţionale) îşi cunoaşte valoarea. Din nefericire, din cauza frământărilor politice, olimpiada din Macedonia a fost amânată de două ori. Aşa că fostul elev de la "Alecsandri", proaspătul student la Facultatea de Automatizări şi Calculatoare din Bucureşti, a fost nevoit să lipsească o săptămână de la cursuri, pentru că anul acesta Balcaniada s-a desfăşurat între 2-8 octombrie, când în mod normal ar fi trebuit să aibă loc în iunie. Filip a apucat însă să participe la deschiderea anului universitar la Politehnică în Bucureşti, unde a fost invitat să ţină un discurs - fiind cel mai valoros student pe care l-a primit anul acesta instituţia.

Un concurs fără emoţii

Deşi la Balcaniadă a avut de susţinut două probe foarte dificile, care au durat câte cinci ore fiecare, Filip a fost sigur, de la început până la sfârşit, că va veni cu medalia de aur acasă. "După atâţia ani de când merg la concursuri am învăţat să mă autoevaluez. Am fost relaxat şi lucrul acesta a contat foarte mult", ne mărturiseşte proaspătul medaliat cu aur, la telefon, pentru că, după concurs nu s-a mai întors acasă, ci s-a dus direct la cursuri, la Bucureşti.

Este a doua medalie de aur pe care Filip o câştigă (prima obţinută în clasa a IX-a, în Rusia) care încheie în mod firesc şi frumos o lungă carieră de olimpic la informatică. Acum începe o nouă viaţă, cea de student pentru care are planuri pe măsura rezultatelor avute la informatică în liceu: "Mă voi înscrie pentru burse în străinătate şi pentru acele 'intership' - pe care le oferă marile firme de IT, care constau în slujbe pe perioada verii la una dintre filialele companiilor, din toată lumea. Şi, bineînţeles, voi continua să studiez temeinic informatica", ne mărturiseşte tânărul gălăţean de aur.

În toţi aceşti opt ani, în care am scris în nenumărate rânduri despre Filip, l-am văzut cât de frumos creşte - aproape sub ochii mei. În fiecare an aşteptam cu nerăbdare întâlnirea de bilanţ, când venea să-mi vorbească despre reuşitele sale la concursuri. Ştiu că e greu să găseşti un om perfect, dar Filip n-a dat dovadă de nicio slăbiciune şi nu s-a abătut nicio fărâmă de la ţelurile sale, admiraţia mea pentru el crescând cât un munte. Succesele vor continua să se adune pentru el. Sperăm să rămânem în continuare părtaşi la bucuriile sale.

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=27378

[dcp100168]

Romania a caştigat Olimpiada Balcanică de Informatică

Romania s-a clasat pe locul I pe naţiuni la cea de-a 16-a ediţie a Olimpiadei Balcanice de Informatică, desfăşurată in Macedonia, unde a caştigat două medalii de aur, una de argint şi una de bronz, a anunţat, vineri, Ministerul Educaţiei. Medaliile de aur au fost obţinute de Filip-Cristian Buruiană, de la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri" din Galaţi, şi de Victor Rusu, de la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti. Medalia de argint a fost caştigată de Ciprian-Alexandru Simion, iar cea de bronz de Octavian Alexandru Tandrău, ambii de la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti. Toţi concurenţii romani prezenţi la olimpiadă sunt elevi in clasa a XII-a. La concursul din Macedonia, desfăşurat intre 2 şi 8 octombrie, au participat peste 40 de concurenţi din 10 ţări.

http://www.ziua.ro/news.php?id=14214&data=2008-10-10

[dcp100168]

Cine produce "schimbarea la fata a Romaniei"?

Fost elev la Colegiul National Vasile Alecsandri din Galati, olimpic national la matematica de 4 ori iar de mai putin de o luna premiat cu locul intai la olimpiada Balcanica de informatica, Filip Buruiana este unul dintre tinerii romani despre care probabil ca vom citi in viitor in revista “Time” la sectiunea Stiinta sau vom afla in emisiunile TV despre noile “inventii din domeniul IT”.

Pasiune, munca si profesori dedicati, ingredientele adevaratei performante scoalare

Filip povesteste si acum cu entuziasm despre prima sa explorare a calculatorului: “Am descoperit ca ma pasioneaza informatica acum 8 ani de zile. Aveam 10 ani cand tatal meu mi-a aratat un program la calculator si dupa ce am invatat singur sa il utilizez am inteles ca asta este ceea ce vreau sa fac mai departe. Era un program in Visual Basic pe care eu eu l-am luat si l-am modificat”. Alaturi de curiozitate, spiritul de competitie si specializarea sunt alte ingrediente necesare celor care doresc sa faca performanta: “Imi place competitia, sa concurez cu altii. Este o munca continua dar cred ca merita efortul. La olimpiade particip din clasa a 5-a. Am incercat sa selectez o directie pe care sa merg si am ales doar olimpiadele de matematica si informatica”.

Din alta perspectiva, Filip este un model in ceea ce priveste tenacitatea cu care si-a urmarit pasiunea astfel incat acum nu regreta timpul dedicat studiului. “A fost o munca asidua in ultimii ani, dar cred ca am facut-o cu pasiune si de aceea nu regret nimic”.

Apreciere… cu masura

Cand vine insa vorba despre recunoastere si aprecierea de care beneficiaza, Filip se declara multumit si le considera un alt factor motivational. “Aprecierea conteaza, intodeauna e bine sa fii apreciat in ceea ce faci, altfel nu ai mai avea motivatia sa lupti. Apreciere exista. A existat si pe parcursul liceului din partea profesorilor pe care i-am avut. Am avut si unele beneficii datorita faptului ca am fost olimpic. De exemplu, am intrat la facultate, la Automatica si Calculatoare din cadrul Universitatii Politehnice din Bucuresti, fara examen, cu bursa pentru primul semestru. Incepand din semestrul 2, bursa va fi acordata in functie de performantele scolare. Mi s-a acordat mai apoi sansa sa tin un discurs de introducere la conferinta de la deschiderea anului universitar in prezenta presedintilor Ion Iliescu si Emil Constantinescu si a domnului rector. Deci, recunoastere exista. La fel si in liceu, unde aveam parte si de sprijinul colegilor pentru ca eram un grup foarte unit”.

Sau, cu alte cuvinte, o apreciere “formala” de care beneficiaza toti cei care ajung la acest nivel de performanta. Pe de alta parte nici o institutie sau persoana publica nu s-a oferit sa ii acorde sprijin pentru a-si contiua studiile.

Erou in Romania, inca

“Deocamdata sunt student in Bucuresti dar nu exclud nici varianta unei plecari in afara la o universitate de prestigiu. Insa ceea ce vreau sa fac pe parcursul studiilor vreau sa fie ceva bine. M-am gandit sa plec si in timpul liceului. De altfel, mi-am dat si o parte din examenele de care as fi avut nevoie, cum ar fi ECT sau TOEFL. Am pus in balanta avantajele si dezavantajele si deocamdata am preferat sa raman. Vreau sa imi construiesc o baza solida aici si eventual sa plec de pe o pozitie din tara. Oportunitati sunt, depinde de mine de cea pe care o voi alege”.

Asadar, exista tineri romani de valoare care spera in sistemul romanesc de invatamant universitar si bine ar fi ca acesta sa nu il dezamageasca daca vrem sa avem si noi cu ce ne lauda in materie de “Stiinta si Dezvoltare”.

Dupa un asemenea parcurs, creste speranta ca tinerii romani vor deveni cei care sa schimbe treptat imaginea Romaniei iar meritul lor de adevarati ambasadori pe alte meleaguri va fi recunoscut.

Incheierea vine tot de la Filip, care adreseaza cateva cuvinte tinerilor romani cu aspiratii inalte: “Sa-si urmeze pasiunea, sa munceasca, sa fie perseverenti, ambitiosi, sa nu se descurajeze si sa continue sa lupte pentru idealurile lor”.

http://www.bizcampus.ro/vrei-sa-stii/co ... a-romaniei

[dcp100168]

Interviu cu Filip Buruiana, locul intai la Balcaniada de Informatica

"Inca se mai face carte in Romania"

Nu este pasionat de jocurile pe computer, nu este hacker, dar se “hraneste” cu biti si, in ultima vreme, cu medalii. A castigat in aceasta toamna medalia de aur la Olimpiada Balcanica de Informatica, ca reprezentant al Colegiului National Vasile Alecsandri din Galati, iar acum este student la Universitatea Politehnica Bucuresti. Numele lui este Filip Cristian Buruiana si, cu toate ca a avut si mici esecuri de-a lungul anilor, s-a ambitionat si a invins. Spre deosebire de tinerii care vor sa plece din tara cu orice pret, Filip crede ca “Poti reusi si aici. Am la dispozitie patru ani sa ma gandesc.”

Cosmin Navadaru: De ce ai ales informatica? De ce nu matematica sau alt obiect “real”?

Filip Buruiana: In primul rand pentru ca imi place. Mi-am dat seama de asta in gimnaziu, relativ repede, intr-a cincea. Atunci am avut primul meu calculator personal. Pe parcurs am vazut ca sunt din ce in ce mai pasionat si m-am decis sa urmez calea asta. In al doilea rand, pentru ca este ceva de viitor. Se castiga bine, de ce nu? Dar daca ar fi fost de viitor si nu mi-ar fi placut, nu as fi facut asta.

C.N.: Iti plac jocurile pe computer? Au legatura cu faptul ca ai devenit olimpic la informatica?

Filip Buruiana: Nu am fost niciodata pasionat. Ma joc doar cand vreau sa ma mai relaxez si nu am altceva de facut. Am intrat pe partea stiintifica direct. Oricum, singurele jocuri care imi plac sunt cele de strategie, pentru ca stimuleaza oarecum creativitatea, imaginatia. Doar atat.

C.N.: Cum ai ajuns sa participi la olimpiada asta? Te-au sfatuit parintii, profesorii, ai decis singur?

Filip Buruiana: Sigur ca si ei m-au incurajat, dar am ales singur. La olimpiada am fost pentru prima data intr-a cincea. Initial am incercat la matematica. Dar nu am obtinut decat locul 10 si am zis sa-mi incerc norocul si la informatica. Am iesit primul, am mers la nationala, unde nu prea stiam despre ce este vorba. Acolo tot “din intamplare" - pentru ca ma pregatisem destul de bine si atunci - am luat premiul al doilea si de atunci a fost o munca permanenta. Am pus caramida peste caramida si pana la urma a iesit bine.

C.N.: Cat te-ai pregatit pentru olimpiada?

Filip Buruiana: Pregatirea mea este continua, incepand din clasa a cincea chiar. Am acumulat de-a lungul anilor si am ajuns aici. Totusi, pregatirea special facuta pentru Balcaniada a fost destul de scurta. Nu am avut prea mult timp, insa chiar si acele sedinte, putine, cu profesorii care au antrenat lotul, au contat foarte mult.

C.N.: In anii trecuti, bulgarii ne cam luau medaliile de la stiintele reale? Cum am reusit sa-i intrecem anul acesta?

Filip Buruiana: Am fost foarte bine pregatiti, a existat un colectiv foarte bine pregatit. Profesorii au contat, de altfel, foarte mult in aceasta pregatire. In Comisia Nationala de Informatica sunt si foarte multi studenti, fosti olimpici internationali, care ne-au ajutat. Bulgarii, desigur, au si ei o echipa buna, insa anul acesta a venit randul nostru sa-i batem.

C.N.: Ai avut note bune la toate materiile din timpul liceului?

Filip Buruiana: Am avut note bune. Am avut media 9,98, doar doua medii de 9 in liceu. La biologie si la economie. Materia de olimpiada este totusi total diferita. E mult mai greu. Dar notele pe care le iei sunt relevante doar dintr-un anumit punct de vedere. Sigur, trebuie sa existe un criteriu de notare. Dar cred ca mai important este cu ce ramai din liceu. Si cred ca eu chiar am ramas cu ceva.

C.N.: Care este cea mai mare multumire dupa un asemenea rezultat?

Filip Buruiana: Eu am facut-o din pasiune. A fost mai mult orgoliul meu ca am reusit sa realizez ce mi-am propus. La final, cand primesti telefoanele de felicitare, intelegi ca, pana la urma, ai reusit. Este o parte a recompensei pentru munca mea. Sigur, va fi si o premiere, deci motivare materiala exista. Dar nu cu gandul la ea am muncit in toti anii astia. M-am bucurat cand mi s-a acordat sansa sa tin si un discurs introductiv la deschiderea anului universitar, in fata tuturor profesorilor din Universitatea Politehnica si in fata unor oaspeti de seama.

C.N.: S-a scris de curand ca mai mult de jumatate din elevii romani citesc cu dificultate. Crezi ca este un semn ca sistemul de invatamant nu functioneaza?

Filip Buruiana: Intamplator, auzisem si eu de asa ceva, nu stiu cat de adevarat este si daca se bazeaza pe lucruri concrete sau nu. Eu cred totusi ca scoala romaneasca este una buna, dar probabil nu este privita asa din exterior. Poate unii elevi nu sunt atat de motivati pe cat ar trebui sa fie, sau poate unii profesori nu sunt atat de motivati, dar, in principiu, fiecare-si aduce contributia si cred ca se face carte in Romania. Inca se mai face carte.

C.N.: Tot bulgarii se pare ca au initiat un proiect pentru ca elevii sa nu mai aiba voie sa frecventeze cluburile de noapte si vor trebui sa fie in case dupa ora 22:00. Fetele nu vor mai avea voie sa mearga la scoala in fuste scurte, iar tatuajele vor fi interzise. Ai vedea o astfel de masura si in Romania?

Filip Buruiana: Cred ca fiecare ar trebui sa aiba libertatea sa decida si sa stie pentru el ce e bine si ce nu. Nu cred ca ar trebui instituita la nivel national. Pentru fiecare exista un parinte care trebuie sa-l sfatuiasca in cazul in care este minor, deci nu cred ca trebuie initiata o astfel de lege. Cred ca tinuta la scoala este destul de importanta. Este o institutie publica, unde te duci sa inveti, nu te poti duce oricum, trebuie sa ai o tinuta decenta pentru a arata respectul fata de profesori si fata de tot ceea ce se intampla intr-o institutie de acest gen. Personal, nu tin cont de aspectul fizic, ci ma uit la cat de bine este formata profesional o persoana, asta este cel mai important. In liceu nu a fost cazul, pentru mine aspectul fizic conteaza prea putin, cred ca si pentru profesori. Si-au dat si ei seama pana acum ca un om de valoare nu arata neaparat intr-un anume fel si nu se inscrie intr-un stereotip anume.

C.N.: Ai de gand sa continui aici, in tara? Sau te atrage si ideea de a pleca in strainatate?

Filip Buruiana: Pe afara? Nu cred ca asta e factorul determinant pentru a reusi in cariera. Poti reusi si aici. Poate ca altii se pot afirma mai bine acolo. Insa am la dispozitie patru ani sa ma gandesc, am timp sa vad cum e viata aici, apoi sa pun in balanta. Sigur, pot si sa plec. E bine sa ai o mai mare deschidere, sa cunosti oameni noi care vin din alta parte a lumii si gandesc altfel. Dar mai am destul timp sa ma hotarasc.

C.N.: Au fost momente cand ai vrut sa renunti?

Filip Buruiana: Au fost momente... Eram dezamagit ca nu reusisem sa obtin ceea ce imi dorisem. Insa nu a fost o saturatie. M-am simtit putin dezamagit si debusolat anul trecut, cand am fost primul sub linie pentru calificarea la Olimpiada Balcanica. Am fost al noualea si trebuia sa fiu in primii opt, la o diferenta de cateva miimi. Insa imi intrase deja in sange si am zis sa merg mai departe. Anul asta, din pacate, am ratat, iarasi, olimpiada internationala. Trebuia sa ma calific in primii patru si am iesit doar al cincilea. Ma consider destul de ghinionist in toti astia patru ani. Intr-a zecea, am fost primul sub linie pentru Balcaniada, iar anul asta primul sub linie pentru Internationala. Am fost mereu cu un pas in spate. Dar a fost de bun augur, am luat aur la Balcaniada. Totul e bine cand se termina cu bine. Asta a fost “apogeul carierei” mele de olimpic. S-a incheiat bine. “Ma retrag” intr-un mod frumos.

C.N.: Al cui este meritul pentru rezultatele tale? Ai reusit singur, sau crezi ca si ajutorul profesorilor a contat?

Filip Buruiana: Si rolul profesorului este foarte important, dar conteaza si cata atentie dai tu materiei respective, cat de bine te pregatesti singur, acasa, in particular. Munca singura, in fata calculatorului, nu se compara cu nimic altceva. Profesorul poate fi privit ca un indrumator care te ajuta atunci cand nu stii. Sa iti spuna ce anume sa lucrezi, sa te pregateasca si din punct de vedere psihologic. Am pierdut concursuri pentru ca nu eram pregatit psihologic, nu aveam o gandire pozitiva. Profesorii te indruma. E clar ca daca n-ar fi ei, elevii nu ar putea ajunge la un nivel performant. Trebuie sa spun ca familia m-a ajutat foarte mult si m-a sprijinit cand eram demoralizat. Lor ar trebui sa le multumesc in primul rand.

C.N.: Care este cea mai mare satisfactie obtinuta pe parcursul “vietii tale academice”?

Filip Buruiana: Ultima. Medalia de aur, poate si pentru ca ultima se tine minte cel mai bine. A mai fost si medalia de aur de la Olimpiada Pluridisciplinara din Rusia, in clasa a noua.

C.N.: Ce pasiuni ai in afara de informatica?

Filip Buruiana: Imi place sa calatoresc, sa vizitez locuri noi. Imi plac lucrurile exacte, probabil de aceea imi place sa privesc jocuri de snooker. Aici il am favorit pe O'Sullivan, desigur. Imi place tenisul, imi place chiar si fotbalul. Desi nu sunt neaparat microbist, tin cu echipa Romaniei si cu echipele romanesti, atunci cand joaca impotriva strainilor.

C.N.: Cum se distreaza un olimpic?

Filip Buruiana: Se distreaza bine. Iese cu prietenii, poate iesi la o bere cu baietii, se poate duce la un film, la o plimbare pur si simplu. Poate face si sport. Eu am facut tenis. Am facut cinci ani de tenis de camp, am facut si tenis de masa. Totusi, nu am timp sa fac tot ce mi-as dori sa fac, sportul l-am cam ignorat in ultima perioada, am fost ocupat cu facultatea, cu alte activitati. Insa vine vacanta si poate am timp sa recuperez. Eu am incercat mereu sa combin utilul cu placutul. Ieseam si eu, nu mi-a placut sa fiu izolat, aveam prieteni cu care ieseam in weekend, atunci cand aveam timp liber, insa asta nu insemna ca neglijam partea academica in vreun fel. Invatatul nu a avut de suferit din cauza iesirilor mele. E drept ca uneori mi-a venit sa ma ridic de la birou si sa ma duc oriunde, numai sa nu fiu acolo. Am avut sentimentul acesta, dar mi-am dat seama ca ceea ce fac acolo conteaza pentru ceea ce voi fi in viitor. De ce faceam depindea viitorul, intr-o masura mai mica sau mai mare. Insa am reusit sa creez raportul optim intre distractie si invatat.

http://student.hotnews.ro/stiri-profi_2 ... omania.htm