Ovidiu Amălinei - Reporter European 2008

[dcp100168]

Ovidiu Amălinei - Reporter European 2008

Jurnalistul Ovidiu Amălinei, de la Viaţa liberă Galaţi, se numără printre cei şapte câştigători ai concursului Reporter European 2008, organizat de Reprezentanţa Comisiei Europene şi Biroul de Informare al Parlamentului European în România. Câştigătorii primelor două sesiuni ale concursului sunt: Ioana Şanta - Pro TV, pentru "UE, banii şi românii", Cristian Ivăneş - Radio Cluj, pentru "Podul", Octavian Jora - Piaţa Financiară, pentru "Roma - Sarmisegetuza - Bucureşti - Bruxelles", Iaromira Popovici - Dilema Veche, pentru "Primarul, Dâmbul lui Gîf şi horenii", Stela Giurgeanu - Dilema Veche, pentru "Europa moţilor din Gîrda", Ovidiu Amalinei - Viaţa liberă Galaţi, pentru "Integrare cu efect Katrina" şi Dana Ciuraru - Business Review, pentru "Billion euro bill for energy efficiency". Câştigătorii vor efectua o vizită la Strasbourg, în luna decembrie 2008, unde vor avea întâlniri şi oportunităţi de interviuri cu membri ai Parlamentului European şi cu oficiali ai Comisiei Europene. Criteriile de selecţie care au stat la baza jurizării au fost: acurateţea informaţiei, originalitatea perspectivei din care a fost tratat subiectul, obiectivitatea abordării şi capacitatea temei alese de a genera dezbatere publică. Juriul a fost format din specialişti mass-media, Ioana Avădanei, Luca Niculescu şi Mircea Vasilescu, şi coordonatorii birourilor de presă ale instituţiilor europene din România (Mădălina Mihalache, din partea Biroului de Informare al Parlamentului European, şi Daniela Roşca, din partea Reprezentanţei Comisiei Europene).

În Şantierul Naval,

Integrare cu efect Katrina!

* Exodul de personal în UE şi SUA, din plin resimţit la DAMEN * Efectele lipsei de forţă de muncă afectează toată industria navală * Peste 4.500 de români au luat drumul şantierelor europene şi americane * Soluţie de avarie: muncitorii extracomunitari

Chiar dacă au comenzi până în anul 2010, şantierele navale din România, inclusiv DAMEN Galaţi, sunt pe cale să devină "victime colaterale" ale procesului de integrare europeană. Momentul aderării la UE a adus de la sine o mai mare libertate de mişcare a forţei de muncă, iar acest factor, combinat cu salariile considerabil mai mari din alte ţări europene, s‑a dovedit o formulă benefică pentru lucrătorii bine pregătiţi, dar "otrăvitoare" pentru şantierele navale autohtone. "Sunt deja sectoare în care este aproape imposibil să mai găseşti forţă de muncă înalt calificată. Numai de la noi, de la momentul aderării, au plecat să lucreze în străinătate în jur de 350 de muncitori din 3200, fapt ce ne‑a pus mari probleme în onorarea contractelor pe care le avem", ne‑a declarat Gelu Stan, directorul general al DAMEN Galaţi. Cu situaţii asemănătoare se confruntă şi alte mari şantiere navale, cum ar fi Aker Tulcea sau Daewoo Mangalia. Potrivit estimărilor Asociaţiei Naţionale a Constructorilor de Nave din România (ANCONAV), din care fac parte 24 de firme din domeniu, asistăm la cel mai mare exod de personal înregistrat vreodată. Acest lucru este recunoscut inclusiv de Community of European Shipyards Associations (CESA). Astfel, într‑o scrisoare adresată ANCONAV, secretarul general CESA, Reinhard Luken, confirmă faptul că mai mult de 3.500 de lucrători calificaţi de pe şantierele româneşti lucrează în prezent pe alte şantiere din UE. În acelaşi timp, reprezentantul CESA a ţinut să sublinieze în mod expres că "niciunul dintre membrii CESA nu duce o politică deliberată de recrutare a personalului din România" şi că muncitorii au fost angajaţi în urma ofertelor făcute de o serie de subcontractori care îşi oferă serviciile pe piaţa muncii europene. Altfel spus, nu este vorba de o politică de personal ostilă dusă de şantiere concurente din Norvegia, Olanda sau Spania ‑ pentru a da numai câteva exemple, ci, pur şi simplu, de o chestiune ce ţine de economia de piaţă.

Cereri pe bandă

La exodul forţei de muncă pe piaţa europeană se adaugă şi efectele cererii de forţă de muncă pentru şantierele navale din Statele Unite. După cum explica Abram Hunt, director în cadrul Edison Chouest Offshore Larose - un şantier naval din apropiere de New Orleans - uraganul Katrina, din august 2005, a afectat grav flota din Golful Mexic, sute de nave având nevoie de reparaţii. Numai că, dezastrul a dus şi la o penurie de forţă de muncă, iar atunci când au fost primite oferte din România, ele au fost mai mult decât binevenite. Una dintre firmele care oferă consultanţă pentru angajarea pe şantierele din Louisiana este şi Jobassist Global SRL, managerul Georgiana Panţuş explicându‑ne cum s‑a ajuns la o astfel de colaborare: "Practic, nu americanii au ajuns la Galaţi, ci gălăţenii au ajuns în Statele Unite. Totul a plecat după uraganul Katrina - mulţi muncitori americani au plecat şi au preferat să nu se mai întoarcă, bazându‑se pe ajutoarele primite de la stat. Au apărut la TV ştiri legate de lipsa de forţă de muncă calificată, în construcţii civile de exemplu şi, pur şi simplu, am început să contactez, pe e‑mail, firme americane. Una dintre ele mi‑a răspuns, precizând că ar avea nevoie de forţă de muncă în domeniul naval. În cele din urmă s‑a dovedit a fi pentru noi un domeniu de succes." Din primăvara 2006 şi până în prezent, prin intermediul firmei gălăţene peste 900 de lucrători din Galaţi, Brăila, Tulcea au fost angajaţi de şantierele navale americane. Iar fluxul peste Ocean va continua. După cum se arată într‑un anunţ de mică publicitate din ziarul "Viaţa liberă", americanii sunt gata să mai angajeze încă 235 de muncitori - sudori, lăcătuşi, tubulatori navali!

Repliere dificilă

Posibilităţile şantierelor navale româneşti de a‑şi stabiliza forţa de muncă sunt limitate. Un salariu de 500 euro, cât se oferă - în medie, de exemplu, la DAMEN Galaţi - păleşte în faţa unei oferte de trei, patru mii de dolari sau de euro din străinătate. La DAMEN, în centrul de perfecţionare profesională sunt instruiţi lunar cam 40‑50 de noi muncitori, însă nu există o garanţie că ritmul calificării de personal va face faţă plecărilor. În aceste condiţii, şantierele româneşti sunt nevoite, la rândul lor, să apeleze la... muncitori din străinătate, explica directorul DAMEN, Gelu Stan: "Din păcate, clienţii străini ai navelor aflate în contract nu au acceptat să considere exodul de personal ca un caz de forţă majoră şi, în consecinţă, toate şantierele - din dorinţa de a nu decala termenele de livrare şi de atrage astfel penalităţi uriaşe - au urmărit recrutarea cât mai rapidă de personal atât din ţară, cât şi din străinătate. În plan intern lipsa de personal este acută, astfel că şantierele sunt obligate să caute lucrători în spaţiul extracomunitar (China, Vietnam, Ucraina, Turcia, Thailanda etc.) sau cel comunitar (Polonia, Lituania, Bulgaria), chiar dacă variantele acestea sunt mai scumpe".

Cine pleacă, cine rămâne

În prezent, la DAMEN lucrează în jur de 80 de muncitori străini (bulgari, ucraineni), s‑ar mai dori aducerea a 40‑50 de turci şi chiar a 50 de vietnamezi. Numai că, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, mai ales în ce priveşte muncitorii extracomunitari. "De plecat se pleacă foarte uşor, dar este un coşmar birocratic să aduci un om din străinătate. Dacă ne luăm după OG nr.56/2007 (ce reglementează încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României - n.r.) pentru a aduce un muncitor extracomunitar sunt necesare cel puţin 120 de zile din cauza numărului mare de documente solicitate, legalizări, apostilări", explica directorul Gelu Stan. Acest lucru este confirmat inclusiv de firmele de recrutare de forţă de muncă. Galmirad Group - Brăila este o firmă care caută deopotrivă personal pentru şantierele navale din România, dar şi pentru cele din alte ţări europene. "Căutăm lucrători în primul rând pentru DAMEN sau Aker. Avem câteva zeci de solicitări, dar în general avem doar muncitori necalificaţi sau care abia acum doresc să se califice. Am încercat să aducem oameni şi din spaţiul extracomunitar, însă am renunţat pentru că formalităţile sunt foarte complicate, durează mult, plus dificultăţile care apar în ce priveşte, de exemplu, cazarea acestor persoane. În mod cert, este mai uşor să trimiţi muncitori afară decât să aduci. Noi am intermediat plecarea a 60 de muncitori pentru şantierele din Norvegia. Procedura este mult mai facilă, practic, într‑o zi, două, actele se pot perfecta", ne‑a declarat Lucian Gheorghiu, consilier în cadrul firmei brăilene.

http://www.vlg.sisnet.ro/index.php?page ... l&id=22451