Codrin Arsene stârneşte controverse pe hotnews

[dcp100168]

Student la University of Chicago: Bursa Guvernul Romaniei a produs peste 30 de someri de lux

A fost primul pe lista castigatorilor Bursei Guvernamentale din 2005. A calatorit in aproximativ 64 de tari din lume, se implica activ in politicile de tineret de la Bruxelles si, din 2007, face cercetari economice in Africa. Este dezamagit de atitudinea autoritatilor romane fata de absolventii pe care ii sponsorizeaza si spera ca, in viitor, Romania sa aiba ambasadori mai buni decat "fatucile de la Indigo" si sa invete sa isi aprecieze oamenii, in loc sa se vaite ca Anglia si America le fura inteligenta. Codrin Stefan Arsene este bursier la University of Chicago si povesteste despre experienta americana si ce a invatat in America.

HotNews.ro: Ce te-a determinat sa pleci in strainatate?

Codrin Arsene: Numele ei este Christina McMahon, unul dintre advisorii internationali ai United Nations Environment Programme (UNEP). Am intalnit-o in 2004 la Moscova. In timp ce aproximativ 75 de elevi erau antrenati in diferse jocuri si activitati sociale, aceasta doamna incerca sa gaseasca doi sau trei tineri care au potential de viitori lideri. M-am numarat printre acesti tineri. In urma unei discutii, Christina a reusit sa ma convinga ca exista anumite oportunitati si posibilitati aproape nelimitate care imi pot schimba viata in mod radical. Mi-am spus ca singura modalitatea in care pot fi mai mult decat un trecator prin aceasta lume este sa ajung la o facultate care sa ma faca sa-mi ating limitele personale si apoi sa le depasesc.

Bursa Guvernamentala: una dintre putinele greseli pe care le regret din tot sufletul

HotNews.ro: De ce ai aplicat pentru bursa Guvernul Romaniei?

Codrin Arsene: Am considerat ca pot face parte ditr-o generatie a schimbarii. Ca merita sa aplic pentru aceasta bursa deoarece guvernul roman trebuie sa aiba personalul specializat pentru a face fata dificultatilor pe care le impune conditia de membru al Uniunii Europene. A fost poate una dintre putinele greseli pe care le regret din tot sufletul. Programul a inceput in 2005. In 2008 sunt zeci de absolventi care s-au intors in tara si care sunt someri. Milioane de euro irositi datorita faptului ca aceasta guvernare este incapabila sa inteleaga ca acesti tineri pot schimba perceptia lumii cu privire la tara noastra. Odata intorsi, acesti tineri sunt in cel mai bune cazuri tratati ca niste simple secretare.

Stii, ne tot victimizam ca America sau Anglia ne fura inteligenta. Dar, iata ca unii tineri cu rezultate extraordinare s-au intors deja acasa si sunt calcati in picioare chiar in timp ce vorbim. Acesti tineri, unii dintre ei vorbind doua - trei limbi straine, sunt pregatiti sa fie ambasadori ai schimbarii imaginii Romaniei (nu ca functie ci ca atitudine si capacitati intelectuale) atat de necesare in anii care urmeaza. Realitatea este ca nimeni din Bucuresti nu le va da o sansa.

Anul acesta, ma aflam la o cafea alaturi de unul dintre cei mai importanti lideri ai Uniunii Europene la Bruxelles. E o persoana care ma cunostea de ceva timp dar care niciodata n-a stiut ca sunt roman. Din una in alta am intrebat-o ce parere are despre politicienii si birocratii romani. Raspunsul ei mi-a confirmat doar banuiala ca performanta nu este criteriul pe baza caruia guvernul isi trimite reprezentantii la Bruxelles: "Romanii rad prea mult. Sunt prea insistenti si nu stiu cand sa se opreasca. Comportamentul lor aici [la Bruxelles] lasa mult de dorit." A fost un moment destul de trist pentru ca era al doilea demnitar de la Bruxelles care-mi spunea acelasi lucru la diferenta de o zi.

HotNews.ro: Totusi ai castigat o bursa la care multi inca mai viseaza. Care crezi ca a fost atu-ul tau atunci cand ai fost selectionat?

Codrin Arsene: Am fost direct, concis si, banuiesc, le-am dat raspunsurile pe care le asteptau. Imi amintesc ziua cand am dat acel interviu. In urma dosarului am iesit primul pe lista. Nu aveam foarte multe emotii. In acea seara urma sa plec in Egipt la o alta conferinta. Singurul lucru care mi-a venit in minte a fost ca acesti oameni care ma vor intervieva nu cauta raspunsuri sincere, nu cauta lucruri originale sau episoade care mi-au marcat viata. Au cel mai probabil niste criterii sociologice care sunt previzibile. Asa ca cel mai bun lucru pe care puteam sa-l fac e sa incerc sa prevad ce raspunsuri cauta de la mine. Sesiunea a mers destul de bine pentru ca, la urma, am ramas primul pe tara in randul celor care au luat aceasta bursa in 2005.

Pentru ce sa vin in Romania? Guvernul roman a dat clar de inteles ca nu are nevoie de niciunul dintre noi.

HotNews.ro: Ai de gand sa ramai in SUA dupa finalizarea studiilor sau o sa te intorci in Romania?

Codrin Arsene: Nu stiu sigur. Cred ca mi-ar placea sa ma intorc insa vad pe zi ce trece ca guvernul roman nu vrea acest lucru. Sunt, la fel ca toti ceilalti colegi, un tanar care ar putea ajuta la imbunatatirea imaginii Romaniei. Vorbesc engleza, spaniola, protugheza, franceza si swahili. Aceste capacitati lingvistice ar putea fi puse in slujba statului roman daca ar exista cea mai mica vointa in acest sens. Realitatea este insa diferita. In aceasta primavara guvernul si-a batut joc de aproximativ 13 dintre noi. N-au platit bursele la timp la facultate, ci cu patru luni intarziere. De obicei Comisia de Implementare este complet ineficienta, iar prin comportamentul derizoriu nu face decat sa ne alieneze din ce in ce mai mult.

De curand vorbeam cu un alt bursier care in timpul primaverii nu si-a primit taxele de scolarizare la timp si care, cu un nod in gat, spunea ca ar prefera sa fie femeie de serviciu in America decat sa se intoarca in Romania. Nu am ajuns inca acolo. Mai am speranta, dar o speranta care se diminueaza pe zi ce trece. Pe de o parte vad cat de bine sunt tratat aici in SUA, cu cat respect, cu cata punctualitate si, de cealalta parte, nu primesc raspuns la intrebarile mele de la guvernul roman cu lunile. Pentru ce sa vin in Romania? Guvernul roman a dat clar de inteles ca nu are nevoie de niciunul dintre noi. Dovada clara sunt cei peste 30 de someri de lux pentru care Romania a platit peste trei milioane de euro si care, in lipsa oricarei alte alternative, isi cauta acum dreptatea in justitie. Acest lucru se datoreaza faptului ca, pana in momentul de fata, guvernul continua sa sfideze orice logica sau lege. Le urez succes colegilor mei.

Ma numar printre cei 20 de studenti din generatia mea care sunt platiti de catre universitate sa invete

HotNews.ro: Ce conteaza cel mai mult in procesul de selectie?

Codrin Arsene: Pentru a ajunge la o facultate in strainatate exista doua lucruri care conteaza: eseul si recomandarile. Daca mergi la un profesor de matematica sau engleza, acestia iti vor spune ca SAT-urile conteaza cel mai mult. Este gresit. Un eseu bun te poate duce la o facultate foarte buna chiar daca rezultatele la testele standardizate nu sunt excelente. Un foarte bun prieten de la Harvard a intrat acolo cu 1900 la SAT, un scor pe care cu siguranta mai mult de 80% din tinerii romani il depasesc. Cunosc cativa colegi care au luat rezultate aproape perfecte la SAT-uri dar eseul lor nu a convins.

Urma sa merg la UCLA pentru ca primisem oferta de acceptare inaintea ofertei de la University of Chicago care este trimisa prin posta abia in luna aprilie a fiecarui an. University of Chicago mi-a facut insa si o oferta financiara pe care nu puteam s-o refuz. Am inca bursa guvernamentala, dar si o bursa suplimentara de la University of Chicago. Ma numar printre cei 20 de studenti din generatia mea care, din punct de vedere financiar, sunt tratati ca si studenti doctoranzi: sunt platiti de catre universitate sa invete.

Conferintele internationale m-au invatat limbajul birocratic international care guverneaza realitatile lumii in care traim

HotNews.ro: Care a fost primul tau pas spre lumea celor care pot schimba ceva? Cu ce te-a ajutat participarea la diferite conferinte internationale?

Codrin Arsene: Participarea la conferinte internationale m-a ajutat sa inteleg si sa invat un limbaj birocratic international care guverneaza realitatile politice si economice ale lumii in care traim. Exista semnale lingvistice, paragrafe construite in asa fel incat transmita anumite mesaje diplomatice bine directionate si modalitati de construire a discursului politic fara de care nu te poti descurca la nivel international. Acest limbaj trebuie cunoscut chiar daca lucrezi in sectorul public international, in diplomatie, sectorul non-guvernamental sau in sectorul privat.

HotNews.ro: Ce studiezi la University of Chicago?

Codrin Arsene: Am doua specializari: Stiinte Politice si Relatii Internationale. Am terminat deja specializarea de Stiinte Politice care s-a focalizat pe cooperarea institutionala in cadrul organizatiilor internationale (mai exact Organizatia Natiunilor Unite- Uniunea Africana - Liga Araba). A doua specializare, relatii internalionale, este pe politici africane. Lucrarea mea de licienta este pe consecintele politice ale investitiilor chinezesti pe piata est-africana.

Daca esti bun la ceea ce faci, este imposibil sa nu fii remarcat si ajutat de profesorii tai

HotNews.ro: Ce metode de predare au americanii?

Codrin Arsene: In primul rand clasele sunt foarte mici: maxim 15 studenti. Exista o rigurozitate clara dar si un respect reciproc. Daca lipsesti la mai mult de 4 ore esti dat afara din curs. Pe de alta parte, profesorii sunt foarte receptivi si foarte deschisi la idei noi. Nu exista ideea de pregatire in particular cu studentii. Profesorii au asa numitele office-hours, in jur de patru ore pe saptamana, unde studentii pot veni daca au nevoie de ajutor. Sistemul american este si unul bazat pe "rewards." Mai exact, daca esti bun la ceea ce faci, este imposibil sa nu fii remarcat si ajutat de profesorii tai.

Eu lucrez cu doi profesori din Departamentul de Antropologie. Datorita faptului ca m-am remarcat atat la ore cat si la Workshopul de Politici Africane (unde studentii doctoranzi isi prezinta lucrarile pentru evaluare) ambii ma sprijina foarte mult cu cercetarea mea. Asta vara am plecat din nou in Africa insa aproape pe neasteptate. La sfarsitul lunii iulie am primit un telefon de la profesorul meu de licenta care m-a chemat la el. Cand ajung in birou ma intreaba cum merge cercetarea (citeam la acel moment o serie de carti pe care mi le recomandase.) I-am spus ca sunt aproape gata si ca saptamana urmatoare voi veni la el pentru alte carti. Profesorul mi-a spus atunci ca nu este nevoie sa revin atat de repede, ca cel mai bun lucru este sa merg sa testez ideile mele pe teren si ca i-au ramas cateva mii de dolari pentru un proiect de cercetare pe care mi le ofera mie ca sa ma duc din nou in Africa. Zece zile mai tarziu ma aflam in Nairobi, Kenya.

Salariul mediu pentru un profesor universitar este intre 200.000-350.000 de dolari pe an

HotNews.ro: Daca ar fi sa compari metodele lor cu cele din tara...

Codrin Arsene: Pai dupa cum vezi mai sus merg in paralel. La noi profesorii se cred buricul pamantului. Aici, in SUA, sunt niste oameni obisnuiti. Vii la Chicago, mergi, de exemplu, la restaurantul Valois din apropierea campusului si poti intalni zece - cincisprezece dintre laureatii premiului Nobel pentru economie. Cum locuiesc foarte aproape de restaurant merg acolo destul de des. Am intrat in vorba cu cel putin jumatate dintre acestia. Sunt foarte deschisi si pot sta chiar si o ora la vorba cu tine. De fapt, de cate ori imi definitivez o lucrare am cel putin trei sau patru locuri unde merg pentru a intalni cativa dintre cei mai faimosi oameni de la University of Chicago. Am fost ajutat si indrumat de fiecare data.

Spuneam mai devreme ca lucrez cu doi profesori. Al doilea dintre ei este unul dintre cei mai faimosi antropologi din lume. Dar asta nu-l impiedica ca o data pe saptamana sa stea la o cafea si o tigara cu mine. La noi asta ar insemna nu stiu ce pile si conexiuni. In America, este parte din sistemul de "rewards." Sa explic insa acest sistem cat se poate de simplu: in cadrul universitatilor americane nu exista ideea de coruptie. Un elev nu are ce sa-i ofere unui profesor sub nicio o forma. Salariul mediu pentru un profesor universitar este intre 200.000-350.000 de dolari pe an. Acesti oameni nu si-ar risca painea pentru nimic in lume, mai ales ca nu exista varsta de pensionare.

Majoritatea studentilor nu au nicio specializare pana in anul 3. Putini sunt cei care decid ce vor sa studieze de dinainte. Cand te-ai decis, cauti profesorii care fac cercetare sau predau cursuri conectate cu viitoarea ta specializare. Daca esti bun la ceea ce faci sau dornic sa inveti mai mult, ei vor incerca sa te ajute, iar pe termen indelungat iti vor deveni chiar prieteni, pastrand, totusi, distanta institutionala. Eu sunt foarte apropiat de ambii profesori cu care lucrez, insa aceasta apropiere s-a realizat dupa ce am terminat cursurile cu ei, nu in timpul acestora. Oricum, nu cred ca exista macar un profesor in Romania care m-ar fi ajutat atat de mult ca acesti doi antropologi.

HotNews.ro: In ce activitati de cercetare esti implicat in acest moment?

Codrin Arsene: Sunt implicat in doua subiecte de cercetare, unul este definitivat, al doilea este in desfasurare. Primul se refera la o cercetare academica pe "micro-finance" in Uganda. Am cercetat modelele de afaceri pe Ecuatorul Ugandez, in Africa de Est. Undeva, intr-un loc aflat in mijlocul junglei, se afla peste 30 de magazine si chioscuri de suveniruri. In conditiile in care nu gasesti asa ceva nici in apropierea Kampalei, capitala Ugandei, m-am intrebat ce face ca aceste afaceri sa fie posibile, care este impactul asupra comunitatii locale (in timp am descoperit ca in jungla, la distanta de 1-2 kilometri de sosea, exista mici aglomerari umane) si care sunt dificultatile pe care vanzatorii de la Ecuator le intampina cand incearca sa scoata profit in...mijlocul junglei.

Acum ca am terminat cercetarea pe teren, lucrez cu profesori din patru departamente pentru formularea argumentului teoretic si pentru gasirea altor resurse academice care sa-mi sprijine articolul. In primavara anului viitor va trebui sa prezint un articol de 30 de pagini in fata a 30 de profesori universitari si studenti doctoranzi. Dupa evaluare, voi lua toate sugestiile acestor participanti si voi definitiva articolul academic. Apoi, va trebui sa-l trimit la unul dintre principalele Jurnale Academice din Statele Unite pentru publicare.

Al doilea subiect de cercetare este, asa cum am mentionat mai sus, consecintele politice ale investiitilor chinezesti in Africa de Est. In vara trecuta am facut ceva cercetare, insa majoritatea timpului a fost petrecut in Dar es Salaam (Tanzania) invatand limba Swahili. Voi face mai multa cercetare in aceasta iarna si in vara viitoare. Incepand cu luna decembrie ma voi afla in Africa de Sud, Botswana, Zambia si Tanzania, in zonele in care se afla cele mai importante comunitati de chinezi.

De cate ori cineva intreaba de unde sunt, spun ca sunt din Africa de Sud

HotNews.ro: Care sunt primele lucruri pe care le auzi cand spui ca esti din Romania? Ce crezi ca ii lipseste Romaniei pentru a avea o imagine mai buna peste hotare?

Codrin Arsene: Nu prea spun ca-s din Romania. Prietena mea este evreica asa ca intru in contact cu foarte multi evrei care nu au o parere foarte buna despre Romania. De asemenea, politica internationala contradictorie a Romaniei ma pune in situatia ingrata de a-mi apara tara pe anumite subiecte cu care nu sunt de acord, cum ar fi politicile duse de demnitarii romani. Mai mult, in Chicago, au fost prinsi deja cativa cetateni de etnie rroma veniti la furat, care, evident, au fost prezentati in presa ca romani. De asemenea, exista momente penibile cand "artisti" romani de genul fatucilor de la Indigo fac Romania de ras intr-o modalitate care iti produce greata.

Romanii nu au cei mai buni ambasadori peste hotare asa ca devine din ce in ce mai greu sa fii roman. Iar aici ma refer si la "fatuci" si la personalul birocratic. Singura persoana care a tipat vreodata la mine si care m-a jignit in America a fost Consulul roman la Chicago cand a trebuit sa-mi reinnoiesc pasaportul. Cand ti se intampla lucruri de genul asta nu-ti vine decat sa incerci sa uiti ce se intampla... Asa ca eu si cu prietena mea am ajuns la un consens: de cate ori cineva intreaba de unde sunt, spun ca sunt din Africa de Sud. Acest lucru este foarte usor de mimat datorita faptului ca sunt la curent cu fiecare miscare politica din Africa de Sud si pentru simplul fapt ca vorbesc cu un accent aproape britanic. Din fericire insa, pana in momentul de fata, n-am intalnit un alt alb din Africa de Sud. Ar fi destul de dificil pentru ca nu stiu decat vreo 20 de cuvinte in Afrikaans. Doar prietenii foarte apropiati stiu ca sunt din Romania.

Ce am invatat in America: niciodata sa nu incalci un termen limita

HotNews.ro: Te consideri un om inzestrat de la natura sau crezi ca "multi-tasking-ul" e o caracteristica specifica tinerilor de varsta ta?

Codrin Arsene: Ma consider un om norocos. In America am intalnit doar oameni exceptionali care m-au ajutat enorm sa-mi implinesc visele. Recent, chiar vorbeam cu prietena mea ca poate ar trebui sa visez mai mult de vreme ce pana in momentul de fata soarta mi-a implinit toate dorintele. Mai e un lucru pe care l-am invatat in America si care face parte din povestea mea personala: niciodata sa nu incalci un termen limita. Cu alte cuvinte, sistemul american iti ofera orice oportunitati doresti, iti schimba viata radical, te face sa apreciezi fiecare moment, dar, daca nu-ti respecti cuvantul sau "deadline-urile", acelasi sistem te respinge aproape automat.

http://student.hotnews.ro/stiri-burse_s ... loginPanel

Interviul cu Codrin Arsene, originar din Tg.Bujor (pentru cine nu ştie), a stârnit cititorilor o mulţime de reacţii (vedeţi, în acest sens, comentariile de pe site-ul hotnews), în general negative, din cauza faptului că tânărul bursier al statului român se recomandă drept sud-african!

[riaji]

Codrin Arsene a ramas un mitocan si un nerecunoscator. Pentru cei care l-au prins in LVA (de unde a fost exmatriculat) sau in Pedagogic, stiu exact ce fel de persoana reprezinta acest om. Nu are pic de respect pentru nimeni si nimic.

[Mikka]

"Interviul" cred ca a fost facut dupa o doza zdravana de halucinogene...

Pleci afara, te tine statul roman pe o gramada de bani si tot nu-i bine...

A solicitat ceva de lucru si nu a primit?? Se pare ca nu.

A stat la o cafea cu unul dintre cei mai importanti lideri ai UE??? Si s-a trezit respectivul sa spuna unui necunoscut ca romanii sunt asa si pe dincolo??? Mi-aminteste foarte tare de Miki Alexandrescu (cei care urmaresc F1 stiu la cine ma refer) care la fiecare cursa amintea ca a baut o cafea cu sotia lui Schumacher, ca a iesit la un suc Bernie, Max Mosley, Flavio Briatore, Jean Todt etc.

Evident totul pute aici si acolo e numai lapte si miere...

O fi el frumos si destept, dar cum zice romanul: "La ce foloseste vaca care da mult lapte daca rastoarna sistarul?"

[sandus]

Nu il cunosc pe Codrin Arsene si nici nu il judec ...lasand la o parte cateva accese de megalomanie, corect subliniate de Mikka,omul cam are dreptate...

Ca si el,singurul loc in care m-am enervat a fost consulatul romanesc de la Toronto,unde am platit 55 de dolari pentru legalizarea unei procuri si un functionar a tipat la mine in timp ce in birouri se ascultau manele...

Ce fel de imagine proiecteaza Romania in lume si v-ar place sa fiti identificati cu oameni descrisi mai sus?

Un exemplu din Canada....

Romanii care traiesc in Alberta,o provincie foarte bogata si motorul dezvoltarii Canadei,au cerut un consulat acolo...cel ma apropiat e la Toronto,la 5 ore de zbor ...

Li s-a raspuns ca nu e o prioritate pentru ambasada Canadei si ca ar fi bine sa-si caute un consul onorific,adica cineva care sa faca asta voluntar si sa promoveze interesele Romaniei ...acea persoana nu ar avea posibnilitatea sa legalizeze acte,sa emita pasapoarte sau orice alt fel de document oficial...ceea ce romanii de acolo solicitasera de fapt...

Ca sa nu mai spun ca multi suntem aici pentru ca nu avem aceleasi interese cu Romania...poate de aceea am plecat de acolo si a impune asta e cel putin o lipsa de tact diplomatic...si ce e Romania,pentru ei,e oare acelasi lucru pentru toti ..nu cumva suna cam a comanda si gandire sablon?

Inca odata,lasand excesele deoparte,Codrin Arsene are dreptate...

[dcp100168]

Traşi pe sfoară de Guvern, bursierii statului român visează slujbe în Africa

Tinerii care au primit burse de zeci de mii de euro pe an, din banii contribuabililor români, pentru a studia în străinătate, acuză instituţiile statului că nu îşi respectă obligaţiile şi nu le oferă la întoarcerea în ţară locurile de muncă promise prin contract. Când unui tânăr i se oferă o bursă de 30.000 de euro pe an, timp de patru ani, pentru a studia la una dintre cele mai bune universităţi din lume, te aştepţi ca acesta să fie mulţumit şi recunoscător Guvernului care i-a dat banii. Nu pare să fie şi cazul lui Codrin Arsene, un tânăr care a primit finanţare pentru a studia la University of Chicago. El susţine că bursierii „sunt o cicatrice pe obrazul Guvernului român, mascată cu un fard de proastă calitate. Când venim în România suntem umiliţi, trimişi de la un birou la altul şi, în final, nu se întâmplă nimic“. El este una din cele 149 de persoane care au primit o finanţare de aproximativ cinci milioane de euro prin programul Bursa Specială „Guvernul României“ pentru a merge la universităţi din străinătate, urmând ca la finalizarea studiilor să se întoarcă în România pentru a lucra în sectorul public pe o funcţie de management. Dar, deşi au semnat un contract în care se obligă se se întoarcă în ţară, iar statul se obligă să îi integreze în administraţia publică pe funcţii de conducere, bursierii descoperă că nimeni nu le oferă locurile de muncă promise atunci când ajung în România. „Mie mi s-a spus în 2006, când am semnat contractul, că voi deveni manager public şi că voi acţiona la nivel înalt“, spune Delia Bunceanu, o tânără care s-a întors în luna septembrie din Franţa, unde a urmat timp de doi ani un program de masterat cu specializare de formator de formatori în domeniul predării limbii franceze. Acum, la revenirea în ţară, i se cere să urmeze un curs suplimentar de trei luni la Institutul Naţional de Administraţie şi nu sunt perspective să primească locul de muncă prevăzut în contractul pe care l-a semnat cu autorităţile. „După cursul acesta, care se va termina în luna decembrie, toţi îmi spun în jurul meu, începând cu Unitatea de Implementare, că nu se va întâmpla nimic. Adică, pur şi simplu, am fost minţiţi“, spune Delia Bunceanu, care adaugă că, cel mai probabil, va ajunge profesoară de franceză, pentru un salariu de 900 de lei pe lună, la liceul din Drobeta-Turnu Severin, unde a lucrat înainte să plece la studii în Franţa.

Intenţii bune, rezultate jalnice

Programul Bursa Specială „Guvernul României“ a fost iniţiat în anul 2004 de către Alexandru Popa, un absolvent al universităţilor americane Stanford şi Harvard, care la vremea respectivă deţinea funcţia de consilier al primului-ministru. „România nu are cum să facă parte cu mândrie din Uniunea Europeană până nu modernizăm acest sistem jalnic al administraţiei publice pe care îl avem. Principiul care a stat şi care stă în spatele acestui program este unul singur: mentalităţi noi, principii noi, competenţe de tip vestic, pentru o Românie de tip vestic“, explică Alexandru Popa, care în acest moment lucrează în Statele Unite la Capital Group. Acest program a fost gândit să selecteze cei mai buni tineri din România, care demonstrează aptitudini academice şi de management deosebite şi care au capacitatea de a schimba radical administraţia publică atunci când se întorc în ţară de la cele mai bune universităţi din lume.

Radu Oprea, un tânăr care a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din Galaţi, susţine că procesul de selecţie în urma căruia a câştigat bursa de 70.000 de euro pentru a studia în Statele Unite a fost unul dur şi, pe lângă dosarul de admitere, a constat într-un interviu filmat, care a durat aproximativ o oră. „Criteriile au fost aproape exact ca cele din SUA: recomandări, experienţă extraşcolară, testele TOEFL şi GRE şi o scrisoare de intenţie. Pe lângă acestea, a contat faptul că lucram deja în sistemul public românesc şi că am mai fost admis de universităţi din SUA“, explică Radu Oprea, care a urmat timp de doi ani un Masterat în Politici Publice la Universitatea Pepperdine din California şi care a efectuat un stagiu de practică la cabinetul primarului din Los Angeles. Aptitudinile academice ale tinerilor care au primit Bursa Specială „Guvernul României“ nu pot fi contestate, din moment ce finanţarea a fost oferită numai persoanelor care au trecut şi de procesul de admitere al unora dintre cele mai bune universităţi americane şi europene. În plus, prin contract, bursierii s-au angajat să aibă o medie bună la şcoală, în caz contrar fiind obligaţi să restituie statului zecile de mii de euro şi penalităţile aferente. „Conform contractului, penalizările sunt: suma primită plus 10% pe an dacă nu finalizez studiile sau dacă nu am menţinut calificativul «bine», suma primită plus 15% pe an dacă nu vin în ţară, suma primită plus 5% pe an în cazul în care nu desfăşor activitate în sectorul public timp de cinci ani“, spune Radu Oprea.

Dar, deşi bursierii sunt obligaţi să revină în ţară pentru a lucra în sectorul public, autorităţile nu le oferă locurile de muncă promise. „Legislaţia nu prevede termene pentru repartizarea absolvenţilor. Cei care nu au fost repartizaţi se pot angaja oriunde, dar în momentul în care sunt chemaţi pentru angajare în serviciul statului român trebuie să răspundă pozitiv“, spune Răzvan Antonescu, training& academic officer la Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, organizaţia care implementează proiectul şi cu care tinerii au semnat contractul pentru programul Bursa Specială „Guvernul României“.

Ţinuţi în stand-by de propriul guvern

Acest lucru înseamnă că bursierii stau într-o incertitudine totală cu privire la cariera lor, pentru că, dacă se angajează la o firmă privată, autorităţile le pot cere oricând să renunţe la acel job sau, în caz că refuză acest lucru, să ramburseze zecile de mii de euro. Sergiu Olteanu a revenit în ţară în luna iunie 2007, pentru că a fost obligat să se întoarcă în termen de o lună de la finalizarea masteratului în Drept Comunitar European pe care l-a urmat în Germania, şi a aşteptat patru luni ca autorităţile să îi ofere un loc de muncă. Dar, pentru că a văzut că nu este tratat cu seriozitate, s-a anjajat la o casă de avocatură. La aproximativ şase luni de la angajare a fost anunţat că Institutul Naţional de Administraţie organizează un curs de trei luni fără care nu poate spera să se angajeze la stat. Aşa că a trebuit să renunţe la jobul pe care îl avea la casa de avocatură pentru a urma acel curs, iar din luna august 2008 s-a angajat în urma unui concurs la Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, unde are un salariu net de aproximativ 3.300 de lei. În prezent, nu este mulţumit de acest job pentru că deţine o funcţie de execuţie şi nu de conducere, aşa cum prevede contractul pe care l-a semnat cu autorităţile când a plecat la studii în străinătate. „Eu acum lucrez în sectorul public, sunt consilier juridic. Aş vrea să lucrez ca manager public, pentru că impactul reformelor mele este, în sectorul public, mult mai mare decât cel pe care l-ar avea la o firmă privată“, spune Sergiu Olteanu, coordonator al Asociaţiei Beneficiariilor Bursei Speciale „Guvernul României“, organizaţie care a trimis fără rezultat memorii primului-ministru, un memorandum la Preşedinţie, scrisori oficiale la Comisia Europeană şi a iniţiat două acţiuni în instanţă.

„Primul-ministru Tăriceanu a semnat un memorandum care susţinea şi recomanda plasarea bursierilor pe post de manager public. Se pare însă că, în ciuda voinţei sale, decizia nu a fost implementată. E grav atunci când voinţa politică nu e capabila să se impună, pentru că în acest caz înseamnă că mecanismul administrativ deturnează decizia rezultată în mod democratic“, susţine Claudiu Ivan, un tânăr care a primit aproximativ 15.000 de euro pentru a urma un masterat în Analiză Statistică Avansată cu aplicabilitate în domeniul politicilor sociale la universitatea Leuven din Belgia şi care, după ce a revenit în ţară, în august 2007, s-a angajat în cadrul unei firme private.

Un lucru este cert: în tot acest hăţiş birocratic, în care se intersectează interesele mai multor instituţii ale statului, Guvernul nu utilizează resursele umane pe care le-a trimis la cele mai bune universităţi din lume pe banii contribuabililor români.

Claudiu Ivan

A primit aproximativ 15.000 de euro pentru a urma un masterat în Belgia. În momentul plecării la studii în străinătate, era doctorand în sociologie în cadrul Universităţii Bucureşti. A revenit în ţară în august 2007, dar nu a primit un post în administraţia publică, ci s-a angajat în sectorul privat.

Delia Bunceanu

Înainte să plece la studii în Franţa, a fost profesoară la un liceu din Drobeta-Turnu Severin. A revenit în ţară în luna septembrie 2008 şi de atunci urmează un curs de trei luni la Institutul Naţional de Administraţie, însă nu crede că Guvernul îi va oferi locul de muncă promis prin contract.

Radu Oprea

A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice din Galaţi în 2002. A obţinut o finanţare în valoare de 70.000 de euro pentru a urma un Masterat în Politici Publice la Universitatea Pepperdine din California. A revenit în ţară anul acesta, în luna mai, şi s-a angajat la Agenţia pentru Sprijinirea Studenţilor.

Sergiu Olteanu

A absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice a Universităţii Valahia, iar în 2004 a intrat pe cont propriu într-un program de masterat în Dreptul Muncii German şi European. După finalizarea programului, a obţinut Bursa Guvernului pentru un al doilea masterat în Drept Comunitar European. S-a întors în ţară în iunie 2007.

«Voi veni în România, îmi voi îndeplini obligaţiile legale preliminare, după care fie voi reveni în SUA, fie voi merge în Africa, unde am oferte de muncă.» Codrin Arsene, student în anul IV la University of Chicago

Obligaţiile bursierilor

Bursa Specială „Guvernul României“ a fost lansat prin Legea nr. 157/2004, care prevedea la articolul nr. 1 că este iniţiată „în scopul formării de manageri care se angajează să desfăşoare activităţi de răspundere în cadrul instituţiilor publice, regiilor autonome, agenţilor economici cu capital majoritar de stat ori în cadrul structurilor sau al organismelor internaţionale, în calitate de reprezentant al statului român“. La revenirea în ţară, Legea stipulează că încadrarea pe posturile vacante din instituţiile publice, regiile autonome, agenţii economici de stat sau organismele internaţionale să se facă „prin derogare de la prevederile legale referitoare la încadrarea pe post, pe bază de concurs sau examen, aplicabile funcţionarilor publici şi personalului contractual. Prin derogare de la aceleaşi prevederi, Guvernul va încadra beneficiarii în poziţii de conducere sau de răspundere, cu condiţia îndeplinirii criteriilor de performanţă prevăzute în fişa postului“. Persoanele care au obţinut Bursa Specială „Guvernul României“ şi-au asumat o serie de riscuri pentru că, în cazul în care nu reuşeau să termine studiile în timpul prevăzut sau dacă nu obţineau un anumit nivel al mediei, erau obligate să restituie sumele de bani primite. Dacă bursierul nu putea plăti sumele de bani şi penalizările aferente, statul recupera prejudiciul de la unul din cei trei giranţi care au semnat contractul de bursă alături de beneficiarul acesteia. Bursa a fost acordată în numele Guvernului României, iar implementarea proiectului a fost asigurată de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD România). Un beneficiar al acestei burse trebuie să lucreze pentru statul român între trei şi cinci ani, în funcţie de suma pe care a primit-o. O persoană care a urmat un masterat pentru care a primit o finanţare de 70.000 de euro este obligată să lucreze în sectorul public timp de cinci ani.

http://www.capital.ro/index.php?section ... 4422&rss=1

[dcp100168]

Bursierii lui Tăriceanu şi-au dat în judecată sponsorul

* Guvernul a cheltuit cinci milioane de euro pentru şcolirea a 149 de tineri viitori manageri publici pe care acum nu vrea să-i mai angajeze.

Zeci de tineri care au beneficiat în ultimii trei ani de studii în străinătate, plătite de Guvernul României, bat şi azi pe la uşile statului pentru un loc de muncă. Ei au fost trimişi la şcoli străine, cu motivaţia pompoasă că la întoarcere „vor revigora“ administraţia publică românească de pe funcţii de răspundere. Programul „Bursa Specială Guvernul României“ (BSGR) a produs, deocamdată, numai şomeri de lux. Pentru majoritatea bursierilor acest program a fost o păcăleală frumos ambalată în legislaţie şi promisiuni. Dintre cei 149 de tineri bursieri, 90 sunt încă la studii în străinătate. Absolvenţii însă (restul de 59) nu lucrează în poziţiile promise prin contract. Mulţi au renunţ at să mai aştepte şi lucrează în alte firme din ţară şi din străinătate. Alţi 18 au decis însă să dea în judecată statul pentru a-şi primi drepturile garantate prin contract, şapte dintre ei declanşând deja proceduri individuale în instanţă pentru rezilierea contractelor fără să fie nevoiţi să plătească vreo despăgubire. Chiar dacă programul le obligă să le ofere locuri de muncă bursierilor, instituţiile statului, îmbâcsite de birocraţie, sunt în continuare incapabile să le asigure un post. Cu atât mai mult cu cât aceşti tineri trebuie, prin contract, să deţină posturi de conducere şi de răspundere, care sunt deja ocupate.

Masterand în Germania aştept post de manager

Sergiu Olteanu este unul dintre bursierii care-şi doreşte ca programul să funcţioneze. A absolvit masterul de Ştiinţe juridice la Universitatea Passau şi masterul de Drept economic european la Universitatea Wurzburg cu Summa cum Laude („cu cele mai înalte onoruri“ - n.r.) şi şef de promoţie. În prezent, Sergiu e doctorand la Universitatea Osnabruck, în Germania, şi crede că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale faţă de statul român. „Nu e vorba despre orice fel de loc de muncă, ci sunt posturi de conducere în administraţia locală pe care noi le merită m“, spune, hotărât, bursierul. În plus, statul român este cel care pierde, după părerea tânărului. „S-au cheltuit atâţia bani pentru aceste burse şi principalul păgubit e contribuabilul român“, mai spune absolventul. Sergiu este acum consilier la Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, loc de muncă pe care şi l-a găsit singur.

A dat visul american pe România

În aceeaşi situaţie se află şi Radu Oprea, absolvent al masteratului în administraţie publică la Universitatea Pepperdine din SUA, în 2007. Avea oferte să se stabilească în SUA, dar a fost obligat de contractul semnat cu Guvernul României să se întoarcă acasă. Totuşi, nici după un an de la întoarcerea în ţară nu i-a fost repartizat un loc de muncă. Pentru că a luat de la BSGR suma maximă care se putea cere, de 30.000 de euro pe an, timp de doi ani, tânărul este obligat, teoretic, să lucreze în administraţie cinci ani. El a aşteptat un an fără niciun venit - până în mai 2008 - când a urmat cursul INA, timp de trei luni. Momentan, s-a angajat la Agenţia pentru Sprijinirea Studenţilor şi face naveta, săptămânal, din Galaţi în Capitală dintr-un motiv foarte simplu: „Nu-mi permit altfel. România nu-i ca America!“.

Din Belgia, cu dezamăgire

Sebastian Munteanu a terminat studiile în Suedia în 2007 şi s-a întors în ţară. Conform contractului cu guvernul ar fi trebuit să-şi completeze studiile cu un curs de trei luni făcut de INA. Cum organizarea cursului s-a lăsat aşteptată timp de un an, Munteanu şi-a găsit un loc de muncă. Apoi a înfiinţat şi Asociaţia „besegeriştilor“ (bursierilor BSGR) cu care spera să rezolve problemele implementă rii bursierilor în administraţia locală, cunoscând încă de atunci problemele „generaţiei 2006“ de bursieri.„Când a venit notificarea de a participa la cursul INA, eu lucram de o jumătate de an în privat. Pentru că acel curs de trei luni era intensiv opt ore pe zi, patronul firmei la care lucram nu a vrut să înţeleagă situaţia mea şi m-a concediat“, povesteşte acesta detaşat. În urmă cu trei luni, Munteanu a plecat în Belgia ca să muncească.

Note bune şi revenire la vatră

Bursa specială a Guvernului României era un proiect ambiţios, gândit ca „o alternativă viabilă la «exodul creierelor», prin investiţia în dezvoltarea capitalului intelectual şi crearea oportunităţilor pentru tinerii români de a-şi construi o carieră în ţară“, după cum e prezentat pe site-ul www.burseguvern.ro. Condiţia care se punea bursierilor era ca aceştia să obţină cel puţin calificativul „bine“ la examene, să se întoarcă în ţară şi să îndeplinească funcţii de răspundere şi conducere în administraţ ie, pe o perioadă cuprinsă între 3 şi 5 ani, în conformitate cu suma de bani pe care a primit-o fiecare bursier. Datoria statului român era să le ofere câte un loc de muncă. Cu toate acestea, cei aproape 60 de tineri care au finalizat studiile aşteaptă şi azi să fie plasaţi pe un post corespunzător calificării lor. Statul a cheltuit pe acest proiect aproximativ 5 milioane de euro.

Lungul drum de la facultate până la un loc de muncă în România

La întoarcerea în ţară, tinerii trebuiau să urmeze un curs intensiv la INA, al cărui start a fost amânat cu un an. Astfel, absolvenţii veniţi în 2007 în ţară au urmat cursul abia în perioada mai-august 2008. După finalizarea pregătirii, când au cerut să fie încadraţi în posturile prevăzute de contract, au intervenit alte probleme. Comisia managerilor publici nu a validat acest curs şi li s-a cerut să urmeze un altul pentru a fi numiţi manageri publici. În prezent, cel mai exact termen de începere a noii „specializări“ este „la anu’“.

Autorii programului dau vina pe terminologie

Reprezentanţii Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), responsabil de implementarea proiectului, consideră că organizarea celui de-al doilea curs este un „favor“ pe care-l fac tinerilor care nu vor altă funcţie oferită de ei, ci doar una de manager public. „Bursa Specială Guvernul României are drept scop formarea de tineri care vor ocupa poziţii de conducere şi de răspundere în administraţia publică, şi nu poziţii de manager public, acestea din urmă având un regim diferit şi fiind guvernate de alte acte normative. Întrucât mulţi dintre absolvenţii BSGR au dorit să devină manageri publici, autorităţile competente în ceea ce priveşte formarea şi repartizarea managerilor publici au căutat o soluţie pentru compatibilizarea programelor“, explică Răzvan Antonescu, training&academic officer al PNUD. Tinerii susţin însă în continuare că ceea ce li s-a promis de la început sunt posturile de manageri publici şi oricum, până în prezent, nu li s-a oferit un alt loc de muncă. Managerul public este un funcţionar cu un statut special. Nu e neapărat o poziţie de conducere, dar un loc de muncă bine remunerat. Un salariu de manager public ajunge la aproximativ 3.000 de lei pe lună.

Legislaţia îi contrazice

Ordonanţa de Urgenţă 56/2004 privind crearea statutului special al funcţionarului public denumit manager public specifică, la art. 10, alin. (1): „Pot ocupa funcţia publică de manager public, în urma unei evaluări realizate de comisie, următoarele categorii de persoane, după cum urmează: a) (…) B) (…) c) absolvenţii programelor de burse speciale «Guvernul României», cu condiţia să urmeze un program intensiv de formare specializată în administraţia publică, în România, organizat de Institutul Naţional de Admnistraţie sau de alte instituţii de formare continuă“, curs pe care tinerii deja l-au urmat.

Premierul le dă dreptate, însă degeaba

Ultima generaţie, venită în ţară în iunie 2007 după absolvirea studiilor, a trimis un memorandum primului-ministru. Acesta l-a dat mai departe, spre implementare, autorităţilor competente, însă până acum nu şi-a găsit rezolvare. În procesul pe care Sergiu Olteanu, împreună cu alţi zece colegi ai săi l-au intentat la Curtea de Apel Braşov împotriva Comisiei BSGR, Comisiei pentru Manageri Publici, Unităţii de Implementare a BSGR, Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Ministerului Educaţiei şi Ministerului Internelor, reclamanţii cer să fie grăbite procedurile pentru numirea lor în una dintre funcţiile prevăzute în contract. Procesul, care a fost intentat în luna aprilie, riscă o tergiversare până în ianuarie 2009, deoarece instanţa le-a cerut tinerilor o listă cu semnăturile celor care vor să fie reprezentaţi în proces. „Nu pot strânge lista mai devreme de ianuarie pentru că mulţi sunt plecaţi din ţară. Avem vreo şapte semnături din 15 câte ar fi nevoie“, spune Sergiu Olteanu. PNUD îşi rezervă dreptul de a nu comenta desfăşurarea procesului intentat împotriva statului român. Liviu Radu, secretar de stat al Ministerului Internelor şi Reformei Admnistrative, refuză de asemenea să facă alte comentarii cu privire la proces. Alţi şapte bursieri au angajat un avocat pentru a cere rezilierea contractului cu statul român, fără să plătească vreo despăgubire. Generaţiile viitoare vor avea mai mult noroc Nimeni nu are o soluţionare pentru situaţia creată, mai mult decât datul din umeri şi promisiunea că următorii absolvenţi vor avea mai mult noroc. „Bursierii sunt pe traseu, vor fi numiţi în posturile de manageri în sectorul public în viitorul apropiat. Legislaţia a avut multe probleme de la început, au fost dificultăţi pentru găsirea posturilor pentru aceştia. Oricum, sunt lucruri care se prevăd în noua legislaţie, şi cei care se vor întoarce în ţară vor fi numiţi cum trebuie“, asigură secretarul de stat Liviu Radu. Teoria conform căreia absolvenţii urmează să-şi primească posturile este confirmată şi de reprezentanţii PNUD. „Demersurile întreprinse în cursul anului 2008 în vederea repartizării sunt încă în desfăşurare“, explică Răzvan Antonescu. În ciuda asigurărilor date de autorităţi, bursierii încă aşteaptă numirile în funcţiile promise.

http://www.evz.ro/articole/detalii-arti ... sponsorul/

[dcp100168]

Un dram de Românie, purtat în Africa şi SUA

Gălăţeanul Codrin Arsene a ajuns, la doar 21 de ani, să viziteze peste 60 de ţări. Student la Ştiinţe Politice în SUA şi pasionat de Africa, românul a descoperit multe similarităţi între statele africane şi România. Student la Ştiinţe Politice şi Studii Internaţionale, University of Chicago, bursier de merit, premiat cu 60.000 de dolari pe an, Arsene este un world-traveler profesionist, care a vizitat peste 60 de ţări din toată lumea, cu şederi prelungite în Statele Unite, Argentina, Tanzania şi vizitator permanent al continentului african, graţie unei pasiuni care a crescut cu fiecare nou stat vizitat: din Cairo la Cape Town, Dakar la Mombasa, din Tripoli la Lilongwe.

Liviana Mustafa: - Cum se văd lucrurile în culisele acestui incredibil parcurs? Plecarea din România, şcoala în SUA şi pasiunea pentru lume, pentru călătorii?

Codrin Arsene: - Cred că ar trebui să începem tocmai de la ultimul lucru menţionat în intrebare: pasiunea pentru călătorii.

În cazul meu, dorinţa de a călători a fost principalul catalist pentru majoritatea proiectelor şi a realizărilor din viaţa mea, până foarte recent. De când mă ştiu mi-am dorit să văd lumea şi am folosit orice mijloc care mi-a fost pus la dispoziţie pentru a-mi îndeplini acest vis. Iar plecarea din România, precum şi celelalte realizări personale au pornit de la această dorinţa de a călători. Un world-traveler pasionat în aceeaşi măsura de politica la nivel global, de analiza politică.

- Cum s-a definit interesul tău în acest domeniu şi ce obiective vizezi din acest punct de vedere?

- Pasiunea pentru politica la nivel global a început de când eram în România, dar s-a îndreptat în direcţii neaşteptate. Când eram în România eram interesat de politica românească, de politica externă a ţării, dar şi de contradicţiile tranziţiei la democraţie, pe care ţara noastră, şi noi ca români, le-am trăit.

Din multe puncte de vedere, această pasiune nu s-a modificat foarte mult, doar că s-a translatat într-o altă zonă de interes: Africa de Est. De fapt, unul dintre lucrurile involuntare pe care le fac, de câte ori sunt în Africa, sunt comparaţiile pe care le observ între România şi Kenya, Uganda sau Tanzania. Tanzania, din punct de vedere politic, social şi economic, este, în ceea ce mă priveşte, România anilor 1990. Doar că, astfel de comparaţii trebuie făcute în mod selectiv. În acelaşi timp, cred că este păcat că nu există cercetători români care să facă cercetare comparativă între sistemele politice africane şi cele româneşti. Dar ceea ce mă interesează pe mine direct nu sunt aceste comparaţii, ci modul în care statele africane răspund la prezenţa şi influenta crescândă a statului chinez pe continentul african. În urmă cu şase ani, influenţa statului chinez în Africa era modestă, daca nu aproape inexistentă. Şapte ani mai târziu, în 2010, China va împrumuta mai mulţi bani statelor africane decât Banca Mondială. Această schimbare de strategie aduce cu sine o serie de modificări sociale, politice şi economice, dar şi o serie de contradicţii cauzate de invadarea pieţelor africane cu produse, servicii, dar şi a diasporei chinezeşti.

- Africa. Te-ai dedicat atât din punct de vedere educaţional, cât şi profesional şi social, administrând unul dintre cele mai importante portaluri pe teme de African Politics. De ce Africa şi care sunt zonele principale de interes în această direcţie?

- De ce Africa? E greu de spus. De ce jurnalism, ştiinţe politice sau orice altă specializare? Fiecare dintre noi simte o chemare către o anumită specializare. În cazul meu, se întâmplă ca interesele mele să fie legate de politicile Comunităţii est-africane (Kenya, Tanzania, Uganda, Rwanda, Burundi) – o formă de organizare regională comparabilă cu Uniunea Africana sau Uniunea Europeană. Sunt direct interesat de consecinţele investiţiilor chineze pe piaţa est-africană, atât la nivel macroeconomic, cât şi în cazul aşa-numitului «sector informal». Până în momentul de faţă am făcut cercetare în două ţări, Tanzania şi Uganda, unde voi avea ocazia să-mi continui cercetarea pentru 3-4 luni, începând cu luna iunie, datorită unei burse care mi-a fost acordată de către University of Chicago. Portalul meu, African-politics.com, s-a remarcat deja ca o platformă de dezbatere, influentă în mediul electronic. Anul acesta a fost desemnat cel mai bun blog pentru a studia continentul african (top 50) şi al doilea cel mai bun blog în lista «100 best Blogs for Studying about Africa». Am început acest blog cu două obiective în minte. În primul rând, am vrut să-mi îmbunătăţesc veleităţile jurnalistice în limba engleză. În al doilea rând, mi-am dorit să-mi testez propriile concepţii şi teorii despre Africa într-un sistem deschis, online, unde pot interacţiona cu alţi utilizatori pasionaţi de Africa. Vara aceasta voi încerca să-mi extind platforma cu ajutorul unor studenţi africani. Am luat legătura cu două universităţi din Africa de Est, University of Dar es Salaam, şi University of Nairobi, şi sper ca din această colaborare să rezulte un portal pe care diferiţi studenţi africani să-şi poată exprima punctele de vedere pe diferite subiecte de interes general.

- Unul dintre cei mai buni prieteni africani, te consideră «the most practical dreamer». Cred ca aceasta caracterizare vine în legatură cu ceea ce simti şi tu, de fiecare dată când revii în Africa: « simply surprising ». Ce înseamna Africa, simply surprising? De ce este nevoie pentru a declanşa o schimbare în bine?

- „Africa simply surprising” denota sentimentul pe care-l simt de câte ori revin acolo. Am petrecut opt luni în Africa, dacă iau în calcul toate călătoriile pe care le-am făcut, din 2006 până în prezent. De câte ori revin, mai ales în Africa de Est, nu văd boli, războie sau ignoranţă. Văd oamenii, cultura, speranţa şi credinţa. Este un optimism contagios în aer, în întreaga zonă est-africană, iar acest optimism mă face, de multe ori, să simt că sunt un alt om. Asta nu înseamnă că nu există sărăcie, boli sau frământări sociale. Dar poţi să-ţi foloseşti energia, entuziasmul pe care-l ai şi speranţa că lucrurile vor merge mai bine într-un univers în care aceste calităţi sunt bine venite. Şi, în ultimul rând, îmi place foarte mult faptul că eşti respectat. Unul dintre lucrurile pe care le iubesc în Tanzania este faptul că oamenii sunt foarte respectuoşi şi prietenoşi. Mi-am făcut foarte mulţi prieteni şi cunoştinţe datorită atitudinii extrovertite a tanzanienilor. Ţin minte cum, la început, trăiam cu teama că oamenii vor încerca să-mi ceară bani pentru că sunt alb, dar am sfârşit prin a realiza că majoritatea oamenilor cu care am interacţionat nu voiau decât să aibă un partener de discuţie. Fie şi măcar pentru cinci minute.

- Cât din tot ceea ce eşti tu astăzi are legătură cu România, cu viaţa ta în mediul educaţional, politic şi social din ţară? Ce sentimente ai vizavi de România şi câtă susţinere sau recunoaştere ai găsit aici?

Cu siguranţă, o mare parte din ceea ce sunt azi se datorează educaţiei de care am avut parte, suportului venit de la familia mea, dar şi a anturajului în care mi-am petrecut cei patru ani de liceu, alături de redactorii de la ziarul Viaţa liberă, din Galaţi. Nu cred că aş putea să spun cum m-au influenţat toţi aceşti factori, doar că cine sunt azi este rezultatul acestor experienţe şi a sprijinului acordat de aceşti oameni. Poate că, in viitor, viaţa mea nu va fi mereu definită de mediul educaţional, social sau politic din ţară. Dar, în fiecare proiect, realizare personală, călătorie sau distincţie pe care am obţinut-o, există un dram de Românie.

http://www.evz.ro/articole/detalii-arti ... ca-si-SUA/

[dcp100168]

Codrin Ştefan Arsene, campionul Universităţii din Chicago

* Este singurul student din generaţia lui care a absolvit două specializări, ambele „cu onoruri” *

Codrin este pentru mine eroul unei poveşti pe care aş putea-o spune copilului meu în fiecare seară. Îl ştiu de pe vremea când era licean şi devenise colaborator al ziarului nostru. Deşi uneori m-a necăjit cu teribilismul său, specific adolescenţilor deştepţi, l-am admirat întotdeauna pentru ambiţia, perseverenţa şi capacitatea sa de a face faţă tuturor provocărilor. L-am urmărit de multe ori ridicându-se de acolo de unde pierduse bătălia şi pornind mai departe.

Mereu mi-a întărit convingerea că va ajunge departe, deşi viaţa sa nu a fost una deloc uşoară. A făcut şi greşeli copilăreşti, pentru care a trebuit să plătească mai mult decât a fost necesar. Asta pentru că, probabil, nu s-a scăldat în şansa de a fi copilul unei familii de bani gata. A fost crescut doar de mama sa, pe vremea aceea profesoară, în prezent directoarea Grupului Şcolar „Erermia Grigorescu” din Tg. Bujor.

Dar toate acestea au avut şi un revers al medaliei, pentru că l-au ajutat să ajungă acolo unde este astăzi. A făcut sacrificii, dar rezultatele n-au întârziat să apară chiar din timpul liceului.

Uneori aveam senzaţia că pentru el ziua nu avea tot 24 de ore. Învăţa bine la CNVA, a fost olimpic la naţionala de istorie, era aproape zilnic la job-ul său de la ziar, iar în timpul care-i mai rămânea naviga pe internet şi selecta diverse proiecte pe care le iniţa şi prin intermediul cărora a fost capabil să viziteze mai bine de jumătate din Europa, dincolo de prestigiul pe care l-a adus Galaţiului, şi CNVA-ului şi Colegiului Naţional „C. Negri” - unde a fost nevoit să-şi finalizeze studiile liceale. Pentru toate acestea, deşi a muncit enorm, nu a părut niciodată că ar fi făcut prea mari eforturi.

Un CV impresionant l-a propulsat în fruntea listei pentru Bursa Guvernului României, primind astfel, în 2005, finanţare pentru două specializări la Universitatea din Chicago.

„A meritat fiecare secundă de sacrificiu”

De când a plecat în America, ne-am văzut extrem de rar. Dar întotdeauna a ştiut să păstreze legătura cu oamenii care l-au ajutat. Am primit periodic veşti de la Codrin, cel care trimitea interesante materiale pentru ziar, despre cum se adaptează noii lumi din care făcea parte.

Apoi despre Codrin cel care a învăţat dintr-o suflare limba spaniolă. De la Codrin care învăţa swahili, pentru că vizitase Africa, tot printr-un proiect de-al său, şi se îndrăgostise de acest continent. Codrin cel care avea cel mai documentat site despre politică africană. Codrin scufundându-se cu rechinii. Codrin care ajuta copiii etiopieni. Codrin „la umbra” unor uriaşe ţestoase de 300 de ani.

Însă cea mai minunată veste despre el am primit-o acum de la mama sa, Iolanda Arsene Bulgaru, proaspăt întoarsă din America, unde a asistat la ceremonia de absolvire a fiului său. A fost cea mai mândră mamă, din marea de părinţi veniţi să participe la festivitate: „Este cel mai bun student al generaţiei sale de la Universitatea din Chicago. Este singurul care a absolvit două specializări – Ştiinţe politice şi Relaţii internaţionale cu cea mai înaltă distincţie, «cu onoruri», cum spun americanii”, povesteşte, impresionată de modul solemn în care s-a desfăşurat ceremonia de acordare a diplomelor. "L-am găsit alt om. I-am vizitat apartamentul unde locuieşte în campus şi m-a impresionat cât de ordonat este. Cât de chivernisit şi cât de diplomat a devenit. Nu pot exprima în cuvinte câtă mulţumire mi-a adus. Au fost zile în care, pentru a-i oferi lui strictul necesar, a trebuit să renunţ la strictul meu necesar. Dar a meritat fiecare secundă de sacrificiu”, spune Iolanda Arsene Bulgaru, privind ca pe o icoană diploma copilului ei rămas departe.

Tânăr şi neliniştit

Am privit şi eu fotografiile cu Codrin absolventul cel mai bun al Universităţii din Chicago. Codrin cu o mulţime de nelinişti, fără mulţumirea alergătorului ajuns la linia de sosire afişată pe faţă.

De fapt, cu planurile pe care le are, e de-abia la jumătatea drumului academic, din punctul lui de vedere. În curând va susţine un test la care speră să obţină peste 85 de puncte pentru a primi din partea universităţii bursă de aproximativ 30.000 de dolari anual, timp de 6 ani (2 ani pentru master, 2 ani cercetare şi 2 ani doctorat).

Cum nu s-a întâmplat să-şi pună ceva în minte şi să nu realizeze, suntem convinşi că va obţine ceea ce-şi doreşte. Unui astfel de tânăr constaţi că nici nu prea ai ce să-i urezi. Poate doar sănătate multă, să se bucure de tot ceea ce merită.

http://www.viata-libera.ro/articol-Codrin_Stefan_Arsene_campionul_Universitatii_din_Chicago_2.html

[dcp100168]

Guvernul i-a plătit unui tânăr un master de 70.000 de euro, l-a chemat acasă şi apoi l-a restructurat

Radu Oprea a obţinut o bursă guvernamentală la o universitate din SUA, apoi a primit o slujbă în România, dar a fost dat afară din motive de criză. Timp de patru ani, Guvernul României a investit 6 milioane de euro pentru şcolirea tinerilor în străinătate, apoi nu i-a mai angajat sau le-a dat posturi sub pregătirea lor.

Radu Oprea are 30 de ani şi până acum o săptămână, când a primit notificarea că a fost restructurat era inspector la Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret (ANST), la Direcţia de Strategii şi Politici de Tineret. Radu este unul dintre bursierii Guvernului României care a primit din partea statului 70.000 de euro pentru un masterat la Universitatea Pepperdine, din Los Angeles, SUA. Când Guvernul a investit aceşti bani în el i-a condiţionat întoarcerea în România şi angajarea în sistemul public pe o funcţie de management.

Radu fusese admis la patru universităţi, dar a ales-o pe cea din L.A., pentru că acolo putea studia politici publice, ceea ce îşi dorea să facă. De când s-a întors din America, Radu s-a reangajat la Autoritatea de Tineret, unde lucrase şi înainte de bursă. Potrivit contractului, Radu trebuia să lucreze pe o funcţie de conducere. Numai că, spune el, „funcţiile de conducere se dau pe criterii politice până la cel mai mic post de director adjunct. Iar pe funcţii pe execuţie nu se merită să stai. De la începutul anului am lucrat efectiv 18 ore pentru stat", susţine Radu Oprea. De când s-a întors din America, Radu a mai făcut nişte cursuri de administraţie pentru a deveni manager. Tot degeaba.

Vestea că a rămas fără loc de muncă a primit-o printr-o notificare în care erau enumerate numai legile în baza cărora s-a făcut restructurarea, nu şi motivele ei. Din departamentul lui de 15 oameni au fost daţi afară nouă, iar din toată agenţia de 205 au zburat 40.

Preşedinta ANST, Doina Melinte, spune că angajaţii au fost restructuraţi în baza legilor în vigoare. „Sunt criterii stabilite împreună cu sindicatele, cu care toată lumea a fost de acord. S-a ţinut cont de situaţia personală a fiecăruia", a spus Doina Melinte. Despre Radu, Melinte a spus că el „este un băiat foarte deştept şi nu stătea în banii pe care îi primea de aici. Era şi singur. Era pregătit din toate punctele de vedere şi avea şi proiectele lui".

Radu Oprea se simte uşurat acum că „a scăpat" de contractul de la stat. „Legat de situaţia mea, personal mă avantajează că ­m-au dat afară, deoarece pot acum să-mi coordonez proiectele mai bine. Am pro­iecte legate de Dezvoltarea Metodei SMART de Politici Publice, de Patronatul Tinerilor Întreprinzători din Regiunea Sud - Est, unde sunt preşedinte şi avem un proiect POSDRU. Am făcut tot posibilul să lucrez în sistemul public, chiar de pe funcţie de execuţie, şi nu de conducere, aşa cum trebuia", ne-a spus el.

Niciun bursier nu a fost angajat ca manager

Guvernul român a cheltuit şase milioane de euro, în perioada 2004-2007, pentru studiile a 148 de tineri pe care trebuia să-i angajeze la stat, pe posturi de conducere. Tinerii întorşi de la bursă şi-au organizat o asociaţie prin care ţin legătura unii cu ceilalţi. „Majoritatea bursierilor şi-au respectat cu vârf şi îndesat contractele pe care le-au semnat. De mai bine de doi ani, de când s-au întors în ţară primii bursieri, instituţiile statului nu au fost în stare să-i plaseze în posturile în care ar fi putut juca rolul de vectori ai schimbării. Niciunul dintre ei nu a fost angajat conform contractului", a spus Simion Ilie, preşedintele asociaţiei, el însuşi fost bursier la Universitatea „Paul Sabatier" din Toulouse 3, din Franţa.

Absolvenţii burselor Guvernului României sunt supervizaţi de o comisie care aparţine de Ministerul Educaţiei şi al cărei preşedinte este numit de către prim-ministru. Pentru că nu au fost candidaţi, în prezent, comisia nu are un preşedinte oficial. Reprezentanţii de la Ministerul Educaţiei spun că noul preşedinte va fi rectorul Luca Iamandi, de la Academia de Poliţie din Bucureşti.

Tinerii au fost primii concediaţi

Şefa directă a lui Radu, Manuela Mureşan, de la Direcţia de Strategii şi Politici de Tineret a ANST, spune că nu ştia de oamenii care vor fi daţi afară. A primit un telefon de la conducerea instituţiei şi a aflat că din 15 angajaţi va rămâne cu 6. „Când am întrebat «de ce aceşti oameni?», mi s-a spus că nu aveau în întreţinere copii sau pe altcineva. Se merge pe principiul că tinerii pleacă primii", a spus şefa departamentului.

Despre Radu spune că este un băiat deştept, dar că i se potriveşte mai bine funcţia de lider. „Prima dată el a fost consilier la cabinetul doamnei ministru Sorina Plăcintă (n.r. - fost ministru al Tineretului şi Sportului) şi atunci lucram cu el pe mai multe proiecte, pentru că ministrul îl recomanda. Apoi, când a plecat ministrul, a fost dat la mine în direcţie. Dar el nu venea tot timpul la program pentru că avea mai multe proiecte". Manuela Mureşan spune că Radu Oprea a cerut în luna mai 2010 să lucreze cu jumătate de normă, adică doar patru ore pe zi, „pentru că avea de lucru la mai multe proiecte şi la doctorat". Radu Oprea recunoaşte că el a cerut să lucreze doar patru ore pe zi, dar susţine că nu primea de lucru şi atunci mergea la întâlniri pentru alte proiecte.

Secretarul general de la ANST, Codrin Nedelcu, susţine că nu s-a ţinut cont de nume atunci când s-a hotărât restructurarea, ci de organigrama şi de criteriile stabilite de comun acord cu sindicatele: să nu fie unic întreţinător de familie şi să nu fie în prag de pensie.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Guvernul_isi_da_afara_bursierii_0_343766251.html

[dcp100168]

Codrin Arsene: "Cel mai important lucru care mi s-a întâmplat a fost să părăsesc România"

Aproximativ 26.000 de tineri au plecat să înveţe peste hotare pentru a găsi acolo oportunităţi pe care România nu le poate oferi: dezvoltare profesională şi finanţare. „Forbes România“ a stat de vorbă cu tinerii care au avut şansa de a studia şi a se perfecţiona în domenii ştiinţifice de avangardă. Niciunul nu mai vrea să se întoarcă în ţară. Tot ceea ce am aflat despre Codrin Arsene pare incredibil. Pentru că, în timpul liceului pe care l-a făcut la Galaţi, a fost unul dintre cei 20 de tineri din toată lumea care a redactat un document de poziţie cu privire la rolul tinerilor în dezvoltarea globală, text care a stat la baza primei rezoluţii ONU pe probleme de tineret. Pentru că a absolvit University of Chicago cu o dublă specializare: ştiinţe politice şi studii internaţionale. Pentru că a reuşit să obţină granturi de cercetare care i-au permis să viziteze 77 de ţări din întreaga lume, dar mai ales de pe continentul african, ale cărui tensiuni sociale şi politice intenţionează să le aprofundeze în teza de doctorat. Pentru că lucrează deja ca şi consilier pe problemele refugiaţilor din Africa în cadrul unei organizaţii din Chicago. Şi pentru că are numai 23 de ani. Drumul către toate acestea i s-a deschis în timpul liceului, când s-a implicat în mai multe proiecte ale unor organizaţii precum Naţiunile Unite, Global Youth Action Network sau Life Link. Asta l-a ajutat să fie acceptat ca student la Universitatea din Chicago cu o bursă în valoare de 60.000 de dolari pe an. „În SUA, dacă eşti bun la ceea ce faci, ajungi departe. În România, mi se spunea că voi reuşi mai uşor dacă intru într-un partid politic", îşi aminteşte Codrin. Nu vrea să transmită un mesaj romanţat al ideii de America, pentru că imigranţii trebuie să muncească mai mult pentru a-şi demonstra valoarea şi să înfrunte discriminarea la fiecare pas. „Cu toate acestea, îmi doresc să rămân aici. Pentru că America nu îţi dă nimic gratis, dar dacă eşti pregătit să lupţi pentru ceea ce-ţi doreşti, vei reuşi. Cel mai important lucru care mi s-a întâmplat a fost să părăsesc România".

http://www.adevarul.ro/forbes/Cariere_de_succes__in_afara_Romaniei_0_371963089.html

[Mikka]

domenii ştiinţifice de avangardă

Si care sunt domeniile lui C. Arsene? Alea de "avangarda"?

Daca principala realizare e ca a "vizitat" 77 de tari, mersi, pas.

[dcp100168]

Un gălăţean hoinar prin lume. 99 de ţări vizitate, la doar 27 de ani

La doar 27 de ani, pe gălăţeanul Codrin Ştefan Arsene l-a purtat viaţa prin 99 de ţări de pe toate continentele, inclusiv în Antarctica. „Asediul” internaţional l-a început pe vremea când era doar licean, în clasa a X-a, şi ne declara că va cuceri lumea. Codrin a studiat la Universitatea din Chicago, unde a obţinut o diplomă în Ştiinţe Politice şi Studii Internaţionale, ambele cu onoruri (gradaţia de merit americană). A urmat apoi şi cursurile unui program de antropologie în studiul Comunicaţiilor Interculturale, la aceeaşi universitate. În prezent, lucrează în domeniul privat american şi conduce direcţia strategică a unei divizii de afaceri în domeniul online. Merită să-i aflaţi povestea.

Amintiri din toată lumea

Pentru că nu avem spaţiul necesar pentru a povesti despre fiecare dintre cele 99 de ţări, l-am rugat pe Codrin să ne povestească doar despre cele care l-au impresionat cel mai mult. „Am locuit în Argentina timp de cinci luni în 2007 şi m-am simţit ca acasă. Argentina este o ţară impresionantă, cu foarte multe puncte de interes turistic, cu un popor cald, primitor şi foarte deschis la nou. Viaţa de noapte este foarte activă - barurile cele mai populare, însă, nu se deschid până la 11 noaptea - iar politica naţionala este cel puţin la fel de captivantă precum cea din România...”, ne-a mărturisit Codrin.

Cea mai notabilă şedere de lungă durată a fost în Cape Town, Africa de Sud. „Deşi percepţia românilor când se gândesc la Africa este adesea legată de boli, războaie şi tribalism, Africa de Sud este o ţară foarte primitoare, cu mult peste România când vine vorba de străzi, infrastructură, destinaţii turistice, centre universitare şi cu un spirit european pronunţat, în mare parte datorită originilor europene ale unor locuitori din Cape Town. Ceea ce m-a uimit, însă, cel mai mult este calitatea dezbaterilor sociale şi politice în mediul public dar şi mediatic. Îmi amintesc când am participat la ceea ce se numeşte o „open table”. Mai precis, am avut ocazia să particip la o dezbatere publică între preşedinţii celor trei partide principale din Africa de Sud. Oamenii din public au avut ocazia să adreseze întrebări - întrebări foarte mature, directe şi deosebit de dificile pentru oameni politici. Atât posturile de televiziune cât şi cele radio difuzau foarte multe astfel de evenimente. Deci, per total, deşi o ţară cu un trecut tulburat şi o mare discrepanţă socio-culturală şi economică între diferite segmente ale populaţiei, mie mi-a plăcut Africa de Sud, pentru singurul motiv ca oamenii chiar încearcă să se schimbe şi să lase trecutul în trecut”, afirmă Codrin.

Manager de produs

Slujba pe care Codrin o are este aceea de „manager de produs”, care nu are un echivalent în româna. Concret, Codrin conduce direcţia strategică a unei divizii de afaceri în domeniul on-line. „Îmi fac munca prin intermediul a diferite metodologii - de la studii de piaţă până la interviuri personalizate cu acei consumatori care utilizează gama de produse ale companiei pentru care lucrez. Prin intermediul interviurilor, identific lucrurile care trebuie îmbunătăţite la platforma on-line precum şi la partea operaţională a afacerii. De asemenea, manageriez o echipă de 30 de ingineri - web-designers, web developers, analişti - care trebuie să implementeze noua viziune pe care o creez pe baza interviurilor pe care le realizez, precum şi a altor activităţi pe care le întreprind. Când am început în acest rol, platforma la care lucram la acel timp (2012) făcea vânzări de 300 de milioane de dolari. În 2014, deja s-au încasat 2,8 miliarde de dolari în urma implementărilor pe care eu le-am condus”, spune Codrin.

Peste 20 de ani

Cum se vede Codrin peste 20 de ani? „Dacă ar fi după mine, în 20 de ani m-aş vedea la fel cum mă văd acum: hoinar prin lume. Paradoxul trecerii timpului este foarte simplu: când eşti tânăr, ai timp, dar nu ai bani. Când eşti mai în vârstă, ai bani, dar nu ai timp. Momentan, datorită muncii, le am pe amândouă. Pot calatori cât vreau şi unde vreau, îmi pot împlini aproape orice dorinţă personală şi îmi pot trăi viaţa din plin. Aşa că oriunde m-aş afla în 20 de ani, tot ce-mi doresc este să nu pierd această libertate de care mă bucur în prezent. Pentru că după cum mă ştiu, orice ar fi, dacă îmi fac munca aşa cum trebuie, banii şi oportunităţile vor veni de la sine”, ne-a mărturisit Codrin.

Doruri de emigrant

Plecat de ani buni în lume, am fost curioşi ce-l mai leagă pe Codrin Arsene de Galaţi şi de România. "Aceleaşi lucruri care, bănuiesc, îi leagă pe toţi emigranţii: familia, prietenii şi amintirile din copilărie, care, încet, încet, se pierd în negura timpului", a fost răspunsul tânărului gălăţean.

Cine este Codrin Arsene

Cititorii de cursă lungă ai ziarului “Viaţa liberă” îşi amintesc, cu siguranţă, de colaboratorul nostru, Codrin Ştefan Arsene, căruia i-au citit articolele în perioada martie 2003 - iulie 2008. Nici acum gălăţeanul nu a renunţat la plăcerea de a scrie. În acest moment are un contract de colaborare cu ziarul internaţional The Epoch Times, varianta americană, şi semnează editoriale politice pe diferite teme de interes (predominant Africa) pentru diferite publicaţii în limba engleză. Poate fi citit şi pe blogul său personal www.african-politics.com.
Codrin s-a născut pe 16 iulie 1987, la Târgu Bujor, dar a mers să facă liceul la Galaţi. După ce a participat la o mulţime de congrese internaţionale şi simulări ONU, Codrin şi-a câştigat un loc în topul celor mai activi şi mai inteligenţi tineri din România. Codrin a fost, în 2005, cel mai tânăr reprezentant oficial în teritoriu al Programului "Clean Up the World" (Curăţă lumea), iniţiat de ONU prin Departamentul de Mediu (UNEP). În 2010 scriam despre el că „este cel mai bun student al generaţiei sale de la Universitatea din Chicago".

viata-libera.ro

[dcp100168]

Compania înfiinţată de Codrin Arsene în Statele Unite se află printre finaliştii celei de-a patra ediţii a Premiilor Timmy

O companie înfiinţată de un român în Statele Unite se află printre finaliştii celei de-a patra ediţii a Premiilor Timmy, care recompensează cele mai bune firme din domeniul tehnologiei, fiind nominalizată la categoria cea mai bună companie pentru diversitate la locul de muncă.
Este vorba de Digital Authority Partners, companie de consultanţă şi IT cu sediul în Chicago, Illinois, deţinută de Codrin Arsene, din Galaţi, care a plecat în Statele Unite în 2006, după ce a primit Bursa Specială ''Guvernul României''. Este prima firmă din Statele Unite creată şi condusă de un român care a fost nominalizată pentru această onorabilă distincţie, câştigată anterior de companii de renume precum Facebook, LinkedIn, Venmo sau TripAdvisor.

"Pentru noi este o onoare şi un privilegiu să fim finalişti pentru unul dintre cele mai semnificative premii din domeniul tehnologic în Statele Unite. Mai exact, suntem nominalizaţi pentru cel mai divers şi inovativ loc de muncă. Câştigătorul este desemnat în urma unui vot public şi în urma unor deliberări făcute de un juriu de experţi în condiţii de muncă. Suntem extrem de mândri de echipa pe care am construit-o şi suntem încântaţi de noile provocări şi oportunităţi care ne stau în faţă", a declarat preşedintele companiei Digital Authority Partners, Codrin Arsene, pentru Agerpres.

Câştigătorul premiului este decis 50% pe baza votului popular şi 50% de către un juriu de specialitate, format din experţi în condiţii de muncă. Românii de pretutindeni pot vota compania Digital Authority Partners pe site-ul Timmy Awards până la 1 octombrie.

Codrin Arsene este absolvent al Universităţii din Chicago, a treia cea mai bună universitate din Statele Unite, pe care a absolvit-o în 2010, şi a făcut un masterat în Ştiinţele Comunicaţiilor în 2012.

Digital Authority Partners oferă soluţii digitale de transformare tehnologică unora dintre cele mai mari companii din domeniul medical, al serviciilor financiare şi organizaţiilor guvernamentale, ajutându-le să-şi transforme afacerea şi să se adapteze epocii digitale în care trăim.
Inovaţia este principiul de bază al companiei Digital Authority Partners şi are un impact pozitiv în tot ceea ce fac - de la modul în care abordează problemele de afaceri până la modul în care angajează noi membri ai echipei. Misiunea companiei este de a găsi oameni care sunt la fel de diverşi în gândirea lor, cu scopul unic de a construi o echipă de clasă mondială care oferă soluţii revoluţionare pentru clienţi de pretutindeni.
Până în prezent, Digital Authority Partners a avut peste 200 de clienţi din SUA, Anglia, Germania, China, Hong Kong şi Emiratele Arabe.
Digital Authority Partners a devenit finalistă la premiul Timmy datorită modalităţii unice de angajare, în care nu contează CV-urile celor care aspiră să fie angajaţi în această companie, ci doar cum îndeplinesc sarcinile aferente postului. Prin această modalitate inovativă, Digital Authority Partners oferă oricărui candidat şansa de demonstra că este potrivit pentru poziţia vizată, fără a se ţine cont de experienţa prealabilă dau de informaţii precum provenienţă, naţionalitate, sex sau religie.

Premiile Timmy sunt organizate în zece oraşe din Statele Unite şi Canada, la patru categorii - cel mai bun start-up în domeniul tehnologic, cel mai bun manager din domeniul tehnologic, cea mai bună cultură a muncii şi cea mai bună companie pentru diversitate la locul de muncă. Compania condusă de Arsene candidează pe oraşul Chicago la categoria cea mai bună companie pentru diversitate la locul de muncă. Câştigătorii pentru acest oraş vor fi anunţaţi la 24 octombrie.

agerpres.ro

[dcp100168]

Trofeu câştigat de Facebook, LinkedIn şi TripAdvisor. Compania unui gălăţean din SUA, nominalizată la Premiul Timmy

Până pe 1 octombrie 2018, puteţi sprijini, cu un simplu click, compania înfiinţată de gălăţeanul Codrin Arsene să câştige Premiul Timmy 2018, pentru cel mai divers şi inovativ loc de muncă în domeniul tehnologiei din Statele Unite ale Americii. Un trofeu care, în anii trecuţi, le-a revenit celebrelor companii Facebook, LinkedIn, Venmo şi TripAdvisor.

La doar 31 de ani, gălăţeanul Codrin Arsene conduce Digital Authority Partners, prima afacere românească din America nominalizată pentru această distincţie. Convins că CV-ul este o modalitate învechită şi irelevantă de angajare, gălăţeanul şi-a format o echipă de 50 de oameni extrem de talentaţi, care trăiesc în toate colţurile lumii - Zimbabwe, Belgia, România, Singapore, India şi Argentina - angajaţi în funcţie de potenţialul lor, în urma testelor pe care le-au luat! Merită să-i aflaţi povestea!

- Codrin, când şi cum s-a născut Digital Authority Partners (DAP)?
- DAP s-a înfiinţat în noiembrie 2015, în timpul unei pauze de prânz a trei minorităţi. Cu toţii am vrut să avem un venit în plus, pe lângă jobul pe care îl aveam la acel moment. În numai doi ani şi jumătate, am ajuns să ne dedicăm proiectului cu norma întreagă. Pe parcurs, am adăugat 50 de angajaţi şi profesionişti independenţi din întreaga lume, ajungând să avem un venit de cinci milioane de dolari pentru anul fiscal curent. Compania plăteşte sută la sută din acoperirea asigurărilor medicale pentru angajaţii noştri şi partenerii interni, patru la sută din salariul angajaţilor este depus într-un cont de pensii şi oferă comision tuturor angajaţilor care ajută compania să obţină noi clienţi.

- Ce face mai exact compania?
- DAP ajută diverse companii americane şi administraţii locale să creeze experienţe digitale. Produsele digitale la care noi lucrăm au avantajul de a antrena şi de a atrage utilizatorii, creând o experienţă unică şi un mediu de business mai competitiv.
Clienţii noştri vin din diferite domenii. În principiu, majoritatea, din domeniile medical, financiar şi guvernamental, dar am avut şi din media, producători de hardware, aplicaţii mobile sociale etc.
Pe scurt, companiile americane ne angajează ca să le manageriem strategiile digitale. Noi suntem astfel responsabili de strategia şi implementarea acestor proiecte de la un capăt la altul - de la ce tip de produs se creează, până la design, dezvoltarea site-ului/aplicaţiei mobile, strategia de lansare pe piaţă şi strategiile de PR/marketing.
Pe lângă Digital Authority Partners - partea de consultanţă, noi deţinem şi compania healthcareweekly.com - un site de ştiri axat pe inovaţie în sănătate.

- Câţi oameni numără echipa ta şi, pe înţelesul tuturor, în ce constă activitatea şi care au fost cele mai importante performanţe de până acum?
- În septembrie 2018, avem exact 50 de angajaţi full time şi part time. Lucrăm cu unele dintre cele mai mari companii din America. Din păcate, acordurile de confidenţialitate nu ne permit să divulgăm numele acestor companii. Printre clienţii noştri se numără, însă, cel mai mare producător de tensiometre din lume, una dintre cele mai mari companii de asigurare medicală din România, una dintre cele mai mari 20 de bănci din SUA, una dintre cele mai mari reţele alimentare din America (gen Metro), precum şi administraţiile locale a trei consilii (similare celor judeţene) din statul Illinois.
Unul dintre cele mai interesante proiecte lansate anul acesta este aplicaţia mobilă pentru primul ceas care poate lua tensiunea pacienţilor în timp real şi poate oferi perspective asupra modului de abordare a unei afecţiuni medicale. Cu alte cuvinte, dacă ai tensiunea prea ridicată, aplicaţia îţi spune ce poţi face în acel moment, dar şi pe termen mediu şi lung, ca să îţi menţii tensiunea în limite normale.
În această toamnă, va fi lansată o aplicaţie matrimonială care foloseşte inteligenţa artificială şi face predicţii, în funcţie de preferinţele utilizatorilor, despre tipul de persoană cu care este cel mai probabil să ai o relaţie de succes.

- Ce-ar însemna pentru tine câştigarea Premiului Timmy 2018?
- Premiul Timmy este incredibil de important în industria noastră. În tehnologie, în particular, diversitatea lipseşte cu desăvârşire - de obicei toţi angajaţii sunt albi şi bărbaţi. Să câştigi acest premiu înseamnă multă vizibilitate în rândul angajaţilor incredibil de calificaţi, care îşi caută o slujbă ideală. Înseamnă că ceea ce facem noi este foarte diferit de ce face restul lumii şi că avem o calitate complet distinctă în ceea ce priveşte valorile noastre, modul în care manageriem angajaţii şi perspectiva de viitor. Iar filosofia mea este simplă: angajează cei mai buni oameni cu putinţă, antrenează-i şi apoi lasă-i să aibă autoritatea proprie şi să lucreze independent.

- Compania ta este una dintre cele zece finaliste pentru premiul "Cea mai diversă companie din America". Cum reuşeşti să creezi cea mai diversă echipă din America?
- E simplu. Modul nostru de angajare este complet unic. Noi nu ne uităm niciodată la CV, la rolurile tale precedente sau la scrisoarea de intenţie. Nu ne interesează niciuna dintre aceste caracteristici.
Când cineva aplică pentru o slujbă la Digital Authority Partners, toţi solicitanţii primesc un link către un formular Google care include o listă de sarcini completate deja de un angajat DAP, pentru un alt client în trecut. Acum, acesta nu este interviul tipic pe bază de comportament. În schimb, vrem să vedem cum face faţă o persoană jobului de zi cu zi al unui alt angajat din echipa DAP, pe baza unei sarcini care a fost deja probată în trecut.
Să-ţi dau un exemplu. În decembrie 2017, am angajat un analist de marketing folosind această metodologie. Am primit peste 400 de cereri pentru această poziţie. După ce am trimis testul, am primit doar 80 de răspunsuri. Fiecare a fost judecat în mod independent de patru persoane, care au evaluat răspunsurile la fiecare sarcină pe o scară de la 1 la 5. Am intervievat doar patru persoane, care au obţinut cele mai mari scoruri.
În mod remarcabil, persoana care a primit punctajul maxim la toate cele cinci sarcini nu ar fi fost invitată, în alte circumstanţe, la un interviu. Experienţa ei anterioară nu era în marketing. Domnişoara respectivă a lucrat zece ani ca vânzătoare la un departament de cosmetice. Cu toate acestea, atunci când a avut şansa să facă acest test, ea a avut rezultate mai bune decât toţi ceilalţi candidaţi - dintre care unii aveau zece sau mai mulţi ani de experienţă în marketing.
Cu metodologia noastră, ce ai făcut în viaţa profesională înainte de DAP este irelevant. CV-ul este o modalitate învechită şi irelevantă de angajare.
Ceea ce ne interesează pe noi este să găsim persoana cea mai potrivită pentru postul disponibil. Folosind aceasta tehnică, am angajat o echipă de oameni uimitor de talentaţi. Ei vin din diverse medii profesionale, dar toţi au fost angajaţi în funcţie de potenţialul lor în testele pe care le-au luat. În mod uimitor, majoritatea celor pe care îi angajăm în acest fel au mult mai mari performante profesionale decât alții care vin din acelaşi domeniu!
De ce? Pentru că oamenii cărora li se dă o şansă în viață să-şi schimbe slujba şi să facă exact ceea ce şi-au dorit toată viaţa pun mult mai mult suflet, perseverenţă şi efort în slujba lor nouă. Şi aşa am ajuns unde suntem azi. O echipă puternică, cu 50 de angajaţi care trăiesc în toate colţurile lumii şi care fac o treabă extraordinară. Din Zimbabwe până în Belgia, din România până în Singapore, din India până în Argentina şi evident aici, în Chicago, echipa noastră este cea mai diversă şi energică echipă cu care am lucrat vreodată. Şi sunt incredibil de mândru pentru ce am realizat până acum.

- Cum pot vota cititorii ziarului "Viaţa liberă" pentru compania Digital Authority Partners?
- Cititorii pot accesa linkul https://app.reviewr.com/s1/pitch?subid=4330042&evtid=4121751. Apoi, ei pot da click pe "CLICK HERE TO CREATE AN ACCOUNT/LOGIN TO VOTE". Următorul pas este să se logheze cu Facebook. După logare, trebuie să dea click pe simbolul de votat. Asta e tot. Le mulţumesc anticipat tuturor celor care pot găsi două minute să ne sprijine. Câştigarea acestui premiu ar însemna un pas înainte pentru miile de români antreprenori din întreaga lume, creându-ne tuturor un plus de imagine în afaceri.

Cine este Codrin Arsene

 

Cititorii de cursă lungă ai ziarului "Viaţa liberă" îşi amintesc, cu siguranţă, de colaboratorul nostru Codrin Ştefan Arsene, căruia i-au citit articolele în perioada martie 2003 - iulie 2008.
Născut pe 16 iulie 1987, la Târgu Bujor, Codrin a studiat la Galaţi la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri" şi Colegiul Naţional "Costache Negri". Dornic să cucerească lumea, a început asaltul încă de pe vremea când era doar liceean, câştigându-şi un loc în topul celor mai activi şi mai inteligenţi tineri din România. În 2005 a fost cel mai tânăr reprezentant oficial în teritoriu al Programului "Clean Up the World" ("Curăţă lumea"), iniţiat de ONU prin Departamentul de Mediu (UNEP).
În 2006, a plecat SUA, după ce a primit Bursa Specială ''Guvernul României'', iar în 2010 a devenit cel mai bun student al generaţiei sale de la Universitatea din Chicago şi singurul care a absolvit două specializări, Ştiinţe Politice şi Studii Internaţionale, ambele cu onoruri (gradaţia de merit americană).
Până să-şi deschidă propria afacere, a lucrat în domeniul informatic, la o companie americană (Sears) ca manager de proiect şi apoi ca manager de strategie digitala la o companie japoneză (Ricoh).

Ce reprezintă Premiile Timmy

Premiile Timmy sunt organizate în zece oraşe din Statele Unite şi Canada, la patru categorii - cel mai bun start-up în domeniul tehnologic, cel mai bun manager din domeniul tehnologic, cea mai bună cultură a muncii şi cea mai bună companie pentru diversitate la locul de muncă.
Digital Authority Partners, companie de consultanţă şi IT cu sediul în Chicago, Illinois, condusă de Codrin Arsene, a fost nominalizată de Tech in Motion la categoria cea mai bună companie pentru diversitate la locul de muncă, datorită modalităţii unice de angajare, în care nu contează CV-urile celor care aspiră să fie angajaţi în companie, ci doar cum îndeplinesc sarcinile aferente postului. Prin această modalitate inovativă, Digital Authority Partners oferă oricărui candidat şansa de demonstra că este potrivit pentru poziţia vizată, fără a ţine cont de experienţa prealabilă sau de informaţii precum provenienţă, naţionalitate, sex sau religie.
Câştigătorul Premiului Timmy, desemnat 50 la sută pe baza votului popular şi 50 la sută de către un juriu de specialitate, format din experţi în condiţii de muncă, va fi anunţat pe 24 octombrie.

viata-libera.ro

[dcp100168]

Trofeu câştigat de Facebook, LinkedIn şi TripAdvisor/ Compania unui gălăţean din America a câştigat premiul Timmy 2018

Digital Authority Partners, compania înfiinţată de gălăţeanul Codrin Arsene, a câştigat Premiul Timmy 2018, pentru cel mai divers şi inovativ loc de muncă în domeniul tehnologiei din Statele Unite ale Americii. Un trofeu care, în anii trecuţi, le-a revenit celebrelor companii Facebook, LinkedIn, Venmo şi TripAdvisor!

Pe 26 septembrie, ziarul „Viaţa liberă” anunţa că, la doar 31 de ani, gălăţeanul Codrin Arsene conduce prima afacere românească din America nominalizată pentru această distincţie. Convins că CV-ul este o modalitate învechită şi irelevantă de angajare, gălăţeanul şi-a format o echipă de 50 de oameni extrem de talentaţi, care trăiesc în toate colţurile lumii - Zimbabwe, Belgia, România, Singapore, India şi Argentina - angajaţi în funcţie de potenţialul lor, în urma testelor pe care le-au luat! Gălăţeanul avea nevoie de voturi, câştigătorul Premiului Timmy fiind desemnat 50 la sută pe baza votului popular şi 50 la sută de către un juriu de specialitate, format din experţi în condiţii de muncă.

Vestea cea mare a venit! „Cu mare bucurie anunțăm că Digital Authority a câștigat trofeul 2018 pentru diversitate la locul de muncă în Chicago. Suntem copleşiţi, entuziasmați și onorați să primim acest premiu și să intrăm, alături de Linkedin, Facebook, Venmo, Salesforce și Capital One, în rândul celor mai diverse echipe de tehnologie din America. Într-o industrie plină de practici de angajare părtinitoare și culturi de lucru imperfecte, suntem bucuroși să fim recunoscuți ca o companie inovatoare. Suntem o echipă puternică de 50 de visători, perturbatori şi inovatori. Și suntem aici pentru a ajuta toți angajații, clienții și colaboratorii noștri să aștepte un viitor mai bun, mai corect și mai luminos. Nu puteam fi mai mândri de tot ceea ce am realizat și încântați de ceea ce urmează să vină!”, a scris Codrin Arsene, într-o postare pe pagina sa de Facebook.

Cine este Codrin Arsene

Cititorii de cursă lungă ai ziarului "Viaţa liberă" îşi amintesc, cu siguranţă, de colaboratorul nostru Codrin Ştefan Arsene, căruia i-au citit articolele în perioada martie 2003 - iulie 2008.

Născut pe 16 iulie 1987, la Târgu Bujor, Codrin a studiat la Galaţi la Colegiul Naţional "Vasile Alecsandri" şi Colegiul Naţional "Costache Negri". Dornic să cucerească lumea, a început asaltul încă de pe vremea când era doar liceean, câştigându-şi un loc în topul celor mai activi şi mai inteligenţi tineri din România. În 2005 a fost cel mai tânăr reprezentant oficial în teritoriu al Programului "Clean Up the World" ("Curăţă lumea"), iniţiat de ONU prin Departamentul de Mediu (UNEP).
În 2006, a plecat SUA, după ce a primit Bursa Specială ''Guvernul României'', iar în 2010 a devenit cel mai bun student al generaţiei sale de la Universitatea din Chicago şi singurul care a absolvit două specializări, Ştiinţe Politice şi Studii Internaţionale, ambele cu onoruri (gradaţia de merit americană).
Până să-şi deschidă propria afacere, a lucrat în domeniul informatic, la o companie americană (Sears) ca manager de proiect şi apoi ca manager de strategie digitala la o companie japoneză (Ricoh).

Ce reprezintă Premiile Timmy

Premiile Timmy sunt organizate în zece oraşe din Statele Unite şi Canada, la patru categorii - cel mai bun start-up în domeniul tehnologic, cel mai bun manager din domeniul tehnologic, cea mai bună cultură a muncii şi cea mai bună companie pentru diversitate la locul de muncă.
Digital Authority Partners, companie de consultanţă şi IT cu sediul în Chicago, Illinois, condusă de Codrin Arsene, a fost nominalizată de Tech in Motion la categoria cea mai bună companie pentru diversitate la locul de muncă, datorită modalităţii unice de angajare, în care nu contează CV-urile celor care aspiră să fie angajaţi în companie, ci doar cum îndeplinesc sarcinile aferente postului. Prin această modalitate inovativă, Digital Authority Partners oferă oricărui candidat şansa de demonstra că este potrivit pentru poziţia vizată, fără a ţine cont de experienţa prealabilă sau de informaţii precum provenienţă, naţionalitate, sex sau religie.

viata-libera.ro