Jump to content

Veterana teatrului de păpuşi gălăţean


dcp100168

Recommended Posts

Din vitrina cu păpuşi

Veteran în "tranşeele" teatrului

* "Sufletul meu a fost păpuşa" - ne spune doamna Dida, cea mai veche artistă din Teatrul "Gulliver" * S‑a dus vremea eroilor de lemn! * Meserie de grupa I

La Festivalul "Gulliver" am întâlnit o veche artistă, mânuitoare de păpuşi timp de patru decenii. Dacă bătrânul Geppeto l‑a făcut pe Pinocchio dintr‑un butuc, şi primele noastre păpuşi erau făcute tot din lemn, am aflat de la interlocutoarea noastră, prezentată drept "cea mai veche artistă din Teatrul de Păpuşi" "Nu puteai să joci rolul unui băieţel sau al unui ursuleţ, din cauza mamei Dida", îşi amintea cu umor un actor. Căci doamna Alexandra Doicu a lucrat în frumoasa tradiţie a interpretării rolurilor de băieţi de către femei, aşa cum a fost şi în cazul celebrei actriţe Silvia Chicoş. Am stat de vorbă şi am aflat că vine la premierele teatrului, are sufletul legat în continuare de aceste lucruri.

Îşi aminteşte: "Eu am început să joc la Brăila, în 1950, şi am stat acolo aproape zece ani. Din '60 am venit aici, în Galaţi. Prin căsătorie. Şi aici am lucrat încă 28 de ani... Cum să vă spun? Eu vin acum mai rar la spectacolele teatrelor de păpuşi. Sufletul meu a fost păpuşa... Păpuşa pe mână. Noi o mânuiam, noi jucam... Deja s‑au denaturat nişte lucruri... Poate sunt prea conservatoare, ar trebui să mă împac cu spectacolul nou, care a luat amploare, dar nu pot să mă împac. Mă uit la personajele astea din vitrină. Şi eu le‑am jucat, pe multe dintre ele..." Păpuşi vechi, aşezate în micuţul muzeu al Teatrului ca statuile vechilor domnitori prin sălile de arme...

"Noi nu ne vedeam"...

În specatolul actual, actorul este de cele mai multe ori la vedere, nu chincit după un paravan. "Noi nu ne vedeam: copiii din sală vedeau numai păpuşa." O meserie grea şi din punct de vedere fizic! "Noi aveam grupa întâi de muncă - eu am 19 ani de grupa întâi. Cu minerii, cu acrobaţii de circ, balerinii... Era în primul rând uzura oaselor. Stăteam şi mânuiam păpuşa în genunchi. Aveam o păpuşă, la un moment dat, care avea opt kilograme! Era o piesă rusească, cu oşteni, cu ţar, cu nu mai ştiu ce, iar păpuşile erau îmbrăcate în zale‑zale! Le procurau pe atunci de la Teatrul de Operă. Când ieşeam dintr‑un spectacol, eram epuizată ‑ opt kilograme pe mână! Mai mult de‑atât: fiind măruntă, purtam nişte cuturne aşa de‑nalte. Prima oară erau făcute din lemn şi cu nişte barete pe care le legam. Apoi s‑au făcut nişte ghete cu plută, care erau ceva mai comode. Dar oricum, ca să ajungem la nivelul "oglinzii" scenei, trebuia să mergem pe ele, trebuia să ne ţinem echilibrul. Şi cu spatele era vai de capu´ nostru... După aceea s‑au mai modernizat, au apărut alte materiale, mai uşoare. La început au fost din lemn. Apoi am făcut papier‑mache ani de zile. Era o secţie la Teatrul de Stat din Brăila şi noi făceam păpuşi: făceam croitorie, noi făceam papier‑mache. Ziare întregi lipeam cu pap ‑ nu cu altceva, făină cu apă! După aceea le şlefuiam şi în sfârşit ajungeau pe mâna pictorului scenograf, care le . Adică am luat‑o de la zero: noi făceam totul! Nu vreau să fiu rea, dar nu mai pot fi acum actorii la grupa întâi de muncă. Asta este..." Doamna Dida a fost chiar nevoită să se opereze, după ce vocea sa a vibrat, ca instrument, a fost folosită trei decenii, să se audă puternic până în fundul scenei...

Copiii sunt mai nervoşi astăzi decât cei de ieri, mai cuminţi, observă păpuşăreasa. "Chiar eu am un nepoţel jucăuş... Băiatul meu, Cristian Doicu, are un băieţel de patru ani ‑ încerc să‑i spun poveşti clasice, nici nu vrea să audă! Îmi vorbeşte de nişte personaje de desen animat pe care eu nu le‑nţeleg. Dar zic eu că era mai frumoasă copilăria atunci. Piesele aveau o morală, copiii aveau ce învăţa. Acum copiii nu ştiu să se joace decât cu pumnii, cu picioarele, cu arme de jucărie sofisticate. Poate de asta şi tineretul din ziua de astăzi este cum este..."

La sfârşitul lunii decembrie 1980, doamna Dida a ieşit la pensie: "Am o viaţă de când sunt pensionară. Am 75 de ani!" Îi dorim o viaţă lungă, frumoasă, şi spectacole care s‑o bucure. Şi să vadă pe scenă păpuşi uşoare, din materiale care să imite lemnul...

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=28061

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.