Centenarul Seminarului Teologic

[dcp100168]

Reuniune aniversară la Seminarul Teologic din Galaţi

Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi a găzduit, din iniţiativa şi cu binecuvântarea Preasfinţitului Casian, Episcopul Dunării de Jos, întâlnirea celor care au absolvit această instituţie de învăţământ înainte de 1948, anul desfiinţării seminarului gălăţean de către autorităţile comuniste. Programul întâlnirii a debutat cu un mesaj al părintelui profesor Costel Bulgaru, actualul director al seminarului, care a adresat un cuvânt de bun-venit participanţilor, în care a reliefat importanţa experienţei trecutului şi a modelelor umane pentru absolvenţii mai tineri şi pentru cei care se află astăzi pe băncile şcolii Sfântului Andrei. Au urmat momente emoţionante de evocare a vieţii de seminarist înainte de cel de-al II-lea Război Mondial, cu greutăţile şi posibilităţile limitate de atunci, dar şi cu bucuria studiului teologic. Parintele Eugen Buruiană de la parohia „Sf. Dumitru“ din Galaţi, a arătat, în alocuţiunea sa, importanţa seminarului, atât ca şcoală teologică, cât şi ca şcoală care pregăteşte pentru viaţă. În continuare, seminariştii de astăzi au avut ocazia de a dialoga şi de a se împărtăşi din experienţa mai vechilor absolvenţi, într-o comuniune ca o punte peste timp. Întâlnirea de ieri se înscrie în programul manifestărilor dedicate împlinirii a 100 de ani, de când seminarul din Galaţi a fost încredinţat patronajului spiritual al celui întâi chemat, Sfântul Apostol Andrei.

www.basilica.ro

[dcp100168]

Seminarul Teologic din Galaţi - un secol sub patronajul spiritual al Sfântului Apostol Andrei

În anul 2008, Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Apostol Andrei“ de la Galaţi şi-a serbat centenarul patronajului spiritual sub semnul binecuvântării şi ocrotirii Apostolului „Protoclet“, pe care tradiţia istorică îl desemnează drept evanghelizator al strămoşilor neamului românesc. Aşadar, Seminarul gălăţean a aniversat o cifră rotundă semnificativă, 100 de ani de prezenţă protectoare şi rugătoare a Sfântului Apostol Andrei în viaţa şi activitatea acestei şcoli, devenită astfel prima instituţie din România patronată de Apostolul românilor de pretutindeni.

Istoria Seminarului andreian coboară până în anul de graţie 1864, anul înfiinţării Episcopiei Dunării de Jos, când, în data de 14 noiembrie, prin Decretul domnesc 1.597 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, şcoala duhovnicească a Consistoriului Eparhial de la Ismail, înfiinţată în 1857, este ridicată la rangul de Seminar teologic. Ulterior, în toamna anului 1878, odată cu mutarea Centrului eparhial de la Ismail la Galaţi, va fi mutat şi Seminarul eparhial, care va funcţiona după modelul celorlalte seminarii din ţară, cu patru clase. După 15 de ani de funcţionare neîntreruptă, Seminarul gălăţean a fost obligat să-şi înceteze activitatea, urmare a dispoziţiilor Legii clerului mirean din 1893, până în anul 1908, an care marchează un moment providenţial în istoria Seminarului de la Galaţi.

Pimen Georgescu face demersuri pentru reînfiinţarea şcolii

Reînfiinţarea acestei şcoli de învăţământ teologic a fost posibilă prin demersurile făcute de episcopul de vrednică pomenire, Pimen Georgescu al Dunării de Jos (1902-1909), care participă la festivitatea de redeschidere a cursurilor de la 1 octombrie 1908, cu un efectiv impresionant, de nu mai puţin de 60 de elevi în clasa I. Tot episcopului Pimen i se datorează şi hramul şcolii - „Sfântul Apostol Andrei“ -, despre alegerea căruia justifică în scrisoarea cu nr. 2.524/22 octombrie 1908, adresată ministrului Culturii şi Instrucţiunii Publice, Spiru C. Haret, epistolă de o aleasă frumuseţe şi de importanţă capitală din punct de vedere al argumentării istorice. Prin Actul din 24 noiembrie 1908, semnat de Regele Carol I şi de ministrul Spiru Haret, propunerea episcopului Dunării de Jos este aprobată, Sfântul Apostol Andrei devenind astfel, în premieră naţională şi pentru totdeauna, ocrotitor al Seminarului gălăţean. Aşa că, la 30 noiembrie 1908, elevii şi profesorii seminarului sărbătoreau, la primul hram, pe patronul lor spiritual, Sfântul Apostol Andrei, programul primei serbări fiind stabilit în detali, în cadrul unui consiliu profesoral extraordinar din data de 13 noiembrie 1908.

Viitorul patriarh Nicodim Munteanu, primul director al seminarului

Primul director numit al instituţiei a fost arhimandritul Nicodim Munteanu, viitorul patriarh al României, care conducea un colectiv de 10 profesori. Pe rând, s-au succedat la directorat: arhimandrit Visarion Puiu (1909-31 decembrie 1917, viitor mitropolit al Bucovinei), diacon Anghel Constantinescu (1919-1922), preot Gheorghe V. Niculescu (1923, câteva luni, ales episcop al Buzăului), econ. I. C. Beldie (1923-1925), preot Constantin Todicescu (1925-1948, cu o întrerupere între anii 1943-1945, când director este preotul Scarlat Porcescu). Anul 1948 poate fi considerat un reper nefast pentru istoria Seminarului gălăţean, care va fi desfiinţat în mod abuziv de către autorităţile atee ale vremii.

Un nou început, după 1989

Momentul decembrie 1989 soseşte providenţial şi creează premise pentru un nou început. Demersurile făcute de arhiepiscopul de vie memorie, dr. Antim Nica (n. 1908-1994), secondat de Preasfinţitul Casian Crăciun, pe atunci Arhiereu-Vicar al Episcopiei Dunării de Jos, începând cu februarie 1990, au contribuit decisiv la rectitorirea efectivă a seminarului în condiţii de libertate religioasă şi de exprimare în plan social. Prin Hotărârea cu nr. 3415/3-4 aprilie 1990, Sfântul Sinod a aprobat „reînfiinţarea Seminarului «Sfântul Andrei»“, începând cu anul şcolar 1990-1991, iar în vara aceluiaşi an, Permanenţa Consiliului Eparhial a decis reînfiinţarea Seminarului. De atunci şi până azi, an de an, cu eforturi crescânde, prin grija şi delicata atenţie acordate şcolii eparhiale de către chiriarh, au crescut aici calitatea procesului didactic, aprofundarea cunoştinţelor teologice şi laice, disciplina interioară şi responsabilitatea şi, mai ales, implicarea şi participarea efectivă a şcolii seminariale în viaţa urbei şi a eparhiei, arătând că seminarul are vocaţia unei autentice şi valoroase instituţii gălăţene.

Primul director al şcolii reînfiinţate în deplină libertate a fost pr. Adrian Mihai de la biserica „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena“ (1 septembrie 1990-26 noiembrie 1991), urmat de pr. Gheorghiţă Oanele, de la noua parohie „Sf. Ioan Botezătorul“ (1 decembrie 1991-1992), şi de pr. Eugen Drăgoi, consilier cultural şi slujitor la parohia „Buna Vestire“, apoi la nou-înfiinţata parohie „Înălţarea Domnului“ (1992), care se preocupă de ridicarea prestigiului şcolii. Din ianuarie 1995, conducerea Seminarului este preluată de pr. Ninel Ţugui, slujitor la Catedrala episcopală, iar din 2001 la biserica „Sf. Vasile cel Mare“ din Galaţi. De la 1 octombrie 1997 este numit în funcţie actualul director al instituţiei, pr. Costel Bulgaru, în timpul căruia Seminarul parcurge o rodnică perioadă, similară cu cea din timpul directoratului pr. Constantin Todicescu, bogată în realizări ce devin importante repere ale istoriei şcolii şi eparhiei.

La ora actuală, corpul profesoral este alcătuit din 10 preoţi sau teologi-profesori şi 30 de profesori laici. Cei 202 elevi studiază la cele două specializări (teologie pastorală şi patrimoniu cultural - din anul 2003), la care se adaugă cele două clase de cântăreţi bisericeşti ca SAM (şcoală de arte şi meserii), disciplinele teologice clasice din planul de învăţământ seminarial şi disciplinele laice din sistemul comun al învăţământului liceal, ponderea predării acestora la clase fiind aproximativ echivalentă (50%).

http://www.ziarullumina.ro/articole;772 ... ndrei.html

[dcp100168]

Memoria Bisericii în imagini: Seminarul teologic din Galaţi

În urma cedării sudului Basara0biei după pacea de la Berlin din 1878, Seminarul teologic de la Ismail, care funcţiona din 1864, era mutat la Galaţi, împreună cu sediul Episcopiei Dunării de Jos. Iniţial, seminarul a funcţionat în mai multe clădiri închiriate din Galaţi, în primul an având patru clase. La aplicarea legii din 1872, planul de învăţământ a suferit mai multe modificări, prin scoaterea unor discipline esenţiale, precum Limba greacă şi Muzica vocală. Apoi, profesorilor nu li se permitea să se titularizeze pe posturi, producând o continuă stare de incertitudine în rândurile cadrelor didactice. Dificultăţile financiare, austeritatea bugetară şi aplicarea noii legi a clerului mirean au condus la desfiinţarea Seminarului gălăţean la 1 septembrie 1893. Profesorii au protestat, alături de episcopul Partenie Clinceni, iar ziarele au creat o atmosferă negativă faţă de această măsură arbitrară. Seminarul s-a reînfiinţat în 1908, în urma demersurilor episcopului Pimen Georgescu la Spiru Haret, ministrul Instrucţiunii şi Cultelor. Au fost numiţi aceiaşi profesori care cunoscuseră desfiinţarea, iar ca ocrotitor al acestui for de învăţământ a fost luat Sf. Apostol Andrei. Printre directorii acestui seminar s-au numărat Nicodim Munteanu, viitor patriarh, care s-a îngrijit de reînfiinţare; Visarion Puiu, viitor mitropolit, care a iniţiat demersurile pentru ridicarea unei clădiri proprii, care a fost ridicată abia în 1925, sub directoratul preotului Ioan Beldie. Acesta a făcut chiar presiuni la autorităţile statului, arătând că situaţia în care se afla seminarul era „o tortură pentru elevi şi o greutate în plus pentru administraţie“. Dintre absolvenţii de renume ai acestui seminar, se numără: Firmilian Marin, viitor mitropolit, Cosma Petrovici, Iosif Gafton, Eugen Laiu şi Valerian Zaharia, viitori episcopi. În 1948, autorităţile comuniste au desfiinţat Seminarul din Galaţi, dar a fost reînfiinţat în 1990.

http://www.ziarullumina.ro/articole;112 ... alati.html