Jump to content

Legile imigraţiei în Franţa, Marea Britanie şi Germania


dcp100168

Recommended Posts

Legislaţia în materie de imigraţie în Franţa, Marea Britanie şi Germania

Autorităţile italiene sunt de acord privind necesitatea de a revizui legile în materie de primire şi integrare de cetăţeni străini. Preşedintele Giorgio Napolitano este de părere că Franţa, Marea Britanie şi Germania sunt ţările europene care ar trebui să fie un model pentru Italia în actualizarea propriei politici în materie de imigraţie. Agenţia de presă italiană Il Velino face o amplă prezentare a normelor din cele trei ţări europene privind obţinerea permisului de şedere, expulzare şi acordarea cetăţeniei.

FRANŢA. Cetăţenia franceză: prin naştere, prin căsătorie, prin naturalizare

"Code de l'entrée et du séjour des étrangers et du droit d'asile" (Codul de intrare şi de şedere al străinilor şi al dreptului la azil) este documentul care reglementează imigraţia în Franţa. Legea franceză permite, potrivit unui dosar al Serviciului de studii al Senatului, datat iunie 2008, două tipuri de permise de şedere: temporar, cu durata maximă de un an ("carte de séjour temporaire"), şi "carte de résident", pe zece ani, care poate fi reînnoit, eliberate de prefect. Pentru cel temporar, imigrantul trebuie să dispună de o viză de intrare, să ofere informaţii despre propria stare civilă, scopul, condiţiile de şedere şi să aibă mijloace de întreţinere adecvate. În plus, trebuie să aibă un certificat medical eliberat conform unui un decret al ministrului sănătăţii.

Pentru permisul pe termen lung, solicitantul trebuie să aibă reşedinţa în Franţa de cel puţin cinci ani, cu continuitate. Potrivit unui articol din Cod, "carte de résident" depinde şi de "integrarea republicană" a imigrantului, angajamentul personal de a cunoaşte şi respecta principiile ce reglementează sistemul republican. Este necesar totodată şi un nivel de competenţă lingvistică. De asemenea, autoritatea administrativă ţine seama şi de respectarea unui "contrat d'accueil et d'intégration" (contract de integrare şi primire) în baza căruia solicitantul se angajează să urmeze cursuri specifice gratuite de pregătire civică şi lingvistică.

În caz de respingere a vizei de intrare pentru un cetăţean străin de către autorităţile consulare, el poate cere anularea deciziei de către judecătorul administrativ, care decide în termen de trei luni de la interpelare. În timp ce se examinează recursul, obligaţia de a părăsi teritoriul francez este suspendată. Printre măsurile prevăzute se numără şi însoţirea la frontieră, valabilă şi în cazul în care imigrantul a depăşit perioada permisă, i s-a refuzat eliberarea sau reînnoirea permisului de şedere sau nu a prezentat cerere de reînnoire.

Expulzarea de pe teritoriu este prevăzută şi în caz de condamnare penală pentru falsificarea permisului. În Franţa, imigraţia clandestină este sancţionată penal cu închisoare de un an şi plata unei amenzi de 3.750 euro.

Cetăţenia franceză poate fi obţinută pe trei căi: "prin naştere", când cel puţin unul din părinţi este născut în Franţa, indiferent de cetăţenia sa, "prin căsătorie", deschisă oricărui străin care se căsătoreşte cu un cetăţean francez, după un an de la căsătorie, şi prin "naturalizare", care poate fi acordată numai străinului major care dovedeşte că a avut reşedinţa în Franţa în perioada de cinci ani care precede cererea sa, exceptând situaţia în care a urmat doi ani de studii într-o universitate franceză, care i se scad.

GERMANIA. La nemţi, ceva mai multă birocraţie

În Germania, intrarea şi şederea cetăţenilor străini este reglementată de o normă din 30 iulie 2004. Şi aici sunt prevăzute două tipuri de şedere: temporară şi permanentă. Pentru permisul de şedere temporar, un imigrant trebuie să dovedească faptul că are paşaportul în regulă, sau alt document de intrare, să deţină mijloacele necesare întreţinerii sale, să fie cunoscute datele sale generale şi naţionalitatea, iar prezenţa lui să nu fie un pericol pentru interesele ţării.

Pentru eliberarea unui permis de şedere permanent sunt necesare şi alte condiţii: deţinerea unui permis temporar de cel puţin cinci ani, dovada mijloacelor de întreţinere, vărsarea de contribuţii pentru pensie timp de minimum 60 de luni, locuinţă, autorizaţii pentru desfăşurarea unei munci subordonate sau autonome, cazier curat în ultimii trei ani, cunoaşterea limbii germane şi cunoştinţe de bază privind legislaţia, istoria şi cultura ţării.

Intrarea pe teritoriul Germaniei poate fi respinsă în cazul în care în care solicitantul a fost sau este membru activ au unei organizaţii care sprijină terorismul, prezenţa sa constituie o ameninţare la adresa ordinii democratice sau a securităţii statului, sau dacă a luat parte la acţiuni violente sau a incitat public la violenţă în scopuri politice. Împotriva prevederii de respingere se poate face recurs pe lângă autoritatea judiciară administrativă. Ca şi în Franţa, imigraţia ilegală este un delict, pentru care se prevede pedeapsă cu închisoarea între unul şi trei ani, şi plata unei amenzi.

Cetăţenia germană "prin naştere" este dobândită automat şi de copiii unor străini care se nasc în Germania, cu condiţia ca cel puţin unul din părinţi să locuiască stabil în ţară de cel puţin opt ani şi să fie în posesia, de cel puţin trei ani, a unui permis de şedere nelimitat. Cetăţenia "prin căsătorie" este posibilă după doi ani de căsătorie cu un cetăţean german, cu condiţia ca acesta să locuiască în Germania de trei ani. În cazul "naturalizării" este nevoie de opt ani de şedere în Germania, deţinerea unui permis de şedere, dovada asigurării întreţinerii proprii şi a familiei şi să nu fi fost beneficiarul unor subvenţii sociale sau ajutor de şomaj, precum şi cunoaşterea Constituţiei germane şi a normelor juridice şi sociale. Cu începere de la 1 septembrie 2008, trebuie dat şi un test cu întrebări privind ordinea juridică, cultura şi istoria germană. Totodată, solicitantul nu trebuie să aibă condamnări penale şi să cunoască suficient limba germană.

MAREA BRITANIE. Regatul Unit: te întreţii singur, e OK

În Marea Britanie, cei care nu sunt cetăţeni britanici, nu provin dintr-o ţară din Commonwealth, sau dintr-o ţară membră a UE, au nevoie de "entry clearance", un permis eliberat de "Border and immigration Agency", agenţia guvernamentală care se ocupă de procedurile de control al imigraţiei. Eliberarea permiselor este reglementată de "Immigration Act" din 1971. Solicitantul trebuie să dovedească faptul că este în măsură să se întreţină şi are o locuinţă pentru el şi familie (excluzând ajutorul din subvenţii publice), să deţină un certificat medical şi să se înregistreze şi la poliţie.

Permisul este respins când există pericol pentru siguranţa naţională, solicitantul este subiectul unei îndepărtări executive, este lipsit de documentele care certifică identitatea sau naţionalitatea sa, se află în imposibilitate de şedere pe teritoriul britanic fără a beneficia de subvenţii publice, a fost declarat indezirabil sau a furnizat documente false.

Prevederea de expulzare (deportation order) se poate emite pentru o persoană cu vârsta peste 17 ani vinovată de un delict pasibil de pedeapsă cu închisoarea. Solicitantul poate face recurs pe lângă un judecător. Prevederea de îndepărtare ("administrative removal") poate fi adoptată când se dovedeşte neîndeplinirea unei din condiţii, rămânerea pe teritoriul britanic după scadenţa permisului sau când eliberarea permisului a fost obţinută prin fraudă (deception). Pentru străinii care au comis delicte, expulzarea este prevăzută fără posibilitate de întoarcere, în timp ce îndepărtarea de pe teritoriu nu exclude readmiterea.

Şi în Marea Britanie imigraţia clandestină este un delict. Împotriva celor acuzaţi de imigraţie clandestină judecătorul decide "summary conviction", pedepsele fiind amendă de până la 5.000 de lire sterline şi detenţie (până la 6 luni închisoare) şi pot fi chiar simultane.

Naturalizarea este cea mai la îndemână soluţie pentru viitorii britanici. Pentru "naturalizare" este nevoie de un permis de şedere în Marea Britanie timp de cel puţin un an. Pentru a obţine cetăţenia, solicitantul trebuie să fi trăit legal în Marea Britanie minimum 5 ani, să cunoască adecvat limba engleză, galica sau velşa şi să aibă cazier curat. Cetăţean britanic "prin naştere" devii dacă unul din părinţi are cetăţenia în momentul naşterii copilului sau unul din părinţi s-a stabilit în Marea Britanie (settled). Cetăţenia "prin căsătorie" se obţine când solicitantul are peste 18 ani, este căsătorit cu un cetăţean britanic, deţine permis de şedere permanent şi a locuit legal aici timp de cel puţin trei ani.

http://www.monitoruldegalati.ro/index.p ... &articol=9

Link to comment
Share on other sites

Create an account or sign in to comment

You need to be a member in order to leave a comment

Create an account

Sign up for a new account in our community. It's easy!

Register a new account

Sign in

Already have an account? Sign in here.

Sign In Now
×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.