Jump to content

Ce să aducă Moş Crăciun acestei comunităţi?


donnerumene

Recommended Posts

Vorba lui Emil. Poate se intampla ceva cu mosneagul asta de prin Primarie si sa votam din nou la anul. Poate lui Dumnezeu sau Sf Andrei nu o sa ii placa ca nu se mai tine sarbatorile galatiului de Sf Andrei si o sa il cheme pe domnu primar sa dea socoteala :twisted: Iar noi sa votam iarasi :d

Link to comment
Share on other sites

Dar nu votam numai noi... oricum, odata "disparut", lumea n-ar avea cum sa-l realeaga, si aici ar fi marele cadou :)

ce te face sa crezi ca lumea l-ar vrea disparut?? Si daca nu ar fi el atunci cine?? Din moment ce a fost reales iarasi, inseamna ca "oferta prezentata" (candidatii) nu a fost satisfacatoare, si s-a ales raul cel mai mic. Oricum sa doresti raul cuiva mi se pare o prostie. Oricum multa sanatate domnului primar, mai ales ca nu pot dormi anumiti useri de pe aici si cu drag il voi revota si la urmatoarele alegeri daca va mai candida (desi nu cred ca mai are voie).

@ONTOPIC

Sa aduca Mosul somn si liniste noaptea celor care nu pot dormi de grija primarului.

Link to comment
Share on other sites

Bunul meu simt, silviudeep, bunul meu simt.. :) Te-as alege pe tine primar, acum, ca am vazut ca te gandesti la somnul nostru de frumusete, dar pacat ca nu candidezi. Desigur ca domnul Dumitru Nicolae are voie sa candideze din nou, asa cum tu ai voie sa-l realegi, iar eu sa-l blamez. Daca il alegeam, nu ma mai plangeam de serviciile publice si de activitatea dumnealui, dar cata vreme nu l-am ales niciodata in cele 3 mandate, e normal sa fiu nemultumit (in special cand cei care-l voteaza sunt la randul lor nemultumiti, desi - culmea - l-au ales cu drag!).

Si sa aduca Mosul liniste noaptea tuturor cetatenilor, nu doar celor care nu mai pot dormi de grija primarului (intre noi fie vorba, chiar nu ma intereseaza soarta lui decat in ceea ce priveste bunastarea urbei..).

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Mos Craciun sa va aduca multa fericire, liniste sufleteasca si impliniri pe toate planurile!

Va multumesc ca ati fost destepti si nu m-ati "autoexclus" pentru ca n-am fost la intalnirile voastre, dar pur si simplu asa s-a nimerit: la primele 3 am fost la rudele mele de la Tecuci, iar la a 4-a n-am plecat din localitate, dar a trebuit sa-mi iau de lucru acasa in weekend si nu mi-a mai ars de petreceri. C-asa-i romanul; are mai multa munca inanite de sarbatori decat de obicei. :)

In alta ordine de idei, va urez mai multa normalitate in viata voastra in anul care vine!

Link to comment
Share on other sites

Draga Mos Craciun,

Ma numesc Andrei-Bogdan Stase , am 3 ani si 9 luni si pentru ca m-am nascut cu ceva probleme(citeste aici “Povestea Noastra”: http://www.utilecopii.ro/forum/index.ph ... =0&start=0 ) , nu pot vorbi ,as dori daca poti sa-mi aduci un abonament pe un an la recuperare la Alianta Alternativa.Si daca mai poti si o geaca de iarna deoarece cea veche mi-a ramas cam mica si mami si tati ma imbraca cu ea asa mica cum e.

Iar pentru surioara mea Crina-Bianca Stase care are 11 luni o jucarie cu luminite si cantecele,ca aceste jucarii ii plac.

Multumesc mult,Mos Craciun.

Link to comment
Share on other sites

„E responsabilitatea copiilor să creadă în Moş Crăciun“

Ştefan, un băiat de 8 ani din Galaţi, susţine cu convingere „cauza“ Moşului şi o face, nu în ultimul rând, din interes. Interesul de a primi cadouri, pentru că e cuminte.

Are 8 ani, e elev al Şcolii Generale nr. 24 din Galaţi şi se consideră un copil obişnuit. Încă e copil, pentru că încă crede cu tărie în Moş Crăciun. Crăciunul este perioada care îi place cel mai mult lui Ştefan Făcăleţ. „Nici nu pun la îndoială existenţa Moşului, el există la sigur! De ce cred asta!? Păi, e simplu! Dacă nu cred în Moş Crăciun, nu mai pot spera să primesc cadouri. Aşa ceva nu se poate. Trebuie să cred ca să pot să primesc cadouri. Apoi, dacă noi copiii nu credem în Moş Crăciun, cine s-o facă? Doar la noi vine Moşul cu jucării. Cred că este responsabilitatea noastră să credem în el“, ne-a explicat băiatul.

„Am făcut deja lista cu jucării“

În cele trei zile de sărbătoare, se aşteaptă la două serii de cadouri. „În primul rând, pe 25 decembrie o să vină sigur-sigur Moş Crăciun cu tolba lui şi îmi va da cadouri. Am făcut deja lista cu jucării. Apoi, după două zile, de Sfântul Ştefan, bunicii şi părinţii vor trebui să vină şi ei cu ceva cadouri acasă, că e ziua numelui meu. Din acest punct de vedere pot să spun să sunt bucuros. Nu sunt pretenţios, dar trebuie ca Moşul să aducă ceva“, explică Ştefănuţ, cum i se spune copilului acasă. Una dintre marile pasiuni ale lui Ştefan este îngheţata. „Îmi place îngheţata foarte mult şi cred că şi lui Moş Crăciun îi place“, spune el. Pentru că o îndrăgeşte atât de mult, a început să studieze problema. Aşa au apărut marile întrebări. De ce vara, când e cald, găseşte îngheţată la fiecare colţ de stradă, iar iarna, când ar trebui să fie „anotimpul îngheţatei“, fiindcă e atât de frig, aceasta dispare din magazine. Ca un băiat mare ce este, nu lasă întrebările fără răspunsuri, problemele fără soluţii. „Aş vrea, dacă se poate, ca în anumite locuri să ningă iarna cu îngheţată. Nu pe oriunde, că şi zăpada normală e frumoasă. Dacă iarna reuşesc să-i conving pe bunici, după ce mă plâng puţin, să-mi ia o îngheţată, iarna nu mai merge şmecheria. Nici nu prea este îngheţată, dar nici nu mai merge să mă rog. Mi se răspunde că mă îmbolnăvesc şi gata, nu mai am nicio şansă să primesc îngheţată. Dar tot nu mă las. În loc de îngheţată, cer ciocolată sau bomboane“, spune băieţelul. Jocul preferat al lui Ştefan este vechiul „de-a prinselea“ între poliţie şi hoţi. Ştefan doreşte mereu să fie de partea poliţiei. De altfel, meseria de poliţist e una din cele două pe care le ia în calcul pentru când va fi mare. „Mi-ar plăcea să-i duc pe oamenii răi la închisoare. Este ceea ce trebuie să facă fiecare om, dar am înţeles că doar poliţiştii fac lucrul acesta. Asta încă nu o înţeleg. Mi-ar plăcea să fiu poliţist să prind oamenii răi“, mărturiseşte Ştefan. A doua meserie pe care şi-o doreşte este cea de şofer. „Mi se pare tare frumos ca să conduc o maşină, mai ales aşa cum conduc piloţii la televizor. Aş plimba pe toată lumea dacă aş fi şofer. Cine ar avea nevoie, ar veni la mine şi eu l-aş plimba. Mai ales pe mama şi pe bunici i-aş plimba. Dar, deocamdată, nu am ce face, trebuie să mai aştept să mai cresc şi apoi să muncesc să am bani pentru maşină, aşa mi-a spus mama“, a mai explicat micuţul din Galaţi.

Băsescu, preşedinte de Galaţi

Lui Ştefan nu-i prea place să se uite la televizor. Preferă să alerge prin casă, să vorbească la un telefon de jucărie cu părinţii şi bunicii sau orice altceva decât să se uite la televizor. Singurul personaj pe care-l cunoaşte de la TV este Traian Băsescu. „Nu înţeleg eu prea multe din ce spune el din politică, dar mi se pare că Băsescu este un tip haios de tot. De asta îl ştiu şi cred că îmi place puţin de el. Când este la televizor mă uit şi eu puţin. Nu ştiu exact ce funcţie are sau cu ce se ocupă. Mama mi-a spus că este preşedintele României, dar eu nu cred. Cred că Băsescu nu este preşedintele României, ci este preşedintele Galaţiului“, mai spune copilul, cu convingere.

http://www.evz.ro/articole/detalii-arti ... s-Craciun/

:d:d:d

Link to comment
Share on other sites

Eu mi-as dori ca Mos Craciun sa vina la Galati cu luatul, nu cu datul. As vrea din tot sufletul sa ne ia mizeria, gunoaiele de pe strazi, cainii comunitari, necivilizatii care "se dau" noaptea pe strazi cu masinile si motoarele, sa ia tot ce e urat in oras.

Sa ne aduca pace in suflete, liniste in urbe si tot ce lipseste pentru a avea un trai decent.

Sarbatori fericite tuturor!

Link to comment
Share on other sites

Legendele despre Moş Crăciun

Moş Crăciun. Un sfânt, o legendă, un mit, o credinţă sau doar un produs al minţii umane? Poate mulţi ne-am pus întrebarea aceasta sau pur şi simplu ne-am bucurat că el se află în mintea noastră, în inimile copiilor sau în cărţile cu poveşti. Ştim că este bătrân, bun, darnic, iubitor, plin de cadouri şi împăciuitor al oamenilor. Am putea spune că are foarte multe din calităţile unui bun creştin. Dar este creştin Moş Crăciun? Sau doar vrea să înlocuiască pe un alt moş, Moş (Sfântul) Nicolae? Sau poate vrea să-i îndepărteze pe creştini de însuşi Izvorul bunătăţii, iubirii - Dumnezeu-Pruncul, născut în ieslea dobitoacelor din Bethleem?

Moşul cu barba albă ca neaua care zboară prin văzduh cu sania sa trasă de reni şi mereu cu tolba plină de cadouri a devenit pentru marea majoritate a oamenilor de pe întinsul globului pământesc personajul central a celei mai mari sărbători a iernii, Crăciunul. În lumea largă nu toţi ştiu că, de fapt, la 25 decembrie serbăm Naşterea Celui care ne-a făcut cel mai mare dar posibil, primirea firii omeneşti în persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.

De la bucuria îngerească a naşterii Fiului lui Dumnezeu în ieslea din Bethleemul Iudeii s-a trecut acum la bucuria pământească a darurilor şi a mesei îmbelşugate. De la unicul Dumnezeu venit printre noi pentru a ne aduce daruri cereşti şi veşnice s-a trecut la un semizeu, care nu vine decât cu daruri lumeşti şi trecătoare. E adevărat că „moşul cel bun“ îi răsplăteşte pe copii cu bucurii, aproprie şi împacă familii, scoate la iveală iubirea şi puritatea din sufletele oamenilor, dar cu toate acestea ele sunt trecătoare şi nu duc la Dumnezeu. Abia atunci când această sărbătoare este pusă în legătură cu ieslea bethleemică şi cu darurile aduse de magi Pruncului divin, putem recunoaşte Crăciunul ca moment al păcii, al înţelegerii între oameni şi al bucuriei de a oferi cadouri materiale, dar şi spirituale.

Crăciun - zeu al soarelui

Pentru a afla de unde a pornit şi cum s-a dezvoltat legenda lui Moş Crăciun, vă propunem o scurtă sinteză a tradiţiilor care s-au împletit în jurul binecunoscutului personaj.

Pe teritoriul ţării noastre s-au descoperit mai multe obiceiuri şi tradiţii care au dus la concluzia existenţei unui zeu solar, Crăciun, de origine indo-europeană, specific teritoriilor locuite de geto-daci, identificat cu zeul roman Saturn şi cu zeul iranian Mithra. Determinativul de „moş“ s-a folosit pentru a indica vârsta zeului adorat, care trebuia să moară şi să renască împreună cu timpul calendaristic la Anul Nou. Astfel, divinitatea se năştea împreună cu timpul la 25 decembrie, trăia 365 de zile, îmbătrânea şi murea pentru a renaşte la începutul anului următor. Crăciun, făptura sacră care simboliza la romani timpul creator, în mitologia geto-dacă e posibil să fi fost reprezentat printr-un strămoş care aducea echilibrul elementelor în stadiul facerii lor. Cultul lui Crăciun este mult mai vechi decât cel al lui Mithra şi coboară sub era noastră.

Moş Ajun şi Moş Crăciun, doi fraţi gemeni cu bărbile lungi şi albe

Poporul român care a devenit creştin odată cu naşterea şi formarea lui ca neam a personificat zilele săptămânii: Sfânta Luni, Sf. Vineri, Sf. Sâmbătă etc., care sunt fiinţe reale pentru popor, cu oarecare puteri. Tot aşa a făcut din zilele Ajunului şi Crăciunului două persoane, Moş Ajun şi Moş Crăciun, având la bază mitul zeului Crăciun. Ei sunt moşi pentru că se arată întotdeauna cu bărbile albe de zăpadă şi apoi sunt şi bătrâni pentru că se trag din vremuri uitate, de când lumea şi pământul.

Moş Ajun şi Moş Crăciun sunt ca doi fraţi gemeni cu bărbile lungi până la pământ, stufoase şi albe ca zăpăda, buni şi darnici, cutreieră lumea de la un capăt la altul şi răspândesc veselia în jur prin darurile lor, mai ales pentru copii. Moş Ajun dăruieşte nuci, pere, covrigi, colaci, plăcinţi, prăjituri şi bomboane. Iar Moş Crăciun le aduce haine, încălţăminte, jucării, cârnaţi şi şorici de purcel, spune tradiţia orală a strămoşilor noştri.

În Banat şi Transilvania ziua de 1 ianuarie poartă denumirea de Crăciunul Mic, nu Anul Nou, deoarece mai mult de un mileniu creştinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun, în imediata apropiere a solstiţiului de iarnă; la Roma până în secolul al XIII-lea, în Franţa până în anul 1564, în Rusia până în vremea ţarului Petru cel Mare, în Ţările Române până la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Crăciun şi Crăciuneasa au fost gazdele Pruncului Iisus

Cea mai cunoscută şi întâlnită legendă din ţara noastră în legătură cu Moş Crăciun este cea în legătură cu Naşterea Domnului. Conform tradiţiei, Maica Domnului şi Dreptul Iosif atunci când îşi căutau adăpost, au bătut la poarta lui Moş Ajun, dar acesta nu i-a primit pentru că era sărac, însă i-a îndrumat spre fratele său mai mare şi mai bogat, Moş Crăciun. Acesta era stăpânul satului unde au găzduit Iosif şi Maria, pe când Moş Ajun era doar paznic la vite. Unele povestiri spun că după ce a aflat că Fecioara Maria trebuia să nască, Crăciun şi-a trimis nevasta, Crăciuneasa, să o moşească. După naştere, el L-a aşezat pe Iisus sub un măr şi, de bucurie, merele luate din pom le-a dăruit tuturor copiilor care treceau pe acolo. Tot sub acest pom l-a îngropat şi pe Moş Ajun după ce a murit.

Alţi autori sunţin că sub influenţa creştinismului, Crăciun apare şi ca figură apocrifă. S-a născut înaintea tuturor sfinţilor şi este mai mare peste ciobani. Când Crăciun află că în grajdul său S-a născut Domnul Iisus, se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind primul creştin, sfântul cel mai bătrân.

Altă legendă spune că atunci când S-a născut Hristos, baba lui Moş Crăciun, Crăciuneasa, a moşit-o pe Maica Domnului. Când a auzit Moş Crăciun că femeia sa a lucrat de ziua lui, i-a tăiat mâinile pe loc. Atunci Crăciuneasa s-a dus la Maica Precista şi, plângând, i-a spus ce a păţit. Maica Domnului a suflat peste mâinile ei şi îndată i s-au pus la loc şi s-au făcut frumoase şi nu zbârcite cum erau până atunci. De aceea, în Transilvania, de Crăciun, fiecare creştin face câte un colac sub forma unei mâini cu degetele-întinse şi uns pe deasupra cu gălbenuş de ou, ca să sclipească întocmai ca mâinile Crăciunesei.

De bucurie că nevasta sa a scăpat, Crăciun împarte Fecioarei Maria daruri păstoresti: lapte, caş, urdă, smântână. De aici, transfigurarea lui Moş Crăciun într-un sfânt care aduce în ziua Naşterii Domnului daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, potrivit Evangheliei, le-au adus regii-magi. Deci Moş Crăciun de azi simbolizează pe cei trei magi.

Un pastor, un caricaturist şi Coca Cola au conturat mitul Moş Crăciun

De la zeu la cioban şi apoi la moşul care moare la sfârşitul anului şi reînvie la începutul următorului, s-a ajuns la moşul care merge pe sania sa trasă de reni printre nori şi împarte cadouri copiilor, abia la începutul secolului al XIX-lea. Un rol important în crearea mitului l-a avut pastorul american Clement Clarke Moore, care, într-un poem, l-a prezentat pe Sfântul Nicolae ca un personaj simpatic, dolofan şi zâmbitor, care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicat pentru prima dată în ziarul „Sentinel“, din New York, pe 23 septembrie 1823, poemul a devenit în anii următori foarte căutat, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar şi tradus şi publicat în întreaga lume. Şi numele folosit în SUA, Santa Claus (Moş Crăciun), provine din termenul olandez Sinterkloos - Sfântul Nicolae.

În 1860, cotidianul „Harperâs Illustrated Weekly“ a publicat un desen al lui Santa Claus, îmbrăcat într-un costum roşu ornat cu nasturi negri şi cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului, a ilustrat prin sute de desene toate aspectele legendei lui Moş Crăciun. Nast este şi cel care a „stabilit“ în 1885 că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord.

În 1931, Moş Crăciun a primit o nouă alură printr-o campanie publicitară, desfăşurată de compania Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom i-a dat lui Moş Crăciun o burtă durdulie, un aer jovial, costumul său roşu şi o atitudine tolerantă. În următorii 35 de ani, Coca-Cola a difuzat astfel de portrete ale lui Moş Crăciun în presa scrisă. Putem spune că această companie este autorul moral al conturării mitului actual despre Moş Crăciun.

Deci merită să scoatem în evidenţă mai mult pe Moş Crăciun decât bucuria Naşterii lui Hristos exprimată atât de frumos în colinde? Merită oare copiii noştri să creadă într-o creaţie a oamenilor sau în adevăratul Moş Crăciun, Sfântul Nicolae? Crăciunul nu trebuie limitat doar la sărbătoarea cadourilor, ci întărit cu bucuria de a cânta alături de îngeri colindele divine închinate Naşterii Fiului lui Omului, Fiului lui Dumnezeu, Domnul Nostru Iisus Hristos.

„Colindul este mult mai vechi la noi decât apariţia bradului şi a lui Moş Crăciun“

Renumitul etnolog Şerban Anghelescu, cercetător ştiinţific la Muzeul Ţăranului Român, ne-a vorbit despre darul la români. Domnia sa a punctat că darurile erau făcute în circumstanţe rituale. Şi anume: darurile mamei şi a noului născut, darurile primite la nuntă sau cu alte ocazii din viaţa omului. „Darurile erau înregistrate de fiecare locuitor al satului. Într-o comunitate închisă, până la urmă se realizează un echilibru, fiecare ajunge să ofere cuiva un dar, pentru că ajunge să fie şi gazdă, dar şi invitat la rândul lui. În orice caz, se ţineau socoteli foarte clare în legătură cu acestea“, a mai spus etnologul care a constatat că darurile erau mai mult de ordin alimentar.

În cadrul sărbătorilor de iarnă, românul oferea colindătorilor de asemenea daruri rituale. „Colacul care este obligatoriu după vechea datină, vinul, bucata de carne de porc, rareori bani, nuci, mere, covrigi. Colindul este mult mai vechi la noi decât apariţia bradului şi a lui Moş Crăciun“, a mai spus domnul Şerban Anghelescu, care susţine că bradul de Crăciun posibil să fi apărut la noi pe vremea regelui Carol I.

De ce credem în Moş Crăciun

La Universitatea din Montreal, Canada, o echipă de cercetători a efectuat un studiu sistematic despre credinţa în Moş Crăciun. Studiul a fost făcut pe copii cu vârste cuprinse între 7 şi 13 ani, deoarece la 7 ani este pragul când copiii pot distinge realitatea de ficţiune. De la această vârstă ei îşi dau seama că este imposibil ca Moş Crăciun să ofere cadouri copiilor din întreaga lume într-o singură noapte.

Cercetătorii au descoperit că atunci când află că Moş Crăciun nu există, copiii îşi încurajează fraţii mai mici să creadă mai departe. Echipa de cercetători pune acest fapt pe seama prezenţei unor principii fundamentale despre gândirea umană. Tot aceştia cred că acest sentiment stă şi la baza credinţei în Dumnezeu, pentru că toţi oamenii încetează să creadă în puterile lui Moş Crăciun, dar aproximativ jumătate nu încetează niciodată în a crede în puterile supranaturale ale lui Dumnezeu.

http://www.ziarullumina.ro/articole;767 ... aciun.html

Link to comment
Share on other sites

CRĂCIUN FERICIT TUTUROR!

Crăciunul - o sărbătoare pentru toată familia, în întreaga Europă

Sărbătoarea Crăciunului înseamnă, pentru mai toţi locuitorii Europei, timp petrecut cu familia, petreceri, cadouri, bucurie, doar obiceiurile variind în funcţie de ţară şi de istoria fiecărui popor.

În România, Crăciunul este precedat de un post, care durează şase săptămâni (15 noiembrie - 24 decembrie) şi în timpul căruia este interzisă consumarea unor produse precum carnea, ouăle şi laptele. 20 decembrie este ziua de Ignat, în care, conform tradiţiei, oamenii taie porcul şi pregătesc produsele specifice de Crăciun (cârnaţi, caltaboşi etc.). În ziua de Crăciun, românii pun pe masă atât produse tradiţionale - sarmale, cozonac -, cât şi preparate "importate" din alte ţări. În satele de pe Valea Mureşului, Crăciunul este încă legat de anumite credinţe populare vechi, iar obiceiul de a oferi daruri îşi are originile într-o legendă pe care numai bătrânii o mai cunosc. În satul Harpia, oamenii cred că, dacă prima persoană care intră în casă de Crăciun este un bărbat, acesta este un semn de bunăstare şi sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii ţin masa întinsă toată noaptea. Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine în toate satele româneşti. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate în această zi sunt legate de cultul fertilităţii şi de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În unele sate se păstrează şi un alt obicei: cel mai în vârstă membru al familiei trebuie să arunce în faţa colindătorilor boabe de grâu şi de porumb. Bătrânii spun că, dacă boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, că vor avea o recoltă foarte bună în anul următor dacă vor amesteca sămânţa pe care o vor pune în brazdă cu boabele folosite în ajun la primirea colindătorilor.

Germanii numesc Crăciunul "Weihnachten", care înseamnă "noapte solemnă", sau "Heiligenachten", "noapte sfântă". Este evocată, atunci, nu naşterea lui Hristos, ca în ţările latine, ci slujba de la miezul nopţii de Crăciun. Încă din prima duminică de Advent, târgurile de Crăciun invadează pieţele oraşelor, dându-se astfel startul sărbătorilor de sfârşit de an. Coroana de Advent, confecţionată în familie, cu ramuri verzi care celebrează natura, este aşezată, în aceste zile, în case. Pe aceasta se găsesc fie patru lumânări, care vor fi aprinse succesiv în fiecare duminică de Advent, fie 24 de săculeţe cu dulciuri şi bunătăţi care vor fi degustate zilnic în familie. De Crăciun, germanii sunt foarte preocupaţi de decorarea locuinţei. Coroane de brad sunt agăţate la uşa de la intrare, în timp ce la ferestre sunt puse lumânări electrice. Până în ziua de Crăciun, germanii vizitează, în familie, nenumăratele scene biblice ale Naşterii lui Iisus, în miniatură sau în mărime naturală, figurative sau animate, construite peste tot. În aer liber, oamenii se încălzesc cu vin fiert condimentat, uşor îndulcit. În Germania, sărbătoarea Crăciunului durează două zile. 26 decembrie este zi liberă, întrucât e cea de-a doua zi de Crăciun, dedicată vizitelor în familie sau la prieteni. Cadourile sunt oferite în după-amiaza zilei de 25 sau în seara zilei de 24 decembrie, dar nu "de Moş Crăciun", ci "de Christ-Kind" (copilul Iisus).

În Belgia, sărbătorile încep pe 6 decembrie, odată cu apariţia lui Moş Nicolae şi se sfârşesc în noaptea de Anul Nou. Copiii trebuie să stea cuminţi, pentru că, la fel ca în multe alte ţări, după cadourile lui Moş Nicolae sunt aşteptate cele ale lui Moş Crăciun. Ajunul Crăciunului este o sărbătoare de familie, dar care presupune şi timp petrecut în public. Unii merg la slujba de la miezul nopţii, alţii ies în stradă, aşa cum se face în piaţa din centrul oraşului Bruxelles unde, indiferent de vreme, mii de persoane asistă, în familie, la aprinderea lumânărilor la ora 12 noaptea fix.

În Bulgaria, Crăciunul ("Koleda") începe la 12 noaptea, când fetele tinere pregătesc o pâine specială ("Krava") pentru al lor "Koledar" (colindător) favorit. "Koledarii" sunt tineri necăsătoriţi sau căsătoriţi recent, care, costumaţi cu haine tradiţionale, ţin în mâini un "Koledarka", un baston mare din lemn de stejar sculptat. Ei fac înconjurul satului şi se opresc în fiecare casă pentru a face urări şi pentru a primi cadouri special preparate pentru ei. Sărbătoarea Crăciunului durează până în zorii zilei.

Scandinavii numesc Crăciunul "Jul", adaptând numele sărbătorii păgâne a solstiţiului de iarnă "roata". Este vorba de roata anului care se învârte încă puţin către primăvară. Această sărbătoare reprezenta debutul unei perioade de 12 nopţi, din 24 decembrie până pe 8 ianuarie, şi simboliza noaptea hibernală, cele mai lungi nopţi ale anului, în timpul cărora se pregăteşte reînnoirea luminii şi a vegetaţiei (bradul verde).

Crăciunul în Danemarca este o perioadă de sărbătoare care se împărtăşeşte cu familia şi prietenii. Festivităţile de Advent încep cu patru săptămâni înainte de Crăciun. Coroana de ramuri verzi este făcută în familie sau cu prietenii şi fiecare dintre duminici este un prilej de a lua parte la mese festive, în compania celor dragi. La începutul lunii decembrie, toate casele şi apartamentele sunt luminate în roşu, fie cu ajutorul unei lumânări, fie cu cel al unor felinare confecţionate din diverse materiale. Fie că sunt brazi, fie că sunt altfel de copaci, arborii din faţa caselor sunt şi ei luminaţi, iar balcoanele apartamentelor, decorate.

În Spania, sărbătorile de Crăciun încep la jumătatea lunii decembrie şi se termină pe 6 ianuarie, de "Ziua regilor". Chiar dacă Moş Crăciun e din ce în ce mai popular, tradiţia spune că darurile sunt aduse copiilor de Regii Magi, în zorii zilei de 6 ianuarie, zi liberă la spanioli. Cu câteva zile înainte de Crăciun, spaniolii construiesc scene ale Naşterii lui Iisus şi împodobesc bradul de Crăciun.

În Estonia, Crăciunul începe cu săptămânile de Advent, când estonienii cumpără calendare şi încep împodobirea caselor. În fiecare an, pe 24 decembrie, preşedintele ţării declară "răgazul" de Crăciun, un obicei vechi de 350 de ani. Pe vremuri, la ţară, sătenii urmăreau atent stelele şi citeau viitorul în gheaţă. Ei credeau că, în această noapte, spiritele bune şi cele rele se plimbă, motiv pentru care trebuia pusă mâncare pe masă şi lăsat focul în vatră până dimineaţa.

Pentru finlandezi, Crăciunul este poate cea mai importantă perioadă de festivităţi. În fiecare an, Moş Crăciun îşi face intrarea la Helsinki. Luna decembrie este punctată de date importante, în special pe 6 decembrie, ziua independenţei Finlandei, şi pe 13 decembrie, sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta Luci). Această sărbătoare vine dintr-o tradiţie populară suedeză, introdusă în Finlanda în 1950. Este vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi "Lucia naţională". Îmbrăcată cu o rochie lungă, albă şi purtând o coroană cu beculeţe aprinse pe cap, Lucia apare pentru prima dată pe 13 decembrie. Până la sfârşitul lunii decembrie, ea vizitează spitalele, şcolile şi asistă la diverse sărbători, purtând un mesaj de lumină, speranţă şi caritate. În ajunul Crăciunului, la ora prânzului, secretarul general al primăriei oraşului Turku, situat în sud-vestul Finlandei, proclamă public începutul Păcii de Crăciun, declaraţia fiind transmisă în toată ţara, la radio şi televiziune. De Crăciun, oamenii îşi petrec timpul în familie, pentru ca pe 26, de Sfântul Ştefan, finlandezii să meargă în vizită la colegi şi prieteni.

Calendarul de Advent este, de asemenea, popular în Franţa, unde, cu câteva zile înainte de Crăciun, începe procesul de decorare a străzilor, imobilelor, magazinelor mari şi mici. Ajunul Crăciunului reprezintă o ocazie ideală pentru francezi de a se reuni în familie, în jurul unei mese încărcate cu tot felul de produse tradiţionale, de la somon fume la fois gras, "la Buche de Noel" (o prăjitură de Crăciun, în formă de buturugă) şi, fireşte, un pahar de vin alături de multe sortimente de brânzeturi. Potrivit tradiţiei, Moş Crăciun (Père Noël) vine să aducă darurile în noaptea de Ajun, pe care copiii le descoperă de dimineaţă la poalele bradului împodobit. Credincioşii merg la biserică pentru a asista la slujba de la miezul nopţii. Ziua de 25 decembrie este liberă, însă, spre deosebire de alţi europeni, francezii lucrează pe 26 decembrie.

În Grecia, naşterea lui Iisus este celebrată pe 25 decembrie, însă Crăciunul este mai puţin important decât Paştele. În Ajun, o masă frugală încheie o perioadă de post de 40 de zile. Oamenii se culcă devreme pentru a asista la slujba care începe la ora 4 dimineaţa. Pe 25 decembrie, la întoarcerea de la biserică, toată familia împarte miere, fructe uscate şi Christopsomo ("pâinea lui Hristos"), un fel de plăcintă cu nuci pe care stăpâna casei a preparat-o în ajun şi în care a avut grijă să-şi lase amprenta degetelor, simbol al urmei degetelor lui Hristos, dovada că s-a născut. Cadourile nu se împart de Crăciun, ci pe 1 ianuarie, în momentul în care grecii sărbătoresc Sfântul Vasile. Acest sfânt este, de altfel, cel ce aduce darurile. În Ajunul Crăciunului, de Anul Nou şi de Bobotează, copiii greci merg din casă în casă şi cântă despre naşterea lui Iisus, despre venirea unui nou an şi despre botezul lui Iisus, în schimbul a câtorva monede.

Sărbătoarea de Crăciun ("Nollaig" - "zi de naştere") este una profund marcată de elementul religios în Irlanda. Irlandezii aprind lumânări la ferestre. La origine, era vorba de un semn de bun venit adresat Mariei şi lui Iosif. De aceea, tradiţia cere ca fiecare lumânare să fie aprinsă de persoana cea mai tânără din casă şi să nu fie stinsă decât de cineva pe nume Mary. Vreme îndelungată a existat obiceiul de a nu strânge masa după cina cu fructe uscate şi pâine cu lapte, în semn de bun venit pentru vizitatori. Copiii îşi primesc cadourile pe 25 decembrie, iar sărbătorile ţin 11 zile. Apoi, pe 6 ianuarie, toate decoraţiunile sunt scoase, existând credinţa potrivit căreia acestea aduc ghinion dacă sunt ţinute în casă peste această dată.

Sărbătoarea Crăciunului ţine trei zile în Italia (24, 25, 26), din această ţară venind şi "il presepe" – scena Naşterii lui Iisus -, pe care familiile italiene o instalează cu 9 zile înainte de Crăciun. Bradul de Crăciun se face pe 8 decembrie, zi, de asemenea, liberă în Italia. În această perioadă, italienii oferă celor apropiaţi, colegilor de muncă sau vecinilor dulciuri, prăjituri cu chipul principalilor protagonişti ai perioadei: Moş Crăciun (Babbo Natale) sau copilul Iisus. Această tradiţie a cadourilor oferite vecinilor vine dintr-un obicei mai vechi, specific zonelor rurale, unde, în noaptea de Crăciun, toţii copiii din sat plecau cu colindul. În schimbul urărilor de fericire, belşug şi "la mulţi ani", copiii primeau cadouri constând în produse alimentare, precum făină, ouă sau carne uscată. În Italia, însă, tradiţiile de Crăciun diferă de la o regiune al alta. În nordul ţării, cadourile sunt aduse de Moş Crăciun (Babbo Natale) sau Micul Iisus (Gesu Bambino), pe 25 decembrie. În alte părţi acestea sunt aduse de Sfânta Lucia, pe 13 decembrie. Conform legendei, Santa Lucia aducea de mâncare prietenilor săi creştini ascunşi în catacombe. La Roma şi în sudul Italiei, oamenii trebuie să aştepte, pentru cadouri, data de 19 ianuarie, dată sfântă, în care Befana, bătrâna vrăjitoare cu părul alb, va trece. Îmbrăcată în negru şi cu pantofi rupţi în picioare, ea se deplasează pe mătură şi împarte dulciuri copiilor cuminţi şi cărbuni celor neascultători. Copiii îşi lasă, în general, şosetele într-un colţ al casei pentru a primi bomboane.

În Polonia, perioada Crăciunului ("Gwiazdka" sau "mica stea") este dedicată regenerării forţelor vitale ale lumii, adică ale oamenilor, animalelor şi naturii, pentru a se îndeplini în cele mai bune condiţii ciclul curgerii timpului. Cântecele de Crăciun sunt încă foarte prezente în această perioadă. În unele regiuni, colindătorii, grupuri de copii sau de adolescenţi, vor trece din casă în casă cu stele multicolore şi cu scene ale Naşterii lui Iisus. Obiceiul scenei biblice a Naşterii a intrat în Polonia odată cu franciscanii, în secolul al XIII-lea. Scena din Cracovia este remarcabilă, ea reprezintă sufletul şi farmecul oraşului, dar şi speranţa adusă de Crăciun. Pentru pregătirea mâncărurilor de Crăciun, se strecoară câteva paie sub faţa de masă pentru a aminti faptul că Iisus s-a născut într-o iesle. Înainte de a începe să mănânce, toţi cei aşezaţi la masă împart azima (oplatek), marcată cu scene ale naşterii Domnului, şi îşi fac urări de bine. La început, cadourile se ofereau numai de Sfântul Nicolae, însă, astăzi, copiii primesc daruri şi în seara zilei de 24, pe care steaua cea bună le etalează sub brad. În fine, slujba religioasă reprezintă un lucru aproape obligatoriu, bisericile poloneze, fiind, la această dată, pline de oameni.

În Portugalia, ziua de Ajun este liberă şi mulţi oameni asistă la slujba de la miezul nopţii. În clipa în care se aud cele 12 bătăi de la miezul nopţii, toţii credincioşii se duc la biserica locală pentru a celebra Missa do Galo ("mesa cocoşului"). Conform credinţelor, un cocoş ar fi cântat în dimineaţa de 25 decembrie, sărbătorind în felul său naşterea lui Iisus. În Portugalia, Ajunul Crăciunului se cheamă "Consoada" şi cuprinde cina şi deschiderea cadourilor, lucru făcut mai târziu, în noaptea de 24 spre 25. Potrivit tradiţiei, aceste cadouri nu sunt aduse de Moş Crăciun, ci de copilul Iisus. În momentul deschiderii cadourilor, obiceiul cere să i se ofere fiecărei persoane prezente câte o portocală. Pe vremuri, acest fruct hibernal era considerat ca un produs preţios şi a fost pe punctul de a deveni unul din simbolurile Crăciunului. Bradul a intrat destul de recent în Portugalia, dar a devenit foarte repede tradiţie. Ca dovadă, în 2007, Porto a găzduit un brad cu o înălţime de 76 de metri.

Britanicii denumesc Crăciunul "Christmas", adică "slujba lui Hristos". Nu naşterea lui Iisus este celebrată, ci slujba de la miezul nopţii, ca la germani. Toate casele sunt decorate pentru ocazie, la exterior şi la interior. Celebrele "Christmas carols" sunt cântecele de Crăciun pe care copiii le intonează în stradă pentru câteva monede. Pe 24, înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lângă şemineu, un mic platou cu mâncare pentru Moş Crăciun, astfel încât acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lângă şemineu sau la picioarele patului. Masa de Crăciun este organizată, de obicei, la prânz şi, doar după ce aceasta ia sfârşit, copiii pot merge să deschidă şi restul cadourilor, aflate sub brad.

http://www.mediafax.ro/life-inedit/crac ... 28;3680559

CRĂCIUN FERICIT TUTUROR!

Link to comment
Share on other sites

×
×
  • Create New...

Important Information

We have placed cookies on your device to help make this website better. You can adjust your cookie settings, otherwise we'll assume you're okay to continue.