Au dat Lieştiul pe Madrid

[dcp100168]

Familii europene

Au dat Lieştiul pe Madrid

* Soţii Lica şi Enache Tăbăcaru, din Lieşti, au reuşit să se adapteze foarte bine vieţii din Spania * El are o mică afacere în construcţii, iar ea are grijă de banii spaniolilor, ca angajată a unei firme de management financiar, cu un salariu de 15 ori mai mare decât cel din România* Fiul lor, George, este un cetăţean european sadea, care vorbeşte deja trei limbi: româna, spaniola şi engleza

Percepţia generală despre românii care muncesc în străinătate este aceea că e vorba de oameni însinguraţi, care trăiesc permanent drama depărtării de casă şi de familie. Familia Tăbăcaru iese însă din acest tipar. Cei trei membri ai ei - George, Lica şi Enache - locuiesc şi muncesc în Spania, iar complexul dezrădăcinării pare să fie depăşit. Îi mai atinge uneori - cu zbatere de lacrimă - dorul de părinţii de la Lieşti, dar faptul că au deja o mulţime de prieteni în jur (mulţi dintre ei consăteni şi rude), îi face să nu mai simtă atât de acut depărtarea de locurile natale.

Lica finanţista

Lica Tăbăcaru a plecat în Spania lăsând în urmă dintr-o poziţie profesională bună: muncea la Finanţe, la Lieşti, şi era studentă în anul doi. "Soţul meu era deja în Spania, iar depărtarea era grea şi pentru mine şi pentru fiul nostru - George. Acum şapte ani, am luat o decizie foarte grea, având în vedere că am lăsat în urmă totul, şi am plecat în Spania", povesteşte Lica.

La început, a muncit de toate. A fost menajeră în casele celor bogaţi, a făcut croitorie, a alergat dintr-un capăt în altul al Madridului pentru a-şi asigura un trai decent. "Nu a fost foarte uşor să trăiesc tot timpul cu sentimentul că n-am ceva sigur. Plecasem dintr-un loc de muncă foarte stabil", spune Lica. Până la urmă şi-a regăsit vocaţia: a ajuns să muncească la o firmă de management financiar. În Spania, sistemul financiar-fiscal diferă de cel românesc. Practic, o serie de activităţi care în România sunt monopolul Finanţelor (adică la statului), în Spania sunt externalizate. Există firme, conduse de experţi în drept şi finanţe, care asigură un management financiar conex cu Fiscul. Nu intrăm în amănunte aici, deoarece vom aborda subiectul într-un articol de sine stătător. Şeful Licăi, pe care l-am cunoscut şi noi, a avut numai cuvinte de apreciere despre româncă: "Munceşte foarte bine şi sunt foarte mulţumit de ea. Recunosc că la început mi-a fost un pic teamă, pentru că nu am mai avut angajaţi dintre imigranţi, dar s-a dovedit că este un om de nădejde", spune spaniolul. Lica are şi ea un punct de vedere în chestiune: "N-au făcut niciun fel de diferenţe între mine şi ceilalţi angajaţi, spanioli. În schimb, nici eu nu am făcut niciodată mofturi. Am rezolvat toate sarcinile primite, chiar dacă asta însemna să muncesc foarte mult. Mult mai mult decât o făceam în România. Însă şi plata este pe măsură: am un salariu de vreo 15 ori mai mare".

Enache - "mogulul" solului radiant

Enache Tăbăcaru e în Spania de opt ani. Vorbeşte spaniola ca un băştinaş şi gândeşte ca un european sadea. Spune că în Spania a descoperit cu adevărat ce înseamnă munca pe brânci, dar şi ce înseamnă să fii plătit la adevărata valoare a muncii. Constructor cu patalama, el a muncit încă de la început în construcţii. A făcut de toate, dar până la urmă s-a specializat în instalaţii termice. Montează centrale şi sisteme de încălzire în pardoseală ("sol radiant", cum îi spun ibericii). Prietenii spun despre Enache că este mogulul solului radiant. Ca element anecdotic, spaniolii nu pot să pronunţe numele românului "în original", aşa că l-au botezat "Inaci". De curând, Enache a decis să fie propriul stăpân. "Nu pot să zic, patronii m-au plătit tot timpul foarte bine, dar cred că m-aş descurca mai bine în propria firmă", spune lieşteanul. El a obţinut autorizaţie pentru a lucra pe cont propriu (un fel de persoană fizică autorizată), împreună cu un mai vechi prieten - Jorge. Care e argentinian. "Primele estimări par foarte bune. Se pare că vom câştiga mai mult decât dublu decât atunci când eram salariaţi", spune Enache.

George - micul poliglot

Fiul Licăi şi al lui Enache - George - are 12 ani şi este în clasa a V-a la un colegiu din Madrid, iar viaţa lui pare legată foarte strâns de Spania. Este tipul de cetăţean european care se simte bine acolo unde trăieşte. Vorbeşte excelent trei limbi - româna, spaniola şi engleza - şi este premiant. Pare incredibil, dar George are note mai bune la spaniolă decât colegii lui care s-au născut cu limba lui Cervantes picurată pe buze.

Este un copil normal, crescut în spiritul bunului simţ românesc, dar şi în spiritul pragmatismul occidental. Ştie, de la ai lui, că, dacă eşti serios şi munceşti cum trebuie, vei ajunge CINEVA în viaţă.

Familia Tăbăcaru locuieşte în Madrid, în cartierul Abrantes, nu departe de centrul oraşului. Stau cu chirie într-un apartament cu patru camere, pentru care plătesc cam 650 de euro pe lună, cu tot cu o parte din utilităţi. Iniţial ni s-a părut o chirie foarte mare, dar după ce am comparat "scorul" cu chiriile din Bucureşti am constatat că, de fapt, nu-i deloc aşa. George, Lica şi Enache Tăbăcaru se simt bine în Spania. Se vede clar pe feţele lor, chiar dacă, uneori, ochii le sunt umbriţi de lacrima eternului dor de mamă...

http://www.viata-libera.ro/index.php?pa ... l&id=21511

Sunt aşa puţine reuşite printre cei care pleacă în căutarea unei vieţi mai bune...

[riaji]

Ii cunosc pe oamenii astia si ma bucur enorm ca au plecat la timp de aici. Acum au o viata mult mai linistita si mai buna.